PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

1. CURENTUL ELECTRIC ÎN CONDUCTORI METALICI. CIRCUITUL ELECTRIC.

INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC

Toate substanţele se împart după comportarea lor electrică, în două mari categorii: conductori şi
izolatori.
DEFINIŢIE. Substanţele în interiorul cărora există particule cu sarcină electrică,libere să se
deplaseze, se numesc conductoare. Aceste particule se numesc purtători liberi de sarcină.
În metale purtătorii de sarcină sunt electronii liberi.
DEFINIŢIE. Substanţele în interiorul cărora nu există purtători de sarcină liberi se numesc
izolatoare (dielectrice). De exemplu sticla, ebonita, cauciucul, materialele plastice sunt dielectrice
DEFINIŢIE. Prin curent electric se înţelege deplasarea ordonată ṣi dirijată a purtătorilor liberi de
sarcină.
DEFINIŢIE. Prin circuit electric se înţelege un ansamblu
format din generatorul electric, conductorii de legătură şi unul sau mai
mulţi receptori (consumatori).
În fig. 1 este reprezentat un circuit simplu. Acesta conține o
sursă de tensiune, un rezistor, un întrerupător închis și fire
conductoare.
DEFINIŢIE. Intensitatea curentului electric este mărimea fizică Fig. 1
fundamentală ce caracterizează curentul electric și se definește ca
sarcina electrică transportată în unitatea de timp prin secțiunea transversală a unui conductor liniar:
q N e
I  ,
t t
Unitatea de măsură SI pentru intensitatea curentului electric se numeşte amper (A).
𝑞 C
[𝐼] = = =A
∆𝑡 s
unde: - N este numărul de electroni ce străbat secţiunea transversală a conductorului în intervalul de
timp Δt(orice sarcină electrică este multiplu întreg de sarcini electrice elementare);
- 𝑒 este sarcina electrică elementară, atribuită electronului , |𝑒| = 1,6 ∙ 10 𝐶 .
OBSERVAŢIE. Sensul curentului electric este acelaşi cu sensul deplasării ordonate a purtătorilor de
sarcină pozitivi. Intensitatea curentului electric se măsoară cu ampermetrul, un instrument de măsură
care se montează în serie într-un circuit și care trebuie să aibă rezistența cât mai mică (ampermetrul
ideal are rezistența internă nulă: 𝑅 → 0).

1.1. TENSIUNEA ELECTROMOTOARE

DEFINIŢII. Tensiunea electromotoare este definită ca raportul dintre - + I
A
lucrul mecanic efectuat de sursa de tensiune pentru a deplasa sarcina
electrică prin întreg circuitul și valoarea sarcinii electrice deplasate:
𝐸=
E, r R
Tensiunea electrică între două puncte A și Beste definită ca raportul
dintre lucrul mecanic efectuat de forțele de natură electrică pentru a
deplasa sarcina electrică între cele două puncte și valoarea sarcinii V

electrice deplasate: 𝑈 =
Unitatea de măsură pentru tensiunea electrică este voltul. [𝑈] = 𝑉 Fig.2
Tensiunea electrică la bornele unui element de circuit se măsoară cu
voltmetrul, un instrument de măsură care se montează în paralel cu elementul de circuit. Voltmetrul
trebuie să aibă rezistența cât mai mare (voltmetrul ideal are rezistența internă infinit de mare 𝑅 → ∞).
În fig. 2 este reprezentat un ampermetru care măsoară intensitatea curentului electric prin sursa de
tensiune și un voltmetru care măsoară tensiunea electrică la bornele rezistorului.
 1.2. REZISTENŢA ELECTRICĂ
Rezistența electrică este o mărime fizică scalară prin care se exprimă proprietatea unui conductor
electric de a se opune trecerii curentului electric.
DEFINIŢIE. Se numeşte rezistenţa electrică a unui conductor mărimea fizică egală cu raportul
dintre tensiunea aplicată la capetele conductorului şi intensitatea curentului electric ce se stabileşte prin
U
el: R 
I
Conform definiţiei, unitatea de măsură SI pentru rezistenţa electrică va fi:
R SI  U SI  V   ohm  .
I SI A
Rezistenţa electrică depinde de natura şi dimensiunile conductorului. Pentru un conductor metalic,
filiform, omogen şi cu secţiune constantă rezistenţa electrică se determină cu ajutorul relaţiei:

R
S
unde  este lungimea firului, S aria secţiunii transversale şi ρ rezistivitatea materialului din care este
confecţionat firul conductor.
Rezistivitatea electrică depinde de temperatură conform relației: 𝜌 = 𝜌 (1 + 𝛼 ∙ ∆𝑡),
unde: 𝜌 este rezistivitatea electrică la temperatura 𝑡, 𝜌 rezistivitatea electrică la 𝑡 = 0℃, 𝛼
coeficientul termic al rezistivității, iar ∆𝑡 = 𝑡 − 𝑡 .
Dacă se neglijează dilatarea dimensiunilor conductorului prin încălzire, atunci este valabilă relația:
𝑅 = 𝑅 (1 + 𝛼 ∙ ∆𝑡), unde 𝑅 este rezistența conductorului la 𝑡 = 0℃.
[𝜌] = Ω ∙ m; [𝛼] = grad = K

1.3. LEGEA LUI OHM

Experimental se demonstrează faptul că intensitatea curentului electric ce
U
trece prin rezistor verifică o relaţie de forma I  , unde U este tensiunea
R
aplicată rezistorului.
Relaţia de mai sus exprimă legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit.
ENUNȚ. Intensitatea curentului electric ce se stabileşte printr-o porţiune
de circuit este direct proporţională cu tensiunea aplicată şi invers proporţională
cu rezistenţa electrică a porţiunii respective.
Fig. 3
În fig. 3 este reprezentată, pentru un rezistor dat, dependența intensității curentului
electric prin rezistor de tensiunea la bornele acestuia.
Graficul I  f U  se numeşte caracteristica curent-tensiune a rezistorului:
Legea lui Ohm pentru un circuit electric simplu.
ENUNȚ. Intensitatea curentului electric ce se stabileşte printr-un circuit
simplu este direct proporţională cu tensiunea electromotoare din circuit şi invers
E
proporţională cu rezistenţa totală a circuitului. I 
Rr
Fig. 4
Conform legii lui Ohm pentru o porţiune de circuit putem scrie:
- pentru circuitul exterior generatorului, tensiunea la bornele generatorului poate fi scrisă:U = IR;
- pentru circuitul interior generatorului, căderea internă de tensiune poate fi scrisă în forma:u = Ir.
Prin urmare, E  I  R  I  r , de unde rezultă bilanțul tensiunilor: E  U  u
În fig. 4 este reprezentată dependența tensiunii la bornele unei surse electrice de intensitatea
curentului electric ce se stabilește prin sursă, dacă R este variabilă.
OBSERVAŢIE. Dacă R→0 (bornele sursei se leagă printr-un fir ideal), sursa funcționează în
E
scurtcircuit. Astfel, intensitatea curentului prin aceasta este maximă: Isc 
r
Dacă circuitul este deschis sau R   , sursa funcționează în gol: I  0 . Astfel, un voltmetru
conectat la bornele sursei indică valoarea tensiunii electromotoare.
 1.4. LEGILE LUI KIRCHHOFF
Legile lui Kirchhoff se referă la circuite ramificate sau
reţele electrice. Elementele caracteristice ale unei reţele sunt :
 nodurile, punctele din reţea unde sunt legate cel puţin
trei conductoare;
 ramurile sau laturile, porţiunile din reţea cuprinse
între două noduri consecutive;
 ochiurile, poligoanele închise formate din ramurile
reṭelei;
De exemplu pentru reţeaua din fig. 5, punctele A şi B sunt
noduri, porţiunile AaB, AbB şi AcB sunt ramuri, iar poligoanele
închise AaBbA, AbBcA, AaBcA sunt ochiuri.
Intensităţile curenţilor electrici ce străbat diferitele laturi Fig. 5
ale unei reţele se determină utilizând legile lui Kirchhoff.
LEGEA I (pentru un nod de reţea).
ENUNȚ. Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod de reţea este egală cu suma
intensităţilor care ies din acel nod.
n m

 Ii ,int   I k ,ies
i 1 k 1
Spre exemplu, pentru nodul de reṭea din fig. 6, legea I a lui Kirchhoff
se scrie: I1 + I4 = I2 + I3
OBSERVAŢIE. Scriind legile lui Kirchhoff pentru toate nodurile şi
toate ochiurile unei reţele cu N noduri se obţine un sistem de ecuaţii
dintre care numai N – 1 ecuaţii sunt independente. Fig. 6
LEGEA A II-A (pentru un ochi de reţea).
ENUNȚ. Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale
generatoarelor aflate într-un ochi de reţea este egală cu suma
algebrică a căderilor de tensiune pe consumatorii aflaţi pe
laturile ochiului de reţea.
Sumele algebrice se vor scrie stabilind mai întâi un sens de
parcurgere al ochiului de reţea. După stabilirea unui sens de
parcurgere al ochiului scrierea celor două sume algebrice din
enunţul legii se realizează ţinând cont de convenţiile de mai jos,
prezentate grafic în fig. 7:
- pentru fiecare ochi de reţea se alege un sens pozitiv de
parcurgere a laturilor ochiului;
- intensităţile curenţilor care au acelaşi sens ca sensul de Fig. 7
parcurgere ales, sunt considerate pozitive, iar cele de sens contrar
sunt considerate negative;
- căderea de tensiune în lungul unei laturi este pozitivă dacă intensitatea curentului care străbate
acea latură este pozitivă şi este negativă dacă intensitatea curentului e negativă;
- se consideră pozitive acele tensiuni electromotoare care, dacă ar fi singure în circuit, ar produce
curent în sensul ales ca pozitiv (dacă sunt parcurse de la borna negativă la borna pozitivă în sensul
pozitiv ales).
De exemplu pentru reţeaua din fig. 5:
legea I a lui Kirchhoff pentru nodul A se scrie : I1+ I3 = I2
legea a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiul AaBbAse scrie : R1I1 + R2I2 + R3I2 = E1 – E2 + E3,
iar legea a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiul AbBcA se scrie: - R2I2 – R3I2 – R4I3 = - E3 + E4 – E5.
Din cele trei ecuaţii putem determina intensităţile curenţilor prin fiecare ramură a reţelei.
OBSERVAŢIE. Intensităţile curenţilor electrici ce străbat diferitele laturi ale unei reţele se
determină întotdeauna utilizând ambele legi ale lui Kirchhoff.
 Dacă rezolvând sistemul de ecuaţii se obţin valori negative pentru unele dintre intensităţi, curentul
pentru care valoarea este negativă are sensul contrar celui atribuit arbitrar.
1.5. GRUPAREA REZISTOARELOR
Elementele de circuit caracterizate complet prin rezistenţa lor electrică se numesc rezistoare.
Rezistoarele pot fi grupate în serie sau în paralel.
Se pune problema înlocuirii grupării de rezistoare cu un singur rezistor, numit rezistor echivalent,
care să aibă următoarea proprietate: la aplicarea aceleiaşi tensiuni U la borne să fie parcurs de un curent
electric de aceeaşi intensitate I ca şi gruparea pe care o înlocuieşte.
GRUPAREA ÎN SERIE
Se consideră gruparea din fig. 8. Într-o grupare în serie,
intensitatea curentului care trece prin rezistoare este aceeaşi.
U  U1  U 2  ...  Un
U = IR1 + IR2 +…+ IRn
Prin urmare,
Fig. 8
IRe = IR1 + IR2 +…+ IRn deci Re = R1 + R2 +…+ Rn
OBSERVAŢIE. În cazul particular R  R1  R2  ...  Rn se obţine Re  n  R
GRUPAREA ÎN PARALEL
Se consideră gruparea din fig. 9. Într-o grupare în paralel, tensiunea
electrică este aceeași la bornele tuturor rezistoarelor.
Aplicăm legea I a lui Kirchhoff: I  I1  I2  ...  In
U U U U
Înlocuind intensităţile din legea lui Ohm     ... 
Rp R1 R2 Rn
n
1 1 1 1 1 1
   ...  sau  Fig. 9
Rp R1 R2 Rn Rp i 1 Ri
R
OBSERVAŢIE. În cazul particular R  R1  R2  ...  Rn se obţine : Rp 
n

1.6. GRUPAREA GENERATOARELOR ELECTRICE

Se consideră gruparea unor surse cu parametrii (E1,r1),... (En,rn). Se pune problema înlocuirii grupării de
surse cu o singură sursă, numită sursă echivalentă care să aibă următoarea proprietate: la conectarea pe
un consumator să asigure aceeaşi intensitate a curentului I ca şi gruparea de surse pe care o înlocuieşte.

GRUPAREA ÎN SERIE
Se realizează legând borna pozitivă a unui generator cu borna negativă a generatorului următor.
Pentru o grupare serie de n generatoare identice (aceeaşi tensiune electromotoare E şi aceeași
rezistență internă r), conform legii a II-a a lui Kirchhoff şi legii lui
Ohm putem scrie:
Ee  nE
nE  nIr  IR E, r E, r
 re  nr
Eechiv  Irechiv  IR
nE
Is 
R  nr Fig. 10
b) Gruparea în paralel
Se realizează legând bornele pozitive ale acestora împreună, respectiv cele negative
împreună.
Pentru o grupare în paralel de n generatoare identice, conform legilor lui Kirchhoff
şi legii lui Ohm pentru circuitul echivalent putem scrie:

Fig. 11
 Ee  E
I  nI ' r
E I R r
E  I r  IR
'
n  re 
n
Eechiv  Irechiv  R E
Ip 
r
R
n
1.7. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
Considerăm un circuit simplu format dintr-un rezistor de rezistenţă electrică R, conectat la o sursă
de curent continuu cu t.e.m. E. Tensiunea la bornele sursei este U. Conform definiţiei tensiunii electrice
dintre două puncte, energia necesară transportului unei cantităţi de sarcină electrică q între extremităţile
rezistorului va fi W  q  U
Dacă prin conductor trece curentul electric cu intensitatea I în intervalul de timp Δt , atunci,
deoarece q  I  Δt , obţinem W  U  I  Δt , relaţie care ţinând seama de legea lui Ohm, se mai scrie:
U2
W  Δt  R  I 2  Δt . Unitatea de măsură pentru energie: W SI  J (Joule)
R
La trecerea curentului electric printr-un rezistor acesta se încălzeşte, ca urmare a transformării
energiei electrice în căldură. Fenomenul este cunoscut caefectul termic al curentului electric sau efect
Joule, iar căldura degajată este dată de relaţia Q  R  I 2  Δt , care reprezintă expresia matematică a
legii lui Joule. În SI, căldura Q degajată de rezistor se măsoară în J (Joule).
Energia pierdută în interiorul generatorului (disipată pe rezistența internă) poate fi calculată
u2
folosind una dintre relațiile: Wint  u  I  Δt  Δt  r  I 2  Δt
r
Energia totală furnizată de un generator este Wtot  Wext  Wint , astfel încât:
E2
Wtot  E  I  Δt  I 2 ( R  r )Δt  Δt
R r
DEFINIȚIE. Puterea electrică este mărimea fizică scalară egală cu energia electrică dezvoltată în
W J
unitatea de timp: P  .Unitatea de măsură pentru puterea electrică: P SI  =W (watt)
Δt s
Ca urmare, puterea electrică disipată pe un rezistor poate fi calculată folosind una dintre relațiile:
U2
P  U I  R I 2 
R
Puterea electrică disipată în circuitul interior generatorului poate fi calculată folosind una dintre
u2
relațiile: Pint  u  I  r  I 2 
r
Puterea electrică furnizată de generatorul electric poate fi calculată folosind relația: Ptot  E  I
Pe baza relațiilor de mai sus se poate scrie bilanțul puterilor: Ptot  Pext  Pint
DEFINIȚIE. Randamentul circuitului electric simplu se defineşte prin raportul dintre puterea
P
debitată pe circuitul exterior şi puterea pe întregul circuit: η  ext
Ptot
R U
Ținând cont de relațiile anterioare, obținem: η  sau η 
R r E
Randamentul circuitului electric este adimensional și subunitar. De obicei, se exprimă în procente.
OBSERVAȚIE. În practică, pentru energia electrică se utilizează unitatea de măsură kilowatt-oră
(kWh). Ţinând seama de relaţia P  W  Δt şi exprimând puterea P în kilowatt (kW) şi timpul Δt în ore,
ajungem la concluzia că 1kWh  3, 6  106 J .
OBSERVAȚII. Într-un circuit alcătuit dintr-o sursă cu parametrii E şi r şi un rezistor variabil R se
constată că puterea transferată rezistorului va avea o valoare maximă atunci când R=r. În aceste condiţii
utilizând legea lui Ohm se obţine:
Pmax=E2/4r
De asemenea se constată că putem obţine P1=P2 dacă are loc relaţia R1·R2=r2.
Se constată că la scurtcircuit R=0 deci randamentul este nul. Într-un circuit deschis R→∞ deci
randamentul devine unitar. De asemenea în cazul transferului optim de putere randamentul devine egal
cu 50%.