Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

din Iași

Facultatea de Fizică

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

MATERIALE AVANSATE CU
APLICAŢII BIOMEDICALE

Conducător ştiinţific:
Prof. Dr. Felicia Iacomi Doctorand:
Gigel-Gicu Nedelcu

Iaşi 2014
2
 O teză de doctorat este rareori rezultatul muncii unei singure
persoane, de cele mai multe ori fiind consecința activității unui grup de
cercetători. De aceea, aș dori să mulțumesc celor care, pe diverse căi, au
contribuit la finalizarea acestei teze.
În primul rând, doresc să exprim sincere mulțumiri doamnei Prof.
Dr. Felicia Iacomi pentru că mi-a oferit posibilitatea de a lucra în grupul
dumneaei de cercetare, ghidându-mi cu răbdare activitatea științifică și pentru
încurajările date pe parcursul celor trei ani ai studiilor doctorale.
Mulțumiri speciale adresez domnului Conf. Dr. Habil. Liviu Leontie
pentru sprijinul acordat, precum și membrilor comisiei de îndrumare pentru
indicațiile științifice prețioase de pe toată durata cercetării doctorale.
Multe mulțumiri adresez doamnei CS I Dr. Maria Cazacu din cadrul
Institutului de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” din Iași și doamnei CS II
Dr. Adriana Popa din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare
pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare din Cluj-Napoca pentru analizele
efectuate.
Mulțumesc domnului CS I Dr. Horia Chiriac din cadrul Institutului
de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică din Iași pentru ajutorul dat prin
facilitarea efectuării unei părți din experimentele din teză.
Nu în ultimul rând, mulțumesc tuturor colaboratorilor și colegilor de
la Facultățile de Fizică și Chimie din cadrul Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași.
Doresc să dedic această teză de doctorat soției mele.
3
 În atenţia
................................................................................................

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI

Vă facem cunoscut că în data de 18 decembrie 2014, ora 1000, în

Amfiteatrul IV.13, domnul Gigel-Gicu Nedelcu va susţine, în şedinţă
publică, teza de doctorat cu titlul:

“MATERIALE AVANSATE CU APLICAŢII BIOMEDICALE”

în vederea obţinerii titlului ştiinific de doctor în domeniul fundamental

Ştiinţe Exacte, domeniul FIZICĂ.

Comisia de doctorat are următoarea componeţă:

Prof.univ.dr. Diana MARDARE Preşedinte

Director Şcoală Doctorală
Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza” din Iaşi
Prof.dr. Felicia IACOMI Conducător ştiinţific
Facultatea de Fizică Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Prof.dr. Dorina CREANGĂ Referent
Facultatea de Fizică
Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza” din Iaşi
CS I dr. Maria CAZACU Referent
Institutul de Chimie
Macromoleculară “Petru Poni” din
Iaşi
Conf. dr. Iosif DEAC Referent
Facultatea de Fizică, Universitatea
“Babeş - Bolyai” din Cluj-Napoca

Vă invităm pe această cale să participaţi la şedinţa publică de susţinere a

tezei.

4
CUPRINS

INTRODUCERE 5
I CERCETĂRI ACTUALE ÎN DOMENIUL
MATERIALELOR AVANSATE CU APLICAȚII
BIOMEDICALE 8
1.1. Nanoparticule magnetice. Elemente de
magnetism și rezonanță feromagnetică 8
1.1.1 Elemente de magnetism. Starea
superparamagnetică a particulelor
8
1.1.2 Rezonanța feromagnetică 16
1.2. Structura nanoparticulelor magnetice.
Proprietăți dielectrice 19
1.2.1 Structura nanoparticulelor de ferită
și hematită 19
1.2.2 Nanoparticule magnetice izolate
pentru aplicații biomedicale 23
1.2.3 Proprietățile dielectrice ale
nanoparticulelor de ferită 25
Bibliografie 27
II METODE DE SINTEZĂ ȘI CARACTERIZARE
STRUCTURALĂ ȘI FUNCTIONALĂ A
MATERIALELOR AVANSATE CU APLICATII
BIOMEDICALE 31
2.1 Metode chimice de sinteză și acoperire a
nanoparticulelor 31
2.1.1 Metoda poliol 31
2.1.2 Metoda coprecipitării chimice 32
2.1.3 Metoda sol-gel cu auto-combustie 32
2.1.4 Metodă de acoperire a particulelor
magnetice prin polimerizare în
emulsie 33
2.1.5 Tipuri de polimeri utilizați în
biocompatibilizarea
nanoparticulelor 33
2.2. Metode de investigare a structurii cristaline

5
 36
2.2.1 Metoda difractometrică 36
2.2.2 Spectroscopia în infraroşu cu
transformată Fourier (FTIR) 39
2.3 Metode de investigare a morfologiei şi
compoziţiei chimice 41
2.3.1 Microscopia electronică de scanare
(SEM) 41
2.3.2 Microscopia electronică de
transmisie (TEM) 43
2.3.3 Spectroscopia fotoelectronilor de
radiaţie X (XPS) 43
2.4. Metode de investigare a proprietăţilor
electrice şi magnetice 45
2.4.1 Magnetometrul cu probă vibrantă
(VSM) 45
2.4.2 Spectroscopia de rezonanță
electronică de spin (RES) 46
2.4.3 Investigarea proprietăților
dielectrice ale particulelor
magnetice de ferită prin
spectroscopie de impedanță 49
Bibliografie 50
III SINTEZA ȘI CARACTERIZAREA UNOR
NANOPARTICULE MAGNETICE CU APLICAȚII
BIOMEDICALE 52
3.1 Sinteza unor nanoparticule magnetice pentru
aplicaţii biomedicale 52
3.1.1 Sinteza nanoparticulelor magnetice
cu metoda sol-gel de auto-
combustie 52
3.1.2 Sinteza nanoparticulelor de
magnetită prin coprecipitare 54
3.2. Studiul structurii, morfologiei şi compoziţiei
chimice a nanoparticulelor magnetice
57
3.2.1 Caracterizarea structurală a

6
 nanoparticulelor magnetice 57
3.2.2 Investigarea morfologiei și
compoziției chimice a
nanoparticulelor magnetice cu
aplicații biomedicale 69
Bibliografie 79
IV STUDIUL PROPRIETĂȚILOR FUNCȚIONALE
ALE NANOPARTICULELOR MAGNETICE 81
4.1. Investigarea proprietăților magnetice ale
nanoparticulelor magnetice 81
4.1.1 Studiul proprietăților magnetice
prin magnetometrie cu probă
vibrantă 81
4.1.2 Studiul proprietăților magnetice
prin rezonanță electronică de spin
89
4.2. Investigarea proprietăților dielectrice ale
nanoparticulelor magnetice 97
4.3. Studiul potenţialului de aplicare al
nanoparticulelor pentru hipertermia
magnetică 110
Bibliografie 113
Concluzii 117
Anexe 120

7
 Introducere

Nanoparticulele magnetice sunt materiale avansate ce

prezintă un real interes în domeniul biomedical. Particulele
magnetice nanometrice de ferită preparate cu stabilizatori de
suprafaţă alcătuiesc fluidele magnetice, cunoscute de asemenea şi
ca ferofluide. În cazul în care aceste particule sunt înglobate într-
un material biocompatibil, cum ar fi un polimer, ele pot fi
introduse în sistemul circulator uman. Când aceste particule sunt
plasate într-un câmp magnetic, ele pot fi direcționate către
țesuturi țintă pentru diferite scopuri cum sunt: ca agenți de
încălzire a unui țesut tumoral, ca agenți de contrast pentru
imagistica prin rezonanță magnetică nucleară sau ca purtători
magnetici de medicamente în cazul particulelor funcționalizate
[1-5].
Scopul acestei lucrări constă în prepararea și studiul
proprietăților nanoparticulelor de ferită de Ni, Co, Mg, de
magnetită şi hematită, neizolate şi izolate superficial cu polimeri
biocompatibili, care se pot dispersa și stabiliza în diferite lichide
biocompatibile cum ar fi serul fiziologic. Au fost alese aceste
tipuri de nanoparticule deoarece, din studiile care s-au efectuat în
ultimii ani, acestea sunt cel mai puțin toxice pentru mediul
biologic uman. Prin experimentele și studiile asupra
caracteristicilor acestor tipuri de particule cercetarea descrisă aici
se dorește a fi o contribuție importantă în cercetarea pe plan
național și internațional în ce privește aplicațiile biomedicale ale
particulelor magnetice.
Teza este structurată pe patru capitole precedate de o
introducere şi urmate de concluzii. În primele două capitole sunt
prezentate unele aspecte teoretice legate de particule magnetice,
de metodele de sinteză şi tehnicile actuale utilizate pentru
investigarea structurală şi funcţională. Capitolele trei şi patru
cuprind contribuțiile personale aduse acestui domeniu.

8
 Capitolul I
Cercetări actuale în domeniul materialelor avansate cu
aplicaţii biomedicale

Petru a analiza proprietăţile magnetice ale nanoparticulelor

într-un mod satisfăcător este necesar să se obţină date legate de
geometria (dimesiunea, forma, compoziţia, structura cristalină) şi
comportarea acestora în câmp magnetic (dependenţa de
temperatură a magnetizării, magnetizarea de saturaţie,
magnetizarea remanentă, câmpul coercitiv, temperatura de
blocare).
Există două aspecte care domină proprietăţile magnetice ale
nanoparticulelor şi care le impun anumite proprietăţi speciale:
a) Efectele dimensiunii finite (structuri mono-domeniu, multi-
domeniu şi confinarea cuatică a electronilor);
b) Efectele de suprafaţă, care rezultă din ruperea simetriei
structurii cristaline la suprafaţa particulei, oxidarea, existenţa
surfactanţilor, tensiunea de suprafaţă, structuri chimice şi fizice
diferite la suprafaţă sau în interiorul nanoparticulei.
În particulele mari există o structură multi-domeniu unde
regiunile de magnetizare uniformă sunt separate de pereţii de
domeniu, procesul de formare a pereţilor de domeniu fiind
determinat de echilibrul a doi factori:
a) Energia magnetostatică externă, care creşte volumul particulei;
b) Energia peretelui de domeniu, care creşte cu creşterea ariei
interfaciale dintre domenii.
Dacă dimensiunea particulei este micşorată, există un
volum critic sub care este necesară o energie mai mare pentru a
crea un perete de domeniu. Sub acest diametru critic particula ar
consta dintr-un singur domeniu (de ordinul zecilor de nanometri).
Particulele magnetice utilizate în aplicaţii biomedicale sunt
cele de oxid de fier, precum magnetita (Fe3O4) şi doi produşi
oxidaţi precum maghemita tetragonală (γ-Fе2Оз) şi hematita
hexagonală (α-Fе2Оз).

9
 Un interes special pentru aplicaţiile medicale îl prezintă
nanoparticulele de ferită.
Celula elementară a feritelor spinelice este formată din 32
anioni O2- şi 24 cationi (Fe2+, Zn2+, Co2+, Mn2+, Ni2+, Mg2+, Fe3+,
Gd3+). Există 96 de poziţii posibile pentru cationi în celula
elemetară. Poziţiile octaedrice sunt mai mari decât cele tetraedrice
şi de aceea doar 8 poziţii tetraedrice din 16 sunt ocupate de
cationi (bivalenţi sau trivalenţi)
Structura generală a structurii spinel este (A)[B2]O4. În
această structură parantezele rotunde reprezintă poziţiile
tetraedrice iar parantezele drepte poziţiile octaedrice. Atunci când
toţi atomii bivalenţi ocupă poziţiile tetraedrice iar cei trivaleţi
poziţiile octaedrice structura se numeşte spinel normal, dacă însă
toţi atomii divalenţi ocupă poziţiile octaedrice iar jumătate din
ionii trivaleţi ocupă poziţiile tetraedrice şi jumătate din cele
octaedrice structura se numeşte spinel invers, de forma(B)[AB]O.
Deşi s-au efectuat o multitudine de studii asupra
proprietăţilor magnetice ale nanoparticulelor de ferită,
comportametul lor magnetic nu este bine înţeles. Studiile recente
au sugerat apariţia defectelor de structură de suprafaţă, care
impun o dezordine magnetică ce se extinde în miezul particulei pe
o anumită grosime şi care determină micşorarea magnetizării
nanoparticulelor în comparaţie cu materialele masive.
S-a evidenţiat că dimensiunea nanoparticulelor de ferită,
metodele şi condiţiile de sinteză pot conduce la diferite grade de
inversie a structurii spinel, nonstoichiometria compoziţiei
chimice, modificări în parametrul celulei elementare, apariţia
unor faze secundare [6-10].
Protecţia nanoparticulelor include acoperirea lor cu specii
organice (surfactanţi, polimeri) sau cu un strat anorganic (silice,
carbon).
Modificarea chimismului suprafeţei are efect asupra
dimensiunii hidrodinamice a particulei, modificând proprietăţile
de transport şi biodistribuţie.
Acoperirea creşte stabilitatea coloidală a particulelor faţă de
agregare şi depunere şi reduce forţele de interacţiune dipol-dipol.

10
 În general acoperirile sunt realizate cu derivaţi ai
dextranului, polivinilalcoolului sau polietilen glicolului.

Capitolul II
Metode de sinteză şi caracterizare structurală şi funcţională a
materialelor avansate cu aplicații biomedicale

Implementarea nanoparticulelor magnetice, MNPs, în

biomedicină necesită un control al dimesiunii, formei,
stoichiometriei şi structurii suprafeţei. Se cunosc o serie de
metode de sinteză pentru producerea de naoparticule, majoritatea
însă nu pot cotrola structura suprafeţei.
În acest capitol sunt descrise metodele de sinteză (metoda
poliol, co-precipitării chimice, sol-gel cu autocombustie) şi
acoperire a nanopulberilor magnetice, polimerii utilizați la
acoperirea lor, precum şi tehnicile de analiză a proprietăților
structurale (difracţia de radiaţie X, spectroscopia FTIR),
morfologice (microscopia electronică de scanare, microscopia
electronică de trasmisie), compoziționale (spectroscopia
fotoelectronilor de radiaţie X), magnetice (magnetometrie cu
probă vibrantă, spectroscopie electronică de spin) şi dielectrice
(spectroscopie de impedanţă).

Capitolul III
Sinteza şi caracterizarea unor nanoparticule cu aplicaţii
biomedicale

3.1. Sinteza unor nanoparticule magnetice pentru aplicaţii

biomedicale
3.1.1 Sinteza nanopulberilor de ferită şi hematită prin metoda
sol-gel cu auto-combustie

S-au sintetizat nanopulberi de ferită de nichel, ferită de

cobalt, ferită de magneziu şi hematită folosid metoda sol-gel cu
autocombustie. Condiţiile de sinteză şi codul probelor sunt
prezentate în tabelul 3.1. Ca agent de chelatizare/combustie s-a
utilizat glicina, C2H5NO2.

11
 Reactivii au fost dizolvați în apă distilată rezultând soluţii
cu raportul molar nitrat Me (II)/nitrat de fier (III)/agent de
chelatizare/combustie de 1:2:3 (Me = Ni, Co, Mg, Fe).
Fiecare amestec a fost supus la încălzire la temperatura de
348K sub agitare magnetică pe o plită electrică timp de câteva ore
pentru deshidratare şi formarea xerogelului. Xerogelul a fost tratat
termic pe o baie de nisip de la 373K la 623K cu etape de încălzire
de 50 de grade pe oră, timp în care a avut loc deshidratarea
acestuia. În timpul tratamentului termic, la 573K a avut loc
procesul de auto-combustie [11].

Tabelul 3.1. Condiţiile de sinteză şi tratament termic ale

nanoparticulelor de ferită şi hematită
Proba Condiţii de sinteză Tratament termic
NF-773K Ni(NO3)2 • 6H2O/Fe(NO3)3 • 773K, 2h
9H2O/ C2H5NO2= 1:2:3
NF-973K 773K, 2h la 973K, răcire
348K, agitare magnetică -
în cuptor
xerogel, încălzire baie de
NF-1173K 773K, 2h la 1173K, răcire
nisip 373K - 623K 50K/h,
în cuptor
autocombustie la 573K
CF-773K Co(NO3)2 • 6H2O/Fe(NO3)3 • 773K, 2h
9H2O/ C2H5NO2=1:2:3
CF-973K 773K, 2h la 973K răcire
348K, agitare magnetică -
în cuptor,
xerogel, încălzire baie de
CF-1173K 773K, 2h la 1173K, răcire
nisip 373K - 623K 50K/h
în cuptor
autocombustie la 573K
MF-773K Mg(NO3)2 • 6H2O/Fe(NO3)3 773K, 2h
• 9H2O/ C2H5NO2=1:2:3
MF-973K 773K, 2h la 973K răcire
348K, agitare magnetică -
în cuptor,
xerogel, încălzire baie de
MF-1173K 773K, 2h la 1173K, răcire
nisip 373K - 623K 50K/h
în cuptor
autocombustie la 573K
H-773K Fe(NO3)2 • 6H2O/Fe(NO3)3 • 773K, 2h
9H2O/ C2H5NO2=1:2:3
H-973K 773K, 2h la 973K răcire
348K, agitare magnetică -
în cuptor,
xerogel, încălzire baie de
H-1173K 773K, 2h la 1173K, răcire
nisip 373K - 623K 50K/h
în cuptor
autocombustie la 573K

12
3.1.2 Sinteza nanoparticulelor de magnetită acoperite cu
polimeri

Sinteza nanoparticulelor de magnetită

Nanoparticulele de magnetită (NP) au fost preparate prin

co-precipitarea clorurii feroase (FeCl2.4H2O) şi a clorurii ferice
(FeCl3.6H2O) cu ajutorul unei soluții alcaline de hidroxid de sodiu
(NaOH). Echipamentul de reacție a constat dintr-un balon cu fund
plat şi un agitator suspendat. Probele au fost preparate cu raportul
molar Fe2+: Fe3+ = 1: 2. 120 ml soluție apoasă a sărurilor de Fe2+
și Fe3+ (total 1,25 M) și 120 ml de soluție NaOH 5 M s-au adăugat
în reactorul cu 160 ml de apă distilată agitată puternic (1000 rot /
min) la temperatura de 80°C. Formarea NP a fost dovedită de
apariția unui precipitat negru care a fost agitat continuu timp de 2
ore la pH = 12, timp în care s-au adăugat lent 10 ml de 25%
(w/w) hidroxid de tetrametilamoniu (TMAOH) pentru a stabiliza
NP.

Acoperirea MNP cu polimetilmetacrilat (PMMA)

Acoperirea cu polimer a fost realizată prin polimerizare în

emulsie cu un raport ridicat al concentrației între surfactant și
monomer. S-a studiat influenţa raportului greutății
monomer/surfactant alegând un amestec de monomeri, metil
metacrilat (MMA) şi acid acrilic (AAc) în raport al greutății de
90/10 (Tabel 3.2).
În procesul de polimerizare s-a folosit ca surfactant, dodecil
sulfat de sodiu (SDS), care s-a adăugat la suspensia de magnetită
sintetizată anterior (2% wt). După adaosul amestecului de
monomeri la această dispersie, amestecul astfel format a fost pus
într-o baie cu ultrasunete, timp de aproximativ o jumătate de oră,
pentru a se asigura dispersia NP şi a monomerilor. Ca iniţiator al
polimerizării s-a utilizat persulfatul de potasiu (KPS). După
adăugarea iniţiatorului, amestecul a fost supus procesului de

13
polimerizare, într-o baie de apă sub agitare la o temperatură
constantă de 65°C, timp de 24 ore. După polimerizare, NP
acoperite cu PMMA (NPP) au fost curățate prin spălare cu
metanol şi apă de mai multe ori pentru a îndepărta surplusul de
surfactant şi monomerii nereacționați. NPP au fost colectate cu
ajutorul unui magnet şi spălate cu apă distilată de mai multe ori.
După acest procedeu, particulele au fost plasate într-o soluție de
H2SO4 0,1 M timp de 24 ore pentru a separa NP care nu au fost
acoperite cu un strat de polimer. În ultima etapă particulele
acoperite cu polimer s-au spălat de câteva ori cu apă deionizată.

Tabelul 3.2. Condiţiile de polimerizare (v-viteza de agitare)

Proba Fe2+/Fe3+ SDS MMA+AAc T v
(%w) (%w) (K) (rpm)
NPP1 1:2 2 6,34 338K 24h 300
NPP2 1:2 4 6,34 338K 24h 300
NPP3 1:2 2 12,68 338K 24h 300

Sinteza nanoparticulelor de magnetită acoperite cu dextran,

polietilen glicol şi polivinilalcool

Pentru realizarea nanoparticulelor de magnetită acoperite

cu dextran (NP-D), polietilenglicol (NP-PEG) și polivinilalcool
(NP-PVA) s-a procedat ca în etapa anterioară: sinteza
nanoparticulelor urmată de acoperirea lor cu polimeri.
Pentru sinteza nanoparticulelor de magnetită s-au preparat
următoarele soluţii:
- soluție de clorură ferică obținută prin solubilizarea a 13,5 g
FeCl3·6H2O în 50 ml HCl 2M;
- soluție de clorură feroasă obținută prin solubilizarea a 5 g
FeCl2·4H2O în 12,5 ml HCl 2M;
- soluție de NaOH 10%.
Pentru acoperirea nanoparticulelor s-au preparat următoarele
soluții polimerice:
- 4 ml soluție de dextran de concentrație 5 %;
- 88 ml soluție de PEG de concentrație 0,1 %;
- 5 ml soluție de PVA de concentrație 5 %.

14
 Pentru obținerea NP acoperite cu dextran, s-au amestecat
soluțiile de clorură ferică şi feroasă și au fost puse sub agitare
magnetică (500 rpm) la 60 °C. Soluția de dextran s-a amestecat cu
soluţia NaOH şi s-a încălzit la 55°C, adăugâdu-se picătură cu
picătură în primul amestec. S-a obținut un precipitat de culoare
închisă, care a fost supus ultrasonării timp de 15 minute. După ce
nanoparticulele au fost sedimentate cu ajutorul unui magnet, s-au
spălat cu apă bidistilată până la un pH ≈ 7. Proba astfel obţinută s-
a notat cu NP-D
În mod similar s-a procedat pentru a obține nanoparticulele
acoperite cu polietilen glicol şi polivinilalcool, care s-au notat cu
NP-PEG, respectiv cu NP-PVA.

3.2 Studiul structurii, morfologiei şi compoziţiei chimice a

nanoparticulelor magnetice

3.2.1. Caracterizarea structurală a nanoparticulelor

magnetice

Din difractogramele de radiații X s-au putut observa

picurile de difracţie tipice structurii de tip spinel pentru toate
probele tratate termic, evidenţiindu-se aspectul nanostructurat al
probelor. Prin creşterea severităţii tratamentului termic se
constată o creştere a intensităţii picurilor de difracţie, precum și o
uşoară creştere a parametrilor celulei elementare şi a
dimensiunilor nanoparticulelor pulberii de ferită determinate din
difractograme (Fig. 3.1).
În figura 3.2 sunt prezentate difractogramele pentru probele
nanoparticulelor de magnetită neacoperite și cât și pentru cele
acoperite cu dextran (NPM-D), PEG (NPM-PEG) și PVA (NPM-
PVA). Comparând cele trei probe acoperite cu polimeri, se
observă că maximele corespunzătoare probei NPM neacoperite
sunt bine păstrate, neexistând practic nici o diferență între ele, cu
excepția intensității picurilor.

15
Figura 3.1. Difractogramele nanopulberii NF (ferita de nichel) tratată la
diferite temperaturi.

Figura 3.2. Difractogramele probelor de magnetită neacoperită NPM

(albastru); NPM-D (verde); NPM-PEG (roz); NPM-PVA (negru).

Investigarea structurală cu ajutorul spectrometriei în infraroşu

(FTIR) a demonstrat formarea fazei de tip spinel. S-a urmărit de
asemenea dispariția după fiecare tratament termic efectuat a
reziduurilor organice şi anorganice (Fig. 3.3). Se observă benzi de
vibrație la 3435 cm-1 și 1633 cm-1. Acestea pot fi atribuite
modurilor de vibraţie de întindere ale grupărilor OH si de
deformare ale apei. Se constată că apare o creştere sau o scădere a

16
intensităţii benzilor de vibraţie de la 1370 cm-1 şi 1396 cm-1
datorită tratamentului termic. Se mai pot observa benzile de
vibraţie de la 587,4 cm-1 şi 398,9 cm-1 care sunt atribuite vibraţiei
de întindere a legăturii Me-O din pozițiile tetraedrice și
octaedrice.

a) b)

c)
Figura 3.3. Spectrele FTIR ale probelor NF-773K, NF-973K și NF-
1173K: a) 3000-3800 cm-1; b) 1000 - 1800 cm-1 ; c) 350-800 cm-1

Studiul FTIR al nanoparticulelor de magnetită acoperite cu

PMMA (proba NPP3) a evidențiat alături de benzile de vibrație
tipice magnetitei, de la 572 cm-1 și 407 cm-1 benzile de vibrație
de la ~3416 cm-1, atribuite vibrațiilor de întindere ale grupărilor
OH, dubletul de la 2850-2900 cm-1 atribuit legăturii CH din
grupele CH2 și CH3, iar la 1440 cm-1 maxime datorate vibrațiilor
legăturii C-O caracteristice pentru PMMA. (Fig. 3.4).
Din analiza TEM a nanopulberilor s-a constatat că
particulele constituente au dimensiune nanometrică (Fig. 3.5).

17
 a) b)

c)

Fig. 3.4. Spectrele FTIR ale nanoparticulelor acoperite cu PMMA

(NPP3) în domeniile: a) 3000-3800 cm-1; b) 1000 - 1800 cm-1 ; c)350-
800 cm-1.

a) b)
Figura 3.5. a) Micrografia TEM a probei MF-973K;
b) distribuția nanoparticulelor de MF.
Analizând imaginile SEM (Fig. 3.6) se constată că, o dată cu
creşterea temperaturii la care se efectuează tratamentul termic,
aspectul pufos al pulberii se diminuează, ca o consecinţă a
creşterii dimensiunii nanoparticulelor de ferită. Spectrul EDAX

18
evidenţiază prezenţa atomilor de fier, magneziu şi oxigen. Din
spectrul EDAX s-au determinat concentraţiile atomice efective şi
s-a costatat omogenitatea distribuţiei diferitelor elemente
constitutive ale sistemului Mg – Fe – O. În Tab. 3.1 este
prezentată compoziţia chimică a probei exprimată în procente de
greutate şi atomice. Nu s-au evidenţiat alte elemente chimice
prezente ca impuritate în afară de carbon.

a) b) c)

d)
Figura 3.6. Micrografiile probelor a) MF-773K; b) MF-973K; c) MF-
1173K; d) spectrul EDAX.

Tabelul 3.1. Compoziţia chimică elementală a probei MF-1173K.

Element Wt% At%

CK 10,74 18,91
OK 42,12 55,68
MgK 15,38 13,38
FeK 31,75 12,02

Analiza SEM a oferit informații cu privire la structura

morfologică a particulelor de magnetită neacoperite, cât și a celor
înglobate în polimetacrilat de metil (PMMA) (Fig. 3.7).
Particulele de magnetită neacoperite sunt mai dispersate și mai
mici decât particulele de magnetită acoperite cu polimer.
Dimensiunea particulelor crește odată cu creșterea concentrației
de surfactant, dar mai ales de polimer, însă dimensiunea
particulelor se menține sub 50 nm în toate probele.
19
 a) b)

c) d)
Figura 3.7. Analiza SEM a nanoparticulelor de magnetită: a)
neacoperite cu polimer (NPM); b), c) și d) acoperite cu PMMA cu
diferite concentrații de surfactant și monomeri (NPP1, NPP2 și
NPP3).

Spectrele XPS sunt prezentate în Fig. 3.8. Se observă o

dependență a spectrelor de tratamentul termic al probelor. In
concordanță cu rezultatele FTIR liniile oxigenului atribuite
oxigenului adsorbit sunt mai intense la ferita de magneziu și cel
mai puțin intense la ferita de cobalt. Prezența satelitului din
spectrul XPS al Co 2p indică prezența Co2+. Intensitatea
spectrului XPS al Co 2p este mică fiind în acord cu rezultatele
EDAX.

20
 a) d)

b) e)

c) f)
Figura 3.8. Spectrele XPS ale O 1s, Mg 2p, Co 2p, Fe 2p:
a-c ferita de magneziu, MF;
d-f ferita de cobalt, CF.

21
Analiza chimică determinată din spectrele XPS arată că suprafața
nanoparticulelor este foarte apropiată de una stoichiometrică,
fiind in concordanță cu analiza chimică elementală doar pentru
continutul în nichel al feritei de nichel, pentru cobalt fiind mult
mai mare (Tab.3.2). Diferențele se pot datora distribuției
predominante a acestor elemente fie pe suprafata nanoparticulei
fie în miezul acesteia.

Tabelul 3.2. Compoziția chimică elementală obținută din spectrele XPS

pentru probele tratate la diferite temperaturi.
773K 973K 1173K Me/Fe
At% At%
Element At% 773K 993K 1173K
O 55,0 54,9 55,1
MF Fe 30,3 32,7 31,6 0,43 0,44 0,42
Mg 13,0 14,4 13,3
OK 44,9 46,5 43,5
CF FeK 37,9 35,0 35,5 0,45 0,53 0,59
CoK 17,2 18,4 21,0

Capitolul IV.
Studiul proprietăților funcționale ale nanopulberilor
magnetice

În acest capitol sunt prezentate rezultatele experimentale și

discuțiile asupra proprietăților magnetice și dielectrice în
contextul utilizării nanopulberilor sintetizate în aplicații
biomedicale. Este studiată la final aplicația nanoparticulelor
magnetice de magnetită în hipertermia cu fluide magnetice
utilizată în tratamentul tumoral.
Proprietățile magnetice ale particulelor de ferită sunt
dependente de compoziția chimică, forma și dimensiunea
particulelor, metoda de sinteză, cristalinitatea, direcția de
magnetizare și distribuția de cationi [10].
S-a constatat că valorile magnetizației de saturație (MS)
ale compușilor supuși tratametelor termice sunt semnificativ mai
22
mici decât valoarea MS în starea bulk [12, 13], variind odata cu
temperatura tratamentului termic (Fig. 4.1). Variațiile MS se
datorează creșterii efectului de suprafață (efectul de spin canting)
sau dezordinii de spin [14] odată cu descreșterea dimensiunii
particulelor [15].
Valorile câmpului coercitiv se modifică semnificativ, iar
în urma tratamentului termic diferențele dintre coercitivitățile
particulelor pot fi atribuite în principal morfologiei diferite a
particulelor, de asemenea prezenței anizotropiei de formă care
poate intensifica semnificativ proprietățile magnetice [16, 17], cât
și scăderii conţinutului de ioni Fe2+ de pe poziţiile tetraedrice şi a
migrării ionilor de Ni2+ pe aceste poziţii [18] (Tab.4.1).

a) b)
Figura 4.1. Curbele de histerezis ale nanopulberilor de ferită de a)Ni și
b)Mg.

Tabelul 4.1. Parametrii magnetici ai nanopulberilor de NF și MF.

Proba Ms(emu/g) Mr(emu/g) Hc (Oe) Mr/Ms

NF-773K 19,8 5,1 151 0,26
NF-973K 33,8 9 160 0,27
NF-1173K 25 7,3 134 0,29
MF-773K 13 1,8 56 0,14
MF-973K 16,1 3,3 75 0,20
MF-1173K 15,1 4 75 0,26

23
 În figura 4.2 sunt prezentate curbele de histerezis pentru
nanoparticulele de magnetită simplă și acoperite cu PMMA
sintetizate prin polimerizare în emulsie. Se poate observa că cele
două cicluri nu prezintă histerezis, comportarea nanoparticulelor
fiind în ambele cazuri superparamagnetică (Tab.4.2).

Figura 4.2. Curbele de histerezis pentru probele NP și NPP3.

Tabelul 4.2. Parametrii magnetici ai probelor NP și NPP3.

Proba Ms(emu/g) Mr(emu/g) Hc (Oe) Mr/Ms
NP 15,3 0,4 neglijabil 0,03
NPP3 23,4 0,02 neglijabil 9·10-4

a) b)

c) d)
Figura 4.3. Curbele de histerezis ale nanoparticulelor de: a)magnetită
simplă și ale celor acoperite cu diferite tipuri de polimeri b)dextran, c)PEG
și d)PVA.

24
 Din analiza ciclurilor de histerezis pentru nanoparticulele
de magnetită biocompatibilizate cu dextran, PEG și PVA se
observă comportamentul superparamagnetic al acestora (Fig. 4.3).
Se poate constata că Ms și Mr scad după acoperirea cu
polimeri a NP, datorită existenței stratului diamagnetic polimeric
care înconjoară NP și care reduce momentele magnetice ale
acestora (Tab.4.3).
Tabelul 4.3. Parametrii magnetici ai probelor NP, NP-D, NP-PEG
și NP-PVA.
Proba MS(emu/g) MR(emu/g) Hc (Oe) MR/MS
NP 57 16,5 neglijabil 0,29
NP-D 47,1 12,1 neglijabil 0,26
NP-PEG 53,4 15,7 neglijabil 0,29
NP-PVA 51,4 14,7 neglijabil 0,29

Din analiza spectrelor de rezonanță electronică de spin

reiese faptul că linia RES este asimetrică pentru toate probele,
fiind rezultatul suprapunerii a cel puţin două semnale RES. Se
poate observa că lărgimea liniei este dependentă de temperatură.
Această dependenţă poate fi datorată unei distribuții largi a formei
şi dimensiunilor particulelor dar şi creşterii anizotropiei efective a
sistemului şi prezenței interacțiunilor dintre particule (Fig. 4.4 și
4.5). Lărgimea liniei semnalului RES în funcție de temperatură
este prezentată în figura 4.6 unde se observă că ΔB crește odată
cu scăderea temperaturii pentru probele tratate termic. Această
creștere liniară se datorează dependenței temperaturii de
magnetizare în paralel cu creșterile momentelor magnetice din
interiorul particulelor. Devierile observate se pot produce din
cauza interacțiunilor dipolare dintre particulele de ferită de
magneziu, scăderea heterogenității câmpurilor dipolare
producându-se datorită dispunerii sau ordonării particulelor în
sistem.

25
Figura 4.4. Spectrele RES în funcţie Figura 4.5. Spectrele RES în funcţie
de temperatură ale probelor NF- de temperatură ale probelor MF-
773K, NF-973K și NF-1173K. 773K, MF-973K și MF-1173K.

26
 Figura 4.6. Dependența de temperatură a
lărgimii liniei semnalului RES pentru probele
MF-773K, MF-973K și MF-1173K.

Valorile câmpului de rezonanță în funcție de temperatură

se pot observa în figura 4.7, unde valorile probei tratate termic la
1173K sunt cele mai scăzute, constatându-se că valorile câmpului
de rezonanță scad odată cu creșterea temperaturii tratamentului
termic. Câmpul de rezonanță scade monoton cu temperatura până
la 120 K unde apare o deviere a pantei graficului foarte probabil
datorită modificării anizotropiei magnetice la temperaturi sub 140
K, fenomen relatat și în alte studii din literatură [19]. Această
schimbare a câmpului de rezonanță este un indiciu al prezenței
câmpului indus, care este principala cauză a dezordinii de spin a
sistemului magnetic format din particulele magnetice de ferită de
magneziu.
În figura 4.8 se observă dependența de temperatură a
factorului giromagnetic g pentru probele de ferită de magneziu
tratate termic. Graficul ne arată o creștere a lui g odată cu
scăderea temperaturii, atingând valoarea de 2,7 ce corespunde
unei valori scăzute a câmpului de rezonanță Br. Odată cu
creșterea temperaturii tratamentului termic, cresc dimensiunile și
distribuția de dimensiuni ale particulelor fenomen care poate duce
la fluctuații ale valorilor factorului giromagnetic (Tab.4.4).

27
 Figura 4.7. Dependența de temperatură a câmpului de rezonanță pentru
pentru probele MF-773K, MF-973K și MF-1173K.

Figura 4.8. Factorul giromagnetic în funcție de temperatură pentru

probele MF-773K, MF-973K și MF-1173K.

Tabelul 4.4. Lărgimea liniei semnalului RES (ΔB), câmpul de rezonanță

(Br) și factorul giromagnetic (g) pentru probele MF la diferite
temperaturi.

28
 Pentru probele de magnetită simplă și acoperită cu
PMMA, intensitatea semnalului RES crește și lărgimea liniei de
rezonanță scade odată cu creșterea concentrației de surfactant în
probele NPP2, dar mai ales cu creșterea concentrației de polimer
în proba NPP3 (Fig. 4.9b) și c)). Lărgimea pronunțată a liniei
spectrelor RES poate fi datorată unei largi distribuții de formă și
dimensiuni a particulelor de magnetită și, în principal, datorită
creșterii anizotropiei efective și prezenței interacțiunilor dintre
particule (Fig. 4.9a)). Pentru toate probele, se observă lărgirea
liniei semnalului la răcire precum și faptul că ΔH crește aproape
liniar cu scăderea temperaturii (Fig. 4.10). De asemenea, o dată
cu scăderea temperaturii câmpul de rezonanță scade monoton
până la 130-140 K (Fig. 4.11).

a) b)

c)
Figura 4.9. Spectrele RES în funcţie de temperatură ale probelor NPM,
NPP2 și NPP3.

29
 Figura 4.10. Dependența de Figura 4.11. Dependența de
temperatură a lărgimii liniei temperatură a câmpului de
semnalului RES pentru probele NP, rezonanță pentru pentru probele
NPP2 și NPP3. NP, NPP2 și NPP3.

Măsurătorile dielectrice s-au efectuat numai pentru

nanoparticulele de ferită și hematită neacoperite cu polimeri.
Tendința tuturor probelor investigate este ca valorile
permitivității electrice, partea imaginară și partea reală, precum și
ale tangentei unghiului de pierderi, să descrească odată cu
creșterea frecvenței (Fig. 4.12, 4.13 și 4.14) [20-22].
Acest comportament dielectric este normal la particulele
de ferită și este datorat polarizării interfaciale Maxwell-Wagner în
concordanță cu teoria lui Koops [23]. Valoarea mare a constantei
dielectrice observată la frecvențe joase este atribuită eterogenității
probelor tratate termic la 773K, 973K și 1173K cum ar fi
impuritățile, structura grăunților sau prezenței porilor [24]. După
o anumită frecvență, transferul de electroni între ionii de Fe2+ și
Fe3+ nu poate urmări frecvența câmpului electric aplicat, valorile
constantei dielectrice și ale tangentei unghiului de pierderi
devenind aproape constante la frecvențe mari [25].
Se poate constata din figura 4.15 variația bruscă a
conductivității cu frecvența pentru proba NF-773K.
Conductivitatea manifestă o creștere graduală la frecvențe mici,
pe când la frecvențe mai mari conductivitatea crește exponențial
(Tab.4.5).

30
 a) b)
Figura 4.12. Partea reală a permitivității (ε’) funcţie de frecvenţă a
probelor NF-773K, NF-973K și NF-1173K: a) 40Hz – 10,5MHz; b)
0,5MHz – 10,5MHz.

a) b)
Figura 4.13. Partea imaginară a permitivității (ε’’) funcţie de frecvenţă
a probelor NF-773K, NF-973K și NF-1173K: a) 40Hz – 10,5MHz; b)
0,5MHz – 10,5MHz.

a) b)
Figura 4.14. Tangenta unghiului de pierderi dielectrice (tan δ) funcţie de
frecvenţă a probelor NF-773K, NF-973K și NF-1173K: a) 40Hz –
10,5MHz; b) 0,5MHz – 10,5MHz.

31
 a) b)
Figura 4.15. Conductivitatea electrică (σ) funcţie de frecvenţă a
probelor NF-773K, NF-973K și NF-1173K .

Tabelul 4.5. Comparație a valorilor mărimilor dielectrice măsurate

pentru nanopulberile de NF în funcție de două valori extreme ale
frecvenței.

4.3 Studiul potenţialului de aplicare al

nanoparticulelor pentru hipertermia magnetică

Testarea la încălzire a nanoparticulelor magnetice în

vederea utilizării în hipertermia cu fluide magnetice s-au utilizat
doi coloizi magnetici, primul coloid, magnetită în soluție de PEG
iar al doilea, magnetită în soluție de MEG (monoetilenglicol).
Probele au fost încălzite prin inducție utilizând dispozitivul
experimental din figura 4.16.
Temperatura probelor a fost măsurată cu un termometru
cu alcool pentru a nu influenţa gradul de încălzire al particulelor.
Figurile 4.17 şi 4.18 prezintă variaţiile de temperatură în funcţie
de timp ale celor două concentraţii de coloizi magnetici [26]. În
32
ambii coloizi, particulele magnetice se află în suspensie uniformă.
Intervalul de temperatură la care s-au analizat probele a fost
cuprins între 309K (temperatura minimă a organismului uman) şi
319K (temperatura maximă de necrozare a celulelor tumorale).
Acest interval a fost preferat pentru a cuprinde toate
transformările pe care le suferă ferofluidul sub acţiunea câmpului
magnetic alternativ în organism [27].
Primul coloid a avut o comportare la încălzire funcţie de
timp aproape liniară, temperatura având o creştere rapidă în
intervalul 309 – 319K timp de 90 s (Fig. 4.17). Al doilea coloid a
avut o evoluţie la încălzire mult mai lentă. Variaţiile bruşte s-au
produs după aproximativ 100 s de la începutul experimentului la
309,5K (temperatură care corespunde cu temperatura normală a
corpului uman) şi după 300 s la 315K (temperatură care coincide
cu temperatura de necrozare a celulelor tumorale) ( Fig. 4.18).

Figura 4.16. Schema dispozitivului experimental.

S-a constatat că încălzirea nanoparticulelor de magnetită

depinde de frecvenţa câmpului aplicat, de timpul de expunere,
precum şi de dimensiunile particulelor şi de mediul de suspensie.

Figura 4.17. Evoluţia temperaturii Figura 4.18. Evoluţia temperaturii

în funcţie de timp în coloidul I în funcţie de timp pentru coloidul
(magnetita + PEG) [26]. II (magnetita + MEG) [26].

33
 CONCLUZII

1. S-au efectuat cercetări sistematice asupra unor

2+
nanopulberi de ferită în care ionul Fe a fost înlocuit cu alți ioni
divalenți: Ni, Co, Mg și a nanoparticulelor de hematită și
magnetită.
2. S-au utilizat tehnici experimentale diferite și de
interpretare a rezultatelor (difracţia de raze X, microscopie
electronică de baleiaj, magnetizare, XPS, spectroscopie FTIR,
spectroscopie RES, de impedanţă).
3. S-au obținut numeroase date experimentale care pun în
evidenţă aspecte originale asupra modificărilor de structură,
microstructură, a proprietăţilor magnetice, dielectrice în
nanopulberile magnetice studiate. Metodele de investigare s-
au dovedit adecvate scopului propus, caracterizarea
compuşilor sintetizaţi fiind riguroasă, la nivelul cerinţelor
internaţionale din domeniul nanoparticulelor.
4. Nanopulberile de ferită și hematită au fost preparate prin
metoda sol-gel cu auto-combustie și metoda coprecipitării
chimice. S-a procedat apoi la tratamente termice pentru a se
elimina în totalitate reziduurile organice și pentru a se îmbunătăți
omogenitatea probelor;
5. Spectrele FTIR au demonstrat formarea fazei de tip spinel
caracteristică feritelor și dispariţia reziduurilor organice şi
anorganice.
6. Structura feritei de nichel și parametrii caracteristici au
fost determinați cu ajutorul difractometriei de radiații X care a
confirmat formarea structurii de tip spinel după tratamentul
termic. S-au determinat dimensiunile cristalitelor și s-a stabilit că
parametru de rețea a se încadrează în datele din literatură cu
dimensiunea de 8,3-8,4 Å.
7. Imaginile TEM și SEM au confirmat formarea de
particule nanometrice cu o distribuţie uniformă. Spectrul EDAX a
oferit date despre procentajul greutății și procentajul atomic ale

34
elementelor constituente, precum și informații despre
omogenitatea probelor.
8. Curbele de histerezis pentru nanopulberile de ferită de
magneziu și nanoparticulele de magnetită acoperite cu polimeri
indică faptul că acestea au un comportament superparamagnetic,
având dimensiuni sub 25 nm.
9. S-au obținut nanopulberi feromagnetice de cobalt de
dimensiuni nanometrice cu coercitivitate mare (2503 Oe), aceste
două proprietăți fiind de dorit în aplicațiile precum hipertermia cu
fluide magnetice pentru tratamentul tumoral.
10. S-a observat că după acoperirea nanoparticulelor de
magnetită cu PMMA, magnetizația de saturație crește, proprietate
importantă pentru aplicațiile la biosenzori deoarece aceștia
utilizează nanoparticule magnetice cu magnetizație de saturație
mare care le conferă sensibilitate înaltă și eficiență.
11. Proprietățile magnetice ale nanoparticulelor de magnetită
acoperite cu dextran, polietilenglicol și polivinilalcool nu sunt
influențate semnificativ după acoperirea cu polimeri, ceea ce
înseamnă că ele au fost acoperite cu un strat optim de polimeri
fără a le influența proprietățile magnetice.
12. Din spectrele RES ale probelor de ferită de nichel,
magneziu, cobalt și magnetită s-a observat că graficele lărgimii
liniei semnalului ΔB, valorile câmpului de rezonanță Br și
factorul g descriu traiectorii normale pentru aceste tipuri de ferite.
13. Măsurătorile dielectrice au arătat că valorile parții reale,
imaginare, cât şi ale tangentei unghiului de pierderi dielectrice
descresc cu creşterea frecvenţei devenind constante la frecvențe
înalte. Acest comportament datorându-se în principal migraţiei
electronilor între Fe2+ și Fe3+.
14. S-a demonstrat că conductivitatea electrică are un
comportament normal pentru ferite, crescând odată cu creșterea
frecvenței, în special pentru probele tratate la 773K.
15. Valorile magnetizației de saturație, precum și valorile
coercitivității și ale conductivității ne indică faptul că particulele
de ferită, de hematită, precum și cele de magnetită acoperite cu
polimeri pot fi utilizate în medicină ca purtători de medicamente

35
cu eliberare țintită, ca elemente detectabile în biosenzori sau în
hipertermia magnetică.
16. S-au efectuat studii de încălzire a nanoparticulelor de
magnetită dispersate în două soluții de polimeri în intervalul de
temperatură 309K – 319K, observându-se o creștere liniară a
temperaturii timp de 100s, respectiv 800s demonstrând faptul că
ele se pot utiliza în hipertermia cu fluide magnetice pentru
tratamentul tumorilor.

Bibliografie

[1] R. Sharma, A. Sharma, C.J. Chen, Open Nanomed. J. 3 (2011)

10-23.
[2] R. Qiao, C. Yang, M.J. Gao, Mater. Chem. 19 (2009)
6274−6293.
[3] A. Bhirde, J. Xie, M. Swierczewska, X. Chen, Nanoscale 3
(2011) 142−153.
[4] P.V. Finotelli, D. Da Silva, M. Sola-Penna, A. Malta Rossi,
M. Farina, L. Rodrigues Andrade, A. Yoshihaki Takeuchi, M.H.
Rocha-Leão, Coll. Surfaces B: Biointerfaces 81 (2010) 206-211.
[5] I. Koh, L. Josephson, Sensors 9 2009 8130-8145.
[6] P.Chaudari, J. W.Matthews, Appl. Phys. Lett., 17, 115, 1970.
[7] R. Massart, IEEE Trans. Magn., 17, 131, 1981.
[8] A. K. Gupta and M. Gupta, Biomaterials, 26, 3995–4021,
2005.
[9] C. Bergemann, D. Muller-Schulte, J. Oster, L. Brassard and
A. S. Lubbe,J. Magn. Magn. Mater., 194, 45–52, 1999.
[10] M. D. C. Belo, M. Walls, N.E. Hakiki, J. Corset, E.
Picquenard, G. Sagon, D. Noël, Corrosion Science 40 (1988)
447–463.
[11] G.G. Nedelcu, A. Druc, M. Iacob, A. Popa, P. Postolache,
M. Cazacu, L. Leontie, F. Iacomi, Structural, magnetic and
dielectric properties of sol-gel auto-combustion synthesized
magnesium ferrite nanoparticles, Beilstein Journal of
Nanotechnology, trimisă spre publicare 2014.

36
[12] Q. Liu, H. Huang, L. Lai, J. Sun, T. Shang, Q. Zhou, Z. Xu,
Journal of Materials Science, 44 (2009) 1187–1191.
[13] L. Shen, Y. Wang, P. Padhan, A. Gupta, Journal of the
American Chemical Society, 129 (2007) 12374–12375.
[14] P. Hankare, R. Patil, U. Sankpal, S. Jadhav, P. Lokhande, K.
Jadhav, R. Sasikala, Investigation of structural and magnetic
properties of nanocrystalline manganese substituted lithium
ferrites, Journal of Solid State Chemistry, 182 (2009) 3217-3221.
[15] D. Zhang, Z. Tong, G. Xu, S. Li, J. Ma, Solid State Science,
11 (2009) 113–117.
[16] D.E. Zhang, X.J. Zhang, X.M. Ni, H.G. Zheng, D.D. Yang,
Journal of Magnetism and Magnetic Materials, 292 (2005) 79–82.
[17] C. Xiangfeng, J. Dongli, Z. Chenmou, Sensors and Actuators
B, 123 (2007) 793–797.
[18] L. Gama, E. Hernandez, D. Cornejo, A. Costa, S. Rezende,
R. Kiminami, A. Costa, Magnetic and structural properties of
nanosize Ni–Zn–Cr ferrite particles synthesized by combustion
reaction, Journal of Magnetism and Magnetic Materials, 317
(2007) 29-33.
[19] V.N. Nikiforov, Y.A. Koksharov, S.N. Polyakov, A.P.
Malakho, A.V. Volkov, M.A. Moskvina, G.B. Khomutov, V.Y.
Irkhin, J. Alloys and Comp. 569 (2013) 58-61.
[20] A.C. Druc, A.I. Borhan, G.G. Nedelcu, L. Leontie, A.R.
Iordan, M.N. Palamaru, Structure-dielectric properties
relationships in copper-substituted magnesium ferrites, Materials
Research Bulletin, 48 (2013) 4647-4654.
[21] A.C. Druc, A.I. Borhan, A. Diaconu, A.R. Iordan, G.G.
Nedelcu, L. Leontie, M.N. Palamaru, How cobalt ions
substitution changes the structure and dielectric properties of
magnesium ferrite?, Ceramics International, 40 (2014) 13573–
13578.
[22] S. Feraru, A. Borhan, P. Samoila, G. Nedelcu, A. Iordan, M.
Palamaru, Influence of A-site cation on structure and dielectric
properties in A2DyBiO6 (A=Mg, Ca, Sr, Ba) double perovskite,
Australian Journal of Chemistry, 67 (2014) 250-255.

37
[23] C. Koops, On the dispersion of resistivity and dielectric
constant of some semiconductors at audiofrequencies, Physical
Review, 83 (1951) 121.
[24] S. Upadhyay, D. Kumar, O. Prakash, Bulletin of Materials
Science, 19 (1996) 513.
[25] A.R. Reddy, R.G. Mohn, D. Ravinder, B. Boyanov, Journal
of Materials Science, 34 (1999) 3169.
[26] G. Nedelcu, The heating study of two types of colloids with
magnetite nanoparticles for tumours therapy, Digest Journal of
Nanomaterials and Biostructures, Vol. 3, No.2, June 2008, p. 99 -
102.
[27] G. Nedelcu, Magnetic nanoparticles impact on tumoral cells
in magnetic fluid hyperthermia treatment, Digest Journal of
Nanomaterials and Biostructures Vol. 3, No.3, September 2008,
p. 103 - 107.

Activitatea științifică

Articole ISI publicate sau trimise spre publicare în domeniul

tezei

1. G.G. Nedelcu, A. Druc, M. Iacob, A. Popa, P. Postolache, M.

Cazacu, L. Leontie, F. Iacomi, Structural, magnetic and dielectric
properties of sol-gel auto-combustion synthesized magnesium
ferrite nanoparticles, Beilstein Journal of Nanotechnology, trimisă
spre publicare 2014.(Factor de impact = 2,326; Scor de influență
= 0,2249)
2. A.C. Druc, A.I. Borhan, G.G. Nedelcu, L. Leontie, A.R.
Iordan, M.N. Palamaru, Structure-dielectric properties
relationships in copper-substituted magnesium ferrites, Materials
Research Bulletin, 48 (2013) 4647-4654. (Factor de impact =
1,968; Scor de influență = 0,5473)
(http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S002554081300
6673)
3. A.C. Druc, A.I. Borhan, A. Diaconu, A.R. Iordan, G.G.
Nedelcu, L. Leontie, M.N. Palamaru, How cobalt ions

38
substitution changes the structure and dielectric properties of
magnesium ferrite?, Ceramics International, 40 (2014) 13573–
13578.(Factor de impact = 2,086; Scor de influență = 0,5346)
(http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S027288421400
7949)
4. S. Feraru, A. Borhan, P. Samoila, G. Nedelcu, A. Iordan, M.
Palamaru, Influence of A-site cation on structure and dielectric
properties in A2DyBiO6 (A=Mg, Ca, Sr, Ba) double perovskite,
Australian Journal of Chemistry, 67 (2014) 250-255. (Factor de
impact = 1,644; Scor de influență = 0,5728)
(http://www.publish.csiro.au/paper/CH13300.htm)
5. G. Nedelcu, The heating study of two types of colloids with
magnetite nanoparticles for tumours therapy, Digest Journal of
Nanomaterials and Biostructures, 3 (2008) 99 – 102. (Factor de
impact = 1,123; Scor de influență =
0,2004)(http://www.chalcogen.ro/Nedelcu01.pdf)
6. G. Nedelcu, Magnetic nanoparticles impact on tumoral cells in
magnetic fluid hyperthermia Treatment, Digest Journal of
Nanomaterials and Biostructures, 3 (2008) 103 - 107. (Factor de
impact = 1,123; Scor de influență = 0,2004)
(http://www.chalcogen.ro/Nedelcu12.pdf)

Lucrări prezentate la manifestări științifice internaționale

1. G.G. Nedelcu, A. Nastro, L. Filippelli, M. Cazacu, C. Oliviero

Rossi, A. Popa, D. Toloman, F. Iacomi, Synthesis and structural
characterization of copolymer embedded magnetite particles,
International Conference on Physics of Advanced Materials,
ICPAM-10, Iași – Romania, 22 – 28 September, 2014.
2. G.G. Nedelcu, M.L. Craus, F. Iacomi, Structural and magnetic
properties of superparamagnetic magnetite nanoparticles
superficially isolated with biocompatible polymers, 1st Autumn
School on Physics of Advanced Materials, PAMS-1, Iași –
Romania, 22 – 28 September, 2014.
3. Gigel Nedelcu, Alfonso Nastro, Luigi Filippelli, Cesare
Oliviero Rossi, Adriana Popa, Dana Toloman, Felicia Iacomi,

39
Synthesis and characterization of polymer-coated magnetic
nanoparticles for biomedical applications, TIM-13 Physics
Conference, 21 – 24 November, Timișoara, 2013.
4. Alfonso Nastro, Gigel Nedelcu, Luigi Filippelli, Cesare
Oliviero Rossi, Felicia Iacomi, Synthesis And Characterization Of
Polymer-Coated Magnetic Nanoparticles For Biomedical
Applications, prezentată poster la 9th International Conference on
Physics of Advanced Materials – ICPAM 9, 20-23 september
2012, Iași, Romania.

Lucrări prezentate la manifestări științifice naționale

1. Gigel Nedelcu, Alfonso Nastro, Luigi Filippelli, Cesare

Oliviero Rossi, Felicia Iacomi, Properties of PMMA-coated
magnetic nanoparticles prepared by emulsion polymerization for
biomedical applications, 12th National Conference on Biophysics
– CNB 2013, June 13-16, 2013, Iași, Romania.
2. A.C. Druc, A.I. Borhan, G.G. Nedelcu, L. Leontie, A.R.
Iordan, M.N. Palamaru, Structure-dielectric properties
relationships in copper-substituted magnesium ferrites,
„International Conference of Applied Sciences, Chemistry and
Chemical Engineering” Bacău 16-18 May 2013.
3. A.C. Druc, A.I. Borhan, G.G. Nedelcu, L. Leontie, A.R.
Iordan, M.N. Palamaru, Structure-dielectric properties
relationships in copper-substituted magnesium ferrites, “Chimia –
frontieră deschisă spre cunoaștere”, ediția a IV-a, Iași.

40