See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/275654103

Mineralogie descriptiva

Book · March 2005

DOI: 10.5281/zenodo.4008414

CITATIONS READS

3 5,979

2 authors, including:

Octavian Georgescu
Petroleum - Gas University of Ploiesti
42 PUBLICATIONS 33 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Gheorghe Branoiu on 21 August 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

OCTAVIAN GEORGESCU GHEORGHE BRĂNOIU

MINERALOGIE
DESCRIPTIVĂ
ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PLOIEŞTI

2005
MINERALOGIE DESCRIPTIVĂ
ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE
Copyright © 2005, Editura Universităţii din Ploieşti
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Referenţi ştiinţifici:

Prof. univ. dr. ing. MIRCEA IONESCU

Prof. univ. dr. ing. DUMITRU FRUNZESCU

Director editură:
Prof. univ. dr. ing. Iulian Nistor
Redactor:
Prof. univ. dr. ing. Neculai Macovei
Tehnoredactare computerizată:
Şef lucr. drd. ing. Gheorghe Brănoiu

Adresa: Editura Universităţii din Ploieşti

Bd. Bucureşti nr. 39, cod 100680
Ploieşti, România
Tel. 0244-573171, Fax 0244-575847
OCTAVIAN GEORGESCU GHEORGHE BRĂNOIU

MINERALOGIE
DESCRIPTIVĂ
ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PLOIEŞTI

2005
 PREFAŢĂ

Cercetările geologice au, în primul rând, scopul

practic de a descoperi noi resurse de substanţe minerale
utile care să asigure baza materială de dezvoltare a
societăţii.
După cum scrie L. Mrazec în lucrarea sa intitulată
„Curs general de minerale şi roci”: „este important de a
arăta, atât din punct de vedere ştiinţific cât şi al
utilităţii pentru viaţă, care sunt acele minerale şi roci
cu rol precumpănitor în constituţia scoarţei şi care sunt
mineralele pe care se sprijină civilizaţia în evoluţia ei
milenară”.
În consecinţă au fost selecţionate şi prezentate cele
mai importante minerale atât din punct de vedere al
gradului de răspândire şi participare la alcătuirea
scoarţei terestre, cât şi din punct de vedere economic şi
ştiinţific.
Lucrarea a fost structurată corespunzător programei
analitice cuprinzând noţiuni, concepte de bază şi fenomene
fizico-chimice şi geologice caracteristice domeniului
mineralogiei şi indispensabile pregătirii unor specialişti
în domeniul petrolului, geologiei, construcţiilor,
protecţiei mediului etc.
În lucrare s-au adoptat cele mai noi concepţii cu
privire la sistematica mineralelor după modelul propus de
I.M.A. (International Mineralogical Association).

5
 Descrierea fiecărui mineral este făcută sistematic;
astfel, după ce se arată provenienţa numelor mineralelor,
se prezintă compoziţia chimică, sistemul şi clasa de
simetrie, structura cristalină, proprietăţile fizice
macroscopice, apoi se descrie geneza, parageneza şi
ocurenţele fiecărui mineral, fiecare descriere
finalizându-se cu utilizarea acestora.
Cunoaşterea asociaţiilor de minerale şi a legilor de
mişcare şi asociere a elementelor chimice în scoarţa
terestră ajută la îndrumarea raţională a lucrărilor de
prospecţiune, explorare şi exploatare a zăcămintelor de
minereuri, minerale şi roci utile.
Lucrarea este bogat ilustrată cu desene şi figuri,
dând posibilitatea studenţilor să o folosească direct în
sala de lucrări practice pentru studiul eşantioanelor,
pentru înţelegerea clară a tuturor aspectelor fizice şi
chimice ale mineralelor curente.
Autorii sunt recunoscători tuturor celor care aduc
sugestii pentru îmbunătăţirea formei şi calităţii lucrării
la o nouă ediţie.

Octavian Georgescu
Gheorghe Brănoiu

6
 CUPRINS

INTRODUCERE 11

1. IDENTIFICAREA MINERALELOR PE BAZA PROPRIETĂŢILOR MACROSCOPICE 15

1.1. PROPRIETĂŢI MORFOLOGICE 15

1.1.1. Forma cristalelor 15
1.1.2. Habitusul cristalelor 16
1.1.3. Dimensiunile cristalelor 17
1.1.4. Agregatele cristaline 21
1.1.5. Macle 22
1.2. PROPRIETĂŢI OPTICE 26
1.2.1. Culoarea mineralelor 26
1.2.2. Culoarea urmei 27
1.2.3. Luciul mineralelor 28
1.2.4. Transparenţa şi opacitatea mineralelor 29
1.2.5. Asterismul 30
1.2.6. Luminiscenţa mineralelor 30
1.3. PROPRIETĂŢI MECANICE 31
1.3.1. Duritatea mineralelor 31
1.3.2. Clivajul mineralelor 34
1.3.3. Spărtura mineralelor 35
1.3.4. Coeziunea mineralelor 36
1.4. PROPRIETĂŢILE ELECTRICE ALE MINERALELOR 37
1.5. PROPRIETĂŢILE MAGNETICE ALE MINERALELOR 39
1.6. PROPRIETĂŢILE TERMICE ALE MINERALELOR 41
1.7. TOPIREA MINERALELOR 45
1.8. DENSITATEA MINERALELOR 46
1.9. REACŢIA CU ACIZII 48
1.10. ALTE PROPRIETĂŢI 49
1.11. PIROGNOZIE 49

2. ELEMENTE NATIVE 53

2.1. AUR 54
2.2. ARGINT 56
2.3. CUPRU 58
2.4. PLATINA 60
2.5. SULF 62
2.6. DIAMANT 63
2.7. GRAFIT 66

3. SULFURI ŞI SULFOSĂRURI 69

3.1. CALCOZINA 69
3.2. BORNIT 72
3.3. GALENA 74
3.4. BLENDA 76
3.5. PIROTINA 78
3.6. PENTLANDIT 79

7
3.7. CALCOPIRITA 81
3.8. ARGENTIT 83
3.9. COVELINA 85
3.10. CINABRU 86
3.11. ALABANDINA 88
3.12. MILLERIT 89
3.13. NICHELINA 90
3.14. REALGAR 91
3.15. STIBINA 92
3.16. BISMUTINA 93
3.17. AURIPIGMENT 95
3.18. PIRITA 96
3.19. MARCASITA 98
3.20. MOLIBDENIT 100
3.21. COBALTINA 102
3.22. MISPICHEL 103
3.23. TETRAEDRIT 104
3.24. TENNANTIT 106
3.25. ENARGIT 107
3.26. PIRARGIRIT 108
3.27. PROUSTIT 109
3.28. HESSIT 111
3.29. PETZIT 112
3.30. NAGYAGIT 113
3.31. SILVANIT 114
3.32. KRENNERIT 115
3.33. CALAVERIT 116

4. OXIZI ŞI HIDROXIZI 117

4.1. APA 118

4.2. PERICLAZ 119
4.3. CORINDON 120
4.4. HEMATIT 122
4.5. ILMENIT 125
4.6. RUTIL 127
4.7. CASITERIT 129
4.8. PIROLUZIT 131
4.9. SPINEL 132
4.10. MAGNETIT 134
4.11. CROMIT 135
4.12. PSILOMELAN 136
4.13. GOETHIT 137
4.14. LIMONIT 139
4.15. DIASPOR 140
4.16. HIDRARGILIT 142
4.17. BRUCIT 143

5. SĂRURI HALOGENATE 145

5.1. SARE GEMĂ 145

5.2. SILVINA 147
5.3. FLUORINA 148
5.4. CARNALIT 150
5.5. CRIOLIT 152
5.6. KERARGIRIT 153

8
6. CARBONAŢI 155

6.1. CALCIT 155

6.2. MAGNEZIT 158
6.3. SIDERIT 159
6.4. RODOCROZIT 161
6.5. SMITHSONIT 162
6.6. DOLOMIT 164
6.7. ANKERIT 166
6.8. ARAGONIT 167
6.9. STRONŢIANIT 168
6.10. WITHERIT 169
6.11. CERUZIT 170
6.12. MALACHIT 172
6.13. AZURIT 173

7. SULFAŢI 175

7.1. GIPS 175

7.2. ANHIDRIT 177
7.3. BARITINA 179
7.4. CELESTINA 181
7.5. ANGLEZIT 183

8. FOSFAŢI 185

8.1. APATIT 185

8.2. MONAZIT 188
8.3. XENOTIM 189

9. SILICAŢI 191

9.1. NEZOSILICAŢI 191

9.1.1. OLIVINA 192
9.1.2. GRANAŢI 194
9.1.3. ZIRCON 196
9.1.4. TOPAZ 198
9.1.5. DISTEN 200
9.1.6. ANDALUZIT 201
9.1.7. SILLIMANIT 202
9.1.8. STAUROLIT 203
9.1.9. TITANIT 204
9.2. SOROSILICAŢI 206
9.2.1. ZOIZIT 206
9.2.2. EPIDOT 207
9.2.3. ALLANIT 208
9.2.4.LOTRIT 209
9.2.5. VEZUVIAN 210
9.3. CICLOSILICAŢI 211
9.3.1. BERIL 211
9.3.2. CORDIERIT 214
9.3.3. TURMALINA 215
9.4. INOSILICAŢI 216
9.4.1. PIROXENI ROMBICI 218
9.4.2. DIOPSID 219
9.4.3. HEDENBERGIT 221
9.4.4. SPODUMEN 221

9
 9.4.5. EGIRIN 223
9.4.6. JADEIT 224
9.4.7. AUGIT 225
9.4.8. WOLLASTONIT 226
9.4.9. RODONIT 227
9.4.10. ANTOFILIT 229
9.4.11. CUMMINGTONIT 230
9.4.12. TREMOLIT 231
9.4.13. ACTINOT 232
9.4.14. HORNBLENDA 233
9.4.15. GLAUCOFAN 235
9.4.16. RIEBECKIT 236
9.5. FILOSILICAŢI 237
9.5.1. TALC 237
9.5.2. PIROFILIT 238
9.5.3. ANTIGORIT 239
9.5.4. CAOLINIT 241
9.5.5. HALLOYSIT 243
9.5.6. MONTMORILLONIT 244
9.5.7. BEIDELLIT 246
9.5.8. VERMICULIT 246
9.5.9. MUSCOVIT 248
9.5.10. BIOTIT 250
9.5.11. ILLIT 251
9.5.12. GLAUCONIT 252
9.5.13. GRUPA CLORITELOR 254
9.5.14. CLORITOID 258
9.6. TECTOSILICAŢI 259
9.6.1. CUARŢ 259
9.6.2. FELDSPAŢI ORTOCLAZI 264
9.6.3. FELDSPAŢI PLAGIOCLAZI 266
9.6.4. NEFELIN 269
9.6.5. LEUCIT 270
9.6.6. SODALIT 271
9.6.7. ZEOLIŢI 272
a. Phillipsit 273
b. Analcim 274
c. Chabasit 275
d. Faujasit 276
e. Natrolit 277
f. Mordenit 278
g. Stilbit 279
h. Heulandit 280
i. Clinoptilolit 281

BIBLIOGRAFIE 283

10
 Introducere

INTRODUCERE
Mineralele şi rocile joacă un rol foarte important în economia unei ţări,
constituind baza de materii prime pentru industrie, transporturi şi agricultură.
Noţiunea de mineral derivă de la cuvântul latin minera = bucată de minereu,
ceea ce arată că apariţia acestui cuvânt este legată de minerit.
Într-o accepţiune generală, mineralele pot fi definite ca fiind substanţe
anorganice sau organice, aproape exclusiv cristalizate şi numai în mod excepţional
amorfe sau lichide (apa), omogene din punct de vedere fizic şi chimic, formate în
scoarţa terestră ca rezultat al diferitelor procese geologice. De asemenea, pot fi
considerate minerale şi substanţele analoage obţinute pe cale artificială.
Ştiinţa care se ocupă cu studiul mineralelor se numeşte Mineralogie.
Mineralogia descriptivă se ocupă cu descrierea mineralelor din punct de vedere al
proprietăţilor fizico-chimice, al genezei şi paragenezei, al răspândirii mineralelor în
scoarţa terestră, în scopul utilizării lor practice.
Recunoaşterea mineralelor este importantă nu numai pentru mineralogi sau
geologi în general ci şi pentru chimişti, fizicieni, inginerii de foraj, inginerii minieri,
inginerii constructori, inginerii metalurgişti, etc.
Mineralogia descriptivă pune la dispoziţia cercetătorilor compoziţia chimică,
proprietăţile fizice, constantele structurale sau optice etc., pe baza cărora se pot
diagnostica combinaţiile chimice naturale sau sintetice. Problema este de a se învăţa
cum să se utilizeze aceste date pentru identificarea mineralelor.
Scopul lucrărilor practice de mineralogie este, pe de o parte, însuşirea
metodologiei folosite în cadrul acestei discipline pentru identificarea diferitelor faze,
elemente sau combinaţii chimice, naturale sau sintetice, iar pe de altă parte, cunoaşterea
principalelor tipuri de structuri care determină proprietăţile fizice şi comportarea în
diferite condiţii a substanţelor.
Aparatura şi materialele necesare efectuării lucrărilor practice sunt:
- microscop binocular sau lupă pliantă;
- eşantioane de minerale;
- zgârietori de oţel;
- plăci de porţelan poros;
- soluţie molară de HCl;
- modele de reţele cristaline;
- modele de cristale.
Identificarea mineralelor parcurge mai multe etape folosindu-se, în tot acest
timp, proprietăţile fizice şi chimice:
1. Observarea macroscopică care constă în:
a. recunoaşterea mineralelor pe baza proprietăţilor fizice: formă (habitus),
culoare, culoarea urmei, luciu, clivaj, duritate, spărtură etc.;

11
 Mineralogie descriptivă

b. stabilirea prin metode pirognostice (analiză chimică calitativă pe cale uscată)

a unuia sau mai multor elemente majore, care intră în compoziţia mineralului;
2. Studiul microscopic optic care constă în determinarea caracteristicilor optice;
3. Utilizarea unor metode fizice sau fizico-chimice care apelează la tehnologii şi
aparate complexe:
a. analiza spectrală – stabilirea calitativă sau semicantitativă a elementelor
chimice;
b. analiza cristalografică – determinarea sistemului, a clasei cristalografice şi a
relaţiei axiale;
c. analiza cu raze X – roentgenografică sau difractometrică;
d. analiza termică – studiul comportării mineralului la încălzire;
e. studiul la microscopul electronic – aplicat mineralelor cu dimensiuni mici;
f. microscopie prin fluorescenţă de raze X – determinarea compoziţiei chimice;
g. microsonda electronică – permite observarea incluziunilor submicronice,
stabilirea compoziţiei chimice calitative şi cantitative în anumite puncte.
Se mai poate apela, de asemenea, la spectroscopia de absorbţie, spectroscopia în
infraroşu, rezonanţa electromagnetică de spin (R.E.S.) etc.
Pentru identificarea unui mineral se poate recurge la o singură etapă sau la mai
multe, dar întotdeauna respectând ordinea enunţată mai sus. Dacă identificarea
macroscopică este nesigură, se poate trece la cea microscopică, iar de aici la una sau la
mai multe dintre analizele enumerate în cadrul celei de-a treia etape.
O deosebită importanţă în identificarea mineralelor o reprezintă parageneza
mineralului = mineralele formate în aceleaşi condiţii termodinamice. Trebuie avut în
vedere faptul că nu orice coexistenţă de minerale constituie o parageneză.
Asociaţia de minerale reprezintă totalitatea mineralelor care constituie un
minereu sau o rocă şi care s-au format în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune sau
în condiţii diferite.
Geneza mineralelor se referă la modul în care a luat naştere o anumită
parageneză sau asociaţie de minerale. Un sistem de compoziţie chimică dependentă de
procesul geologic care l-a generat va da naştere, în anumite condiţii termodinamice,
unor minerale bine determinate = parageneză. Ca urmare, în identificarea mineralelor se
poate folosi şi diagnosticul de geneză.
Numărul total de minerale depinde de definiţia adoptată sau de interpretarea
definiţiei, dar în general poate fi stabilit în jurul cifrei de 2500, numărul varietăţilor fiind
cam de patru ori mai mare, anual descoperindu-se în jur de 40 minerale noi.
Datorită numărului foarte mare de minerale se impune o clasificare a acestora.
Având în vedere specificul mineralogiei între celelalte ştiinţe ale naturii, o clasificare
perfectă nu este posibilă datorită variabilităţii şi complexităţii reale din natură.
O clasificare modernă, bazată pe criterii chimico-structurale, clasificare
acceptată de majoritatea cercetătorilor moderni, împarte mineralele în opt clase:
1. Elemente native;
2. Sulfuri şi sulfosăruri;
3. Oxizi şi hidroxizi;
4. Halogenuri;
5. Carbonaţi, nitraţi, boraţi, iodaţi;
6. Sulfaţi, cromaţi, molibdaţi, wolframaţi;
7. Fosfaţi, arseniaţi, vanadaţi;
8. Silicaţi.

12
 Introducere

Dacă se repartizează numărul total de minerale cunoscute pe clase de minerale

se vor obţine următoarele proporţii: silicaţi 25,8%, fosfaţi 17,5%, sulfuri 13,3%, oxizi şi
hidroxizi 12,4%, sulfaţi 8,4%, halogenuri 5,8%, carbonaţi 4,5%, elemente native 3,3%,
boraţi 2,9%.
În cazul în care se analizează repartiţia din punct de vedere al gradului de
participare la constituţia scoarţei terestre, situaţia se modifică semnificativ. Astfel,
„clark-urile” obţinute pentru diferitele clase de minerale sunt următoarele: silicaţi 81%
(55% feldspaţi, 11% silice), oxizi şi hidroxizi 14%, carbonaţi 0,7%, fosfaţi 0,7%,
halogenuri 0,5%, sulfuri şi sulfaţi 0,3-0,4% şi elemente native 0,1%, putându-se aprecia
că numai aproximativ 100 dintre mineralele cunoscute prezintă o răspândire însemnată
în scoarţa terestră.
Cel care a calculat pentru prima dată compoziţia scoarţei terestre în procente de
greutate a fost cercetătorul american F. Clark în 1889. Academicianul rus A.E. Fersman
a propus ca cifrele medii care exprimă procentajul diferitelor elemente din scoarţa
terestră să fie numite „clark-uri”.
Din cele 103 elemente chimice care configurează sistemul periodic al lui
Mendeleev, numai foarte puţine sunt mai răspândite în scoarţa terestră şi anume: O, Si,
Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, H, Ti, C, Cl, P, S şi Mn, celorlalte elemente revenindu-le în
greutate numai 0,17%.
Astfel, majoritatea mineralelor scoarţei terestre sunt reprezentate de compuşii
oxigenaţi ai siliciului, aluminiului, fierului precum şi ai metalelor alcalino-pământoase
şi alcaline şi anume calciu, magneziu, sodiu şi potasiu. Dintre aceştia se remarcă oxizii
şi sărurile oxigenate (silicaţii, alumosilicaţii etc.) care intră în compoziţia diferitelor roci
care formează scoarţa terestră.
Metalele care au o mare însemnătate pentru industrie prezintă clark-uri care se
exprimă de cele mai multe prin valori neglijabile. Principalele minerale sursă pentru
metalele abundente şi respectiv rare din scoarţa terestră sunt redate în tabelul 1.

Tabelul 1
I. Metale abundente din punct de vedere geochimic
Fier Magnetit Fe3O4; hematit Fe2O3; goethit HFeO2; siderit FeCO3; pirită FeS2
Aluminiu Hidrargilit Al(OH)3; diaspor şi boehmit HAlO2; caolinit Al4Si4O10(OH)4; anortit
CaAl2Si2O8
Crom Cromit FeCr2O4
Titan Rutil TiO2; ilmenit FeTiO3
Mangan Piroluzit MnO2; psilomelan BaMn2+ Mn4+8O16(OH)4; criptomelan KMn8O16;
rodocrozit MnCO3
Magneziu Magnezit MgCO3; dolomit CaMg(CO3)2
Sodiu Sare gemă (halit) NaCl
Potasiu Silvină KCl
II. Metale mai puţin abundente (rare) din punct de vedere geochimic
A. Metale calcofile (prezintă o afinitate puternică pentru sulf)
Cupru Covelină CuS; calcozină Cu2S; digenit Cu9S5; calcopirită CuFeS2; bornit Cu5FeS4;
tetraedrit Cu12Sb4S13
Zinc Blenda (sfalerit) ZnS
Plumb Galena PbS
Nichel Pentlandit (Fe,Ni)9S8; garnierit (Mg,Ni)6[Si4O10](OH)8
Stibiu Stibină Sb2S3
Molibden Molibdenit MoS2
Arsen Mispichel FeAsS; auripigment As2S3; realgar AsS

13
 Mineralogie descriptivă

Tabelul 1 (continuare)
A. Metale calcofile (prezintă o afinitate puternică pentru sulf)
Cadmiu Substituţii ale Zn în blendă ZnS
Cobalt Linnaeit Co3S4; substituţii ale Fe în pirită FeS2
Mercur Cinabru HgS
Argint Argentit Ag2S; substituţii ale Cu şi Pb în ocurenţe comune (vezi cupru şi plumb)
Bismut Bismutină Bi2S3
B. Metale siderofile (prezintă o afinitate puternică pentru fierul metalic)
Aur Calaverit AuTe2; krennerit (Au,Ag)Te2; silvanit AuAgTe4; petzit AuAg3Te2
Platină Sperrilit PtAs2; braggit PtS2; cooperit PtS
Paladiu Arseno-paladinit Pd3As; michenerit PdBi2; froodit PdBi2
Rhodiu –
Iridiu –
Rutheniu Laurit RuS2
Osmiu –
C. Metale litofile (prezintă o afinitate puternică pentru oxigen)
Staniu Casiterit SnO2
Wolfram Wolframit FeWO4; scheelit CaWO4
Uraniu Uraninit (pechblendă) UO2
Vanadiu Carnotit K2(UO2)2(VO4)2·3H2O; substituţii ale Fe în magnetit Fe3O4
Niobiu Columbit FeNb2O6; piroclor NaCaNb2O6F
Tantal Tantalit FeTa2O6
Beriliu Beril Be3Al2[Si6O18]

14
 Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Anastasiu, N., 1981, Minerale şi roci sedimentare – determinator, Ediţia a II-a,

Universitatea Bucureşti.
Apostolescu, Rodica, 1982, Cristalografie-mineralogie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Arghir, G., Ghergari, Lucreţia, 1983, Cristalografie – Mineralogie, Îndrumător de
laborator, Institutul Politehnic Cluj Napoca.
Becherescu, D., Cristea, V., Marx, Fr., Menessy, I., Winter, Fr., 1977,
Metode fizice în chimia silicaţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti.
Betehtin, A.G., 1953, Curs de mineralogie (traducere din limba rusă), Editura
Tehnică, Bucureşti.
Bolgiu, O. , 1975, Cristalografie, Editura Tehnică, Bucureşti.
Brana, V., Gridan, T., 1979, Baritina, witheritul şi celestina, Editura Tehnică,
Bucureşti.
Brănoiu, Gh., 2003, Metode de investigaţie mineralogică, Referat doctorat nr. 2,
U.P.G. Ploieşti.
Brănoiu, Gh., 2003, Investigaţii mineralogice pe probe de roci prelevate înainte şi
după iniţierea proceselor de exploatare secundară, Referat doctorat nr. 3,
U.P.G. Ploieşti.
Buerger, M.Y., 1963, Elementary Crystallography, John Wiley & Sons, New York,
London, Sydney.
Buerger, M.Y. , 1966, X-ray Crystallography, John Wiley & Sons, New York,
London, Sydney.
Codarcea, Al., 1965, Mineralogie, vol. I, Cristalografia, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Dana, J.D., Dana, S.D., 1951, The system of Mineralogy, John Wiley & Sons, New
York.
Deer, W.A., Howie, R.A., Zussman, J., 1960-1963, Rock forming minerals, vol.
1-5, Longmans, Green and Co. Ltd., London.
Fleischer, M., 1975, Glossary of mineral species, Mineralogical record, Inc. P.O.
Box 736 Bowye, Maryland.
Frunzescu, D., Georgescu, O., Brănoiu, Gh., 2004, On the silica diagenesis
processes of the coal debris from Miocene formation from Prahova County,
Buletin UPG, vol. LVI, nr. 1, p. 1-14, Ploieşti.
Giuşcă, D., 1986, Structura atomică a mineralelor, Editura Tehnică, Bucureşti.
Georgescu, O., 1985, Mineralogie, îndrumar de laborator, I.P.G. Ploieşti.
Georgescu, O., 1989, Studiul posibilităţilor de punere în evidenţă de noi zăcăminte
de hidrocarburi lichide şi gazoase în depozitele sedimentare şi ale
fundamentului fisurat productiv din perimetrul cuprins între valea Barcău şi
valea Tur din Depresiunea Pannonică, cu privire specială la caracterele
mineralogo-petrografice ale colectoarelor, Teză de doctorat, I.P.G. Ploieşti.

283
 Mineralogie descriptivă

Georgescu, O., Frunzescu, D., Stamate, Irina, 1990, Asupra prezenţei zeoliţilor
în nivelele cineritice ale Oligocenului din faciesul extern al pânzei de Tarcău
(Carpaţii Orientali, zona sudică), Buletin I.P.G., vol. XLII, nr. 1, Ploieşti.
Georgescu, O., 1997, Cristalochimie, Editura Imprimex, Ploieşti.
Georgescu, O., 2000, Determinarea mineralelor cu ajutorul microscopului
polarizant, Editura Premier, Ploieşti.
Georgescu, O., Frunzescu, D., Vasiliu, V.E., Dinu, F., 2000, Studiul
mineralogo-petrografic al argilelor ponţiene din cariera Sătuc – judeţul Buzău
(partea I), Buletin U.P.G., vol. LII, nr. 4, p.151-154, Ploieşti.
Georgescu, O., Brănoiu, Gh., 2003, Cristalografie geometrică, îndrumător de
laborator, Editura Universităţii din Ploieşti.
Gridan, T., 1996, Pietre şi metale preţioase, Editura Enciclopedică, Bucureşti.
Ianovici, V., Stiopol, Victoria, Constantinescu, E., 1979, Mineralogie,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Ianovici, V., Stiopol, Victoria, Constantinescu, E., 1983, Proprietăţile fizice
şi chimismul mineralelor, Universitatea Bucureşti.
Imreh, I., 1966, Cristalografie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Ionescu, M., Frunzescu, D., 1985, Petrografie, Îndrumător de laborator, I.P.G.
Ploieşti.
Ionescu, M., Georgescu, O., 1993, Mineralogie şi petrologie, vol. II – Petrologie,
Editura U.P.G., Ploieşti.
Kissling, Al., 1979, Mineralogie, Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti.
Kleber, W., 1956, Einfuhrung in die Kristallographie, Verlag Technik, Berlin.
Laţiu, V.N., 1958, Cristalografia fizică, Editura Tehnică, Bucureşti.
Macaleţ, V., 1996, Cristalografie şi Mineralogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Manilici, V., 1965, Curs de mineralogie şi petrografie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Mastacan, Gh., 1967, Cristale, minerale, roci, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Mastacan, Gh., Mastacan, Iulia, 1976, Mineralogie, vol. I şi II, Editura Tehnică,
Bucureşti.
Matei, L., 1986, Minerale şi roci argiloase, vol. I, II, III, Universitatea Bucureşti.
Matei, L., Cioran, A., Constantinescu, E., Crăciun, C., 1986, Metode fizice
de analiză a mineralelor şi rocilor, caiet de lucrări practice, Universitatea
Bucureşti.
Matei, L. , 1988, Determinator pentru metode fizice de analiză a mineralelor şi
rocilor, Universitatea Bucureşti.
Matei, L., Crăciun, C., 1991, Metode fizice de investigare a mineralelor argiloase,
Editura Tehnică, Bucureşti.
Matei, L. , 1996, Determinator mineralogic, Editura Universităţii Bucureşti.
Mrazec, L., 1938, Curs general de minerale şi roci, Editura Fondului Universitar
profesor L. Mrazec, Bucureşti.
Mureşan, I., Ghergari, Lucreţia, Bedelean, I. , 1986, Determinator de minerale,
Universitatea din Cluj-Napoca.
Mureşan, I., 1997, Mineralogie, partea I, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Pavelescu, L. , 1966, Petrografia rocilor sedimentare, Editura Tehnică, Bucureşti.
Pavelescu, L., 1980, Petrografia rocilor magmatice şi metamorfice, Editura Tehnică,
Bucureşti.

284
 Bibliografie

Pavelescu, L., Mercus, Ana, Mercus, D., Alexe, I., Albu, D., 1971,
Mineralogia descriptivă, Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie, Facultatea de
Geologie Tehnică, Bucureşti.
Pavelescu, L., Mercus, Ana, Mercus, D., Alexe, I., Albu, D., 1976,
Mineralogie descriptivă – lucrări practice, ediţia a II-a, Facultatea de Geologie şi
Geografie, Universitatea Bucureşti.
Pârvu, G., Vinogradov, C., Pauliuc, S., Preda, I., 1979, Petrografia aplicată a
rocilor carbonatice sedimentare, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
Petrulian, N., 1973, Zăcăminte de minerale utile, Editura Tehnică, Bucureşti.
Pop, I., Niculescu, V. , 1971, Structura corpului solid, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti.
Rădulescu, D., Dimitrescu, R., 1966, Mineralogia topografică a României,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
Rădulescu, D., Anastasiu, N., 1979, Petrologia rocilor sedimentare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Rickwood, P.C., 1981, The largest crystals, American Mineralogist, vol. 66,
p. 885-908.
Sahama, Th.G., Rankama, K., 1970, Geochimia (traducere din limba engleză),
Editura Tehnică, Bucureşti.
Sirotin, I.I., Saskolskaia, M.P. , 1981, Fizica cristalelor, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Solacolu, Ş., 1968, Chimia fizică a silicaţilor tehnici, Editura Tehnică, Bucureşti.
Stoica, C., Gherasie, I., 1981, Sarea şi sărurile de potasiu din România, Editura
Tehnică, Bucureşti.
Strunz, H., 1970, Mineralogische Tabellen, Akademische Verlagsgesellschaft
Geest&Porting K-G, Leipzig.
Şeclăman, M., Gunnesh, K., 1975, Determinator pentru rocile magmatice şi
metamorfice, Editura Tehnică, Bucureşti.
Tatarinov, P.M., 1967, Condiţiile de formare a zăcămintelor de minereuri metalifere
şi nemetalifere, Editura Tehnică, Bucureşti.
Teoreanu, I., Ciocea, N., Bărbulescu, A., Ciontea, N., 1985, Tehnologia
produselor ceramice şi refractare, vol. I şi II, Editura Tehnică, Bucureşti.
www.webmineral.com

285
View publication stats