BIOFIZICA

curs universitar

Dr. Popescu Costin

1
EDITURA ACADEMICA CONSTANTIN BRANCUSI
TARGU-JIU
ISBN 978-973-144-776-6

2
 CUVANT INAINTE

Structura acestui curs universitar respecta programa analitica avizata de Ministerul

Invatamantului si Cercetarii pentru formarea sopecialistilor care vor lucra in acele
domenii in care medicina a devenit din ce in mai mult beneficiara achizitiilor din
stiintele fizico-matematice si tehnice.
Volumul cursului este foarte restrans in raport cu extraordinare acumulare de
cunostiinte si continua perfectionare a conceptelor in domeniul biofizicii.
Unul dintre cele mai insemnate sectoare stiintifice interdisciplinare este cel situat intre
stiintele fizice si biologico-medicale.Astazi se vorbeste despre biochimie,biofizica
,biomatematica,bioinginerie.
Aparitia biofizicii este deci o consecinta directa a folosirii din ce in ce mai largi a
tehnicilor fizicii in stiintele biologico -analitice.
Biofizica este deci stiinta care studiaza fenomenele fizice din sistemele biologice cu
ajutorul teoriilor si tehnicilor fizico-matematice avand inrudiri stranse cu
fiziologia,chimia,fizica,citologia,genetica,fiziopatologia,informatica,cibernetica,statistica
si nu ultima instanta cu filozofia.
Transmiterea influxului nervos de exemplu,este o problema a biofizicii dar si a
neurofiziologiei,mecanismele de replicare a dublului helix al macromoleculei de acid
dexoxiribonucleic sunt revendicate deopotriva de biofizica,biochimie,chimie -fizica ori
genetica.
Acum in mileniul XXI mari sperante sunt legate de cibernetica,stiinta care va asigura
medicinii prin modulare o propasire apreciabila in preventie,diagnostic si tratament.
Iata deci pentru o noua editia va propun stomati cititori si cei ce va-ti completat studiu
din acest izvor sa ne sugerati dezvoltarea intr-o editie urmatoare a unor capitole destinate
cibernetici,tehnici de calcul si bionici.
Cum ar spune doi mari profesori cercetatori,filozofi si striitorii ;Vasile Vasilescu si
Constantin Dimoftache, "Exista astazi un punct de vedere biofizic ,unanim luat in
consideratie si care s-a impus definitiv in cercetarea medicala ".
Secolul fizicii s-a intors cu fata spre cercetarea fenomenului viata.
Lucrarea dezvoltata pe capitole aduce in actualitate notiuni de structura materiei ,a
enegiei,a mecanici,termodinamici,electricitatii si biofizica strict necesare pentru o buna
intelegere a notiunilor de radiofizica,radiobiologie,radiochimie precum si aplicatiilor
acestora in domeniile respective.
Considerandu-l deosebit de util pentru instructia studentilor,a viitoarelor asistete
medicale licentiate precum a oricarui om de cultura din orice domeniu profesional
manualul de fata completeaza cu cinste colectia celolalte tratate de biofizica scrise pana
in prezent.
Multumesc pe aceasta cale Domnului Profesor Universitar Doctor Dan Malaescu
pentru incurajarea si sprijinul pe care mi l-a acordat in aparitia acestei carti.
Multumesc de asemenea familiei mele care m-a tolerat si m-a sustinut pentru a putea
sa scrie aceasta carte.

3
CUPRINS:
Cuvant inainte 3
Cuprins 4
1.Ramurile biofizicii 6
2.Apa in sisteme biologice 6
2.1.Structura apei 6
2.2.Proprietatile fizice ale apei 10
2.3.Apa ca solvent 13
2.4.Rolul apei in sistemele biologice 15
3.Sisteme disperse 15
3.1.Definitie.Clasificare 15
3.2.Solutii moleculare 17
3.3.Proprietatile fizice ale solutiilor 19
3,4, Fenomene de transport in solutii 21
3.5.Aplicatii biomedicale 25
4. Fenomene de transport prin membrana celulara 28
4.1. Structura membranei plasmatice 29
4.2. Transportul de molecule mici si ioni 33
4.3. Transport veicular la nivel de membrana celulara 42
4.4. Traducerea si transferul de informatie prin memrana celulara 44
5. Notiuni despre structura materiei 47
5.1. Structura materiei 47
5.2. Producerea si natura razelor X 51
5.3. Efectele fizice 54
5.4.Proprietatile razelor X 55
5.5.Formarea imaginii radiologice 58
6. Instalatia necesara executarii radiografiilor 61
6.1.Tubul de raze Rontgen si producerea razelor rontgen 61
6.2. Natura si proprietatile razelor rontgen cu aplicatie in medicina 63
6.3.Puterea tubului 64
7.Radiodiagnostic 67
7.1.Radiografia si radioscopia 67
7.2.Tomografia computerizata 70
7.3 Rezonanta magnetica 72
7.4. Metode imagistice ce utilizeaza izotopi radioactivi 78
7.5.Echografia 84
8. Radioactivitatea 89
8.1. Dezintegrarea radioactiva 91
8.2.Detectarea radiatiilor 93
8.3.Fisiunea nucleara 94
8.4.Fusiunea nucleara 96
8.5.Interactia radiatiei iozante cu materia 100
9. Fizica atomica si nucleara 100
9.1.Radiobiologia 100
9.2.Dozimetria radiatiilor ionizante 101
9.3. Expunerea radiatii ionizante 104

4
9.4.Efectele biologice ale radiatiei ionizante 105
9.5.Efecte asupra intregului organism 107
9.6.Protectie impotriva radietiilor ionizante 108
10. Optica 110
10.1.Notiuni de optica geometrica. Aplicatii medicale 110
10.2.Elemente de biofizica ale analizatorului vizual 119
11.Acustica 127
11.1.Notiuni fundamentale de acustica 127
11.2.Ultrasunetele si aplicatiile sale in medicina 128
11.3.Notiuni de biofizica receptiei auditive 130
12. Mecanica 139
12.1.Notiuni fundamentale de mecanica 139
12.2.Notiuni de biomecanica 144
12.3. Locomotia 149
12.4.Contractia musculara 150
13.Mecanica (partea a II-a ) 159
13.1.Notiuni de mecanica fluidelor 159
13.2.Notiuni de hemodinamica 163
13.3.Aspecte patologice ale sistemului circulator 172
14. Potentiale bioelectrice 174
14.1. Potentiale celulare 174
14.2.Potentiale extracelulare 181
14.3.Bioexcitabilitatea 185
15. Termodinamica biologica 186
15.1.Notiuni termodinamice de baza 186
15.2.Principiul I al termodinamicii 190
15.3.Principiul II al termodinamicii 191
15.4.Aplicatii le principiilor termodinamicii 192
16. Notiuni de electricitate si magnetism. Aplicatii medicale 195
16.1.Notiuni de electricitate 195
16.2.Notiuni de magnetism 201
16.3.Curentul alternativ si undele elctromagnetice 202
16.4.Aplicatii medicale 203
Bibliografie 209

5
1. RAMURILE BIOFIZICII
Luand drept criteriu de organizare a materiei vii,ramurile principale ale biofizicii sunt
urmatoarele;
a)Biofizica electronica (cuantica ) care se suprapune peste biochimia cuantica
b) biofizica moleculara
c) biofizica celulara
d) biofizica sistemelor complexe
Biofizica poate fi impartita si in:
-biomecanica;-bioacustica
-bioreologie
-hemodinamica
-bioenergetica; -fotosinteza
-bioluminiscenta
-biotermodinamica;-respiratie
-contractie musculara
-bioelectricitate
-optica fiziologica
-neurobiofizica
-foto- si radiobiofizica
-biofizica medicala
Biofizica elecronica abordeaza aspectele intime ale transferului intra- si intermolecular
de sarcina si energie.
Biofizica moleculara are obiect de studiu determinarea structurii si proprietatilor
biomoleculelor
Biofizica celulara se ocupa cu comportarea din punct de vedere fizic ,a celulelor
individuale: limfocte,eritrocite ,neuroni,fibre musculare si celule receptoare.
Biofizica sistemelor complexe abordeaza structura si functionarea in asamblurilor
celulare cum ar fi tesuturile si organele din punct de vedere fizic.
Biofizica actiunii factorilor fizici asupra biosistemelor determina cunosterea
interactiunii dintre materia vie si radiatii,campuri magnetice ,unde ultrasonore.

2.APA IN SISTEMELE BIOLOGICE

Sumar:- structura
- proprietati fizice
- apa ca solvent
- rolul apei in sistemelor biologice
2.1. Structura apei
Apa este lichidul cu cea larga raspandire pe Pamant ocupand aproape 3/4 din
suprafata globului terestru fiind cel mai important constituent pentru viata. Ea este
importanta nu numai pentru faptul ca este din punct de vedere cantitativ ,componentul

6
major al organismelor vii,dar si pentru motivul ca ia parte la organizarea structurala a
biosistemelor si la activitatea metabolica celulara.

In general cantitatea de apa dintr-un tesut depinde de raportul dintre cantitate de

colesterol (hidrofil) si de cantitea de acizi grasi(hidrofobi ) raport cunoscut sub numele de
raport lipocritic.
Cu cat un organ sau tesut constituie sediul unor procese metabolice mai intense cu
atat cantitatea de apa este mai mare. Astfel tesuturile embrionare contin procente de 97
Deoarece metabolismul scade cu varsta se constata si o scadere a procentului de apa
cu varsta .
Procentul de apa variaza de la un tesut la altul de la 83 la nivelul plamanului pana la
32 la nivelul oaselor.

7
 In compozitia apei intra un atom de oxigen si doi atomi de Hidrogen.
Unghiul pe care il formeaza cei 2 atomi de Hidrogen atunci cand intra in compozitia
apei este 104,5 grade.
Apa este o molecula cu 3 atomi care este polara.
Molecula polara este definita ca o molecula cu distributie a sarcinilor electrice. Apa
este de asemenea o molecula neutra din punct de vedere electric prezentand constant un
dipol electric permanent intre atomul negativ care este oxigenul si atomii pozitivi de
hidrogen.
De aici se poate deduce efectele dipolului electric al apei;
-se orienteaza in camp electric
-constanta dielectrica mare

8
 Din punct de vedere electronic ,molecula de apa are 10 electroni. Dintre acestia 2
graviteaza in apropierea atomului de oxigen( se afla in orbitalul 1 s) iar 8 se afla astfel; 4
orbitali bilobati dispusi cu axele lor de simetrie de-a lungul directiilor care unesc
varfurile unui tetraedru cu centrul acestuia. De asemenea 2 perechi de electroni participa
la legaturile covalente iar alte 2 perechi sunt neparticiparte.

Dupa cum se observa apa are o structura spatiala tetraedrina fiind formata din cei 2
protonica de hidrogen si din cele 2 perechi de electroni neparticipanti.t

9
 Apa din acest punct de vedere electrostatic are un caracter cooperant datorita
legaturilor de hidrogen . Legarea unei molecule de apa faciliteaza legarea alteia,iar dupa
cum se observa protonii de hidrogen duc la legaturile dintre moleculele de apa ele avand
dimensiuni de ordinul angstrom. Prin legaturile de hidrogen bond apa se poate lega cu
inca 4 molecule de apa.
Deoarece electronii neparticipanti ai moleculei de apa pot trece partial pe orbitele
atomilor de hidrogen ai moleculelor de apa vecine ,molecula de apa poate realiza legaturi
coordinative cu alte molecule de apa cunoscute sub numele de punti de hidrogen.
Cum si electronii participanti contin nuclee de hidrogen pot angaja legaturi
coordinative cu orbitalii neparticipanti ai altor molecule de apa.De aici se deduce ca o
molecula de apa poate realiza 4 punti de hidrogen.
Asocierile moleculelor de apa in faza lichida au un caracter cooperant in sensul ca
legarea a doua molecule de apa prin punti de hidrogen ,favorizeaza legarea in acest
ansamblu al altor molecule de apa realizandu-se "saturarea " iar ruperea unei legaturi de
hidrogen (datorita agitatiei termice) faciliteaza ruperea alteia.
Prin asocieri moleculare se pot realiza microdomenii ordonate de molecule de apa
care implica peste 100.

A. In stare solida in gheata puternic racita la presiune normala toti atomii de hidrogen
se asociaza prin punti de hidrogen cu atomii de oxigen ai moleculelor vecine.
Se formeaza o retea cristalina cu:

10
 -gheata hexagonala (0 pana la -80 grade Celsius )
-gheata cubica sub -80 grade Celsius
B. In stare lichida
Daca gheta primeste caldura din exterior agitatia termica a moleculelor se intensifica
ceea ce faciliteaza ruperea unor legaturi de hidrogen,moleculele eliberate devenind
mobile. Prezenta puntilor de hidrogen explica de ce apa are puncte de topire si fierbere
foarte ridicate.
La temperatura de 4 grade Celsius numai 15% din legaturile de hidrogen se rup. Din
aceasta cauza apa continua sa-si pastreze o structura cvasicristalina care devine din ce
mai labila ,pe masura ce temperatura creste.
Desi legaturile de hidrogen persista numai 1 nanosecunda ,totusi la nivel microscopic
acest interval de timp este foarte mare,deoarece in acest timp au loc de mii ciocniri
moleculare.
In ciuda acestor ciocniri moleculare defavorabile existentei puntilor de hidrogen apa
lichida este alcatuita dintr-un amestec de molecule libere monomeri,dimeri,trimeri
proportia acestor microagregate variind cu tempertura .
2.2.Proprietatile fizice ale apei

Aparitia monomerilor care patrund intre spatiile intermoleculare ale retelei cristaline
explica cresterea densitatii apei in domeniul 0 si 4 grade Celsius considerata ca o
componenta anormala a apei.

11
 Catre temperatura de 40 grade Celsius se rup aproximativ 50% dintre legaturile de
hidrogen,apa devenind mai fluida ,aceasta fiind considerata al doilea timp de topire al
apei.
In decursul evolutiei vietuitoarelor ,stabilizarea temperaturii homeotermelor intre35-41
grade Celsius este legata de proprietatile fizice ale apei in intervalul termic. In aceasta
"plaja termica " structura microcristalina,dispare proportia de dimeri este cea mai mare si
apa devine mai reactiva din punct de vedere chimic.

Structura cvasicristalina a apei indusa de stabilirea puntilor de hidrogen ,sta la baza

explicarii comportarii anormale a apei ;
-punctede topire si de fierbere ridicate
-coeficientii de tensiune superficiala cei mai mari,dintre toate lichidele
-coeficient de vascozitate ridicat

2.3 Apa ca solvent (dizolvant )

Electrolitii sunt substante care contin ioni liberi ce determina aparitia conductibilitatii
electrice a solutiei cum ar fi solutia NaCl in apa.
Are urmatoarete caracteristici ;
-se disociaza la dizolvarea in apa in ioni negativi si pozitivi
-fenomenul de disociere este favorizat de constanta de disociere mare a apei

12
 Principalele tipuri de interactiuni cu moleculele de apa duc la urmatoarele procese;
-formarea ape de hidratare in jurul ionilor
-formarea apei legate in jurul macromoleculelor
-formarea cristal hidratilor (clatratilor )
a.Formarea apei de hidratare. Moleculele de apa avand momente de dipol permanente ,se
dispun in jurul ionilor sau al gruparilor polare in cel putin 2 straturi ,primul format din
moleculele de apa ordonate si imobilizate iar al doileala o oarecare distanta,alcatuit din
molecule atrase insuficient pentru a capata o structura propriu-zisa insa insuficient de
puternica pentru a-si pierde ordinea pe care o aveau inainte de interactiune.
b. Formarea apei legate in jurul macromoleculelor

13
 Macromoleculele biologice ( proteine,acizi nucleici,complexe macromoleculare ) au
capacitatea de a modifica structura apei lichide. Aceasta modificare depinde de gradul de
potrivire sterica a gruparilor chimice laterale ale lantului macromolecular si de
distantele intermoleculare realizate de diferite tipuri de retele de apa
c) Formarea de cristal hidrati

Acest proces are loc in cazul moleculelor hidrofobe care in momentul dizolvarii in apa
creaza o cavitate devenind molecule interstitiale. In acest mod se formeaza cristal-hidratii
hidrocarbonici ale unor anestezice sau gaze inerte.
2.4. Rolul apei in sistemele biologice

Problema centrala referitoare la starea apei in materia vie o constinuie aceea a starii
apei intracelulare (citoplasmatice) care reprezinta peste 55% din totalul organismului
pana la 70%.

14
 Studiile experimentale au demonstrat ca o parte din apa citoplasmatica are proprietati
diferite de cele ale apei lichide;
-rezista la deshidratare
-nu ingheta chiar sub -20 grade Celsius
-are proprietati obisnuite de solvent
-nu este transferata prin membrana in cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediu

3. SISTEME DISPERSE
-Definitie. Clasificare
-Solutii moleculare
-Proprietati fizice ale solutiilor
-Fenomene de transport in solutii:
-difuzia
-osmoza
-aplicatii biomedicale

3.1. Definitie . Clasificare

Sistemele disperse (din lb. latine dispersus=divizat in particule foarte mici=
amestecuri de doua sau mai multe substante ).

Clasificarea sistemelor disperse(SD)

Clasificarea sistemelor disperse se poate face dupa diverse criterii cum ar fi:
1.Dimensiunile particulelor
2,Starea de agregare a solventului
3.Faze
4.Afinitatea dintre componenti

15
2.Starea de agregare a solventului;
-gazoase
-lichide
-solide
Diferite feluri de solutii;
Feluri de solutii Exemple
-gaz in gaz Aer
-gaz in lichid Apa bicarbonatata
-gaz in solid H2 in metalul paladiu
-lichid in lichid Gazolina (hidrocarburi )
-lichid in solid Amalgam dentar (argint in mercur
-solid in lichid Apa de mare
-solid in solid karate la aur ; aur+argint
3.Fazele componente
-Monofazice;
-omogene=proprietati identice in toate punctele sistemului
-neomogene = proprietatile difera de la un punct la altul
-Polifazice;
-heterogene=intre partile componente exista suprafete de separare
4. Afinitatea dintre componente;
-liofile=afinitate intre solvit si solvent
-liofobe= nu exista afinitate intre solvit si solvent

Dupa dimensiunile particulelor si importanta lor biomedicala;

A. Solutii moleculare -solutii pentru cristaloizi Na+,Cl-.K+,Ca 2+
B. Sisteme coloidale;
-procesul de floculare ( sistemul si-a pierdut stabilitatea )
-coagularea sangelui
-suspensii

3.2.. Solutii moleculare

Sunt amestec omogen de asemenea monofazic in care diametrul particulelor sistemului
este mai mic de 1 nm.
Are urmatoarele caracteristici;
a.daca unul dintre constituenti este lichid atunci el va fii solventul
b. Daca doi sau mai multi constituenti sunt lichide ,cel care e in cantitate mai mare
va deveni solventul
c. Apa constitue o exceptie fiind intotdeauna solvent

16
 - alcool etilic 10%+ apa 90%
-alcool etilic 90% +apa 10%
Concentratia solutiilor este raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si
cantitatea de solutie
Concentratia procentuala %= (masa solvit/ masa solutie ) X 100
Concentratia molara (M ) -masa solvit /volum solutie (in litri )
Concentratie molala (m) =moli solvit /masa solvent (Kg)
Fractia molara (X) moli solvit/solvent : numar total de moli solutie

Factori care influenteaza solubilitatea este reprezentat si de presiune

Presiunea nu influenteaza solubilitatea lichidelor sau solidelor dar are efect profund
asupra gazelor.

LEGEA LUI HENRY

s=Kxp K =constanta specifica gazului
Solubilitatea unui gaz la o temperatura data este direct proportionala cu presiunea
partiala a gazului din amestec

17
3.3. Proprietatile fizice ale solutiilor
-proprietati coligative
-proprietati electrice
-proprietati optice
A. Proprietati coligative

Legea lui Raoult scaderea presiunii vaporilor

18
Legea lui Raoult se poate enunta astfel ;
Presiunea vaporilor din solutia ce contine un solvit non-volatil este egala cu
produsul dintre presiunea vaporilor solventului pur si fractia molara a solventului
p solutie = p solvent x X solvent

Cresterea punctului de fierbere si scaderea punctului de congelare pot determina o

stare unica in care substanta poate coexista in toate cele trei forme agregate;solid,lichid si
gaz

I. Cresterea temperaturii de fierbere ( ebulioscopie )

Definitie. Cresterea temperaturii de fierbere a unei solutii in comparatie cu
temperatura de fierbere a solventului pur.
Conform legii lui Raoult cresterea temperaturii de fierbere fata de cea a solventului
pur este proportionala cu concentratia molala a solutiei
T eb = K eb x m
Keb =constanta ebulioscopica
m = concentratia molala ( concentratia solvitului e independenta de temperatuta )

II. Reducerea temperaturii de congelare (Crioscopie )

Definitie . Scaderea punctului de congelare (inghetare a unei solutii comparativ cu
punctul de congelare a solventului pur )
Legea lui Raoult este definita prin scaderea temperaturii de congelare a solutiei fata
de cea a solventului pur este proportionala cu concentratia molara a solutiei.
T cr = Kcr x m
K cr = constanta crioscopica
m = concentratia molala (concentratia solvitului este independenta de temperatura )

19
B. Proprietati electrice

Proprietatile electrice au urmatoarele indicatoare

a. Gradul de disociere alfa
alfa = numar de molecule disociate : numar total de molecule dizolvate in solutie
b. Activitatea unei solutii a
a =f x C unde
f = coeficient de activitate (datorita interactiunii dintre ioni in solutie ,doar o parte din
ei participa la conductivtate )
C = concentratia solutiei
c. Taria ionica a unei solutii
C. Proprietati optice
Ele permit analiza calitativa si cantitativa a componentelor din solutie
Aceste proprietati optice se impart la randul lor in;
1. Refractometria
- permite detereminarea indicelui de refractie al unei solutii in functie de concentratia
acesteia
- exemplu-determinarea glicozuriei
2. Polarimetria
-permite calculul concentratiei unei solutii optice active
-exemplu-aminoacizii sunt levogiri,glucidele sunt dextrogire
3.Spectofotometria
-este o metoda ce permite analiza cantitativa si calitativa a unor solutii
-se bazeaza pe fenomenul de absorbtie al luminii
3.4. Fenomene de transport in solutii;
-difuzia
-osmoza
-aplicatii biomedicale

20
A.Difuzia
a.Difuzia simpla
Organismele vii sunt prin excelenta sisteme deschise realizand in mod permanent
schimburi de substanta ,energie si informatorie cu mediul exterior.Aceste schimburi in
ambele sensuri constituie conditia "sine qua non " a mentinerii structurii si a functionarii
optime s biosistemelor.
Fenomenul de transport al substantelor spre interior ( influx ) si spre exterior (eflux )
este intalnit in toate nivelele de organizare a materiei vii.
Fenomenul de transport se produce la suprafetele de separare dintre componentele
biosistemelor sau dintre acestea si mediul inconjurator,precum si in interiorul fazelor
separate de acestea
Aceste fenomene de transport pot avea loc prin /in :
-citosol (gel protoplasmatic )
-membrane intracelulare ( nucleare,mitocondriale )
-membrane celulare
membrane pluricelulare ( epitelii)
-lichid interstitial (extracelular )
Fenomenele moleculare de transport au loc in mod spontan,fara consum de energie
(deci pasiv ) tinzand sa micsoreze asimetria existenta si conducand la uniformizare deci
la cresterea dezordinii moleculare.
Difuzia pasiva reprezinta fenomenul de transport pasiv,datorita energiei termice,a
unor particule din zonele de concentratie ,densitate mai ridicata catre zonele cu valori mai
mici ale acestor marimi,printr-un mediu suport omogen.

LEGILE LUI FICK

21
b. Difuzia prin membrane

22
B. Osmoza
In cazul in care o membrana semipermeabila separa doua compartimente continand
aceesi solutie .dar cu concentratii diferite prin membrana va avea loc difuzia moleculelor
de solvent (singurele care pot difuza ) de la compartimentul cu solutia mai concentrata
catre concentratia solventului mai mica.
Acest proces spontan (deci pasiv ) daca nu este oprit ,conduce la egalizarea
concentratie solvitului intre cele doua compartimente
Fenomenul de difuzie pasiva a moleculelor de solvent ale unei solutii printr-o
membrana semipermeabila se numeste OSMOZA DIRECTA.
In cazul particulelor la care membrana semipermeabila separa o solutie de solventul
pur,moleculele acestuia vor difuza spre solutie tinzand s-o dilueze ceea ce provoaca o
marire a volumului solutiei. Implicit va aparea o diferenta de presiune hidrostatica care va
stopa in final osmoza.

Solventul ar exercita o presiune asupra solutiei ,presiune echilibrata de catre presiunea

hidrostatica a coloanei de lichid manometric,sau ca solutia ar exercita o "suctiune "
asupra solventului. Aceasta presiune care apare datorita osmozei solventului prin
membrana semipermeabila se numeste presiune osmotica si este masurabila prin
presiunea hidrostatica

23
3.5. Aplicatii biomedicale
Mentinerea arhitehturii celulare
Schimburile capilare
Ultrafiltrarea glomerulara
Hemodializa
A. Mentinerea arhitehturii celulare

24
B.Schimburile capilare
In organismul uman,plasma se gaseste intr-un spatiu vascular separat printr-o bariera
semipermeabila monocelulara (tesut endotelial ) ,de spatiile interstitiale,in care se afla
lichidul interstitial.
Ionii si micromoleculele pot difuza liber prin aceasta membrana ,negenerand diferente
de presiune osmotica.
Deoarece concentratia proteinelor plasmatice este mai mare decat a celor din lichidul
interstitial ,presiunea osmotica a plasmei depaseste pe aceea a lichidului
interstitial,rezultand ca exista o permanenta ca apa sa difuzeze din tesuturi spre lumenul
capilar.

Datorita contractiei inimii si a tensiunilor mecanice din peretii vaselor de sange ,se
creaza o presiune hidrostatica a sangelui care variaza de la punct la alt punct.

25
 Presiunea hidrostatica a sangelui determina un proces de ultrafiltrare,adica un
transport de ioni si molecule (inclusiv molecule de apa ) dinspre lumenul capilar spre
spatiul interstitial,invers rezultat datorat presiunii osmotice efective a plasmei

C.Ultrafiltrarea glomerulara
Rinichii sunt aceia pe care cade greaua sarcina de a excreta cele mai mari cantitati de
deseuri.
In fara de excretia masiva a catabolitilor prin urina ,rinichii contribuie la reglarea
balantei electrolitilor,a echilibrului acido-bazic si in parte in reglarea presiunii sangelui
prin intermediul hormonului renina. Aceste sarcini se realizeaza prin intermediul
nefronilor . O parte importanta a nefronului este capsula Bowmann care este un sac
endotelial alcatuit din doua foite. In capsula patrunde arteriola aferenta care este
desfacuta intr-o retea de vaste capilare ,care conflueaza apoi in arteriola aferenta.
Fluidul din capsula lui Bowmann situat extravascular are aceeasi compozitie cu a plasmei
sanguine cu exceptia proteinelor
La nivelul glomerului renal are loc procesul de ultrafiltrare,sub influenta diferentei de
presiune efectiva.

26
D. Hemodializa

27
4. FENOMENE DE TRANSPORT PRIN MEMBRANA
CELULARA
-Structura si functiile membranei celulare
-Transportul de molecule mici si ioni
-Transportul vezicular la nivel de membrana celulara
-Traducerea si transferul de informatie la nivelul membranei celulare

Structura membranei plasmatice.

4.1. STRUCTURA MEMBRANEI PLASMATICE
Membranele biologice sunt sisteme dinamice organizate ,alcatuite din aceleasi tipuri
fundamentale de molecule.Componentele lor majore sunt lepidele si proteinele la care se
pot lega glucidele formand glicolipide respectiv glicoproteine in proportii care variaza
de la celula la celula in raport cu functiile lor particulare.
Membranele mai active metabolic contin mai multe proteine,pe cand cele mai putin
active contin mai multe lipide.
1. Tipurile de lipide intalnite in membranele celulare sunt;
-fosfolipide
-glicolipide
-colesterol
Primele molecule a caror prezenta la nivelul plasmalemei au fost puse in evidenta prin
experiente de difractia razelor X au fost lipidele care fiind legate intim in membrane in
cadrul dublului strat lipidic formeaza matricea membranei.

28
 Toate moleculele lipidice din membrana sunt amfifile fiind formate din doua parti cu
caractere diferite ;
-o parte cap polara sau ionica cu caracter hidrofil
-o parte coada apolara cu caracter hidrofob

Datorita acestui dublu caracter lipidele se autoorganizeaza in asa fel incat daca dispersate
intr-un mediu apos datorita agregarii portiunilor hidrofobe se formeaza spontan micelii
sau structuri bilamelare in care zonele hidrofile sunt expuse mediului extern apos . In
urma acestui proces de asamblare ia nastere matricea lipidica a biomembranelor.

29
 Dublul strat lipidic poseda fluiditate datorita miscarilor lipidelor la scara redusa in
principal rotatiei in jurul propriei axe moleculare si a lantului de hidrocarbonate.
Fluiditatea este cu atat mai mare cu cat aceste miscari sunt mai ample si are drept
consecinta miscarile laterale de difuzie ale lipidelor .
Miscarile moleculelor lipidice in bistrat sunt de doua feluri ;
-intramoleculare prin care se misca doar o parte a moleculei
-miscari de rotatie si translatie la cre este angranata molecula in ansamblu iar aceste
miscari sunt de doua feluri A. translatie laterala in cadrul aceluiasi strat melecular si
B. basculare dintr-un strat in celalat.

30
 Miscarice intramoleculare sunt corelate intim cu structura biochimica a moleculelor
lipidice ,implicand rotatie gruparilor de atomi in jurul legaturilor simple,miscari
segmentare la nivelul acizilor grasi si modificari de conformatie ale gruparilor polare.
Factorul determinant al fluiditatii bistratului lipidic este compozitia acestuia;
-fosfolipidele intervin prin inducerea la nivelul bistratului a tranzitiilor de faza
termotropice
-colesterolul prin cresterea stabilitatii bistratului.
-aceasta compozitie este modulata de citoschelet prin eliberarea de proteine un stratul
lipidic
2.Proteinele membranare

Daca lipidele formeaza matricea membranei celulare,celelalte componente

majore,proteinele asigura cvasitotalitatea functiilor specifice acesteia .De aceea tipul si
proportia de proteine de la nivelul diverselor membrane reflecta functiile acestora.
Proteinele confera in primul rand memebranei o permeabilitate selectiva in calitate de
canale,transportori specifici si pompe active..
Ele determina ce mai mare parte a functiilor membranei,contin determinanti specifici
al celulelor,unele in raport cu altele ca si pe cea a recunoasterii celulare.
Cea mai clara dinstinctie a tipurilor de proteine este data de tipul de interactiune
dintre ele si matricea lipidica aceasta poate avea loc la nivelul capetelor polare ale
lipidelor sau la nivelul cozilor hidrofobe
Primul tip consta in proteine care se pot extrage usor si sunt proteine periferice sau
extrinseci.

31
 Cel de-al doilea tip consta in proteine care pot fi extrase din membrana decat cu
ajutorul detergentilor si sunt proteine integrate sau intrinseci.
Proteinele intrinseci se impart la randul lor in;
-tipul I care au cea mai mare parte a lor in mediul apos la nivelul fetei necitoplasmatice a
membranei servind doar ca o ancora in stratul bilipidic
-Tipul II care are cea mai mare parte din masa in mediul citoplasmatic . O clasa aparte
din proteinele intrinseci tip II o formeaza proteinele implicate in procese
transmembranare cum ar fi fenomenul de transport.

32
4.2. TRANSPORTUL DE MOLECULE MICI SI IONI.

Transportul pasiv al ionilor prin membranele biologice este determinat pe de-o parte de
fenomenul de difuzie simpla ,pe de alta parte de diferenta de potential transmembranar
Sisteme de transport transmembranar ;
a- extragerea din mediu a unor substante energetice sau structurale concomitent cu
eliminarea deseurilor metabolice.
b. -reglarea volumului celular concomitent cu mentinerea pH-ului si a compozitiei ionice
celulare intr-o homeostazie celulara strict reglata
c,-crearea gradientilor ionici indispensabili excitabilitatii.

33
Ecuatia lui Nernst este urmatoarea;
Expresia cantitativa care realizeaza corelatia dintre raportul concentratiilor unui ion
de o parte si de alta a unei membrane permeabile si diferenta de potential dintre cele doua
fete ale membranei

Transportul pasiv al unei specii ionice inceteaza la echilibru

A.TRANSPORTUL PASIV este un transport ce are loc fara consum de energie

metabolica unde importanti sunt gradientii de concentratie si de potential electric. In sens
mai larg este posibil sa intervina si un flux datorat unui gradient de presiune si un flux
datorat unui gradient de temperatura. Mecanismul general al transportului pasiv este
difuzia simpla sau facilitata atat in cazul transportului solvitilor neutrii,solvitilor incarcati
cu sarcina electrica.

34
a. Difuzia simpla
Este un transport microscopic de substanta legat exclusiv de diferentele de
concentratie ale substantei respective de o parte si de cealalata a membranei. Deoarece
mediile intra- si extracelulare sunt reprezentate de solutii apoase,procesul fizic pe care se
bazeaza schimbul reciproc de substate dintre celule si mediu este difuzia fiind astfel
posibila in caracterizarea acestui tip de transport,utilizarea legilor fizice ale difuziei.
Acestea permit prin masurarea fluxului de substanta determinarea coeficientului de
pemeabilitate

b. Electrodifuzia
Una din functiile membranei celulare bazata pe permeabilitatea ei selectiva pentru
particulele incarcate cu sarcina electrica este memtinerea unei polaritati diferite ale
fetelor ei interna si externa,potential de membrana
c. Difuzia facilitata

35
 Transportul unor substante desi se efectueaza tot in sensul unui gradient de
concentratie sau electrochimic ,prezinta o serie de caracteristici ce o diferentiaza de
difuzia simpla care are loc cu viteza mai mare , se satureaza la concentratii mai mari si
poate fi inhibata cu analogi structurati pe solvitul respectiv.
Aceste caracteristici se explica prin participarea la trasport a unui constituent
membranar proteic care recunoaste si fixeaxa solvitul .accelerand transportul acestuia in
sensul scaderii gradientului sau electrochimic.
Substanta transportata este recunoscuta de un transportor pe una din fetele membranei
fixarea producandu-se analog transportor-enzima.

d. Difuzia prin canale ionice si pori

Canalele sunt ansambluri proteice transmembranare specializate pseudosimetrice
,organizate in jurul unui por apos central ,care atunci cand se deschide permite ionilor sa
traverseze membrana cu o viteza superioara celei caracteristice electrodifuziei.

36
 Sunt construiti in asa fel incat sa aiba mai multe cai specializate in conducerea ionica.
Aceste cai pot fi deschise sau inchise in functie de conformatia moleculara a canalului si
a sarcinilor fixe din peretii acestuia.

Celelalte elemente functionale principale ale canalelor ionice sunt calea polara ce
permite trecerea selectiva a ionilor prin miezul apolar al bistratului lipidic .Senzorul ce
deterteaza stimulul duce la cuplare sau inchiderea canalului.

e. Osmoza
Difuzia apei prin membrane este mai intensa decat a oricarei alte substante ,astfel ca
aparent ,se ignora barierele celulare.

37
 In mod normal fluxul net de apa prin membrana este nul,volumul celular ramanand
constant. In cazul in care apare un gradient transmembranar de apa ,apare si un flux net
de apa ce tranverseaza membrana ducand fie la turgescenta fie la ratatinarea celulei.

B. TRANSPORTUL ACTIV

O modalitate de permeatie cu adevarat specifica celulelor vii o constituie transportul

unor substante prin membrane, impotriva " gradientilor " de concentratie ,potential
electric sau presiune osmotica .

38
 Un astfel de transport impotriva gradientilor diferitelor marimi este posibil numai prin
impulsionarea moleculelor transferate de catre metabolismul celular,acest poate sa aiba
loc numai prin cuplarea sa energetica cu reactii biochimice exergonice.
Cercetarile efectuate cu izotopi radioactivi au demonstrat ca in absenta transportului
activ concentratia ionilor si Na + din interiorul celulei s-a dublat in timp de o ora.
Blocarea permanenta a transportului activ conduce la egalizarea concentratiilor ionice
de-o parte si de alta a membranei ,deci la instalarea mortii celulare.
Deoarece timpul de viata al unei celule este destul de mare,rezulta sa actioneze
anumite mecanisme care in mod activ sa " pompeze " ionii impotriva diferentelor de
concentratii transmembranare.
Evidentierea transportului activ s-a facut in mod direct cu ajutorul izotopilor
radioactivi de Na si K care sunt transferati contrar gradientilor electrochimici respectivi.

Pompa Na + si K + .Tehnici moderne de biofizica au identificat pompa responsabila de

transportul activ de K+ si Na+ ca fiind o proteina -enzima si anume Na+-K+-ATP-aza
Aceasta enzima scindeaza ATP-ul in ADP si radical fosfat anorganic P ,necesitand
ionii de K + si Na + pentru activitatea sa optimala.
Fiecare molecula proteica de Na+-K+-ATP-aza scindeaza aproximativ de 100 de
moleculare de ATP pe secunda ,compand in exterior Na + si in interior K + in raport 3
molecule de Na la 2 molecule de K,
Subunitatea catalitica a enzimei are locul de legare pentru Na+ si ATP pe fata interna a
membranei iar locul de legagare pentru K= se afla pe fata externa a membranei.

39
Cuplajul intre ionul transportor si transportorul activ al unui solvit se numeste port si
poate fi;
- -SIMPORT (cotransportor) daca ionul si solvitul se deplaseaza in acelasi sens
-ANTIPORT ( contratransportor ) daca sensurile de deplasare sunt opuse.

Se va prezenta transportul activ secundar in cazul transferului glucozei prin celulele

epiteliului intestinal.
Inspre partea apicala a celulei (dinspre lumen ) ionii de Na+ sunt transportati prin
membrana datorita gradientului electrochimic,antrenand si molecula de glucoza,cuplajul
realizandu-se de catre sistemul simport.

40
 In felul acesta concentratia intracelulara de glucoza creste devenind mai mare decat
mediul intertitial.

La nivelul membranei bazale (dinspre interstitiu ) glucoza este transportata pasiv (prin
difuzie facilitata ). Efectut net al intregului sistem il constituie un transport de glucoza
din spatiul luminal spre cel interstitial.

Transportorul transcelular al glucozei este activ deoarece el este impulsionat de

transportul activ al ionilor de Na+ si K+ prin membrana bazala. Daca pompa ionica este
inhibata cu ouabaina,transportul glucozei este inhibat.

41
4.3.TRANSPORT VEZICULAR LA NIVEL DE MEMBRANA
CELULARA
Exista cazuri putine la numar,in care are loc un transport direct al unor peptide prin
membrana plasmatica in special tetrapeptide ,dar in majoritatea cazurilor
macromoleculele sunt transportate prin intermediul veziculelor.
Transportul prin vezicule se imparte in trei grupe;
-endocitoza;-fagocitoza
-pinocitoza
-endocitoza mediata de receptori
-exocitoza
-transcitoza

42
 a. Endocitoza cand transportul are loc spre interiorul celulei si poate in functie de natura
substantei transportate pinocitoza sau fagocitoza.
b. Exocitoza cand substantele continute in veziculele din citoplasma sunt varsate in
exteriorul celulei

c. Transcitoza forma particulara a transportului prin vezicule prin care se realizeaza

transportul macromelecular prin celulel endoteliului capilar.

43
4.4. TRADUCEREA SI TRANSFERUL DE INFORMATIE PRIN
MEMBRANA CELULARA
Receptorii membranari sunt proteine intrinseci care au functie enzimatica si au
capacitatea de a recunoaste o molecula semnal din mediul extracelular

Exista 4 modalitati de semnalizare intercelulara

44
Tipurile de mesageri
1. mesageri primi sunt considerati urmatorii;
-hormonii
-factorii de crestere
-antigenii
-medicamente
2..mesageri secunzi sunt;
-acid adenozinmonofosforic ciclic (cAMP )
-acid guanozin monofosforic ciclic (cGMO)
-diacil glicero; (DAG)
-inositol trifosfat ( IP3)
Clasificarea receptorilor membranari
A. Receptori asociati canalelor ionice
B. receptori asociati proteinelor G
C. Receptori asociati enzimelor
Receptorii asociati canalelor ionice sunt receptori ionotropi iar receptorii asociati
proteinelor G si celor asociati enzimelor sunt receptori metabolici.

45
46
5.NOTIUNI DESPRE STRUCTURA MATERIEI
5.1. STRUCTURA MATERIEI
Atomul este cunoscut inca din antichitate ca fiind cea mai mica particula
,indivizivibila ,din structura materiei.

Astfel atomul la randul sau este compus din neutron (care este nucleul sau si proton sau
protoni care il inconjoara ).
Quark este o subimpartire a protonului.
A. Modelul Thomson imaginat in 1897 este formulat =numarul de electroni dintr-un
atom egal cu numarul de sarcini pozitive din atom.
Dupa acest model ;-electronii provin din atom
- electronii se gasesc distribuiti in interiorul unei sarcini pozitive
-nu era clara stabilitatea sistemului (sarcinile de sens contrar se
atrag)
- se puteau explica spectrele atomice
ATOMUL ar fi dupa modelul Thomson o particula neutra din punct de vedere
electric.

47
B.Rutherford imagineaza un nou model atomic ce considera sarcina pozitiva (protonii )
ca fiind concentrata intr-un nucleu central,relativ mic fata de volumul atomic si
inconjurata de electroni ce orbiteaza in jurul lui.

Pentru a asigura neutralitatea electrica a atomului sarcina pozitiva a nucleului se

considera egala cu cea a electronilor din invelisul mult mai rarefiat .
In continuare pentru a completa deficitul de masa atomica constata experimental se
evidentiaza existenta unei noi particule neutre electric avand masa aproximativ egala cu a
protonului numita neutron.
Numarul de nucleoli (neutroni+protoni ) dintr-un nucleu se noteaza cu A si se
numeste numar atomic de masa ,numarul de neutroni dintr-un nucleu fiind A-Z.
Proprietatile chimice ale deci de numarul de protoni atomului sunt indicate de Z deci
de numarul de protoni.
C. Modelul BOHR

48
Exista postulate pentru explicarea stabilitatii nucleului
1. Atomii se pot gasi timp indelungat in stari bine determinate (nu emit absorb
energie fiind definite ca stari stationare )
2. Atomii absorb sau emit energie electromagnetica numai la trecerea dintr-o stare
stationara in alta (de pe o orbita pe alta )
3. Electronii se misca in jurul nucleelor ,fara sa radieze energie electromagnetica,pe
anumite orbite circulare.
Stabilitatea atomului model Bohr a avut punctul de plecare rezultatele expimentale
privind spectrul atomului de hidrogen .Bohr propune si presupune ca atomul de hidrogen
este fomat dintr-un nucleu si un electron care se roteste pe diferite orbite, el mai
postuleaza existenta unei stari energetice bine determinate si stabile ,numita stare
stationara-este primul postulat de incercare de cuantificare a energiei atomului.(primul
postulat)
De asemenea in cadrul aceluiasi model ,se considera ca atomii emit si absorb
energie radianta numai atunci cand trec dintr-o stare energetica in alta. Atunci cand
atomul trece dintr-o stare energetica superioara intr-o stare energetica inferioara se emite
un foton de energie .(al doilea postulat).
Ultimul postulat (al III-lea ) considera ca momentul cinetic orbital al electronului (masa )
datorita miscarii de rotatie in jurul nucleului este cuantificat (poate lua doar anumite
valori ).

49
 Teoria Bohr operand cu relatiile mecanice clasice nu poate rezolva cazurile atomilor
complecsi dar face trecerea intre teoria clasica mecanica si mecanica cuantica.
D. Mecanica matriceala si mecanica ondulatorie Heisenberg (1925) Schrodinger
(1926 ) au stata la baza creeri mecanicii cuantice ,teorie fundamentala se explica
fenomenele fizice la nivel microscopic.
ORBITALII ATOMULUI DE HIDROGEN
Intre starile stationare ale atomilor si pozitiile electronilor in jurul nucleului exista o
legatura directa. Pentru caracterizarea acestor pozitii de pot folosi un fel de numere
(numere cuantice) care sa determine in mod unic fiecare stare stationara posibila pentru
atom. Aceste numere sunt:
n - numarul cuantic principal -valori posibile numere intregi pozitive 1,2,3,0 stabileste pe
ce patura se gaseste electronul respectiv (cat de departe )
m t- numarul cuantic magnetic determina modul in care electronii interactioneaza in
campuri magnetice externe
Pentru nivelul energetic cel mai scazut exista un singur orbital 1s,ce are simetrie
sferica .
Electronii care au acelasi " n" se afla la distanta medie fata de nucleu,iar orbitalii lor
constituie straturi electronice.Orbitalii cu acelasi "n" si "l" alcatuiesc in interiorul fiecarui
strat un invelis electronic. Numarul straturilor electronice este variabil in functie de
numarul de electroni.

50
5.2. PRODUCEREA SI NATURA RAZELOR X
Principiul fizic care sta la baza producerii razelor X este acela al coliziunii.Pentru
producerea razelor X este necesar sa obtinem electroni liberi accelerati la viteze foarte
mari,intre catod si anod si apoi franati de anod.
Dispozitivul de accelerare este tubul Roentgen format dintr-un recipient de sticla cu
vid in interior si doi electrozi-anod si catod.

51
 Catodul este format format dintr-o spirala de Wolfram incalzita cu ajutorul curentului
. In fata catodului la o anumita distanta este montata o placa metalica numita anod. Intre
catod si anod se afla o tensiune cu o anumita polaritate,asa incat catodul sau fie negativ
fata de anodul pozitiv.In acest mod in tub se stabileste un curect electric denumit
emisiune termoelectronica .Electronii incarcati cu sarcina negativa sunt antrenati cu
viteze mari catre anod ,datorita campului electric creat intre cei doi electrozi.
Curentul din tub se numeste curent anodic ,iar tensiunea aplicata intre electrozi se
numeste tensiune anodica.Electronii ajunsi la anod patrund foarte putin in interiorul
acestuia fiind franati si captati de atomii paturilor superficiale ale anodului. Conform
principiului conservarii energiei ,energia cinetica a electronilor se transforma
in alte forme de energie si anume in caldura si energia unor radiatii care iau nastere in
procesul de franare si captare a electronilor de catre anod.
Electronii accelerati de campul electric dintre cei doi electroni in general au cam
aceeasi energie cineteica dar franarea lor se face in mod diferit.
Franarea brusca a unor electroni va duce la transformarea energiei cinetice a acestora
in energie radianta: o alta parte din electronii ce patrund in atom pot expulza elecroni de
pe orbitele cele mai apropiate de nucleu ducand la ionizarea atomului.
Electronii de pe orbitele mai indepartate vor lua locul electronilor expulzati eliberand
in acelasi timp sub forma de impuls ,anumite coante de energie datorita diferentelor de
energie a nivelelor.

52
 Acestia poarta numele de fotoni de absorbtie sau radiatii caracteristice. Razele X
produse de pe urma coliziunii iau nastere prin doua mecanisme;
- prin franare (radiatii de franare)
-prin absorbtie (radiatii de absorbtie )

Razele X obtinute sunt radiatii de natura electromagnetica ce au dublu aspect,cuantic

si ondulatoriu si se deosebesc intre ele prin frecventa ( numar de vibratii pe
secunda ),lungume de unda (distanta minima intre doua puncte consecutive .situata pe
directia de propagare a undei ) si perioada (intervalul de timp minim in care unda se
reproduce )

53
 Razele X au o lungime de unda cuprinsa in spectrul electromagnetic intre razele
ultraviolete si gama ( 8- 0,006 A )
In diagnostic razele X produse in tuburile Roentgen uzuale sunt cuprinse in intervalul
2,5-0,006 A ). In asamblu fotonii formeaza un flux de radiatii de o anumita lungime de
unda si de o anumita energie, Radiatiile de franare au lungimi de unda diferite care
determina un spectru continuu. Ele depind numai de tensiunea de accelerare, Radiatiile au
numai anumite lungimi de unda determinand un spectru discontinuu. Ele apar numai cand
electronii o anumita valoare si depind de natura atomilor anodului.
Valoarea intensitatii totale a razelor X variaza cu Kilovoltajul si cu numarul atomic si
s-a demonstrat ca ea creste cu patratul tensiunii anodice si cu numarul atomic Z al
materialului din care este confectionat anodul.. O sursa este cu atat mai bine utilizata cu
cat materialul anodului are un Z mai mare si cu cat tensiunea anodica este mai mare.
Suprafata pe care electronii sunt franati pe anod se numeste FOCAR acesta fiind
sursa de raze X pripriu-zisa.
5.3. EFECTE FIZICE

La traversarea corpului material de catre razele X au loc o serie de interreactii

specifice determinate de;- energia fotonilor incidenti,

-regiunea traversata
datorate invelisului electronic si a nucleului ce isi exercita anumite forte asupra acestor
radiatii. Modificarile suferite de energie radiata la nivel subcelular se vor constitui intr-un
ansamblu de elemente transmise de fascicul sub forma imagini radiologice. Ele se traduc
prin modificari calitative si cantitative datorita disparitiei unor fotoni si aparitiei altor
fotoni cu directie diferita fata de fotonii incidenti.

54
 Mecanismul consta in declansarea unor efecte fizice;
--efectul Compton-Difuziunea Compton cu schimbare de frecventa.
- efectul Thomson-dislocarea unui electron fara transfer de energie.
- efectul fotoelectric.
Prin aceste efecte o parte din fotonii incidenti raman in regiunea de examinat,o alta
parte o traverseaza nemodificat. Fotonii ramasi in mediul material duc la atenuarea
fasciculului (scaderea energiei fasciculului ) prin absorbtie si difuziune.
Fractiunea din numarul fotonilor astfel disparuti se numeste coeficient de atenuare si
arata masura in care regiunea traversata modifica fasciculul de raze X. Fractiunea de
energie incidenta transferata electronilor secundari,sub forma de energie cinetica
reprezinta coeficientul de absorbtie care trebuie luat in consideratie la nivelul regiunii de
examinat.
5.4. PROPRIETATILE RAZELOR X
Razele X ca forma particulara de energie sunt alcatuite din fotoni care reprezinta
paticule de energie in stare pura,ce formeaza un fascicul policromatic de forma
piramidala,cu varful in focarul tubului si baza pe planul de protectie.
In centrul fasciculului se afla raza centrala deficnita ca linia dreapta care pleaca din
focarul tubului si se termina pe planul de protectie.
Dupa locul unde se gaseste in drumul sau,de la focar la planul de protectie,fasciculul
de raze X va avea;
- o portiune intre anod si regiunea de examinat - fascicul incident
- o portiune de la regiunea de examinat la planul de protectie - fascicul emergent
La baza explorarii radiologice stau o serie de propreitati ale fasciculului de raze X;
-atenuarea
-absorbtia
-difuziunea
-penetrabilitatea
-luminiscenta
-impresionarea emulsiei fotografice
5.4.1. ATENUAREA
Este fenomenul fizic prin care un corp material scade sau atenueaza intensitatea unei
radiatii la nivelul sau,astfel comparand fasciculul cu cel emergent constatam modificari
cantitative si calitative acestuia din urma.
Atenuarea depinde de;- natura radiatiei
-grosimea mediului strabatut
- compozitia chimica a mediului
La trecerea unui fascicul de raze X ,doar o parte din acestea strabat substanta
respectiva fara sa-si modifice intensitatea si lungimea de unda cealalata parte fiind
absorbita sau difuzata de mediul strabatut, In urma modificarilor cantitative iau nastere
radiatii moi,secundare,iar prin modificarile calitative ,energia fotonilor emergenti scade
aparand noi forme de energie.
Absorbtia se explica prin alte doua proprietati ale razelor X absorbtia si difuziune

55
5.4.2.ABSORBTIA
Fasciculul neomogende raze X care traverseaza sona de examinat va suferi o absorbtie
inegala in functie de;- calitatea energiei radiante
-structura mediului traversat(grosime,densitate,numar atomic )
Luand in considerare mediul de traversat absorbtia va fi direct proportionala cu
grosimea,densitatea si puterea a aIV-a a numarului atomic,iar din punct de vedere al
calitatii fasciculelor nucleare,absorbtia creste cu puterea a III-a a lungimii de unda.
Dupa traversarea regiunii de examinat fasciculul are are o compozitie neomogena
alcatuita din fotoni primari si secundari.
a, Fotonii primari isi au originea in focarul termic al tubului. Ei participa la formarea
imaginii radiologice si vor da calitate si o buna delimitare a acestora.
b. Fotonii secundari iau nastere in urma interactiunii ionilor incidenti cu electronii
atomii regiunii strabatute unde au suferit modificari calitative ,avand lungimi de unda mai
mari (enegie inferioara fata de cea a fotonilor primari).Ei au o participare negativa asupra
imaginii radiologice in sensul ca reduc contractul si pierd detaliile reducand valoarea
diagnostica.
In acelasi timpp aparitia fotonilor secundari in afara regiunii de studiat si raspandirea
sa in toate directiile fata de fotonii primari (fotoni retrodifuzati ) reprezinta un pericol ce
necesita masuri de protectie atat pentru pacient cat si pentru personalul care lucreaza in
mediul cu raze X.
5.4.3. RADIATII DE DIFUZIUNE
Ele au intensitate maxima in axul de propagare al fasculului emergent si scade invers
proportional cu patratul distantei,pe masura ce se indeparteaza de ax.
Intensitatea este cu atat mai mare cu cat lungimea de unda a fascilului incident este
mai mica.

56
 La un kilovoltaj mai mare este necesar utilizarea mijloacelor antidifuzare de tip
diafragme secundare si localizatoare cu rolul de a restrange campul de iradiere,precum si
grilele antidifuzoare.
5.4.4. PENETRABILITATEA SAU DURITATEA RAZELOR X
Defineste puterea de patrundere a acestora si este direct proportionala cu posibilitatea
de atenuare a materiei.
Ea este determinata de calitatea energiei radiante (de tensiunea aplicata la capetele
tubului )si se masoara in Kilowati.
Tensiunile cu malori mari duc la aparitia razelor cu lungimi de unda mici (dure ),in
timp ce tensiunile joase determina aparitia razelor cu lungimide unda mari (moi ).
Duritatea razelor este direct proportionala cu puterea a treia alungimii de unda.
Nu toate radiatiile X ,plecate din focarul tubului au aceeasi calitate. Fasciculul de raze
X este format din radiatii cu lungimi de unda diferite ,deci cu penetratii diferite.
In practica fasciculul se modifica convenabil prin filtrare.Aceasta se realizeaza in trei
moduri:
- filtrarea inerenta (prin constructie)
-filtrarea aditionala (cand intre tub si pacient se interpune filtrul de cupru sau
aluminiu )
- filtrarea la nivelul regiunii examinate.
Calitatea imaginii influenteaza in mod esential contrastul imaginii si anume radiatiile
dure reduc contrastul si se folosesc in generala pentru evidentierea unor formatiuni
patologice sau a anumitor eleemente anatomice.. Ele se produc intre 150-200 KV .
Razele moi dau contraste bune ,dar sunt utilizate numai in anumite scopuri
(mamografie )deoarece ele pot fi absorbite in totalitate in regiunea examinata.
5.4.5. LUMINISCENTA
Ese proprietatea prin care razele X invizibile pot fi detectate de ochiul
examinatorului.
Aceasta proprietate se manifesta sub doua aspecte;
--Fluorescenta care dureaza atata timp cat actioneaza fasciculul de energie
radianta asupra sarurilor fluorescente
- Fosforescenta care persista un timp si dupa incetarea actiunii razelor X..
Fluorescenta este importanta in A. radioscopie fiind importanta in diagnosticul cu
televiziune si intaritorul de imagini.
B.radiografie prin folosirea foliilor,stratul activ al
filmului radiografic fiind deosebit de sensibil la fluorescenta ecranelor intaritoare
Mecanismul de producere al fluorescentei consta in aducerea moleculei la starea
excitata sub actiunea razelor X.
Energia radianta este convertita in energie luminoasa iar revenirea la in starea de
echilibru este foarte rapida,, Intervalul de timp din excitarea moleculei cu emiterea de
lumina si revenirea la starea de echilibru a acesteia se numeste perioada de latenta.
Intrand in excitatie la intervale de timp diferite,moleculele substantei fluorescente nu
pot ajunge la starea de echilibru in acelasi timp,ele continuand sa emita lumina si dupa
incetarea actiunii razelor X-acest fenomen este numit remanenta care este util in
examenul radiografic ,unde foliile trebuie se prezinte obligatoriu remanenta in timp .
Acest fenomen la radioscopie este nociv deoarece impiedeca o buna vizualizare a
imaginii radiologice la ecran.

57
 In practica folosim fluorescenta;
a. substantele fluorescente pentru folii sunt;cianura de bariu,potasiu,calciu sau
tungstatul de calciu care dau culoare a albastru-violet.
b. substante fluorescente pentru ecran se utilizeaza sulfura de zinc sau camdiu cu
fluorescenta verde-galbui care corespunde sensibilitatii maxime a retinei.
5.4.6. IMPRESIONAREA EMULSIEI RADIOGRAFICE
Este proprietatea care sta la baza formarii imaginii radiologice.
Principiul fizic se bazeaza de ionizarea particulelor de bromura de argint sub actiunea
razelor X. Ele devin astfel sensibile la activitatea substantelor reducatoare.. Revelatorul
transforma bromura de argint in argint metalic,care fiind opac da filmului dupa fixare
culoarea neagra,Inegrirea emulsiei se face in mod diferit ,in raport cu cantitatea de
energie iradianta ce actioneaza asupra cliseului radiografic.Partea neimpresionata de
razele X este inlaturata prin actiunea fixatorului ,la acest nivel filmul ramane alb.
Din energia radianta care actioneaza asupra filmului,doar o mica parte are rol activ.
Acest neajuns este indepartat prin utilizarea foliilor care au pe suprafetele lor
tungstatul de calciu cu afinitate crescuta pentru razele X ,fata de bromura de argint.
5.5. FORMAREA IMAGINII RADIOLOGICE
Imaginea radiologica realizata se fasciculul emergent,devine vizibila numai la nivelul
planului de proiectie. La aparitia sa participa in masura mai mare sau mai mica fiecare
din proprietatile razelor X.
Fasciculul emergent are un anumit relief datorat zonelor mai absorbante,proprii
elementelor anatomice strabatute de razele X.
Traversarea zonei de examinat induce in fasciculul emergent modificari cantitative..
Atenuarea intensitatii sale in functie de grosime,densitate si numar atomic,explica
impresionarea in mod inegal al planurilor de protectie.
Pe acran se obtine imaginea pozitiva a zonei anatomice de examinat,in timp ce pe
filmul radiografic se obtine imaginea negativa a acestuia. Aceasta constain faptul
ca,absorbtia diferita va determina tente tente diferite la nivelul planului de proiectie ,de
la alb la negru .
Zonele mai dense sau cu un numar atomic mai mare vor absorbi energia radianta in
cantitate mai mare,aparand culoarea gri-albicioasa la nivelul filmului,in timp ce
elementele din jur cu grasime ,densitate si numar atomic mai mic vor permite trecerea
unei cantitati mai mari de raze X,culoarea fiind gris-inchis aproape negru. Pentru
imaginea pozitiva obtinuta la ecran tentele se vor inversa.
Pentru obtinerea imaginii radiologice impune in mod obligatoriu ca doua elemente
anatomice sa aiba indice de atenuare diferit fata de lementele din jur,ceea ce constiuie
contrastul natural.. Acolo unde acesta nu exista il obtinem utilizand substantele de
contrast.
Concomitent ,la diferitele particularitati ale imaginii radiologice participa si o serie de
geometrie radiologica ce consta in ;
-directia de propagare perpendicular sau tangential al fascicului de raze X pe planul
de proiectie
- distanta dintre regiunea de examinat si planul de proiectie
- dispozitia elementelor anatomice in fasciculul de raze X
Imaginea radiologica este supusa legilor geometrice ale opticii. In drumul sau
fasciculul de raze X,de forma conica ,strabate regiunea de examinat. Varful sau situat la

58
focarul termic,iar baza ,la planul de protectie. Imaginea radiologica se confunda cu baza
fasciculului.
In proiectia perpendiculara,imaginea radiologica a unui obiect situat la o oarecare
distanta de planul de proiectie si paralel cu acesta ,apare marita. Imaginea va fi mai
mare ,cu cat distanta dintre focarul tubului de raze X si film sau ecran este mai mica,sau
cu cat distanta dintre obiect si planul de proiectie este mai mare,

O imagine radiologica,cat mai aproape de cea reala ca marime se va obtine marind

distanta focar/film ,in timp ce distanta obiect/plan de proiectie sa fie considerata cu O. Pe
acest principiu se realizeaza teleradiografia,utila in aprecierea dimensiunilor reale ale
cordului.

Deformarea imaginii radiologice apare ori de cate ori fasciculul de raze X este
proiectat perpendicular pe planul de proiectie.

59
 Cu cat inclinarea fasciculului este mai mare cu atat deformarea va fi mai mare. (fig 3 )
Deformarea imaginii poate fi evitata plasand in mod succesiv fiecare sau cel putin
doua dintre cele trei dimensiuni ale regiunii de stadiat,paralel cu planul de proiectie iar
raza centrala sa treaca pe cat posibil prin centrul regiunii de examinat.
Elementele anatomice dispuse de partea filmului apar mai bine reprezentate fata de
cele dispuse de partea tubului,care vor aparea marite si deformate-practic radiografia de
profil se va executa cu leziunea de patea filmului radiografic..
Miscarea paralela ,dar in sens invers a imaginii radiografice fata de deplasarea
focarului termic se numeste fenomenul de paralaxa si foloseste la disocierea imaginilor
situate una langa alta.,cum ar fi disocierea imaginii rezultate din suprapunerea unui corp
strain,metalic ,pe un segment scheletic putem folosi fie schimbarea pozitiei tubului ,fie
miscand bolnavul .Acest fenomen se utilizeaza la ecran sau in tomograf.

Unele elemente aflate pe acelasiax ,la distante diferite unele de altele vor fi parcurse
succesiv de fasciculul de raze X. Imaginea radiologica va reprezenta suma intensitatii
elementelor structurale ale regiunii si este rezultatul fenomenului de sumatie.
Pentru a suprima efectul de sumatie se recurge la tomografie care permite studierea
separata a elementelor structurale normale sau patologice dorite de noi.
Fenomenul invers sumatiei se numeste substractie.
Un alt fenomen il constituie suprapunerea. Planurile ale caror elemente componente
au structura,dimensiuni si orientari diferite se pot suprapune..In acest caz este greu de
spus daca imaginea apartine unui singur element sau mai multe elemente suprapuse;In
acest caz se recurge la proiectii,uneori la incidente speciale pentru a indeparta
suprapunerile cu scopul de a individualiza elementele de importanta diagnostica.
Un contur net se va obtine cand raza centrala cade tangential pe suprafata unui
element opac pentru razele X sau cand atinge tangential suprafata care separa doua
elemente.
In cazul unei suprafete ovalare,conturul va fi sters delimitat deoarece razele X ajung
tangential doar la o mica intindere din conturul acrstuia. Aceasta lege are o mare

60
aplicabilitate in explorarea scheletului cranio-facial si la examinarea vertebrei a V-a
lombare.
Practic la executarea unei radiografii vom tine seama de urmatoarele reguli;
- pentru obtinerea imaginii cat mai apropiate de cea reala trebuie ca raza centrala sa
fie perpendiculara pe caseta si sa ajunga la centrul regiunii de examinat;
- nu totdeauna este suficienta o singura incidenta ,fapt pentru care se va executa cel
putin o radiografie de fata si una de profil:
- acolo unde se impune vom folosi tehnici speciale in vederea evidentierii unor
formatiuni anatomice;
- pentru fiecare caz in parte exista proiectii tipice,optime scopului propus.

6. INSTALATIA NECESARA EXECUTARII

RADIOGRAFIILOR
La o instalatie pentru radiodiagnostic deosebim;
- aparatul propriu-zis (generator de raze Rontgen )-de la transformator la tubul
radiogen inclusiv
- ansamblu de instrumente necesare executarii radiografie si radioscopiei
Acest ansamblu de instrumente permite manipularea tubului,sustinerea bolnavului,a
filmului ( respectiv casetei ) ,a ecranului;cuprinde de asemenea dispozitie de centrare ,de
fixare,precum si instrumente care permit imbunatatirea calitatii imaginilor radiografice.
6.1. TUBUL DE RAZE ROENTGEN SI PRODUCEREA RAZELOR
RONTGEN

Razele Rontgen sau razeele X sunt o forma speciala de energie radianta

ondulatorie,intrebuintata in radiodiagnostic si rontgenterapie.
Pentru a le produce este nevoie de un tub Rontgen,care consta dintr-un balon cu doua
prelungiri tubulare sau dintr-un tub de sticla din care s-a evacuat aerul aproape de vidul
complet .

61
 In tub sunt montati doi electrozi;unul dintre ei formeaza catodul si este alcatuit dintr-un
filament in forma de spirala (sau liniar ) de wolfram (tungsten ) celalat este anodul numit
si anticatod ,compus dintr-o bucata masiva de cupru.

Pentru a pune acest tub in functiune se incalzeste mai intai filamentul catodului cu
ajutorul unui curent de tensiune joasa (6-12 V si 3-5 amperi );filamentul catodului
devenind incandescent,emite mici particule numite electroni ,ce se deplanseaza din
metalul filamentului si care fiind incarcati negativ se indreapta spre anod.

62
 Cele doua capete ale tubului radiogen sunt legate cu polul pozitiv (anodul sau
anticadotul ) si cel negativ (catod ) ai unei surse de tensiune inalta. Curentul de tensiune
inalta face ca electronii detasati de la catod sa fie precipitati cu viteza mare inspre anod
constituind fasciculul anodic.

Aceasta viteza depinde de tensiunea curentului,adica de voltajul sau.

Marea energie cu care se izbesc electronii de anod se transforma in imensa majoritate
in caldura (circa 98% ) si numai o mica portiune ia o alta forma de energie ,numita raze
Rontgen.
Pentru ca anodul sa nu se incalzeasca prea puternic si sa emita la randul sau
electroni,se raceste cu radiatoare cu apa,cu aripi sau cu curent de aer,
6.2. NATURA SI PROPRIETATILE RAZELOR RONTGEN CU
APLICATIE IN MEDICINA
Razele Rontgen sunt ondulatii electromagnetice.
In gama generala a radiatiilor ondulatorii ele se incadreaza intre razele luminoase cu
cea mai mica lungime de unda adica razele razele ultraviolete (lungime de unda 0,4-0,2
microni ) si razele radiului (0,06-0,001 A ). Gama razelor Rontgen este intre 8 si 0,06 A.
Razele Rontgen au o serie de proprietati folosite in radiodiagnostic si anume ;
-se propaga pe linie dreapta
-provoaca luminiscenta unor saruri de platinocianura de bariu si tungstatului de
calciu
-strabat corpurile pe care le intalnesc fiind absorbite inegal in ele
-impulsioneaza emulsia fotografica
-au o anumita calitate in raport cu lungimea de unda.
Un fascicul de raze Rontgen se caracterizeaza prin:

63
A. Intensitatea razelor ceea ce corespunde calitatii de raze emise in unitatea de timp
B. Duritatea razelor care este calitatea razelor de a patrude prin diferite corpuri.
Cantitatea de raze depinde de numarul de electroni ai fasciculului catodic,numar
care este proportional cu incalzirea filamentului
Calitatea razelor depinde viteza electronilor,care este proportionala cu diferenta de
potential dintre anod si catod (voltajul inaltei tensiuni ).
6.3. PUTEREA TUBULUI
Tuburile radiogene sunt de putere diferita . Aceasta putere reprezinta valoarea maxima
a produsului dintre tensiunea inalta aplicata la tub si intensitatea curentului tubului care
poate trece timp de o secunda fara a prejudicia tubul.
P(puterea) = I (intensitatea curent) x V (tensiune aplicata la tub )
Tuburile cu anod fix se construiesc in mod obisnuit pentru o putere de 1;2;3;6;10
KW,iar tuburile cu anod rotativ se construiesc pentru o putere de 12;20;22;40;50 KW.
Aceasta putere care reprezinta capacitatea de incarcare a unui tub ,depinde de
marimea punctului de impact al anodului (focarului ).
Anodul este din cupru ,metal foarte bun conducator de caldura;numai suprafata pe
care lovesc electronii fasciculului catodic este construita dintr-o placuta din
tungsten,metal greu fuzibil. Aceasta placuta se numeste punct de impact,focar termic sau
focus.

Suprafata anodului este inclinata pentru ca fasciculul de raze sa aiba o directie

convenabila folosirii. Aceasta inclinatie face ca suprafata focarului termic ,vazuta in
proiectie in sensul ecranului radioscopic sau al filmului,sa fie mai mica. Aceasta suprafata
proiectata poarta numele de focar optic.

64
 Cu cat focarul optic este mai mic ,cu atat este mai neta imaginea radiografica.
Insa ca focarul optic sa fie mai mic trebuie ca si focarul termic sa fie mai mic,ceea ce
insemna din punct de vedere tehnic ,tub cu capacitatea de incarcare mai mica.

Pentru a se obtine focare optice mici corespunzand unor focare termice destul de mari
si deci unei puteri mai mari a tubului s-au dat inclinatii mai mici suprafetei anodului fata
de fasciculul catodic si s-au construit anode rotative.

65
66
7. RADIODIAGNOSTIC
Radiologia dispune de o multitudine de procedee si tehnici de explorare care trebuiesc
ierarhizate in asa fel sa obtinem maximum de informatii radiologice cu minimum de
iradiere a bolnavului si a personalului care executa examenul.
7.1. RADIOGRAFIA SI RADIOSCOPIA
Radiografia constituie principalul mijloc de explorare radiologica a
plamanu,ui,cordului si mediastinului .Aceasta trebuie executatain cele doua proiectii fata
si profil,ele complectandu-se in anumite situatii prin radiografii in incidente oblice sau
prin tomografie

67
 Radioscopia este un examen in dinamica dar care prezinta o serie de inconveniente
fapt pentru care tinde la inlocuirea ei cu radiografia,
Explorarea tubului digestiv se face radioscopic si radiografic folosind cel mai adesea
seriograful . Examinarea tubului digestiv se face pe gol numai in cazuri de urgente
medico-chirurgicale,in rest examenul necesita opacifierea tractului digestiv cu substanta
de contrast,
Se utilizeaza sulfatul de bariu chimic pur de o consistenta adaptata segmentului de
examinat si necesitatilor clinice dupa o pregatire prealabila a bolnavului.

RADIOSCOPIE

Caile biliare si aparatul urinar sunt studiate radiografic cu ajutorul introducerii

substantei de contrast radioopace pe cale orala (colecistografie,) sau intravenoasa
(urografia,colangiocolestografia ).
Radiodiagnosticul aparatului osteoarticular nu necesita o pregatire speciala a
bolnavului cu exceptia radiografiei bazinului si a coloanei lombare,unde este necesara
evacuarea continutului intestinal.
Orice segment osos se va radiografia in mod obligatoriu cel putin in doua
incidente;de fata si de profil.
Radiografia oaselor craniului necesita incidente specifice.

68
69
7.2.TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
Componentele principale ale unui tomograf computerizat sunt urmatoarele;
1. Surse multiple de radiatii X
2 Detectoare de radiatii X;- cristale scintilatoare
-fotomultiplicatoare
3. Sistem de reconstructie a imaginii

70
71
 Principalele indicatii ale tomografiei computerizate sunt;
-patologie neurologica,traumatica ,tumorala,vasculara,infectiaosa,malformatii
-patologie respiratorie ;plaman si mediastin (acesta din urma fiind mai greu de
investigat radiologic)
-tumori
-pneumonii bacteriene si virale
-patologie pleuala si diafragmatica;

72
 - aparat digestiv in special organe parenchimatoase-ficat,pancreas,splina;
-rinichi,glande suprarenale,ganglioni
- patologie ginecologica-uter si anexe
-patologie osoasa-coloana vertebrala,oase lungi si plate-tumori,displazii,metastaze
Se poate ca aceste examene sa se efectueze cu substanta de contrast pentru a delimita
structurile vasculare de cele nevasculare,precum si de a stabili in anumite cazuri
caracteristicile iodofile (deccaptare a substantei de contrast)
Este o metoda care se aplica dupa ce au fost epuizate principalele metode standard de
investigatie,in vederea stabilirii stitudinii terapeutice ulterioare.
Cu toate aceste avantaje,este o metoda invadanta pentru pacient avansu-se in vedere
numarul de sectiuni efectuate (20-30 de sectiuni pe examen).
7.3. REZONANTA MAGNETICA

73
74
75
76
 S-a demonstrat rolul RMN-ului in domeniul;
-neurologiei
-ortopediei
-in investigatia uro-genitala
Avantajele acestei metode consta in;
- dau un contrast mai bun pentru partile moi
- nu apar artefacte
-expunerea este egala pe trei planuri
-nu are riscuri si nu exista iradiere
- se poate vizualiza fluxul sanguin si vasele.
Metoda are si incoveniente cum ar fi;
-pretul de cost crescut
-necesitatea unui spatiu si unui volum mare pentru implantarea aparatului.
In afectiunile toracice R.M.N. are rol in:- studiul peretelui si coloanei vertebrale
-descoperirea extinderii loco-regionale unui
cancer Pancoast-Tobias
- metastaze vertebrale infraradiologic
-la nivelul mediastinului (stenoza traheala)
-al hilului si al vaselor mari
Sursa de semnal R.M.N. sunt protonii de hidrogen

77
7.4. METODE IMAGISTICE CE UTILIZEAZA IZOTOPI
RADIOACTIVI

7.4.1.SCINTIGRAFIA

78
 Radioizotopii sunt subbtante radioactive, ele reprezentand trasorul radioactiv in
scintigrafie .
Are urmatoarele caracteristici trasorul radioactiv;
-specificitate pentru un anumit tesut
-timp de injumatatire cat mai mic
-radionuclizi ce emit radiatii gamma de energie joasa
-sa se poata administra intravenos

79
7.4..2. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA PRIN EMISIA UNUI FOTON UNIC
(SPECT )
Acest tip de tomografie are urmatoarele aplicatii medicale;
-afectiuni are creierului;-dementa
-epilepsie
-convulsii
-leziuni la nivelul capului
-afectiuni cardiace;-blocarea arterelor coronare
-scaderea eficientei inimii ca pompa
-afectiuni osoase;-vindecarea fracturilor
-progresia cancerului

80
7.4.3. TOMOGRAFIA PRIN EMISIE DE POZITRONI

81
7.4.4. TERMOGRAFIA

82
83
7.5. ECHOGRAFIA
Echografia este metoda de diagnostic morfofunctionala bazata pe capacitatea
ultrasunetelor de a strabate mediile biologice si de a fi reflectate de acestea.

84
85
 Aparatul utilizat in diagnosticul cu ultrasunete se numeste Echograf. Aparatura este
adaptata pentru o zona care urmeaza sa fie exploatata;cavitatea abdominala,cord,vase.
Piesa de baza a echografului este transductorul care are rolul de a emite si de a
receptiona ultrasunete sub forma de ecouri.Generarea ultrasunetelor din punct de vedere
electric se bazeaza pe efectul piezoelectric.
Prin efect piezoelectric se intelege acea proprietate a cristalului de cuart de a se
deforma mecanic ,atunci cand la extremitatile sale se aplica o diferenta de potential.
In componenta transductorului se gaseste cristalul piezoelectric. Un transductor va
genera o unda sonora cu o frecventa care corespunde tensiunii aplicate,rezultand din
aceasta diferitele tipuri de transductori folositi in diagnostic
Majoritatea transductorilor au frecvente cuprinse intre 1-10 megahertzi. Deoarece
cristalul de cuart prezinta fenomenul de rezonanta care influenteaza negativ imaginea
echografica a fost inlocuit cu ceramici sintetice cum sunt zinconatul de plumb si
lantanatul de litiu sau cu material plastic de tipul fluorurei de poliviniliden.
Transductorii sunt de mai multe feluri;
-electronici liniari
-electronici sectoriali ( simpli,inelari sau concesi )
-monosonde pentru Doopler
-transductori endocavitari
Ultrasunetele in corpul uman se comporta ca un fascicul luminos fiind supus legilor;
-reflexiei
-refractiei
-difractiei
-dispersiei

86
 Din punct de vedere al particularitatilor acustice toate tesuturile influenteaza actiunea
ultrasunetelor,
Densitatea si elasticitatea tesuturilor au o influenta deosebita ,aceasta din urma in mod
special,deoarece depinde de cantitatea de tesut fibros care intra in alcatuirea organului ce
urmeaza a fi examinat,
Intre tegumentul zonei de examinat si transductori trebuie sa se creeze un contact
perfect,ceea ce se realizeaza cu ajutorul unor geluri speciale.
Pentru a obtine imaginea echografica cea mai buna ,trebuie aleasa calea de acees cea
mai potrivita care poarta numele de " fereastra echografica "
Echografia poate fi;
- unidimensionala (modul A ) prin care se apreciaza consistenta tesuturilor
- bidimensionala (modul B) care ne ofera o imagine de buna calitate si reprezinta o
tomograma care face posibila determinarea pozitiei exacte a sectiunii
- echocardiograma sau modul TM
- explorarea Doppler prin care se detecteaza neinvaziv fluxul sau miscarea peretelui
vaselor sanguine. Ea este folosita pentru vizualizarea fluzului sanguin,a eventualelor
stenoze vasculare,fistule arterio-venoase. Ea se bazaza pe efectul Duppler care consta in
modificarea frecventei unei unde acustice care apare la modificarea distantei dintre
transductod emitator si receptor. Receptorii de miscare (globule rosii ) provoaca miscarea
aprenta a emitatorului fata de receptor, Aceasta modificare a feecventei reprezinta efect
Doppler.
Imaginea echografica se realizeaza cu ajutorul unui computer care are rolul de a
codifica diferentele de potential in nuante gri de la 16 la 128.In aparatura moderna
aceasta codificare se face in anumite culori ce permit o delimitare mai precisa a unor
contururi.

87
88
8.RADIOACTIVITATEA

89
90
8.1.DEZINTEGRAREA RADIOACTICA

91
TIMPUL DE INJUMATATIRE

92
8.2.DETECTIA RADIATIILOR

93
8.3.FISIUNEA NUCLEARA

REACTII NUCLEARE

94
FISIUNEA NUCLEARA. REACTORUL NUCLEAR

95
8.4.FUSIUNEA NUCLEARA

96
8.5. INTERACTIA RADIATIEI IONIZANTE CU MATERIA

8.5.1.RADIATIA IONIZANTA

97
8.5.2. PARCURS LINIAR AL RADIATIEI

8.5.3. RADIATIA ALFA

98
8.5.4. RADIATIA BETA

8.5.5. NEUTRONII

99
9. FIZICA ATOMICA SI NUCLEARA

9.1. RADIOBIOLOGIA
In termeni generali radiobiologia este stiinta care studiaza efectele asupra
organismelor vii.
In termeni de radio -oncologie radiobiologia este stiinta care investigheaza interactiile
din radiatia ionizanta si organismele vii,cat si consecintele acestor interactii.
RADIATIA IONIZANTA

100
9.2.DOZIMETRIA RADIATIILOR IONIZANTE

101
102
103
9.3.EXPUNEREA LA RADIATII IONIZANTE

EXPUNEREA PROFESIONA;A;
-Personal medical
-personal din fabricile nucleare
-personalul care lucreaza in institutii care produc izotopi radioactivi
DOZA LIMITA este de 20 mSv/an jntr-o medie de 5 ani

104
9.4..EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIEI IONIZANTE

A.EFECTE MOLECULARE

105
B. EFECTE CELULARE

106
9.5. EFECTE ASUPRA INTREGULUI ORGANISM

107
9.6.PROTECTIE IMPOTRIVA RADIATIILOR IONIZANTE

108
109
10.OPTICA
A.Notiuni generale de optica geometrica.Aplicatii medicale
1.Reflexia si refractia luminii
2.Oglinzi ,lentile
3.Ochiul ca instrument optic
B. Elemente de biofizica a analizatorului vizual
1.Structura si functiile globului ocular
2.Defecte geometrice ale vederii (ametropii )
3. Structura si functiile celulelor fotoreceptoare
4.Discromatopsiile
10.1.NOTIUNI DE OPTICA GEOMETRICA. APLICATII
MEDICALE
10.1.1. REFLEXIA SI REFRACTIA LUMINII
Definitii-OPTICA
Optica acea parte a fizicii care studiaza natura,proprietatile,modul de producere,legile
propagarii luminii si interactia luminii cu materia.
Optica geometrica este acea parte care studiaza legile propagarii luminii si formarii
imaginilor optice fara a se lua in considerare natura luminii,
Optica ondulatorie este si ea acea parte a opticii care descrie fenomenele in care sunt
explicate caracteristicile ondulatorii ale luminii.
(interfete,difractia,polarizarea )
Raza de lumina este directia de-a lungul careia se propaga lumina
Fasciculul de lumina reprezinta un grup de raze de lumina
Clasificarea fasciculului de lumina;
-fascicul paralel (razelele de lumina sunt paralele)
-fascicul divergent (razele de lumina pornesc dintr-un punct )
-fascicul convergent (razele de lumina se intalnesc intr-un punct )
Daca un fascicul de lumina cade pe suprafata unui corp se poate produce;
A. Reflexia ,corpuri reflectante (metale perfect lustruite )
B, Refractia corpuri transparente precum sticla
C. Absorbtia corpuri absorbante cum ar fi materialele colorate.
1.REFLEXIA

110
2.REFRACTIA

111
3.REFLEXIA TOTALA

112
10.1.2. OGLINZI SI LENTILE
Dioptrul reprezinta suprafata de separare dintre doua medii transparente cu indici de
refractie diferiti.
Clasificare dioptru;
- dioptru plan (suprafata de separare este plana)
- dioptru sferic (suprafata de separare este sferica )
Oglinda este un dioptru in care cel de-al doilea mediu nu mai este transparent ci este
un mediu care reflecta perfect.
Clasificare;
- oglinzi plane
- oglinzi sferice;-convexe (razele de lumina sunt imprastiate de oglinda dupa reflexie
-concave (razele de lumina converg dupa reflexie )

A. OGLINZI PLANE

113
Schema formarii imaginii la lentilele plane.

B. OGLINZI SFERICE
a. OGLINZI CONCAVE

114
b.OGLINZI CONVEXE

115
C, LENTILE
Definitie - mediu transparent limitat de doua suprafete sferice sau de o suprafata sferica
si una plana.
Lentilele subtiri sunt acele lentile a carei grosime masurata pe axa optica principala este
mult mai mica decat decat cea mai mica dintre razele de curbura.
Lentilele subtiri sunt din material plastic sau sticla iar fiecrae din cele suprafete
reprezinta un segment dintr-o sfera sau dintr-un material plan.
Punctul focal (focarul )

Lentile subtiri (reguli de constructie )

116
117
10.1.3.OCHIUL UMAN CA INSTRUMENT OPTIC

118
10.2. ELEMENTE DE BIOFIZICA ALE ANALIZATORULUI VIZUAL
10.2.1. STRUCTURA SI FUNCTIILE GLOBULUI OCULAR

TUNICILE GLOBULUI OCULAR

119
a. Tunica fibroasa alcatuita din tesut conjunctiv dens
-sclerotica -tesut opac;fibros,elastic
-corneea anterior tesut transparent
b. tunica vasculara cu urmatoarea alcatuire
- coroida -puternic vascularizata cu rol nutritiv,contine melanina (pigment maroniu
inchis )-absoarbe razele de lumina parazita,impiedecand difuzia acesteia in interiorul
globului ocular
- corp ciliar format la randul sau ;-procese ciliare
-muschi ciliari
-iris;-melanocite,fibre musculare circulare si radiare
-pupila
- retina este un derivat embriologic din ectoderm care este asemanator sistemului
nervos
-suprafata 2 cm 2
-grosime 350 microm

Retina vazuta la oftalmoscop

CORNEEA CRISTALINUL

120
UMOAREA APOASA SI CORPUL VITROS

Glaucomul are urmatoarele cauze;

-cresterea acuta a presiunii intraoculare la 60-70 mm Hg
-mentinerea unei presiuni intraoculare de 25-30 mm Hg o perioada mai lunga de timp
Atentie-presiunea intraoculara crescuta poate conduce la orbire in cateva ore.

121
ADAPTAREA LA LUMINA

ADAPTAREA LA DISTANTA

122
10.2.2. DEFECTE GEOMETRICE DE VEDERE (AMETROPII )
= vicii de refractie ale ochiului
Clasificare ametropii;
A. Defecte axiale ( dimensiunile globului ocular )
B. Defecte de curbura (forma dioptriilor )
C. Defecte de indici (indicii de refractie al mediilor transparente )
D. Defecte de elasticitate (proprietatile mecanice ale cristalinului )
Repetare dioptru este suprafata de separare dintre 2 medii transparente cu indici de
refractie diferiti.
1.MIOPIA
Reprezinta imposibilitatea de a distinge obiectele aflate la distanta prin cresterea
convergentei totale a ochiului
Clasificarea miopiei;
I. Miopia axiala este cea mai frecventa
- axul antero-posterior mai lung decat al ochiului emetrop
II. Miopia de curbura -curbura cristalinului crescuta
-legata de oboseala
III. Miopia de indice;
-creste indicele de refractie din cauza cresterii concentratiei saline in stari
patologice(hemoragii.varsaturi,expuneri excesive la soare )

123
2.HIPERMETROPIA
Definitie este inabilitatea de a vedea obiectele apropiate scazand convergenta totala a
ochiului.
I. Hipermetropia axiala avand un ax antero-posterior mai scurt
II. Hipermetropia de curbura cu un cristalin mai alungit.

3. PRESBITISM (PRESBIOPIA )
Scade convergenta totala a ochiului.
Apare o ametropie de elasticitate-cristalinul isi pierde elasticitatea
Apare dupa 40 ani si se corecteaza cu lentile convergente.
4. ASTIGMATISM
Reprezinta distorsionarea vederii la distanta din cauza iregularitatii formei corneei sau
a cristalinului.
Imaginea nu mai este functiforma ci este reprezentata de o dreapta

124
10.2.3 STRUDTURA SI FUNCTIILE CELULELOR FOTORECEPTOARE

Celulele fotoreceptoare traduc semnalul luminos in semnal electric numindu-se

fototraducere
A, Celulele cu conuri sunt 5-7 milioane fiind in vederea fotopica ( lumina diurna )
B. Celule cu bastonase 125-130 milioane fiind in vederea scotopica (lumina
crepusculara )
Distributia celulelor fotoreceptoare;
a. Celulele cu conuri au densitate scazuta la nivelul retinei,cu exceptia foveii
B. Celulel cu bastonase au densitate crescuta la nivelul retinei cu exceptia foveii

125
10.2.4. DISCROMATOPSII

Discromatopsia este imposibilitatea de a distinge culorile

Caracteristici;-absenta sau functionarea anormala a celulelor fotoreceptoare
-sunt transmise genetic ,apar in urma unor boli (cataracta ) ,apar o data cu
inaintarea in varsta
-pot afecta dezvoltarea cognitiva putand limita optiunile profesionale

126
11. ACUSTICA
- Notiuni fundamentale de acustica
- Ultrasunetele si aplicatiile in medicina
- Notiuni de biofizica receptiei auditive
11.1. NOTIUNI FUNDAMENTALE DE ACUSTICA
Acustica este un capitol al fizicii care studiaza producerea,propagarea si propreitatile
semnalelor acustice
La obiectiv fizic semnalul acustic reprezinta variatia presiunii mediului
Subiectiv (fiziologic ) este reprezentat prin sunet ( senzatie auditiva )
Undele acustice sunt unde mecanice longitudinale care se pot propaga in diferite medii
(solide,lichide si gazoase ) dar se pot propaga in vid.

CLASIFICAREA UNDELOR ACUSTICE

A. Unde sferice
Front de unda=locul geometric la care ajunge oscilatia la un moment dat
Unda sferica se propaga in toate directiile cu aceeasi viteza
In medii omogene unda acustica este o unda sferica

B. Unde plane-La distante mari undele sonore sunt aproape plane

127
CARACTERISTICI ALE SUNETULUI ACUSTIC

11.2. ULTRASUNETELE SI APLICATIILE SALE IN MEDICINA

128
EFECTELE ULTRASUNETELOR

A.ECHOGRAFIA

B.EFECTUL DOPPLER

129
C.DISTRUGEREA TUMORILOR
HIFU ( high intensity focused ultrasound )
- folosita fara patrunderea mecanica in interiorul organismului.
-declanseaza denaturarea produsa de caldura intr-o regiune precisa.
-poate fi combinata cu tehnici de imagistica medicala-pentru localizarea structurii tinta
-se aplica tumorilor localizate la nivelul unor organe care nu sunt plasate in spatele
oaselor ;prostata,glande mamare,rinichi,ficat si pancreas.
D. FIZIOTERAPIE
-frecvente optime 800-1200 kHz
-efecte fiziologice ;antialgic ,antiinflamator,spasmolitic.
-Recomandari;-stari reumatismale
-nevralgii
-inflamatii acute
Pesonalul care lucreaza cu ultrascurte 16-25 kHz,100 dB
-perturbari ale functiei de termoreglare
-perturbarea functiei glandei suprarenale
-tulburari psihice
-tulburari de echilibru
-bulimie
11.3. NOTIUNI DE BIOFIZICA RECEPTIEI AUDITIVE
Segmentul receptor al analizatorului auditiv-structura si functii
Elemente de biomecanica la nivelul urechii interne
Traducerea mecanoelectrica a undelor acustice la nivelul urechii interne
Elemente de audiometrie
11.3.1. SEGMENTUL RECEPTOR AL ANALIZATORULUI AUDITIV-STRUCTURA
SI FUNCTII

130
URECHEA EXTERNA-MEDIE-INTERNA

Functiile segmentului periferic

a. Transmiterea vibratii acustice;
-calea aeriana (urechea externa,urecheamedie )
-calea osoasa (mai redusa cu 60 dB.
b. Analiza semnalului acustic (la nivelul urechii interne )
-mecanisme pasive (analiza Fourier
-mecanisme active (amplificarea cohleara )
c.Traducerea semnalului acustic in influx nervos (urechea interna )
A. Urechea externa este compusa din pavilionul urechii
a. Pavilionul urechii;
-protectie mecanica a conductului auditiv extern
- localizarea surselor sonore
-amplificarea semnalului sonor;
-focalizarea sunetelor
- rezonanta (amplificarea semnalului cu cativa dB)
b. Conductul auditiv extern (CAE ) lungume de 25 mm,cu diametru variind intre 5-10
mm.
-transforma undele sferice in unde plane
-este sediul undelor stationare
-prezinta rezonanta specifica a sa fiind de 3000 Hz
B. Urechea medie
Presiunea aerului de o parte si de alta a timpanului trebuie sa fie egala fiind foarte mare
comparativ cu variatiile presiunii acustice.
Functiile urechii medii;-adaptare la impedanta
-amplificarea presiunii acustice
-protectia urechii medii prin reflex stapendian

131
I.ADAPTAREA LA IMPEDANTA

II. AMPLIFICAREA PRESIUNII ACUSTICE

Urechea medie are o functie de transfer iar de la nivelul timpanului pana la fereastra
ovala presiunea poate fi amplificata de 17 pana la 21 ori.
III, REFLEXUL STAPENDIAN

C, Urecha interna
Structura

132
Sectiune transversala prin cohlee

Membrana bazilara

Mediile lichide din interiorul urechii interne

133
Organul lui Corti

11.3.2. ELEMENTE DE BIOMECANICA LA NIVELUL URECHII INTERNE

( MECANICA COHLEARA )
Mecanismele de discrimare a frecventelor pe membrana bazilara;
A. Mecanisme pasive;
- datorate proprietatilor mecanice si hidrodinamice ale membranei bazilare si ale
lichidelor urechii interne
-permit efectuarea analizei Fourier la nivelul membranei bazelare
B. Mecanisme active;
- nu sunt declansate de mecanismele pasive
- nu sunt complet elucidate
- sunt reprezentate de amplificarea cohleara de la nivelul celulelor ciliate externe.

134
MECANISME PASIVE
I. Ipoteza rezonantei

II. Teoria "undei calatoare "

135
ANALIZA FOURIER pentru evaluare datelor acustice

MECANISME ACTIVE
I. Amplificarea cohleara datorita celulelor ciliate externe

136
11.3.3.TRADUCEREA MECANOELECTRICA A UNDELOR ACUSTICE

137
PRODUCEREA DE POTENTIAL MEMBRANAR

11.3.4. ELEMENTE DE AUDIOMETRIE

Pierderea auzului;
A. Surditate de transmisie- este afectata transmiterea sunetelor;sunetele nu ajung la
nivelul urechii interne ( dopuri de ceara,perforarea timpanului )
B. Surditate neurosenzoriala
Sunetele ajung la nivelul urechii interne,dar urechea interna sau nervii auditivi sunt
afectati

138
PROTEZARE AUDITIVA

IMPLANTUL COHLEAR

12. MECANICA
1.Notiuni fundamentale de mecanica
2. Notiuni de biomecanica
3. Locomotia umana
4. Contractia musculara
12.1. NOTIUNI FUNDAMENTALE DE MECANICA
12.1.1.MARIMI FUNDAMENTALE DE MECANICA
A.Marimile fundamentale sunt acele marimi ce nu pot fi definite in raport cu alte
marimi
In mecanica exista 3 marimi fundamentale;
a. Spatiul care caracterizeaza pozitia corpurilor si intinderea lor
b. Timpul caracterizeaza durata si succesiunea fenomenelor
c. Masa reflecta proprietatile de inertie ale materiei.
B. Marimi fizice scalare si vectoriale
a. Marimea fizica scalara este caracterizata de valoare
Marimi fizice scalare;

139
 -lungime
-arie
-volum
-masa
-presiune
-temperatura
-energie
-lucru mecanic
B. Marimea fizica vectoriala este caracterizata de valoare si directie
Marimi fizice vectoriale ;
-deplasare
-viteza
-acceleratie
-greutate
-forta
MECANICA reprezinta studiul interactiunii dintre materie si fortele ce actioneaza
asupra sa
Clasificarea mecanicii
1. Mecanica cinematica descrierea miscarilor
2. Mecanica dinamica arata cauzele miscarilor
3. Mecanica statica se ocupa cu echilibrul corpurilor
12.1.2. ELEMENTE DE CINEMATICA
Miscarea mecanica reprezinta schimbarea in timp a pozitiei unui corp fata de alte
corpuri.
Repausul reprezinta pozitia unui corp fata de alte corpuri nu se schimba in timp
SISTEM DE REFERINTA

Deplasarea reprezinta lungimea si directia unei linii care face legatura intre punctul de
plecare si cel de sosire. Trebuie deosebita de directie care reprezinta lungimea unei linii
de-a lungul careia un obiect se deplaseaza,

140
In ceea ce priveste viteza ca marime vectoriala se ia in discutie viteza medie care
reprezinta cat de repede si in ce directie se deplaseaza un obiect ( definita pe un interval
mare de timp ).

ACCELERATIA

12.1.2. ELEMENTE DE DINAMICA

Forta este o actiune care exercitata de un sistem fizic asupra altuia ,ii schimba starea
de repaus sau de miscare sau il deformeaza,
PRINCIPIUL INERTIEI

LEGEA ATRACTIEI GRAVITATIONALE

141
FORTA CENTRIPETA SI CENTRIFUGA

LUCRUL MECANIC

12.1.3. ELEMENTE DE STATICA

MOMENTUL FORTEI

142
CENTRUL DE GREUTATE

PARGHII

143
12.2. NOTIUNI DE BIOMECANICA
12.2.1. ELEMENTE DE CINEMATICA UMANA
FORME ALE LOCOMOTIEI UMANE

144
12.2.2. ELEMENTE DE STATICA UMANA

145
CENTRUL DE GREUTATE AL CORPULUI UMAN

BAZA POLIGONULUI DE SUSTINERE

ECHILIBRUL CORPULUI IN POZITIE VERTICALA

146
ECHILIBRUL CORPULUI IN SEDERE

147
POZITIA CORPULUI IN POZITIE CULCATA

PARGHII OSOASE

148
12.3. LOCOMOTIA
APARATUL LOCOMOTOR FUNCTII

OASE LUNGI SI STRUCTURA

149
ARTICULATIILE

12.4. CONTRACTIA MUSCULARA

14.4.1. MUSCULATURA STRIATA
Musculatura reprezinta un element activ care controleaza deplasarea structurilor
osoase si miscarile altor structuri. Miscarile datorate muschilor se bazeaza pe capacitatea
fibrelor misculare de a utiliza energia chimica procurata in procesele metabolice,de a se
scurta si de a reveni la dimensiunile initiale.
Muschiul striat este alcatuit dintr-un manunchi (sute,chiar mii ) de fibre musculare.
Fibrele musculare sunt celule polinucleare marginite de o membranplasmatica,sarcolema
care inveleste fascicule de miofibrile separate intre ele de un sistem de tubuli si cisterne
membranoase care apartin reticulului sarcolemic.In fibra musculara exista un mare numar
de nuclee si organite celulare ca mitocondrii ,ribozomi.

Unitatea morfofunctionala a miofibrilei este sarcomerul. La microscop sarcomerul

pare sub forma unei succesiuni de benzi luminoase si intunecate ,care corespund unor
filamente longitudinale care se intrepatrud-aceste filamente formeaza aparatul contractil

150
Sarcomerele sunt separate prin asa-ziseele linii Z. Filamentele aparatului contractil sunt
de doua feluri;filamente subtiri (50 A ) care se insera pe linia Z si filamente groase (100
Banda luminoasă I conţine filamentele subţiri; banda întunecata A conţine
filamente groase care se întrepătrund cu cele subţiri, iar în centru se află banda H
formată numai din filamente groase. În secţiune transversală se observă următoarea
imagine: fiecare filament gros este înconjurat de 6 filamente subţiri şi fiecare filament
subţire de 3 filamente groase
Filamentele subţiri sunt alcătuite din trei tipuri de proteine: actina globulară
(actina
G) ( 42.000 D), tropomiozina şi troponina. Filamentul propriu-zis este format din două
şiruri paralele alipite formate din actina G, ca două lanţuri torsionate (a-helixuri) (150-
200 molecule) care dau forma fibrilară (F-actina) Aceste filamente sunt însoţite de câte
două filamente de tropomiozină (70000 D) situate în şanţurile formate de moleculele de
actină. Din loc în loc, la capetele moleculelor de tropomiozină se găsesc moleculele de
troponină (50.000 D)(formate din trei proteine). În general, o tropomiozină însoţeşte 7
molecule de actină.

151
Filamentele groase sunt alcătuite din molecule de miozină (500.000 D) (300-400
molecule) proteină fibrilară, asemănătoare cu o baghetă subţire, terminată prin două
capete globulare (aspect de crosă de hochei) . Partea fibrilară este numită meromiozină
uşoară (MMU), cea globulară - meromiozină grea(MMG). Aceasta din urmă are două
componente: S1 (solubilă în apă) şi S2 - legătura cu cea uşoară; între ele se poate face
îndoirea moleculei

152
 Filamentul de miozină este format din porţiunea liniară, iar capetele globulare sunt
orientate lateral, la exteriorul filamentului (figura), formând aşa numitele punţi
transversale miozinice (expansiuni laterale). S1 are mare afinitate pentru actină
şi prezintă, în prezenţa Mg++, activitate ATP-azică.
La rândul ei, actina are o mare afinitate pentru miozină. Prin legarea celor două
(actina şi miozina) se formează complexul actomiozinic care amplifică activitatea ATP-
azică a miozinei de 250 de ori.
Fibra musculară este străbătută de 2 reţele de canalicule:
1) un sistem de canalicule dispuse longitudinal care străbat întreaga sarcoplasmă şi
sunt în contact strâns cu miofibrilele: reticulul sarcoplasmic. Acesta se dilată la nivelul
liniei Z formând cisternele terminale ;
2) canalicule transversale (tubulii T) de la nivelul miofibrilelor pâna la suprafaţa
celulei, unde se deschid printr-un por. Aceştia se află în vecinătatea liniei Z. Cisternele
reticululuisarcoplasmic şi cu tubulii alcătuiesc o triadă. Cisternele reprezintă rezervoare
de ioni de Ca++ (concentraţia de 1000 ori mai mare decât în exteriorul lor )(conţin
vezicule în careconcentraţia ionilor de calciu este de câteva ori mai mare decât în
structurile vecine) şiaceştia se eliberează în cursul contracţiei musculare

153
14,4,2, CONTRACTIA MUSCULARA PROPRIU-ZISA
A. MUSCHIUL RELAXAT
În repaus, concentraţia sarcoplasmică a ionilor de Ca++ este foarte mică (10-7 M). În
această situaţie locurile de legare ale actinei cu miozina sunt mascate prin interpunerea
moleculelor de tropomiozină. Punţile transversale MMG nu sunt legate de actină.
Deoarece miozina are activitate ATP-azică, poate să scindeze ATP în ADP şi Pi , cu un
turnover foarte scăzut ( 25 s sau 2-3/min.) şi produşii de scindare sunt eliberaţi în
sarcoplasmă.
B. EXCITATIA FUBREI MUSCULARE
Nervul motor mielinizat are ramuri terminale nemielinizate. Acestea parcurg o
formaţiune specializată a sarcolemei formând sinapse neuro-musculare (placa
motorie). La nivelul acestor sinapse începe excitaţia fibrei musculare prin eliberarea
moleculelor de mediator chimic (acetilcolina) din terminaţia nervoasă în urma unui
impuls nervos.
Moleculele de acetilcolină se fixează pe moleculele receptoare ale membranei
postsinaptice, determinând deschiderea unor canale cationice ale acesteia. Cationii intră
în fibră, interiorul acesteia devine local pozitiv şi în felul acesta se produce potenţialul de
acţiune.
Acesta se deplasează prin sarcolemă în lungul fibrei, iar prin membrana tubilor
transversali în profunzime.

154
C. CUPLAJUL EXCITATIE-CONTRACTIE
Tubulii transversali sunt în legătură cu cisternele reticolului sarcoplasmic.
Depolarizarea tubulilor duce, în momentul în care potenţialul de acţiune ajunge în dreptul
cisternelor, la deschiderea canalelor de Ca. Ionii de Ca++ sunt eliberaţi din cisterne, iar
concentraţia lor în sarcoplasmă creşte de la cca 0,1 mM la 10 mM (100 ori).
Troponina fixează ionii de Ca şi în urma unei modificări conformaţionale deplasează
moleculele de tropomiozină din şanţurile filamentului subţire astfel încât locurile de
legare ale actinei cu miozina nu mai sunt mascate

D, CONTRACTIA
Din acest moment se poate forma complexul actomiozinic şi contracţia

155
începe. Contracţia implică eliberarea energiei chimice necesare şi fenomenele mecanice
care stau la baza producerii forţei, respectiv scurtării fibrei. Etapele ei sunt:
- În urma rearanjării troponinei şi tropomiozinei extremitatea globulară S1 a miozinei
care dispune de 2 locuri de legare, unul pentru actină, altul pentru ATP, se fixează pe
locul de legare actinic.
După cum am spus mai înainte, miozina scindează ATP în ADP şi Pi şi în repaus,
dar eliberarea lor este foarte lentă. Complexul ATP- miozină are mare afinitate pentru
Gactină
- Prin formarea complexului actomiozinic activitatea ATP-azică creşte de 250 ori,
produşii de scindare sunt eliberaţi rapid, se eliberează energie, eliberarea Pi induce o
modificare conformaţională a S2, iar puntea (în poziţie perpendiculară în stare de repaus,
atunci când produşii de scindare a ATP nu au fost încă eliberaţi) se înclină cu 450 faţă de
filament (figura, Alberts et al., 2002). Prin această înclinare ea antrenează filamentul
subţire, deplasându-l axial cu 7,5 nm în direcţia zonei mediane şi sarcomerul este scurtat.
Se dezvoltă forţă.
- Locul de legare rămânând liber, o nouă moleculă de ATP este ataşată (după 10-3 s) şi
aceasta comandă desprinderea punţii de filamentul subţire (figura). ATP este din nou
scindat, puntea se leagă din nou de filament ìntr-o poziţie apropiată de linia Z şi procesul
se repetă.

În felul acesta, punţile transversale se comportă ca vâslele unei bărci şi sarcomerul se

scurtează . Hidroliza ATP este mai rapidă ca în repaus. Turnoverul creşte la cca. 10/s. În
felul acesta ciclul biochimic al miozinei este continuat, când începe contracţia, de cel
actomiozinic . Observaţie: În timpul scurtării sarcomerelor nu se scurtează filamentele -
ele se întrepătrund - glisează.
Teoria glisării a fost elaborată în mod independent de către A. F. Huxley şi H.E.
Huxley în 1954.
În lipsă ATP, cum se întâmplă după moarte, ciclul se întrerupe în faza în care puntea
este legată de filamentul subţire, fiind înclinată la 450, legătura actomiozinică devenind
permanentă. Apare rigor mortis (rigiditatea cadaverică).

156
E.RELAXAREA
După încetarea excitaţiei se produce relaxarea în următoarele etape: - se închid
canalele de Ca++ din cisterne, se reface concentraţia de 103 ori mai mare în cisterne
decât în sarcoplasma, datorită pompei de Ca. Prin scăderea concentraţiei calciului,
proteinele 5 filamentelor subţiri (troponina) îsi reiau conformaţia, tropomiozina
maschează locurile de legare.
Atât contracţia cât şi menţinerea stării de repaus se fac cu consum de energie. Există
muşchi ale căror sisteme contractile sunt reglate de ionii de Ca++ prin acţiunea acestora
asupra miozinei şi nu prin intermediul sistemului troponină- tropomiozină, aşa cum există
şi muşchi care pot apela la ambele sisteme de reglare a funcţiei contractile.
14.4.3 MANIFESTARILE MECANICE ALE CONTRACTIEI MUSCULARE
A.TIPURI DE CONTRACTIE
Muşchiul dezvoltă o forţă de contracţie egală şi de sens contrar forţei căreia i se
opune. În funcţie de mărimea acestei forţe muşchiul se poate scurta, alungi sau poate
păstra aceeaşi lungime.
- Contracţie izotonică - muşchiul se contractă contra unei forţe exterioare constante
(ridicarea unei greutăţi). - Contracţie neizotonică - forţa variază ca mărime - întinderea
unui resort.
- Contracţie izometrică - contracţie în care lungimea muşchiului nu se modifică,
dartensiunea în el creşte. Forţa dezvoltată este egală cu cea care trebuie învinsă
(contracţia posturală sau pentru susţinerea unui obiect). Muşchiul nu efectuează lucru
mecanic.
- Contracţia tetanică - Prin stimulare cu un impuls unic muşchiul se contractă sub
forma unei secuse unice (intervalul între stimuli trebuie să fie mai lung decât timpul
necesar contracţiei şi relaxării); la stimulare repetitivă cu o anumită frecvenţă, peste o
limită dată, contracţiile individuale fuzionează într-o contracţie unică - contracţie

157
tetanică. Frecvenţa depinde de tipul de muşchi (mai mare la muşchii rapizi)(musculatura
oculară 350 stimuli/secundă, muşchi solear 30).
- Alungirea muşchiului - dacă forţa exterioară este mai mare decât valoarea maximă a
forţei pe care o poate dezvolta muşchiul, acesta se alungeşte cu toate că se contractă activ.

B, RELATIA FORTA-LUNGIME

158
Forţa generată într-o contracţie musculară depinde de distanţa dintre extremitaţile sale
- deci de lungimea sarcomerelor sale. Ea are valoarea maximă pentru o lungime iniţială a
fibrei (în repaus). Dacă este întinsă peste această lungime şi determinată să se contracte,
sau contracţia porneşte de la o lungime mai mică, forţa de contracţie descreşte .

Pentru a explica această dependenţă trebuie să se ţină cont de numărul de punţi

transversale implicate în contracţie . Dacă un muşchi este întins peste o lungime a
sarcomerelor de3,6 ori, nu mai are loc întrepătrunderea filamentelor groase şi subţiri, deci
nu se poate forma complexul actomiozinic şi forţa va fi nulă. Forţa este maximă atunci
când toate punţile sunt implicate în interacţiunea actomiozinică
La muşchiul scurtat apare o interpătrundere suplimentară a filamentelor subţiri
aparţinând aceluiaşi sarcomer repezentând astfel un obstacol în interacţiunea
actomiozinică; F =0 când filamentul subţire atinge linia Z din partea opusă.
C. MANIFESTARI TERMICE ALE CONTRACTIEI
Atât în repaus, cât şi în contracţie, muşchiul degajă căldură. Căldura disipată
de muşchi este :
- Q1 - căldura de repaus;
- căldura de contracţie, care la rândul ei este căldura de menţinere a forţei de
contracţie Q2 şi căldura de scurtare Q3 (proporţională cu gradul scurtării);
- căldura de relaxare Q4, care se produce imediat după încetarea stimulării;
- căldura de restabilire Q5, care se produce în urma reacţiilor chimice de regenerare a
ATP. Întrucât pentru acest din urmă proces este necesar un timp mult mai lung, el nu
apare reprezentat în grafic.

159
 Căldura degajată de muşchi este rezultatul reacţiilor chimice şi proceselor mecanice
(întinderea unor structuri elastice din muşchi, frecări interne). Energia internă a
muşchiului este rezultatul unor reacţii chimice (hidroliza ATP, reacţia creatinchinazei, a
miochinazei etc.)
Variaţia energiei chimice se calculează pentru fiecare reacţie :

13. MECANICA
1. NOTIUNI DE MECANICA FLUIDELOR
2.NOTIUNI DE HEMODINAMICA
3.ASPECTE ALE PATOLOGIEI SISTEMULUI CIRCULATOR
13.1. NOTIUNI DE MECANICA FLUIDELOR
Substante fluide sunt substantele ale caror molecule se pot deplasa unele fata de altele
pe distante macroscopice

160
13.1.1. HIDROSTATICA
A. PRESIUNEA

B.PRESIUNEA HIDROSTATICA

161
C.PRINCIPIUL LUI PASCAL

D. LEGEA LUI ARHIMEDE

162
13.1.2. HIDRODINAMICA
Curgerea fluidelor:
1. Staționară= condițiile de curgere nu variază în timp (presiune, viteză, densitate)
2. Nestaționară= condițiile de curgere variază în timp
Curgerea fluidelor (regim de curgere):
1. Laminară = curgere unidirectională; straturile de fluid sunt paralele
2. Turbulentă = recirculare, rotație;vârtejuri
A. CURGEREA FLUIDELOR IDEALA
Curgerea de continuitate

B. CURGEREA FLUIDELOR REALA

I. Vascozitatea

163
II. Curgerea prin tuburi elastice

13.2. NOTIUNI DE HEMODINAMICA

A. SISTEMUL CIRCULATOR-STRUCTURA

Functiile sistemului circulator

a Transportul substanțelor nutritive (glucoză, aminoacizi, acizigrași), sărurilor minerale,
apei și a oxigenului
b Transportul produșilor de catabolism (uree, acid uric, amoniac) și al dioxidului de
carbon

164
c Tra nsportul hormonilor
d Menținerea unui mediu optim pentru supraviețuirea celulelor șițesuturilor = menținerea
homeostaziei
e Imunitate
Circulatia sanguina

Volumul sanguin

165
Presiunea sângelui în diferite regiuni ale sistemului circulator

B. ROLUL DE POMPA AL INIMII

166
Etapele ciclului cardiac

Relația dintre presiune, debitul sanguin și rezistența vasculară

167
Rezistența vasculară în serie și în paralel

13.2.2.VASCOZITATEA SANGELUI
Factori care influențează vâscozitatea sângelui:
• Fibrinogenul
• Hematocritul
• Raza vaselor sanguine
• Debitul sanguin
• Temperatura
A.Fibrinogenul
• Proteină majoră din plasma sanguină
• Element cheie în procesul de coagulare
• Determină proprietatea non-newtoniană a sângelui datorită înteracției cu
eritrocitele (aspect non-liniar – curba roșie)
B. Hematocrit

168
C. Raza vasului de sange

13.2.3.DEBITUL SANGUIN

A.Curgerea laminară vs curgerea turbulentă în vasele de sânge

169
Curgerea turbulentă a sângelui poate apărea în anumite condiții

Posibile cauze pentru apariția turbulențelor în regiunea proximală a arterei aorte și a

arterei pulmonare:
a) Viteza crescută a sângelui
b) Natura pulsatilă a sângelui
c) Modificarea bruscă a diametrului vaselor de sânge
d) Diametrul mare al vaselor de sânge
13.2.4.ELASTICITATEA PERETELUI VASCULAR

170
Rolul vaselor de sânge în circulația sanguină

Colagenul este de ~1000 ori mai rigid decât elastina

Fibrele de elastină și colagen contribuie în mod separat la tensiunea din peretele vaselor
de sânge
LEGEA LUI LAPLACE

171
13.2.4.PRESIUNEA ARTERIALA

METODE DE DETERMINARE A PRESIUNII ARTERIALE

172
În practica medicală curentă, presiunea sângelui se apreciază indirect, prin măsurarea
tensiunii arteriale
Tensiunea arterială
= măsurarea contrapresiunii necesare a fi aplicată la exteriorul arterei,
pentru a egala presiunea sângelui din interior
13.3. ASPECTE PATOLOGICE ALE SISTEMULUI CIRCULATOR
13.3.1. MODIFICARI ALE DIMENSIUNII INIMII

173
13.3.2. ARTERIOSCLEROZA

13.3.3.ANEVRISMUL

174
14. POTENTIALE BIOELECTRICE
1.Potentiale celulare
2.Potentiale extracelulare
3. Bioexcitabilitatea

14.1. POTENTIALE CELULARE

• Potențialul de repaus
• Potențialul de acțiune
• Propagarea potențialului de acțiune
• Transmiterea potențialului de acțiune la nivelul sinapselor
14.1.1.POTENTIALUL DE REPAUS

175
Potentialul membranar de repaus== diferența de potențial electric dintre cele două fețe
ale membranei plasmatice atunci când celula nu este stimulată (în repaus)
Vm=--90 mV fibra musculara striata
Interiorul unei fibre musculare striate în repaus este cu ~ 90mV mai negativ decât
exteriorul

Fluidul intracelular este bogat în ioni de K+, iar fluidul extracelular în ioni de Na+ și
Cl-

Potențialul membranar depinde de concentrația ionilor și de permeabilitate

Factori care influențează potențialul membranar de repaus:
• Permeabilitatea membranară pentru fiecare ion
• Concentrația ionilor in interiorul si exteriorul celulei
Cei mai importanți ioni care sunt implicați în apariția potențialului
mebranar sunt: Na+,K+, Cl-

176
14.1.2.POTENTIALUL DE ACTIUNE
Modificarea potențialului de repaus: după stimularea supraliminară a celulei
Potentialul de actiune = depolarizare trecătoare a membranei celulare prin care interiorul
celulei devine mai puțin negativ decât în stare de repaus, iar diferența de potențial de-o
parte și de alta a membranei scade
Este o modalitate de transmitere a semnalelor în SN(fenomen de natură bioelectrică) =
influx/ impuls nervos
Impulsul nervos este variația tranzitorie și propagabilă a potențialului de membrană la
nivelul fibrelor nervoase.
Declansarea potentialului de actiune

Etape:
• Deschiderea porților canalelor ionice & activarea transportorilor ionici
• Apar fluxuri de ioni care determină producerea unui semnal electric
• Ionii implicați:
– Sodiu (faza ascendentă)
– Potasiu (faza descendentă)
– Calciu (în faza de platou – în celula musculară de tip cardiac)
Etapele potentialului de actiune

Distrugerea celulelor este evitată – 2 mecanisme:

1. Inactivarea canalelor de Na+ (Na+ nu mai intră în celulă)
2. Activarea canalelor de K+ (K+ iese din celulă)

177
Caracteristici ale potentialului de actiune;
Amplitudine constantă
= nu depinde de intensitatea stimulului atunci când stimulii sunt liminari sau
supraliminari
Se propagă:
• Pe distanțe mari
• Cu viteze mari
• Fără pierderi
Sunt caracteristice fiecărui tip de celulă în parte;
-Amplitudinea potențialului de vârf
-Valoarea prag
-Viteza de propagare
Perioada refractara a potentialului de actiune.;

14.1.3. PROPAGAREA POTENTIALULUI DE ACTIUNE.

178
Tipuri de propagare a potentialului de actiune
În funcție de pierderile de curent:
1. Decrementală (cu pierderi, pasivă)
2. Regenerativă (fără pierderi, activă)
Ambele modalități de transport ale potențialului electric sunt necesare:
• Propagarea pasivă – permite depolarizarea membranei în anumite regiuni, prin
deschiderea canalelor de Na+
• Propagarea activă – permite deplasarea PA până în regiunea terminală a axonului
Propagare decrementala -pasiva -

Propagare nedecrementala

Implicatii medicale SCLEROZA MULTIPLA

179
14.1.4. TRANSMITEREA POTENTIALULUI DE ACTIUNE LA NIVELUL
SINAPSELOR
Neuronul = celule specializate din organismul uman care primesc, procesează și transmit
informația dintr-o parte a corpului în cealaltă.
Clasificare:
1. Neuroni senzitivi – primesc stimuli de la organele de simț
2. Neuroni motori – transportă informația către organele efectoare
3. Interneuroni – realizează legătura dintre neuroni
Sinapsa neuronala= structura prin care se realizează comunicare între neuroni sau
neuroni și fibre musculare

180
TIPURI DE SINAPSE NEURONALE

SINAPSE CHIMICE

181
TIPURI DE SINAPSE CHIMICE

SINAPSE ELECTRICE

14.2. POTENTIALE EXTRACELULARE

• Înregistrări electrice tisulare
• Explorări funcționale ale activității electrice de organ
– Electrocardiograma
– Electroencefalograma
17.2.1. Inregistrari electrice tisulare
Diferențele de potențial se înregistrează cu un osciloscop:
– Electrod explorator/de măsură (EE): +
– Electrod de referință (ER): –

182
14.2.2. EXPLORARU ALE ACTIVITATII ELECTRICE DE ORGAN

A.ELECTROCARDIOGRAMA
Electrocardiograma este = înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice produse
în timpul activității cardiace cu ajutorul electrozilor plasați la nivelul tegumentului

Înregistrarea potentialului de actiune la nivelul unei fibre musculare ventriculare in

înregistrarea ECG

183
Înregistrarea ECG la nivelul celor 3 derivații standard bipolare

Înregistrarea ECG la nivelul derivațiilor precordiale și unipolare

184
B. ELECTROENCEFALOGRAMA
Electroencefalograma= metoda prin care se înregistrează activitatea electrică a
creierului cu ajutorul unor electrozi plasați la nivelul scalpului

Activitatea electrică a creierului generează 4 tipuri de unde (ritmuri)

EPILEPSIA=grup de boli, ce se manifestă prin activitate electrică excesivă a cortexului

în unele zone ale creierului, activitate ce ulterior se poate generaliza.

185
14.3. BIOEXCITABILITATEA
Stimul== variație suficient de intensă, îndelungată și bruscă a proprietăților mediului,
capabilă să inducă un răspuns celular.
Excitabilitate= proprietatea unui sistem biologic de a răspunde la acțiunea unor stimuli
din mediul intern sau extern.
Un stimul cu intensitate crescută poate declanșa un potential de actiune chiar la o durată
redusă.
Un stimul cu intensitate scăzută poate declanșa un potential de actiune la o durată
crescută.
PARAMETRII EXCITABILITATII

186
15. TERMODINAMICA BIOLOGICA
1 Noțiuni termodinamice de bază
2 Principiul I al termodinamicii
3 Principiul II al termodinamicii
4 Aplicații ale principiilor termodinamicii
15.1 NOTIUNI TERMODINAMICE DE BAZA
Termodinamica (concept clasic)= ramură a fizicii care studiază căldura și
temperatura, cât și relația acestora cu energia și lucrul mecanic
Bioenergetica= dezvoltarea energiei de către organismele vii
SISTEM TERMODINAMIC

Interacțiunea dintre sistemul termodinamic și mediul extern

187
Starea sistemului termodinamic
Parametri de stare = mărimi fizice măsurabile care caracterizează proprietățile
sistemului termodinamic
Clasificare
1. Intensivi – pot avea valori diferite în puncte diferite ale
sistemului (ex: presiunea, temperatura, densitatea)
2. Extensivi – caracterizează sistemul ca ansamblu (ex: masa,
volumul, cantitatea de substanță)
Stare de neechilibru = starea sistemului termodinamic în care parametrii de stare
variază în timp
Stare de echilibru = starea sistemului termodinamic în care parametrii de stare nu
variază în timp
Proces termodinamic = trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în
alta
Tipuri de procese termodinamice:
1. Cvasistatice (ideale)
– Izoterme (T = constantă)
– Izobare (p = constantă)
– Izocore (V = constant)
– Adiabatice (Q = constantă)
2. Reversibile
3. Ciclice
Procesele din natura sunt procese ireversibile (se defășoară de la sine
doar într-un anumit sens).
Procesele exoterme:
= elibereză căldura în mediul înconjurător
C6H12O6 + 6 O2 = 6CO2 + 6H2O
ATP = AMP + 2Pi
Procesele endoterme:
= absorb căldura din mediul înconjurător
Aminoacizi ce se transforma in proteine.
Mărimi de stare
• Sunt variabile termodinamicecare depind doar de stareainițială și finală a sistemului
și nudepind de stările intermediare din proces
• Ex: energia internă
Mărimi de proces
• Sunt variabile termodinamice care depind de stările intermediare din proces
• Exemple: căldura, lucrul mecanic

188
LUCRUL MECANIC L
Energia este capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic.
Lucrul mecanic este procesul prin care se realizează deplasarea împotriva unei forțe.

2012, College Physics, Serway & Vuille

2011, Physical Chemistry for the Life Sciences, Atkins
Lucrul mecanic efectuat asupra unui gaz la presiune constantă:
L = pΔV
CALDURA Q
Caldura= este o formă a schimbului de energie între sistem și mediul său extern datorită
diferenței de temperatură dintre ele
Qsi=1 J (Joule )

189
 Calorie (cal)= este energia necesară pentru a crește temperatura unui gram de apă de la
14.5°C la 15.5°C
Calorie (cal)
1 cal ≡ 4,186 J
Caloriile alimentare nu sunt calorii, ci mai degrabă kilocalorii (1000 cal ))
Transferul de energie prin căldură
• Conductivitate termică
• Convecție
• Radiație
Interpretarea moleculară a lucrului mecanic și a căldurii

2011, Physical Chemistry for the Life Sciences, Atkins & de Paula
Contact termic. Echilibru termic.
Două sisteme termodinamice sunt în contact termic, dacă:
1. Ansamblul celor 2 sisteme este izolat de exterior
2. Între ele e posibil schimbul de căldură
3. Între ele nu e posibil schimb de lucru mecanic.
Două sisteme termodinamice sunt în echilibru termic dacă atunci când sunt puse în
contact termic, între ele nu are loc schimb de căldură.
Principiul zero al termodinamicii
Dacă obiectele A și B sunt fiecare în echilibru termic cu al treilea obiect C, atunci A și B
se află în echilibrul termic.( 2012, College Physics, Serway & Vuille )
Temperatura = este proprietatea care determină dacă un obiect se află în echilibru termic
cu un alt obiect.

190
15.2. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII
Energia internă U = include energia cinetică și potențială a particulelor ce
alcătuiesc sistemul
Ec = mișcare de rotație, vibrație, translație a particulelor
Ep = forțelor intermoleculare

Principiul I al termodinamicii = variația de energie internă din cadrul unui sistem

termodinamic este suma dintre căldură transferată sistemului și lucrul mecanic efectuat
asupra sistemului .
Energia internă a unui sistem izolat se conservă.( 2009, Esssential College Physics,
Rex & Wolfson ).

2011, Physical Chemistry for the Life Sciences, Atkins & de Paula
Entalpia H = se definește ca fiind suma dintre energia internă a sistemului și
produsul dintre presiune și volum

• este o mărime de stare

• cele mai multe procese termodinamice au loc la presiune atmosferică determina
presiune constantă iar la presiunea constantă, variația de entalpie depinde doar de
căldură
VARIATIA DE ENTALPIE

191
15.3.PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII

2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.

Schimbarea spontană conduce la dezordine
Schimbarea spontană = este o schimbare care are tendința de a apărea fără ca să fie
necesar lucru mecanic pentru a o efectua (2010, Essential Cell Biology, Alberts et al. )
Reacțiile din interiorul celulor produc dezordine;
1. Modificările legăturilor dintre molecule pot determina eliberarea căldurii cu aparitia de
dezordine în mediul extern.

2. Ruperea moleculelor dintr‐un lanț de molecule poate determina dezordine

în mediul extern

PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII

Formularea Clausius
Este imposibil un proces în care căldura să treacă, de la sine, de la un
corp cu o temperatură dată la un corp mai cald.
Entropia unui sistem izolat are tendința să crească.
• Caracterizează gradul de dezordine al unui sistem
• Este o mărime de stare
• Este un parametru extensiv

192
ENTROPIA S = schimbul de energie sub formă de căldură raportat la
temperatură.
Proces reversibil: Are loc transferul lent de căldură între 2 corpuri (nu
există puncte fierbinți care să adauge un plus de entropie)
Numărător: căldură
Schimb de energie sub formă de căldură/mișcare dezordonată (nu sub formă de
lucru mecanic/mișcare ordonată)

Numitor: temperatura
Se ia în considerare mișcarea dezordonată deja prezentă în sistem (2011, Physical
Chemistry for the Life Sciences, Atkins & de Paula)
Procesele naturale au tendința de a evolua spre stadiul de entropie maximă

Celulele vii nu încalcă principiul II al termodinamicii.( 2010, Essential Cell Biology,

Alberts et al. )
Entalpia liberă (Energie liberă Gibbs G)
= este definită ca fiind diferența dintre entalpia sistemului și produsul dintre temperatură
și entropie

Energia liberă Gibbs poate anticipa direcția reacțiilor chimice

(2011, Physical Chemistry for the Life Sciences, Atkins & de Paula )
15.4.APLICATII ALE PRINCIPIILOR TERMODINAMICII
În cazul oricărei modificări fizice sau chimice, cantitatea totală de energie
(sistem termodinamic + mediu înconjurător) rămâne constantă (principiul I al
termodinamicii).

193
Energia liberă G și cataliza enzimatică

Enzimele scad bariera energetică ce previne apariția reacțiilor chimice.( 2010, Essential
Cell Biology, Alberts et al. )
Valoarea energiei libere Gibbs determină dacă reacțiile biochimice vor avea loc

1. sucroză = glucoză + fructoză

Δ G= -5,5 calorii
reacție de hidroliză spontană

2. glucoză + fructoză = sucroză

Δ G= +5.5 calorii
reacția nu va avea loc fără un adaos de energie de la o altă reacție

(2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.)

194
CUPLAREA REACTIILOR

2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.

2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.

(2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.)

195
Reacții biochimice cuplate în organismele vii

(2010, Essential Cell Biology, Alberts et al.)

16.Noțiuni de electricitate și magnetism.

Aplicații medicale
Noțiuni de electricitate și magnetism
– Noțiuni de electricitate
– Noțiuni de magnetism
– Curentul alternativ și undele electromagnetice
Aplicatii medicale
16.1. NOTIUNI DE ELECTRICITATE
16.1.1. ELECTROSTATICA
Definitie= studiază efectele produse de sarcinile electrice aflate în repaus (inclusiv forțele
exercitate între corpurile încărcate electric și câmpurile pe care acestea le crează) .
Sarcina electrica q = o măsură a stării de electrizare a unui corp
(lb gr elektron = chihlimbar)
• mărime fizică scalară
• poate fi (convenție):
– pozitivă
– negativă
Sarcinile electrice de același semn se resping,sarcinile electrice de semn contrar se atrag.
Sarcina electrică este întotdeauna conservată.
• Sarcina electrică nu este produsă, ci întotdeauna este transferată
• Obiectele devin încărcate electric datorită sarcinilor electrice negative transferate de la
un obiect la altul
Sarcina electrică este cuantificată

196
Materiale conductoare și izolatoare
Substanțele pot fi clasificate în funcție de abilitatea lor de a conduce sarcina electrică:
a.Conductoare = materiale în care sarcinile electrice se deplasează ca răspuns la
acțiunea unei forțe electrice (ex: cupru)
b. Izolatoare = toate celelalte materiale (ex: cauciuc, sticlă)
c. Semiconductoare = materiale cu proprietăți electrice între cele ale conductoarelor și
izolatoarelor (ex: silicon, germaniu)
A. Legea lui Coulomb
O forță electrică are următoarele proprietăți:
Este aliniată direct cu linia de unire dintre două particule și este invers proporțională cu
distanța dintre ele.
Este proporțională cu produsul sarcinilor electrice ale celor două particule.
Este forță de atracție dacă cele două sarcini sunt diferite și forță de respingere dacă
sarcinile sunt de același semn.

Sarcina electrică și masa particulelor elementare.

197
B.Câmp electric. Intensitatea câmpului electric.
Definitie = forma de existență a materiei din jurul corpurilor electrizate, ce acționează
asupra unor corpuri încărcate electric .

2009, Vuille et al., College Physics

ELECTRON -VOLTUL = unitate de măsură a energiei, egală cu energia

dobândită de un electron accelerat la o diferență depotențial de 1 V.
Unitate de energie convenabilă când se lucrează cu electroni și ioni care se deplasează în
câmpuri electrice.

C. POTENTIAL ELECTRIC
Potențialele electrice sunt generate la nivelul membranei plasmatice datorită:
1. diferențelor de concentrații ale speciilor ionice
2. faptului că membranele sunt selectiv permeabile pentru ioni
D. CAPACITATEA. CONDENSATOARE CU DIELECTRIC.
Condensator = orice pereche de conductoare separate printr-un izolator
formează un condensator.
• Sunt dispozitive de stocare a sarcinii electrice
• Cele 2 conductoare = armăturile condensatorului; armăturile sunt plăci plane =
condensator plan.
Capacitatea unui condensator, C = raportul dintre mărimea sarcinii Q pe unul
dintre conductoare și mărimea diferenței de potențial ΔV dintre conductoare.( 2009,
Vuille et al., College Physics )
Caracteristici – condensatorul plan:
• 2 plăci conductoare, paralele, separate printr-o distanță mică
• Câmpul electric este localizat între plăci
• Câmpul electric este uniform
• Sarcinile de pe plăci sunt distribuite uniform

198
Condensatoare legate in paralel

Condensatoare legate in serie

Condensatoare cu dielectric
Definitie= material izolator (cauciuc, plastic,hârtie cerată)
Când un dielectric este inserat între plăcile unui condesator capacitatea crește.

2009, Vuille et al., College Physics

Polarizarea moleculelor
= separarea centrului sarcinilor negative de centrul sarcinilor pozitive dintr-o moleculă

199
 2009, Vuille et al., College Physics
16.1.2.ELECTROCINETICA
A. CURENTUL ELECTRIC. INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC.
Curentul electric.Definitie=miscare dirijata a sarcinilor electrice.
Intensitatea curentului electric I= sarcina totală Q care trece printr-o suprafață definită, în
unitatea de timp t
c2009, Vuille et al., College Physics
Rezistenta electric= măsoară măsoară opunerea unui elementul din circuit,rezistor, la
trecerea curentului electric.

Rezistoare legate in serie

2009, Vuille et al.,

College Physics

200
Rezistoare legate in paralel

2009, Vuille et al.,

College Physics
LEGEA LUI OHM
O portiune de circuit = rezistența rămâne constantă de-a lungul aplicării unor
variații de voltaj sau de curent.

LEGILE LUI KIRCHHOFF

Un nod de retea = suma alegebrică a curenților electrici care se întâlnesc într-un nod de
rețea este egală cu zero.

2009, Vuille et al., College Physics; 2008, Sears & Zemansky, University Physics
B. APARATE DE MASURA

2009, Vuille et al., College Physics

• Curentul electric – ampermetru
• Tensiunea electrică (potențial electric) – voltmetru

201
16.2.NOTIUNI DE MAGNETISM.
CAMP MAGNETIC În vecinătatea unui unui magnet și în cea a unui conductor parcurs
de curent electric se generază câmp magnetic.

2009, Vuille et al., College Physics

În jurul conductoarelor prin care circulă curent electric apare câmp magnetic = este
rezultatul interacțiunii dintre curentul electric și câmpul magnetic.
(2009, Vuille et al., College Physics )
Legea lui Faraday (Legea inducției electromagnetice)
Un curent electric poate fi indus, atât timp cât există o mișcare amagnetului sau a cadrului
metalic
În circuit apare o t.e.m. ( tensiune electromotoare ) indusă.
Fenomen de inducție electromagnetică

= t.e.m. indusă într-un circuit este egală cu viteza de variație a fluxului magnetic
prin suprafața acelui circuit, luată cu semn schimbat.

2009, Vuille et al., College Physics

202
16.3. CURENTUL ALTERNATIV SI UNDE ELECTROMAGNETICE
Curent continuu-alternativ

Producerea de unde electromagnetice de către antene

Sarcinile electrice accelerate produc unde electromagnetice

(2009, Vuille et al., College Physics )
Fenomenul de propagare a câmpului electromagnetic
Vectorii intensitate a câmpului electric și inducție a câmpului magnetic
• Oscilează în plane perpendiculare între ele
• Sunt perpendiculari pe viteza undei
• Oscilează în fază
Faza = arată cât a trecut din perioadă de la momentul începerii oscilației.
Spectrul radiației electromagnetice (EM)

203
 Spectrul electromagnetic = cuprinde toate frecvențele posibile ale undelor
electromagnetice. este continuu (frecvența poate lua orice valoare).
Aplicații – radiații electromagnetice
• Imagistică medicală
– Radiografie
– Tomografie computerizată
– Scintigrafie
– Termografie
– Rezonanță magnetică nucleară
• Radioterapie
• Antena
• Radioul
• Televiziunea
• Detectarea în IR
• Cuptorul cu microunde
• Telefonul mobil
• Radiolocație
16.4.APLICATII MEDICALE
• Electroterapia
• Defibrilatorul electric
• Bisturiul electric
16.4.1.ELECTROTERAPIA
Nu modalitatea electroterapeutică va aduce beneficii pacientului, ci inducerea unui
răspuns fiziologic
Intervenția electroterapeutică este o componentă a pachetului de tratament (nu se
folosește în mod izolat).
Eficientă – combinația:
• Masaj
• Exerciții
• Sfaturi
• Educație
”Agenți electrofizici”:
• Curent electric
• Câmp magnetic ( 2013, Porter, Physiotherapy 15th Ed )
• Ultrasunete
• Căldură
• Lumină
Stimularea electrică transcutanată a nervilor
Aplicații clinice: ameliorarea durerii
• Stimularea mecanismelor de protecție împotriva durerii (90-130Hz)
• Stimularea sistemului opiod: encefalină (2-5Hz)
Avantaje:
• Tehnica non-invaziva
• Are efecte secundare reduse
• Succesul metodei:
– 70% durerea acută

204
– 60% durerea cronică

2013, Porter, Physiotherapy 15th Ed

Terapia interferențială= stimularea nervilor periferici cu un curent de joasă frecvență

2013, Porter, Physiotherapy 15th Ed

Modalități de stimulare a musculaturii
Stimulare nervi motori genereaza contracție musculară

( 2013, Porter, Physiotherapy 15th Ed )

205
Terapia cu microcurenți
Efect primar: vindecarea rănilor

(2013, Porter, Physiotherapy 15th Ed )

16.4.2. DEFIBRILATOR ELECTRIC
EKG NORMAL

2006, Guyton &

Hall, Medical Physiology
FIBRILATIE ATRIALA

2006, Guyton
& Hall, Medical Physiology

206
FIBRILATIE VENTRICULARA

( 2006, Guyton & Hall, Medical Physiology )

Defibrilarea cardiacă prin electroșocuri

2006, Guyton & Hall, Medical Physiology

2009, Vuille et al., College Physics

Adgey & Walsh, Electrophysiology – Heart 2004;90:1493–1498. doi:

10.1136/hrt.2003.019919

207
Adgey & Walsh, Electrophysiology – Heart 2004;90:1493–1498. doi:
10.1136/hrt.2003.019919
16.4.2.BISTURIUL ELECTRIC-ELECTROCAUTERUL
Scop:
• Pentru efectuarea de intervenții chirurgicale
• Controlul hemoragiilor prin inducerea coagulării la locul intervenției chirurgicale
1881, William J. Morton – curentul alternativ cu frecvența 100 kHz poate
trece prin corpul uman fără a produce durere, spasme, arsuri
200 kHz – 3,3 MHz
400 – 500 kHz
Caracteristici:
• Se utilizează curent electric alternativ de înaltă frecvență – prin electrodul activ
Tipuri de instrumente de electrocauterizare:
1. Monopolare
2. Bipolare
Aplicatii: • Dermatologie
• Ginecologie
• Îndepărtarea tumorilor
( 2006, Massarweh et al., J Am Coll Surg )
Legea lui Ohm

Tensiunea electrică U – generator

Intensitatea curentului electric I
Rezistența țesutului R
1. Electrod activ
• de dimensiuni mici
• efectuează cauterizarea
2. Electrod de întoarcere
• de dimensiuni mai mari
• este plasat în contact cu pielea
pacientului
Chirurgia prin electrocauterizare un circuit prin care sarcinile electrice să se deplaseze.
În absența unui circuit complet sarcinile electrice vor căuta o cale în care rezistența
este mai scăzută.

208
 2006, Massarweh et al., J Am Coll Surg

Măsuri de protecția muncii

• Se utilizează întotdeauna electrodul de întoarcere în contact cu pielea pacientului
(instrumentele monopolare)
• Se recomandă curățarea frecventă a vârfului electrodului (material moale)
• Nu se utilizează soluții pe bază de alcool (inflamabile); se utilizează soluții pe bază de
iod
• Nu se utilizează electrocautere monopolare pentru pacienții cu pace-maker artificial
(funcționarea defectuoasă a pace-maker; arsuri la nivelul cordului); se recomandă
utilizarea instrumentelor bipolare

209
BIBLIOGRAFIE

[1] M. Abramowitz and I.A. Stegun. Handbook of Mathematical Functions. Dover, New
York,1972.
[2] J. S. Bader, R. A. Kuharski, and D. Chandler. Role of nuclear tunneling in aqueous
ferousferic electron transfer. J. Chem. Phys., 93:230{236, 1990.
[3] Baran Irina,Vinersan Jean,Badu Negreanu Lucrari practice de biofizica Anul I
Universitatea de medicina si farmacie Carol Davila Bucuresti 2008.
[4] Daniel Barsky, Benno Putz, Klaus Schulten, J. Schoeniger, E. W. Hsu, and S.
Blackband.Difusional edge enhancement observed by NMR in thin glass capillaries.
Chem. Phys. Lett.,200:88{96, 1992.
[5] H. Berendsen and J. Mavri. Quantum simulation of reaction dynamics by density
matrix evolution. J. Phys. Chem., 97:13464{13468, 1993.
[6] Robert Bittl and Klaus Schulten. Length dependence of the magnetic _eld modulated
triplet yield of photogenerated biradicals. Chem. Phys. Lett., 146:58{62, 1988.
[7] Robert Bittl and Klaus Schulten. A static ensemble approximation for stochastically
modulated quantum systems. J. Chem. Phys., 90:1794{1803, 1989.
[8] Mordechai Bixon and Joshua Jortner. Coupling of protein modes to electron transfer
in bacterial photosynthesis. J. Phys. Chem., 90:3795{3800, 1986.
[9] A. O. Cardeira and A. J. Leggett. Path integral approach to quantum brownian motion.
Physica A, 121:587{616, 1983.
[10] A. O. Cardeira and A. J. Leggett. Quantum tunnelling in a dissipative system. J. Ann.
Phys.(N.Y.), 149:374{456, 1983.
[11] S. Chandrasekhar. Rev. Mod. Phys., 15:1, 1943.
[12] D. DeVault. Quantum-mechanical tunneling in biological systems. Cambridge
University press,Cambridge, UK, 1984.
[13] G. R. Fleming, J. L. Martin, and J. Breton. Rate of primary electron transfer in
photosynthetic reaction centers and their mechanistic implications. Nature, 333:190{192,
1988.
[14] Ganea Curs de biofizica Universitatea de medicina si farmacie Carol Davila
Bucuresti 2013
[15] C. W. Gardiner. Handbook of Stochastic Methods. Springer, New York, 1983.
[16] Anupam Garg, Jos_e Nelson Onuchic, and Vinay Ambegaokar. ,Effect of friction on
electron transfer in biomolecules. J. Chem. Phys., 83:4491{4503, 1985.
[ ]Gordon C.K. Poberts Encyclopedia of Biophysics Departament of Biochemistry
University of Leicester ,U.K. 2012
[17] J. R. Gunn and K. A. Dawson. J. Chem. Phys., 91:6393, 1989.203 -204
[18] A. L. Hodgkin and A. F. Huxley. J. Physiol., 117:500{544, 1952.
[19] J. J. Hop_eld. Electron transfer between biological molecules by thermally activated
tunneling.Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 71:3640{3644, 1974.
[20] J. Jortner. J. Chem. Phys., 64:4860{4867, 1976.
[ 21] Jay Nadeau Introduction to experimental Biophysics ,2012
[22] C. Kirmaier and D. Holten. Temperature effects on the ground state absorption
spectra and electron transfer kinetics of bacterial reaction centers. In J. Breton and A.

210
Vermeglio, editors,The Photosynthetic Bacterial Reaction Center: Structure and
Dynamics, pages 219{228, New York and London, 1988. Plenum Press.
[23] D. E. Knuth. Seminumerical Algorithms, volume 2 of The Art of Computer
Programming.Addison-Wesley, Reading, MA, 2nd edition, 1981. page 116.
[24] R. Kubo. Adv. Chem. Phys., 15:101, 1969.
[25] Gene Lamm and Klaus Schulten. Extended Brownian dynamics: II. Reactive,
nonlinear di_usion.J. Chem. Phys., 78:2713{2734, 1983.
[26] A.J. Leggett, S. Chakravarty, A.T. Dorsey, M.P.A. Fisher, A. Garg, and W. Zwerger.
Dynamics of the dissipative two-state system. Rev. Mod. Phys., 59:2{86, 1987.
[27] J. Marcienkiewicz. Math. Z., 44:612, 1939.
[28] R. A. Marcus. Electrostatic free energy and other properties of states having
nonequilibrium polarization. II. J. Chem. Phys., 24:979{989, 1956.
[29] R. A. Marcus. On the energy of oxidation-reduction reactions involving electron
transfer. I. J. Chem. Phys., 24:966{978, 1956.
[30] R. A. Marcus and N. Sutin. Electron transfers in chemistry and biology. Biochim.
Biophys. Acta, 811:265{322, 1985.
[31] J. J. Markham. Interaction of normal modes with electron traps. Rev. Mod. Phys.,
31:956, 1959.
[32] J. L. Martin, J. Breton, J. C. Lambry, and G. Fleming. The primary electron transfer
in photosynthetic purple bacteria: Long range electron transfer in the femtosecond
domain at low temperature. In J. Breton and A. Vermeglio, editors, The Photosynthetic
Bacterial Reaction Center: Structure and Dynamics, pages 195{203, New York and
London, 1988. Plenum Press.
[33] R. E. Mortensen. Mathematical problems of modeling stochastic nonlinear dynamic
systems.J. Stat. Phys, 1:271, 1969.
[34] Walter Nadler and Klaus Schulten. Generalized moment expansion for Brownian
relaxation processes. J. Chem. Phys., 82:151{160, 1985.
[35] V. Nagarajan, W. W. Parson, D. Gaul, and C. Schenck. Effect of specific mutations
of tyrosine-(m)210 on the primary photosynthetic electron-transfer process in
rhodobacter sphaeroides.Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 87:7888{7892, 1990.
[ 36] Nencescu Maria Cornelia,Mateescu Viorel -Biofizica si radiologie ,Editura
Universul 1983
[37] Nira Richter-Dyn Narendra S. Goel. Stochastic Models in Biology. Academic Press,
New York,1974.April 23, 2000
[38] Marco Nonella and Klaus Schulten. Molecular dynamics simulation of electron
transfer in proteins: Theory and application to QA ! QB transfer in the photosynthetic
reaction center.J. Phys. Chem., 95:2059{2067, 1991.
[39] Jos_e Nelson Onuchic, David N. Beratan, and J. J. Hop_eld. Some aspects of
electron-transfer reaction dynamics. J. Phys. Chem., 90:3707{3721, 1986.
[40] W.H. Press, B.P. Flannery, S.A. Teukolsky, and W.T. Vetterling. Numerical Recipes
in C.Cambridge University Press, Melbourne, 1988.
[41] William H. Press, Saul A. Teukolsky, William T. Vetterling, and Brian P. Flannery.
Numerical Recipes in C. Cambridge University Press, New York, 2 edition, 1992.
[42] Popescu Durel Fundamentele biofizicii Medicale vol I Editura all Bucuresti 2001

211
[43] Benno Putz, Daniel Barsky, and Klaus Schulten. Edge enhancement by di_usion:
Microscopic magnetic resonance imaging of an ultra-thin glass capillary. Chem. Phys.
Lett., 183(5):391{396,1991.
[44] Benno Putz, Daniel Barsky, and Klaus Schulten. Edge enhancement by diffusion in
microscopic magnetic resonance imaging. J. Magn. Reson., 97:27{53, 1992.
[45] Lord Rayleigh. The Theory of Sound, Vol. I, 2nd ed. MacMillan and Company Ltd.,
London,1894.
[46] Lord Rayleigh. Scienti_c Papers, Vol. I, p491 and Vol. IV, p370. Cambridge
University Press,Cambridge, England, 1899{1920.
[47] Ilya Rips and Joshua Jortner. Dynamic solvent e_ects on outer-sphere electron
transfer. J. Chem. Phys., 87:2090{2104, 1987.
[48] Oren Patashnik Ronald L. Graham, Donald E. Knuth. Concrete Mathematics.
Addison-Wesley,Reading, Massachusetts, USA, 1988.
[49] K. W. Miller S. K. Park. Communications of the ACM, 31:1191{1201, 1988.
[50] Klaus Schulten and Robert Bittl. Probing the dynamics of a polymer with
paramagnetic end groups by magnetic -fields. J. Chem. Phys., 84:5155{5161, 1986.
[51] Klaus Schulten and Markus Tesch. Coupling of protein motion to electron transfer:
Molecular dynamics and stochastic quantum mechanics study of photosynthetic reaction
centers. Chem. Phys., 158:421{446, 1991.
[52] Klaus Schulten and I Kosztin Lectures in Theoretical Biophysics Departament of
Phisics and Beckman Institute University of Illinois at Urbana Champaine ,ISA,200
[53] M. V. Smoluchowski. Phys. Z., 17:557{585, 1916.
[54] A. Sommerfeld. Partial Differential Equations in Physics. Academic Press, New
York, 10 edition, 1964.
[55] H. Sumi and R. A. Marcus. Dynamical effects in electron transfer reactions. J. Chem.
Phys.,84:4894{4914, 1986.
[56] Stefanescu Cipriana Curs de biofizica Universitatea medicina si farmacie Carol
Davila Bucuresti 2010
[57] Teren Ovidiu,Petcu Lucian Cristian,vasile Monica Lucrari practice de biozica
Universitatea " Ovidius " Faciltatea de medicina Constanta ,2009
[58] V. K. Thankappan. Quantum Mechanics. John Wiley & Sons, New York, 1985.
[59] Herbert Treutlein and Klaus Schulten. Noise-induced neural impulses. Eur. Biophys.
J.,13:355{365, 1986.Preliminary version April 23, 2000 206
[60] Herbert Treutlein, Klaus Schulten, Axel Brunger, Martin Karplus, J. Deisenhofer,
and H. Michel. Chromophore-protein interactions and the function of the photosynthetic
reaction center: A molecular dynamics study. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 89:75{79,
1992.
[61] Herbert Treutlein, Klaus Schulten, J. Deisenhofer, H. Michel, Axel Brunger, and
Martin Karplus. Molecular dynamics simulation of the primary processes in the
photosynthetic reaction center of Rhodopseudomonas viridis. In J. Breton and A.
Verm_eglio, editors, The Photosynthetic Bacterial Reaction Center: Structure and
Dynamics, volume 149 of NATO ASI Series A: Life Sciences, pages 139{150. Plenum,
New York, 1988.
[62] Herbert Treutlein, Klaus Schulten, Christoph Niedermeier, J. Deisenhofer, H.
Michel, and D. Devault. Electrostatic control of electron transfer in the photosynthetic
reaction center of Rhodopseudomonas viridis. In J. Breton and A. Verm_eglio, editors,

212
The Photosynthetic Bacterial Reaction Center: Structure and Dynamics, volume 149 of
NATO ASI Series A: Life Sciences, pages 369{377. Plenum, New York, 1988.
[63] G.E. Uhlenbeck and L.S. Ohrnstein. Phys. Rev., 36:823, 1930. These papers are
reprinted in Selected Papers on Noise and Stochastic Processes, ed. by N. Wax
(Dover,New York 1954).
[64] A. Warshel, Z. T. Chu, and W. W. Parson. Dispersed polaron simulations of electron
transfer in photosynthetic reaction center. Science, 246:112{116, 1989.
[65] Arieh Warshel and Jenn-Kang Hwang. Simulations of the dynamics of electron
transfer reactions in polar solvent: Semiclassical trajectories and dispersed polaron
approaches. J. Chem. Phys., 84:4938{4957, 1986.
[66] Stephen Wolfram. Mathematica, A System for Doing Mathematics by Computer.
Addison-Wesley, New York, 2 edition, 1991.
[67] Peter G. Wolynes. Dissipation, tunneling and adiabaticity criteria for curve crossing
problems in the condenced phase. J. Chem. Phys., 86:1957{1966, 1987.
[68] Dong Xu and Klaus Schulten. Multi-mode coupling of protein motion to electron
transfer in the photosynthetic reaction center: Spin-boson theory based on a classical
molecular dynamics simulation. In J. Breton and A. Vermeglio, editors, The
Photosynthetic Bacterial ReactionCenter: II. Structure, Spectroscopy and Dynamics,
NATO ASI Series A: Life Sciences, pages 301{312. Plenum Press, New York, 1992.
[69] Dong Xu and Klaus Schulten. Coupling of protein motion to electron transfer in a
photosynthetic reaction center: Investigating the low temperature behaviour in the
framework of the spin-boson model. Chem. Phys., 182:91{117, 1994.
[70] Chong Zheng, J. Andrew McCammon, and Peter G. Wolynes. Quantum simulation
of nuclear rearrangement in electron transfer reactions. Proc. Natl. Acad. Sci. USA,
86:6441{6444, 1989.April

213