Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Fizică

Rezumatul tezei de doctorat

Investigații spectrale asupra

interacțiunilor intermoleculare
în soluţiile unor compuși
organici de interes biologic

Doctorand,
Claudia Nădejde

Iași Coordonator științific,

2010 Prof. Dr. Dana-Ortansa Dorohoi
 1

Universitatea „ALEXANDRU IOAN CUZA” Iași

În atenţia

…………………..............................................…………………...

Vă facem cunoscut că în data de 4 decembrie 2010, ora 9.00, în amfiteatrul

Dragomir Hurmuzescu (IV-13), domnişoara Claudia NĂDEJDE va susţine, în
şedinţă publică, teza de doctorat:

Investigații spectrale asupra interacțiunilor intermoleculare în

soluțiile unor compuși organici de interes biologic

în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor în domeniul fundamental Ştiinţe

Exacte, domeniul Fizică.

Comisia de examinare a tezei:

Prof. Dr. Dumitru LUCA Preşedinte

Prof. Dr. Dana-Ortansa DOROHOI
Prof. Dr. Viorica ȘIMON
C.S. I Dr. Silvia IOAN
Prof. Dr. Dorina CREANGĂ
Decanul Facultăţii de Fizică
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
Conducător ştiinţific
Facultatea de Fizică
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
Referent
Facultatea de Fizică
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Referent
Institutul de Chimie Macromoleculară
„Petru Poni” Iași
Referent
Facultatea de Fizică
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Vă invităm pe această cale să participaţi la şedinţa publică de susţinere a tezei.

2
 3

CUPRINSUL TEZEI

Introducere ���������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 5

PARTEA I. Aspecte teoretice generale

Capitolul I. Studiul influenței solventului asupra spectrelor

electronice în soluții cu molecule organice

I.1. Studiu de literatură privind cercetările efectuate prin metode

spectrale asupra spectrelor electronice ale unor soluții realizate cu
molecule organice��������������������������������������������������������������������������������������������6
I.2. Interacțiuni intermoleculare în lichide���������������������������������������������������������� 10
I.3. Modele teoretice privind interacțiunile intermoleculare în soluții.
Teoria lui Bakhshiev�������������������������������������������������������������������������������������� 12

PARTEA a II-a. Contribuția personală

Capitolul II. Investigații spectrale asupra rifampicinei în soluții

binare și ternare

II.1. Importanța studierii rifampicinei������������������������������������������������������������������17

II.2. Materiale și metode de lucru������������������������������������������������������������������������ 18
II.3. Rezultate experimentale privind efectul solventului asupra
spectrelor electronice de absorbție ale soluțiilor binare ale rifampicinei���� 21
II.4. Rezultate experimentale privind efectul solventului asupra
spectrelor electronice de absorbție ale soluțiilor ternare ale rifampicinei��� 31
II.5. Concluzii privind efectul de solvent asupra spectrelor electronice de
absorbție ale rifampicinei în soluții binare și ternare����������������������������������� 35

Capitolul III. Investigații spectrale asupra trifenil formazanilor în

soluții binare

III.1. Importanta studierii trifenil formazanilor��������������������������������������������������36

III.2. Materiale și metode�������������������������������������������������������������������������������������36
4

III.3. Efectul solventului asupra spectrelor absorbție ale trifenil formazanilor���� 39

III.4. Concluzii privind efectul de solvent asupra spectrelor electronice de
absorbție ale trifenil formazanilor în soluții binare���������������������������������������� 47

Capitolul IV. Studiul unor compuși cu proprietăți fluorescente

IV.1. Efectul solventului asupra spectrelor electronice ale clortetraciclinei���������� 48

IV.1.1. Materiale și metode�������������������������������������������������������������������������������������� 48
IV.1.2. Evidențierea interacțiunilor intermoleculare în soluțiile clortetracilinei�� 49
IV.2. Studiul fluorescenței pioverdinei sintetizată în prezența
nanoparticulelor magnetice����������������������������������������������������������������������������� 56
IV.3. Concluzii����������������������������������������������������������������������������������������������������������61

Capitolul V. Determinarea unor parametri electrooptici ai

moleculelor studiate prin modelare computațională

V.1. Aspecte generale privind teoria cuantică a orbitalilor moleculari

ce stă la baza metodelor semiempirice de calcul ale proprietăților
fizicochimice ale moleculelor��������������������������������������������������������������������������� 62
V.2. Materiale și metode����������������������������������������������������������������������������������������� 74
V.3. Investigații teoretice asupra proprietăților moleculare ale unor
molecule biologic active în stare fundamentală�����������������������������������������������77
V.4. Concluzii���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 94

Capitolul VI. Aplicații privind interacțiunea rifampicinei și a

clotetraciclinei cu cationi de fier

VI.1. Materiale și metode���������������������������������������������������������������������������������������� 95

VI.2. Studiu spectral privind abilitatea rifampicinei de a forma complecși
metalici reversibili������������������������������������������������������������������������������������������� 97
VI.3. Sinteza de nanoparticule de magnetită grefate cu rifampicină sau
clortetraciclină în suspensii apoase����������������������������������������������������������������� 99
VI.4. Concluzii��������������������������������������������������������������������������������������������������������101
Concluzii generale���������������������������������������������������������������������������������������������������� 102
Bibliografie����������������������������������������������������������������������������������������������������������������103
Lista de publicații������������������������������������������������������������������������������������������������������ 112
Lista participărilor la manifestări științifice����������������������������������������������������������� 115
 5

Mulțumesc conducătorului științific, prof. dr. Dana-Ortansa Dorohoi,

și doamnei prof. dr. Dorina Creangă pentru suportul logistic, indicații și
sprijinul moral oferite pe parcursul celor trei ani de doctorat.

Mulțumesc doamnei prof. dr. Viorica Șimon și doamnei C.S. I dr. Silvia
Ioan pentru sprijinul acordat în calitate de referenți ai acestei teze.
6
 7

PARTEA I. Aspecte teoretice generale

Capitolul I. Studiul influenței solventului asupra spectrelor

electronice în soluții cu molecule organice

I.1. Studiu de literatură privind cercetările efectuate prin metode

spectrale asupra spectrelor electronice ale unor soluții realizate cu
molecule organice

Studiul influenței solvenților asupra spectrelor electronice ale moleculelor biolo-

gic active în soluții au făcut obiectul a numeroase cercetări teoretice și experimentale.
Aceste studii sunt esențiale în explicarea unor proprietăți fizicochimice ale molecu-
lelor investigate, în stabilirea naturii interacțiunilor intermoleculare solvit-solvent,
în obținerea de informații despre natura tranzițiilor ce determină apariția benzilor
electronice sau pentru a înțelege mecanismele de reacție ale moleculelor de interes.
De interes în contextul prezentului studiu este influența solvenților asupra pro-
ceselor de absorbție a luminii, mai precis asupra spectrelor electronice de absorbție
(SEA) ale unor molecule organice în domeniul vizibil și ultraviolet, deoarece furni-
zează informații despre natura interacțiilor solvit-solvent [1-4]. Au fost elaborate atât
o gamă vastă de modele teoretice cât şi numeroase metode experimentale cu privire
la interacţia dintre radiaţiile electromagnetice şi variate molecule [1-10]. Corelarea
datelor spectrale şi, în general, a proprietăţilor fizicochimice cu structura moleculară
oferă o bază sigură pentru cercetarea mecanismului legăturilor chimice dintre atomi.
Un volum mare de lucrări științifice cu privire la influența solventului asupra SEA ale
diverselor tipuri de molecule organice în soluții au fost elaborate de-a lungul anilor
[11-19] și continuă să prezinte interes, mai ales în ceea ce privește compușii organici
de tipul pigmenților și vopselelor solvatocromice [20-27].
Formarea unei soluții implică interacțiunea dintre moleculele solvitului cu
cele ale solventului. Procesul de solvatare a compușilor organici în diverși solvenți
influențează SEA, având ca efect deplasarea benzilor spectrale, variația intensității
acestora sau, uneori, schimbarea formei benzilor. Efectul de solvent este direct
legat de gradul de interacție între moleculele solventului și cele ale solvitului, care
este cu atât mai mare, cu cât solventul este mai polar. O explicare ulterioară a
influenței solvenților asupra SEA s-a făcut din punctul de vedere al interacțiunilor
intermoleculare, ce se manifestă între moleculele spectral active și cele de solvent,
8

și care în principal tind să modifice diferența de energie dintre starea fundamentală

și cea excitată a speciei moleculare absorbante. Prin urmare, influența mediului asupra
SEA poate fi analizată ori prin compararea deplasărilor spectrale observate la trecerea
din starea gazoasă în soluție, sau prin simpla schimbare a naturii solventului. Termenul
„solvatocromie” este utilizat în descrierea unei modificări pronunțate în poziția (și uneori
a intensității) unei benzi de absorbție UV-Vis ce însoțește o modificare în polaritatea
mediului. Deoarece la creșterea polarității solventului benzile π-π* se deplasează
batocrom, în timp ce benzile n-π* se deplasează hipsocrom, constituie un criteriu de
diferențiere între aceste două tipuri de benzi, și a condus la ideea că anumiți compuși,
la care efectul solvatocrom este pronunțat, ar putea servi ca substanțe standard pentru a
stabili scara polarității solvenților. Deplasările spectrale oferă informații despre structura
electronică a solvitului și despre procesele ce au loc la nivel molecular și sunt în strânsă
legătură cu natura și tăria interacțiunilor dintre moleculele de solvit și cele ale solventului.
Metodele de investigare din prezentul studiu se bazează pe spectroscopia molecula-
ră în vizibil și ultraviolet, cu ajutorul cărora se poate evidenția prezența diferitelor tipuri
de interacțiuni intermoleculare în soluții binare și ternare. Din corelarea deplasărilor de
frecvență induse de diferiți solvenți - polari și nepolari - cu parametrii fizico-chimici macro-
scopici ai acestora, se pot calcula parametrii microscopici ai moleculelor solvite, cum ar fi
polarizabilitățile moleculare sau momentele dipolare electrice, atât în stare fundamentală
cât și în stare excitată. Rezultate importante au fost obținute în acest sens de către Bayliss
şi McRae (1954), Oshika (1954), McRae (1957 ), Lippert (1954), Bakhshiev (1963), Bilot și
Kawski, Weigang și Wild, Abe (1981), Liptay (1965), Nicol, Suppan, Kampas, Germer, Nolte
și Dähne, Bekárek, Mazurenko, Ågren și Mikkelsen (1991), Klamt (1996) etc.
Teoriile complexe elaborate până în prezent, legate de interacțiunile intermole-
culare ce se manifestă în soluțiile compușilor organici, își găsesc o largă aplicabilitate
în nenumărate domenii și furnizează informații suplimentare când sunt utilizate con-
comitent cu alte metode de investigare [28-33].

I.2. Interacțiuni intermoleculare în lichide

În soluţiile compuşilor organici, interactiunile intermoleculare între moleculele

substanţei solvite şi cele ale solventului sunt clasificate în două mari categorii dis-
tincte: prima categorie e reprezentată de către interacţiunile universale (de volum),
iar cea de-a doua categorie, a interacţiunilor specifice (locale) dintre care menționăm
legăturile de hidrogen (de zece ori mai slabe decât legăturile covalente simple, dar
circa de zece ori mai puternice decât forțele intermoleculare non-specifice). Natura
forţelor intermoleculare de tip universal a fost stabilită prin lucrările lui Keesom,
 9

Debye şi London, din care rezultă că forţele intermoleculare de volum reflectă urmă-
toarele interacţii: interacţii dintre multipolii electrici permanenţi ai moleculelor (for-
ţe de orientare Keesom), interacţii dintre multipolii electrici permanenţi dintr-una
din molecule şi multipolii induşi de aceştia în altă moleculă (forţe de inducţie Debye
şi Falkenhagen) și interacţii dintre multipolii electrici temporari şi multipolii induşi
de aceştia în alte molecule (forţe de dispersie London). Între moleculele nepolare au
loc numai interacţiuni de tip dispersiv, pe când între moleculele polare acţionează
simultan cele trei tipuri de forţe Van der Waals. Ponderea celor trei tipuri de forţe
depinde de polaritatea şi polarizabilitatea moleculelor.

I.3. Modele teoretice privind interacțiunile intermoleculare în

soluții. Teoria lui Bakhshiev

Una din cele mai consacrate teorii privind soluțiile omogene considerate drept
medii dielectrice continue infinite, ce leagă interacţiunile solvit-solvent de energiile
de tranziţie electronice ale moleculei solvite, este cea a lui Bakhshiev [6], în care
deplasarea spectrală totală corespunzătoare SEA este dată de suma a trei termeni ce
exprimă contribuția fiecărui tip de interacțiune de tip universal:
(5)
sau:
(7)

unde (8)

şi (9)

unde h este constanta lui Planck, c este viteza luminii în vid, α g şi α e sunt polarizabilită-
ţile moleculei solvite aflate în stare fundamentală (g), respectiv excitată (e), a reprezintă
raza medie de acţiune moleculară, I și I’ sunt potențialele de ionizare corespunzătoare stă-
rii fundamentale, respectiv excitate, f și m reprezintă tăria oscilatorului atașat tranziției,
și respectiv, masa moleculei absorbante, ν~0 este frecvenţa tranziţiei electronice corespun-
zătoare moleculei în stare de vapori, µ g şi µ e sunt momentele de dipol ale moleculei sol-
vite aflate în stare fundamentală, respectiv excitată, iar ϕ este unghiul dintre orientările
momentului dipolar în cele două stări între care se produce tranziția.
În baza acestor relaţii cantitative au fost realizate şi interpretările rezultatelor
experimentale din această lucrare, utilizând valorile corespunzătoare ale parametri-
lor macroscopici ai solvenților.
10

PARTEA a II-a. Contribuția personală

Capitolul II. Investigații spectrale asupra rifampicinei în

soluții binare și ternare

II.1. Importanța studierii rifampicinei

Rifampicina (C43H58N4O12 – fig. 2.1), medicament bactericid de tip antibiotic,

face parte din grupa rifamicinelor; având un spectru antimicrobial larg, rifampicina
este cunoscută pentru capacitatea sa de a acționa asupra bacteriilor rezistente
la medicamente. Este un compus semisintetic, indicat mai ales în tratamentul
tuberculozei pulmonare și extrapulmonare.

Figura 2.1. Structura chimică a rifampicinei

O proprietate importanta a rifampicinei este natura sa zwiterionică ce are o in-
fluenta importanta asupra SEA ale acestei molecule, caracterizată de un cromofor cu
strucură planară de tip naftohidrochinonă, ce conferă compusului culoarea sa roșu
intens. Natura interacțiunilor solvit-solvent în soluții binare ale rifampicinei (pulbere
cristalină pură), cu solvenți polari și nepolari, și în soluții ternare ale rifampicinei cu
etanol și apă, în diverse proporții, a fost investigată în studiul de față, prin metoda
spectrofotometrică în domeniul vizibil și ultraviolet, având la bază teoria lui Bakhshiev.

II.2. Materiale și metode de lucru

S-au pregătit soluții binare și ternare prin dizolvarea moleculei spectral active
studiate atât în zece solvenți puri, cât și în amestecuri de apă și etanol în diverse
raporturi volumice. În cazul amestecurilor apă-etanol, s-au preparat soluții ternare
în proporții volumice de la 10:90 până la 90:10 etanol în soluție apoasă (v/v) cu ri-
fampicin – 0,2 mg pudră cristalină, dizolvată în 50 ml apă, respectiv etanol. În urma
 11

înregistrării SEA, atât în vizibil cât și ultraviolet, cu ajutorul spectrofotometrului UV-

Vis de tip Shimadzu UV-1700 s-au identificat frecvențele în maximele benzilor de
absorbție din vizibil, respectiv ultraviolet, pentru fiecare soluție studiată.
Pentru a evidenția și a interpreta principalele tipuri de interacțiuni dintre molecu-
lele de rifampicină și cele ale solvenților puri, s-au trasat regresii liniare între deplasări-
2
le spectrale și funcția f (n ) = n − 1 (ce pune în evidență interacțiunile de tip dispersiv),
ε −1 n2 + 2
funcția f (ε ) = (ce pune în evidență interacțiunile de orientare-inducție) și
ε +2 ε − 1 n2 − 1
respectiv funcția f (ε , n) = − (ce sugerează coexistența tuturor interacțiunilor
ε +2 n +2 2
de tip universal), corespunzătoare domeniului ultraviolet și vizibil, conform teoriei
Bakhshiev.

II.3. Rezultate experimentale privind efectul solventului asupra

spectrelor electronice de absorbție ale soluțiilor binare ale rifampicinei

Deplasarea hipsocromă a spectrelor de absorbție ale rifampicinei accentuată de

creșterea polarității solvenților, evidențiată mai ales in domeniul ultraviolet, scăde-
rea în intensitate a benzilor în urma procesului de protonare, precum și intensitatea
joasa ale acestora, indică faptul că benzile de absorbție ale soluțiilor binare și terna-
re cu rifampicina din domeniul UV-Vis sunt datorate tranzițiilor electronice de tip
n-π*. Măsurătorile s-au efectuat pe grupuri de solvenți nepolari și polari după cum
urmează:

a) Studierea influenței solvenților nepolari asupra benzilor de absorbție ale

rifampicinei
S-au studiat șase solvenți nepolari: 1) n-hexan, 2) cloroform, 3) toluen, 4) tetra-
clorură de carbon, 5) eter de petrol, 6) dietil eter (fig. 2.2).

Figura 2.2. Spectrele electronice de absorbție ale rifampicinei în solvenți

nepolari în vizibil și ultraviolet
12

În cazul măsurătorilor pe grupul de solvenți nepolari, în urma analizării celor

trei dependențe ale frecvenței din maximumul de absorbție din vizibil, respectiv
ultraviolet, de funcțiile de parametrii macroscopici, s-a obținut un coeficient de
corelație R>0,9 în cazul dependenței de funcția de indicele de refracție, ceea ce
evidențiază predominanța interacțiunilor intermoleculare de tip dispersiv în
soluțiile cu rifampicină (fig. 2.3 a-b).

(a) (b)
Figura 2.3 a-b. Corelația liniară între frecvența νmax din maximumul benzii de
absorbție al rifampicinei și funcția de indicele de refracție al solventului nepolar:
(a) domeniul vizibil; (b) domeniul ultraviolet
Solvenții nepolari influențeaza benzile de absorbție ale rifampicinei, deplasa-
rea hipsocromă (spre lungimi de undă mici) fiind de circa 400 cm-1 în domeniul
ultraviolet și, respectiv, 200 cm-1 în domeniul vizibil, odată cu creșterea polarității
solvenților.

b) Studierea influenței solvenților polari asupra benzilor de absorbție ale

rifampicinei

Figura 2.4. Spectrele electronice de absorbție ale rifampicinei în solvenți

polari în vizibil și ultraviolet
 13

Pentru a evidenția principalele tipuri de interacțiuni ce se manifestă în soluțiile

rifampicinei cu solvenți polari, s-au ales următorii solvenți: 7) acetat de etil, 8) acid
acetic, 9) n-pentanol, 10) izopentanol, 11) n-butanol, 12) izobutanol, 13) izopropa-
nol, 14) n-propanol, 15) acetonă, 16) formaldehidă, 17) etanol, 18) metanol, 19) N,N’-
dimetilformamida, 20) 1,2 etandiol, 21) apă distilată. În figura 2.4 sunt redate SEA
înregistrate pe întregul domeniu vizibil și ultraviolet pentru evidențierea efectului
de solvent.
În cazul grupului de solvenți polari, graficele dependenței deplasării spectrale
de funcția de constantă dielectrică a solvenților, respectiv funcția de constantă di-
electrică și indicele de refracție, susține ipoteza coexistenței interacțiunilor de tip
orientare-inducție și de tip dispersiv (fig. 2.5 a-b).

(a) (b)
Figura 2.5 a-b. Corelația liniară între frecventa νmax din maximul benzii de
absorbție din domeniul vizibil al rifampicinei în solvenți polari și
(a) f (ε ) = ε − 1 ; (b) f (ε , n) = ε − 1 − n2 − 1
2

ε +2 ε +2 n +2

(a) (b)
Figura 2.6 a-b. Corelația liniară între frecvența νmax din maximul benzii de
absorbție din ultraviolet al rifampicinei în solvenți polari și
ε −1
; (b) f (ε , n) = ε − 1 − n2 − 1
2
(a) f (ε ) =
ε +2 ε +2 n +2
14

Prin studiul grafic al dependenței frecvenței din maximul benzii de absorbție de

parametrii macroscopici ai solvenților polari în domeniul ultraviolet apropiat (fig. 2.6
a-b), s-a evidențiat co-existența interacțiunilor universale de orientare-inducție (prin
dependența liniară de funcția f(ε)) cu cele de tip dispersiv (prin dependența liniară
de funcția f(ε,n)).
Faptul că solvenții polari nu se grupează liniar în jurul dreptei de regresie, aspect
evidențiat printr-un coeficient de corelație < 0,90 (fig. 2.5-2.6), se poate datora mani-
festării interacțiunilor specifice (legături de hidrogen) între moleculele de rifampici-
nă și cele ale solvenților polari, în special cele de apă și alcooli, a căror contribuție se
adaugă la interacțiunile de tip universal. Și în cazul interacțiunii cu solvenții polari,
SEA ale rifampicinei sunt deplasate hipsocrom, cu circa 1160 cm-1 în ultraviolet și,
respectiv, 460 cm-1 în vizibil, această depalsare fiind mai pronunțată decât în cazul
solvenților nepolari.

II.4. Rezultate experimentale privind efectul solventului asupra

spectrelor electronice de absorbție ale soluțiilor ternare ale rifampicinei

Apa și etanolul, fiind solvenți protici, stabilizează mai bine starea fundamentală
decât cea excitată, acest lucru fiind evidențiat printr-o deplasare hipsocromă odată
cu creșterea polarității soluției ternare (fig. 2.7), caracteristica tranzițiilor cu transfer
de sarcină (ce apar îndeosebi în cazul solvenților binari), deplasarea din vizibil fiind
relativ mai accentuată (375 cm-1) față de cea din ultraviolet (354 cm-1).

Figura 2.7. Spectrele electronice ale rifampicinei in amestecuri apa-etanol

Din corelația liniară dintre frecvența în maximul benzii de absorbție și funcția
de constanta dielectrică a solventului binar rezultă că atât banda din vizibil (fig. 2.8),
cât și cea din ultraviolet corespund unor tranziții între nivele energetice implicate mai
ales în interacțiuni de orientare-inducție.
 15

Figura 2.8. Corelațiile liniare între frecvența νmax din maximumul benzii de
absorbție din vizibil al rifampicinei în soluțiile ternare
ε −1 ε −1 n2 −1
și funcția f (ε ) = (stânga) și funcția f (ε , n) = − (dreapta)
ε +2 ε + 2 n2 + 2

Modificarea pantei dreptei de regresie liniară odată cu scăderea concentrației

de etanol în apă, se poate datora modificărilor din sfera de solvatare a complexului
format prin legături specifice între moleculele de rifampicină și cele ale solventului
protic, sau prin substituția complexului solvit-etanol de către complexul solvit-apă.

Capitolul III. Investigații spectrale asupra trifenil

formazanilor în soluții binare

III.1. Importanța studierii trifenil formazanilor

Formazanii provin din clorura de tetrazol în urma proceselor de reducere en-

zimatică în celule vii (în special datorită activității dehidrogenazelor), esențiale în
metabolismul celular. Reducerea metabolică de către celulele vii a sării de tetrazol la
formazani intens colorați, a fost exploatată în ultimii ani pentru determinarea histo-
chimică a activității enzimatice. Capitolul de față își propune studiul trifenil formaza-
nului și a trei derivați ai acestuia, cu scopul de a interpreta comportamentul acestora
într-o serie de solvenți puri și de a evidenția deplasările benzilor de absorbție în
funcție de natura solventului utilizat.

III.2. Materiale și metode

Trifenil formazanul (TFF1) și derivații acestuia (figura 3.1) – TFF2 (N-carboxi–4

fenol–N’–fenil–C-3 nitrofenil formazan), TFF3 (N-nitro–4 fenil–N’-fenil–C–3 nitro-
fenil formazan), TFF4 (N-carboxi–2 fenil–N’–fenil–C–3 nitrofenil formazan) sunt
compuși de culoare roșu-violet intens, ce conțin trei grupări fenil dispuse simetric în
scheletul moleculei, conferind stabilitate compușilor și un caracter hidrofob.
16

Substituent R1 R2 R2’
TFF1 –H –H –H
TFF2 –NO2 –COOH –H
TFF3 –NO2 –NO2 –H
TFF4 –NO2 –H –COOH
Figura 3.1. Structura chimică a derivaților trifenil formazanului (unde R1, R2 și R2’
reprezintă grupările substituente ce definesc derivații trifenil formazanului)
În urma înregistrării spectrelor electronice de absorbție atât în ultraviolet, cât
și în vizibil, cu ajutorul spectrofotometrului UV-Vis de tip Shimadzu UV-1700, s-au
identificat frecvențele din maximele benzilor de absorbție pentru fiecare soluție studi-
ată și s-au trasat curbele de regresie liniară între aceste deplasări de frecvență induse
de solvenți și funcțiile de parametrii fizico-chimici macroscopici ai acestora, cu scopul
de a evidenția deplasările solvatocrome și pentru a interpreta natura interacțiunilor
solvit-solvent.

III.3. Efectul solventului asupra spectrelor absorbție ale trifenil

formazanilor

Pozițiile și intensitățile benzilor de absorbție atât din ultraviolet, cât și din vizibil
ale trifenil formazanilor în etanol nu se modifică în procesul de protonare; conside-
rând intensitatea mică a benzilor și deplasările batocrome la trecerea de la solvenți
nepolari la solvenți polari (fig. 3.2), acestor benzi le corespund tranziții de tip π-π*.

Figura 3.2. Evidențierea deplasărilor solvatocrome ale benzilor de absorbție ale

TFF1, respectiv TFF4, în solvenți puri
Deoarece trifenil formazanii sunt slab solubili în solvenți polari, s-a obținut o
corelație liniară foarte bună numai în cazul reprezentărilor deplasării de frecvența cu
funcția de indicele de refracție, evidențiind dominanța interacțiunilor intermolecula-
re de tip dispersiv (fig. 3.3–3.6).
 17

(a) (b)
Figura 3.3a-b. Deplasarea spectrală versus f(n) în domeniul ultraviolet în cazul
(a) TFF1: ν~ rosu = −8206,7 x + 34770 , R = 0,93 și ν~ bleu = −7474,1x + 34998 , R = 0,91; (b)
max max

TFF3: ν~max
bleu
= −12755 x + 35953 , R = 0,92 si ν~max
rosu
= −10800 x + 35929 , R = 0,95; (x este
f(n); R este coeficientul de corelație liniară)

(a) (b)
Figura 3.4 a-b. Deplasarea spectrală versus f(n) în domeniul ultraviolet în cazul
(a) TFF2: ν~ = −6372,3 x + 34975 , R = 0,95; (b) TFF4: ν~ = −11560 x + 36155 , R =
max max

0,92; (x este f(n); R – coeficientul de corelație liniară)

În cazul TFF1 și TFF3 în domeniul ultraviolet (fig. 3.3), distanța dintre cele două
drepte (~ 220 cm-1 (a), respectiv ~1200 cm-1 (b)) reprezintă o măsură a posibilelor
interacțiuni specifice între formazani și solvenții polari, în special cu alcooli, ce ar pu-
tea avea loc la nivelul atomilor de azot centrali din structura de bază a formazanului.
În ceea ce privește dependența deplasării de frecvența νmax din ultraviolet cu f(n) în
soluțiile binare ale TFF2 si TFF4, s-a evidențiat manifestarea forțelor de tip dispersiv
(fig. 3.4 a-b) ca și în cazurile anterioare, cu un coeficient de corelație liniară mai mare
decât 0,92.
Un comportament similar al derivaților trifenil formazanului în solvenții binari
s-a evidențiat și în domeniul vizibil.
18

(a) (b)
Figura 3.5 a-b. Deplasarea spectrală versus f(n) în domeniul vizibil în cazul
(a) TFF1: ν~ = −6208,8 x + 22301 , R = 0,95; (b) TFF3: ν~ = −6428,4 x + 22489 , R =
max max
0,88; (R – coeficientul de corelație liniară)

(a) (b)
Figura 3.6 a-b. Deplasarea spectrală versus f(n) în domeniul vizibil în cazul
(a) TFF2: ν~ = −4680,8 x + 21718 , R = 0,95; (b) TFF4: ν~ = −4444,3 x + 22055 , R =
max max

0,86; (R – coeficientul de corelație liniară)

În cazul dependenței deplasării frecvenței în maximumul benzii de absorbție din
vizibil de funcția de indicele de refracție s-a obținut o bună corelație liniară (R>0,86
– fig. 3.5–3.6), evidențiind dominanța interacțiunilor universale de tip dispersiv în
soluțiile derivaților de trifenilformazan. O contribuție suplimentară la deplasarea
frecvenței în maximumul benzii din UV-Vis o au și interacțiunile specifice (intra- sau
intermoleculare) de tipul legăturii de hidrogen.

Capitolul IV. Studiul unor compuși cu proprietăți

fluorescente
IV.1. Efectul solventului asupra spectrelor electronice ale
clortetraciclinei

Clortetraciclina (C22H23ClN2O8  , MCTC = 478.88 g/mol – fig. 4.1) – pulbe-

re cristalină pură de culoare galben intens, este un bine-cunoscut antibiotic, cu
 19

spectru larg de acțiune și proprietăți fluorescente, fiind cunoscută pentru activitatea

sa antimicrobiană.

Figura 4.1. Structura chimică a clortetraciclinei

IV.1.1. Materiale și metode

Prepararea soluțiilor de clortetraciclină și înregistrarea SEA s-au efectuat în

mod similar rifampicinei. Înregistrarea emisiilor fluorescente s-a efectuat cu aju-
torul unui spectrofluorimetru Perkin-Elmer LS 55 cu sistem de achiziție a datelor,
radiația excitatoare având λ = 374 nm. Experimentele au fost efectuate în colabora-
re cu laboratorul de investigații spectrale a Institutului de Chimie Macromoleculară
„Petru Poni” din Iași. Măsurătorile au urmărit atât frecvența în maximumul benzii de
fluorescență, cât și intensitatea acesteia.

IV.1.2. Evidențierea interacțiunilor intermoleculare și a efectului de

solvent în soluțiile clortetraciclinei

Solubilitatea mai redusă a clortetraciclinei a determinat limitarea numărului de

solvenți în cazul studiului privind efectul interacțiunilor solvit-solvent asupra spec-
trelor electronice. În figura 4.2-a sunt prezentate SEA în solvenți polari, iar spec-
trele de fluorescență au putut fi înregistrate într-un numar de șapte solvenți polari
(fig. 4.2-b).

(a) (b)
Figura 4.2. Spectrele electronice de absorbție din ultraviolet apropiat (a) și de
fluorescență în vizibil (b) ale clortetraciclinei în soluții binare
20

Benzile electronice de absorbție ale clortetraciclinei pot fi atribuite unor tranziții

de tip π-π* conform criteriilor generale de atribuire (intensitate relativ mică, depla-
sări mici la schimbarea naturii solventului, stabilitatea față de protonarea soluției).
Evidențierea principalelor tipuri de interacțiuni universale s-a realizat prin efectua-
rea studiului privind efectul de solvent pe un număr de nouă solvenți polari protici:
1) n‑pentanol, 2) izopentanol, 3) n-butanol, 4) izobutanol, 5) izopropanol, 6) n-propa-
nol, 7) etanol, 8) metanol, 9) apă.

(a) (b)
Figura 4.3. Corelația liniară între frecvența νmax din maximumul benzii de
absorbție din vizibil a clortetraciclinei în solvenți polari și
(a) f (ε ) = ε − 1 (R = 0,93); (b) f (ε , n) = ε − 1 − n2 − 1 ,
2

ε +2 ε + 2 n +2

(R = 0,92), R fiind coeficientul de corelație liniară

Banda de absorbție din vizibil a clortetraciclinei este sensibilă în egală măsură și la
constanta dielectrică și la indicele de refracție al solventului (fig. 4.3 a-b), fiind astfel pusă
în evidență coexistența celor două tipuri de interacțiuni universale principale: orientare-
inducție și dispersie, prin dependența de f(ε), respectiv dependența de funcția f(ε,n).
Pentru studierea comportării clortetraciclinei în solutii ternare cu apă-propanol
și apă-butanol, s-au înregistrat spectrele de absorbție (fig. 4.4 a-b); s-a observat depla-
sarea treptată spre albastru (hipsocromă) a frecvenței în maximumul de absorbție din
vizibil odată cu creșterea procentajului volumic de apă.
 21

(a) (b)
Figura 4.4 a-b. Spectrele de absorbție în vizibil ale clortetraciclinei în soluții
ternare: (a) amestecuri apă-propanol și (b) amestecuri apă-butanol

(a) (b)
Figura 4.5. Corelația liniară între deplasările de frecvență din spectrele de
absorbție în vizibil ale clortetraciclinei și f (ε , n) = ε − 1 − n2 − 1 în soluții ternare
2

ε +2 n +2
(a) amestecuri apă-propanol și (b) amestecuri apă-butanol
S-a evidențiat coexistența interacțiunilor dispersive cu cele de orientare-inducție în
cazul ambelor serii de amestecuri studiate, coeficientul de corelație mai mic în cazul pe-
rechii apă-butanol putând fi atribuit rolului mai semnificativ al interacțiunilor specifice –
posibil de tipul legăturii de hidrogen, în cazul acestui solvent binar. Influența procentajului
de apă asupra deplasării maximumului benzii de absorbție din vizibil a fost comparată cu
același efect evidențiat în cazul benzii de fluorescență – pentru amestecul apă-metanol și
apă-butanol. În cazul benzilor de fluorescență ale clortetraciclinei în solvenți polari puri sau
binari nu s-a pus în evidență nici o corelație matematică, între poziția maximumului benzii
și parametrii solvenților utilizați pentru realizarea soluțiilor binare și ternare.

IV.2. Studiul fluorescenței pioverdinei sintetizate în prezența

nanoparticulelor magnetice
Pioverdina sau pseudobactina este o moleculă de tipul chelaților fierului care se
sintetizează în celulele unor microorganisme în condițiile în care concentrația fierului
tinde să scadă în mediu (fig. 4.6).
22

Figura 4.6. Structura pseudobactinei sintetizată de Pseudomonas aeruginosa

Acest chelat al fierului este un compus cu fluorescența în domeniul verde-albastru al
spectrului vizibil având rolul unui depozit de fier necesar metabolismului celular. Studiul
efectuat a urmărit influența oxizilor de fier – în formă coloidala – asupra procesului de bi-
osinteză al acestui pigment – prin intermediul măsuratorilor de intensitate a fluorescenței.

IV.2.1. Materiale și metode

Compusul fluorescent al fierului a fost studiat în mediul de creștere al bacteri-

ei producătoare, în care s-au adăugat diferite concentrații de suspensie coloidală de
magnetită. Experimentele au fost efectuate în colaborare cu laboratorul de micro-
biologie medicală al Facultății de Farmacie din Iași. Comparația între fluorescența
culturilor bacteriene martor și cele două serii de culturi crescute în prezența nano-
particulelor coloidale de magnetită s-a făcut în baza citirilor intensității fluorescenței
(spectrofluorimetru Perkin Elmer) la diferite durate de timp: 2-4-6-8-12-14-20-22 de
ore de la inocularea bacteriei. Înainte de înregistrarea emisiei fluorescente, culturile
bacteriene au fost termolizate pentru eliberarea moleculelor de pioverdină în mediul
de suspensie. Excitarea fluorescenței s-a făcut la lungimea de undă de 300 nm.

Figura 4.7. Banda de fluorescență din vizibil a pioverdinei sintetizate în

culturile bacteriene martor (3), în culturile alimentate cu 10 ml/l (1) și respectiv
100 ml/l suspensie de magnetită (2)
 23

Reprezentarea grafică a dependenței intensității fluorescenței de concentrația

suspensiei de magnetită este redată în fig. 4.8 a-d. Din graficele de mai jos rezultă că in-
tensitatea fluorescenței pioverdinei – măsură a cantității de pigment biosintetizat în ce-
lulele bacteriene și eliberat prin termoliză în mediul de suspensie – crește proporțional
cu concentrația suspensiei de magnetită, la oricare din timpii de incubare.

2 ore 4 ore

850.00 850.00

intensitatea fluorescentei (u.a.)

intensitatea fluorescentei (u.a.)

800.00 y = 85.833x + 528

800.00
R2 = 0.9756
750.00 750.00

700.00 y = 1.4294x + 635.76 700.00

R2 = 0.6396
650.00 650.00

600.00 600.00

550.00 550.00

500.00 500.00
-10 10 30 50 70 90 110 0 10 100
concentratia suspensiei de magnetita (microl/l) concentratia suspensiei de magnetita (microl/l)

(a) (b)

6 ore 8 ore

850.00 850.00
intensitatea fluorescentei (u.a.)

intensitatea fluorescentei (u.a.)

800.00 800.00
750.00 y = 1.3266x + 656.19 750.00
700.00 R2 = 0.7134 y = 1.3246x + 660.04
700.00
R2 = 0.7002
650.00 650.00
600.00 600.00
550.00 550.00
500.00 500.00
-10 10 30 50 70 90 110 -10 10 30 50 70 90 110
concentratia suspensiei de magnetita concentratia suspensiei de magnetita (microl/l)
(microl/l)

(c) (d)
Figura 4.8 a-b-c-d. Corelarea intensității fluorescenței cu concentrația suspensiei
de magnetită la: 2 ore, 4 ore, 6 ore și 8 ore de incubare
După 14 ore de creștere, dependența intensității fluorescenței de concentrația
suspensiei de magnetită tinde să devină logaritmică – expresie a tendinței de saturație
a procesului de biosinteză a chelatului de fier (pioverdina).

Capitolul V. Determinarea unor parametri electrooptici ai

moleculelor studiate prin modelare computațională

V.2. Materiale și metode

Pentru a explica structurile macromoleculare ale unor compuși biologici – rifam-

picina, clortetraciclina, trifenil formazanii – și modul lor de acțiune, precum și o serie
de proprietăți specifice ale acestora, s-a apelat la modelele moleculare, prin aplicarea
24

unui soft specializat, HyperChem 8.0 – metoda semiempirică de calcul PM3, potrivi-
tă pentru studiul moleculelor biologice. Optimizarea geometriei moleculei, utilizând
un gradient maxim de 0,001 kcal/(Å∙mol) și algoritmul Polak-Ribiere drept criteriu
de convergență, permite rearanjarea geometriei spațiale și calculul energiilor, rezul-
tând o structură moleculară corespunzătoare energiei minime a moleculei.
Pentru înțelegerea relației structură-activitate biologică s-au determinat o serie
de parametri electrooptici în stare fundamentală ai acestor compuși (moment de di-
pol, polarizabilități, energii etc.).

V.3 Investigații teoretice asupra proprietăților moleculare ale unor

molecule biologic active în stare fundamentală

V.3.1. Modelarea structurii chimice și a proprietăților rifampicinei

Utilizând metoda semiempirică PM3 din cadrul programului HyperChem s-a

generat structura chimică a rifampicinei (C43H58N4O12), urmată de optimizarea ge-
ometriei și vizualizarea tridimensionala a acesteia (fig. 5.1). Acest produs antibiotic
are o structură complexă, fiind constituit din 117 atomi. O serie de parametri fizici ai
moleculei de rifampicin au fost determinați cu ajutorul aplicației QSAR (Quantitative
Structure-Activity Relationship) din cadrul aceleiași metode de simulare.

Parametru RIF
Masa moleculară (u.a.m.) 822,95
Aria suprafeței (Å2) 904,48
Volumul molecular (Å3) 2014,24
Momentul de dipol (D) 8,15
Polarizabilitatea (Å3) 85,25
Polarizabilitatea medie (u.a.) 435,75

Figura 5.1. Structura chimica a rifampicinei (bleu – carbon, alb – hidrogen, roșu –
oxigen, albastru – azot) și parametrii rifampicinei în stare fundamentală

Tabelul 5.1. Valorile energiilor rifampicinei în stare fundamentală

Energia totală (kcal/mol) –234,33 x 103
Energia de legătură (kcal/mol) –11940,37
Caldura de formare (kcal/mol) –403,48
EHOMO (eV) –8,10
ELUMO (eV) –1,14
ΔE = |EHOMO - ELUMO| (eV) 6,96
 25

S-au realizat diagramele moleculare pentru molecula de rifampicină. S-au

evidențiat astfel pentru molecula de rifampicin patru regiuni cu densitate de sarcină
negativă pronunțată (fig. 5.2 a) ce corespund situsurilor preferențiale de cuplare la cati-
oni. Obținerea suprafeței tridimensionale a distribuției densității potențialului electro-
static molecular evidențiază existența regiunilor cu electronegativitate crescută în care
sunt implicați atomi de oxigen (fig. 5.2 b).

(a) (b)
Figura 5.2 a-b. (a) Densitatea totală de sarcină electronică și (b) suprafața
tridimensională a distribuției densității potențialului electrostatic molecular al
moleculei de rifampicină în stare fundamentală

(a) (b)
Figura 5.3 a-b. Spectrul electronic de absorbție al rifampicinei obținut:
(a) prin simulare (b) experimental

Simulările pe baza metodei semiempirice PM3 oferă posibilitatea calculării ener-

giilor de frontieră pentru un sistem molecular dat. Nivelurile energetice ale orbitalilor
moleculari aduc informații asupra posibilităților de tranziție electronice. Plecând de la
structura optimizată a rifampicinei în stare fundamentală s-a calculat spectrul electro-
nic de absorbție (fig. 5.3 a), fiind similar cu cel obținut experimental (fig. 5.3 b).
26

V.3.2. Modelarea structurii chimice și a proprietăților clortetraciclinei

În urma optimizării structurii chimice a clortetraciclinei (C22H23ClN2O8), s-a

obținut structura tridimensională a acesteia (fig. 5.4). Spre deosebire de rifampicină,
această moleculă are o structură mai simplă, aproape planară – patru inele aromatice,
fiind constituită din 47 atomi. O serie de parametri fizici ai moleculei de clortetracicli-
na au fost determinați cu ajutorul aplicației QSAR (Quantitative Structure-Activity
Relationship) din cadrul programului HyperChem (fig. 5.4 și tabelul 5.2).

Parametru CTC
Masa moleculară (u.a.m.) 436,81
Aria suprafeței (Å2) 393,14
Volumul molecular (Å3) 986,29
Momentul de dipol (D) 6,36
Polarizabilitatea (Å3) 39,66
Polarizabilitatea medie (u.a.) 213,43
Figura 5.4. Structura chimică a clortetraciclinei (bleu – carbon, alb – hidrogen,
roșu – oxigen, albastru – azot, verde – clor) și parametrii clortetraciclinei în stare
fundamentală

Tabelul 5.2. Valorile energiilor clortetraciclinei în stare fundamentală

Energia totală (kcal/mol) –126,91 x 103

Energia de legătură (kcal/mol) –5130,57
Caldura de formare (kcal/mol) –266,47
EHOMO (eV) –8,75
ELUMO (eV) –0,82
ΔE = |EHOMO - ELUMO| (eV) 7,93

Pentru molecula de clortetraciclină s-au evidențiat trei regiuni cu densitate de

sarcină electronică ridicată, ce sunt evidențiate în modelarea bidimensională din
fig. 5.5 a. Suprafața tridimensională a distribuției densității potențialului electrosta-
tic molecular evidențiază existența a trei regiuni cu electronegativitate crescută în
care sunt implicați atomi de oxigen, reprezentând situsurile cele mai probabile de
interacțiune cu cationi (fig. 5.5 b).
 27

(a) (b)
Figura 5.5 a-b. (a) Densitatea totală de sarcină electronică și (b) suprafața
tridimensională a distribuției densității potențialului electrostatic molecular al
moleculei de clortetraciclină în stare fundamentală

(a) (b)
Figura 5.6 a-b. Spectrul electronic de absorbție al clortetraciclinei obținut:
(a) prin simulare (b) experimental
De asemenea, s-au calculat valorile energiilor de frontieră pentru acest antibiotic.
Nivelurile energetice ale orbitalilor moleculari aduc informații asupra posibilităților
de tranziție electronice. Plecând de la structura optimizată a clortetraciclinei în stare
fundamentală, s-a obținut spectrul electronic de absorbție (fig. 5.6 a) comparabil cu
cel obținut experimental (fig. 5.6 b).

V.3.3. Modelarea structurii chimice și a proprietăților trifenil

formazanilor

În urma efectuării optimizării geometriei celor patru derivați ai trifenil for-

mazanului, s-au obținut următoarele structuri spațiale (fig. 5.7), precum și parame-
trii fizico-chimici ai fiecărui compus aflat în stare fundamentală, prin metoda PM3/
HyperChem și aplicația QSAR (tabelele 5.3 și 5.4).
28

TFF1 TFF2 TFF3 TFF4

Figura 5.7. Structura chimică a derivaților de trifenil formazan (bleu – carbon, alb
– hidrogen, roșu – oxigen, albastru – azot)
Tabelul 5.3. Proprietătile fizice și microscopice ale trifenil formazanilor

Parametru TFF1 TFF2 TFF3 TFF4

Masa moleculară (u.a.m.) 300,36 389,37 390,36 389,37
Volumul molecular (Å3) 959,19 1091,46 1083,17 1053,03
Polarizabilitatea (Å3) 35,93 40,21 39,74 40,33
Polarizabilitatea medie (u.a.) 214,50 249,50 249,90 266,70
Momentul de dipol (D) 2,15 6,98 6,91 7,03
Refractivitatea (Å3) 97,25 111,34 109,89 109,66

Tabelul 5.4. Valorile energiilor trifenil formazanilor în stare fundamentală

Energia TFF1 TFF2 TFF3 TFF4

Energia totală (kcal/mol) –72,47x10 3
–105,63x10 3
–106,21x10 3
–105,63x103
Energia de legatură
–4375,94 –4941,50 –4752,10 –4937,62
(kcal/mol)
Caldura de formare
156,59 61,06 140,47 64,94
(kcal/mol)
EHOMO (eV) –8,56 –9,01 –9,13 –9,12
ELUMO (eV) –0,89 –1,59 –1,69 –1,45
ΔE = |EHOMO - ELUMO| (eV) 7,67 7,42 7,44 7,67

Structura TFF3, care este mult mai asimetrică decât cea a TFF1, probabil da-
torită grupărilor –NO2, substituite în poziții asimetrice la structura de bază a TFF1,
iar compușii TFF2 și TFF4 au structuri similare, derivând din TFF1 prin substituirea
grupării nitro și a grupării carboxil în pozițiile meta, respectiv para. Prezența grupării
–NO2 în poziția R1 și a grupărilor –COOH sau –NO2 în pozițiile R2 sau R2’ în structu-
rile derivaților TFF2-TFF4, determină o creștere a valorilor parametrilor specifici în
comparație cu cele ale TFF1.
 29

Capitolul VI. Aplicații privind interacțiunea rifampicinei și

a clortetraciclinei cu cationi de fier

Modelarea structurilor moleculare ale rifampicinei și clortetraciclinei prin me-

toda semiempirică PM3, din cadrul programului HyperChem, a permis obținerea
distribuției densității de sarcină electronică, precum și a potențialului electrostatic
molecular, corespunzătoare fiecărui compus farmaceutic în parte; astfel, s-au pus în
evidență regiunile cu electronegativitate ridicată din moleculele modelate, reprezen-
tând cele mai probabile situsuri de interacțiune cu cationii de fier din structura mie-
zului magnetic de oxid de fier (Fe3O4).

VI.2. Studiu spectral privind abilitatea rifampicinei de a forma

complecși metalici reversibili

S-a testat un model ce presupune posibilitatea formării unui complex magnetic

medicamentos reversibil ce conține rifampicina (RIF), cu posibilă aplicabilitate în
medicină, în terapia cu eliberare controlată de medicament și țintire în țesuturi de
interes din organism; s-a investigat experimental capacitatea acestui antibiotic de a
se cupla la atomii de fier din componența nanoparticulelor de magnetită (Fe3O4), de a
se forma un sistem stabil și controlat magnetic și s-au monitorizat ratele de eliberare
ale medicamentului într-un mediu echivalent cu țesutul uman, în prezență de câmp
magnetic.
În acest sens, s-au preparat două tipuri de fluide magnetice apoase (FM) pe bază
de magnetită, nanoparticulele având drept surfactant acidul citric (AC), respectiv hi-
droxidul de tetrametilamoniu (TMAOH) în cazul celui de-al doilea fluid magnetic.
Din ferofluidele concentrate s-au preparat câte 10 ml de diluţii diferite, iar prin dizol-
varea în apă distilată a substanţei pure, s-a preparat o soluție de rifampicină (30 mg
medicament la 100 ml apă distilată). Au rezultat șase soluții formate din fiecare din
diluțiile celor două FM și soluție de rifampicină pentru complexare (50% v/v).
După de 24 ore de incubație în condiții normale de temperatură, s-a observat că
amestecurile au rămas perfect omogene, neproducându-se nici un fel de modificare de
culoare sau tendinţe de separare. Ulterior, eprubetele s-au plasat în câmp magnetic,
fiecare eprubetă fiind aşezată deasupra unui magnet permanent (100 mT), după care
s-a adăugat imediat cu grijă, la fiecare din cele șase soluții stabile, câte o „coloană”
de apă de 10 ml, ce simulează țesutul umed din organism (adică organul-țintă unde
trebuie să fie eliberate moleculele de medicament controlate magnetic). S-a obţinut
astfel un sistem cu două faze lichide distincte, din acest moment considerându-se că
30

începe procesul de desorbţie a antibioticului din complexul RIF-MF. Pentru a urmări

dinamica decomplexării rifampicinei controlate magnetic, s-au înregistrat valorile
absorbantei la cele două lungimi de undă specifice absorbantei maxime pentru do-
meniul vizibil (474 nm) și ultraviolet (334 nm), din spectrul electronic de absorbție
al soluției cu rifampicină; măsurătorile spectrale s-au efectuat pe probe prelevate la
diferite intervale de timp (t = 0, t = 0,5 h, t = 1,0 h, t = 1,5 h, t = 2,0 h, t = 2,5 h si t =
24 h de la momentul debutului expunerii magnetice), utilizând un spectrofotometru
Shimadzu UV 1700.

Figura 6.1 a-b. Dinamica complexului reversibil RIF-FM-AC înregistrată pen-

tru domeniul vizibil (a) și ultraviolet (b)

Figura 6.2 a-b. Dinamica interacțiunii reversibile a rifampicinei cu soluția de

MF-TMAOH: a) domeniul vizibil, b) domeniul ultraviolet

În cazul complexului RIF-MF-AC se observă o tendință de eliberare rapidă a

moleculelor de rifampicină, atât pentru banda din domeniul vizibil, cât și ultraviolet,
evoluția înregistrând un maximum după aproximativ o jumătate de oră – fig. 6.1 a-b.
Rezultatele obținute în cazul complexării rifampicinei cu MF-TMAOH sunt prezen-
tate în fig. 6.2 a-b. Pentru cele trei concentrații de MF testate, s-a constatat că rifam-
picina eliberată în apă atinge concentrația maximă după 25 de ore, adică la t = 1 h de
 31

la începutul citirilor spectrofotometrice, atât în domeniul vizibil, cât și ultraviolet.

În cazul FM cu concentrația cea mai ridicată (C3) s-a observat cea mai înaltă rată
de decomplexare a medicamentului. În toate cele șase cazuri studiate, s-a observat
creșterea cu saturație a concentrației de substanţă medicamentoasă eliberată, în pri-
mele 0,5-2 ore de la începerea procesului de desorbţie.

VI.3. Sinteza de nanoparticule de magnetită grefate cu rifampicină

sau clortetraciclină în suspensii apoase

S-au preparat o serie de fluide magnetice biocompatibile noi, pe bază de nano-

particule de magnetită grefate cu molecule de antibiotic fără a utiliza agenți interme-
diari de legătura și dispersate în apă (cu rol de fluid purtător). În urma măsurătorilor
proprietăților reologice și ale caracteristicilor structurale prin metode standard, s-a
concluzionat că aceste fluide magnetice (miez magnetic/înveliș pe bază de antibiotic)
prezintă stabilitate în timp și biocompatibilitate, densități și vâscozități comparabile
cu cele ale lichidului purtător (apa), o bună granulație și cristalinitate ale nanopar-
ticulelor magnetice cu diametre fizice foarte reduse (7 nm–15 nm). Sistemele astfel
obținute reprezintă buni candidați în transportul magnetic și eliberarea controlată a
moleculelor de antibiotic, atașate la nanoparticulele de magnetită, la țesuturile-țintă,
în prezența unui câmp magnetic extern.
32

Concluzii generale
S-au evidenţiat tipurile de interacţiuni universale ce se manifestă în soluţiile
rifampicinei, clortetraciclinei şi a derivaţilor trifenil formazanului cu
solvenţi puri polari şi nepolari, prin aplicarea teoriei lui Bakhshiev în interpretarea
spectrelor electronice de absorbţie înregistrate în domeniul ultraviolet şi vizibil, prin
dependenţa frecvenţei din maximele de absorbţie din vizibil și ultraviolet, de con-
stanta dielectrică, respectiv de indicele de refracţie ai solvenţilor. Benzile spectrale
studiate au fost atribuite la tranziții de tip n-π* și π-π* în concordanță cu
criteriile generale de atribuire și pe baza rezultatelor experimentale.
Interacţiunile intermoleculare de tip universal de orientare-inducție și de dis-
persie au fost evidenţiate în soluţiile ternare ale rifampicinei și clortetraci-
clinei, cu apă şi alcooli pe baza spectrelor electronice de absorbţie, având în vedere
interpretarea efectelor adverse ale administrării rifampicinei în prezența apei și eta-
nolului în tratamentul unor pacienţi cu probleme speciale.
Stingerea fluorescenţei clortetraciclinei solvita în alcooli, ce s-a observat
în prezenţa apei, poate fi explicată prin stabilizarea stării excitate ca urmare a inter-
acţiunii suplimenatare a moleculelor solvite cu cele de apă; amplificarea treptată
a intensităţii fluorescenţei pioverdinei – eliberată prin termoliză – de către
celulele bacteriene cultivate, odată cu creşterea concentraţiei de nanoparticule de
magnetită, poate fi o măsură a stimulării biosintezei acestui chelat al fierului de către
celulele microbiene ca urmare a alimentării mediului de cultură cu nanoparticule de
oxid de fier (Fe3O4).
Modelarea structurilor moleculare ale rifampicinei, clortetraciclinei şi deriva-
ţilor de trifenil formazan – prin metoda semiempirică PM3 din cadrul programului
HyperChem, a permis calcularea unor parametri specifici stării fundamentale, rezul-
tând în buna concordanţă dintre spectrele electronice generate pe baza
algoritmilor matematici şi cele înregistrate experimental.
Obţinerea prin modelare a geometriilor tridimensionale a distribuţiei densităţii
potenţialului electrostatic molecular, a condus la identificarea situsurilor reactive
ale rifampicinei si clortetraciclinei susținând ipoteza utilizării lor la elibera-
rea controlată din complecși reversibili cu nanoparticule de magnetită
pe baza cuplării la ionii de fier; aceasta a constituit premisa preparării unor fluide
magnetice biocompatibile bazate pe nanoparticule de magnetită complexate
cu rifampicină, sau clortetraciclină, atașate direct la ionii de fier fără
înveliș intermediar.
 33

Bibliografie selectivă
[1] R.M. Kosower, B.G.Ramsey, (1959), J. Amer. Chem. Soc., 81, 856;
[2] T. Abe, Bull. Chem. Soc. Jpn., 30, 1314, (1965); 39, 936, (1966);
[3] A.W. Johnson, N-Ylid Chemistry, Academic Press, NY, 1966;
[4] I. Hirschfelder, W. Meath, Intramolecular Forces, Sydhey Interscience 1967;
[5] N. Mataga, T. Kubota, Molecular Interactions and Electronic Spectra, M. Dekker,
NY, 1970;
[6] N.G. Bakhshiev, Spectroscopia Mejmoleculiar’h Vzaimodeistviah, Izd. Nauka,
1972;
[12] R.J. Jakobsen, L.L. Brown, T.B. Hutson, D.J. Fink, A. Veis, (1983), Intermolecular
interactions in collagen self-assembly as revealed by Fourier transform infrared
spectroscopy, Science, 220(4603):1288 – 1290;
[13] V.T. Koyava, A.M. Sarzhevskii, G.V. Sharonov, (1984), Influence of
intermolecular interactions upon the duration of the fluorescence of solutions, J.
Applied Spectroscopy, 41(4):1131-1133;
[14] N.G. Bakhshiev, (1992), Intermolecular repulsion forces and optical spectra of
molecules in solutions, Optics and Spectroscopy, 72(1):53-56;
[15] S.A. Lee, S. Hotta, F. Nakanishi, (2000), Spectroscopic Characteristics and
Intermolecular Interactions of Thiophene/Phenylene Co-Oligomers in Solutions, J.
Phys. Chem. A, 104(9):1827 -1833;
[16] Y. Marcus, The Properties of Solvents, Publisher, John Willey & Sons Inc., 2000;
[17] W. Linert, Highlights in Solute-Solvent Interactions, Springer Verlag, 2002;
[18] I. Humelnicu, Elemente de spectroscopie moleculară, Editura Tehnopress, Iași,
2003;
[19] Ch. Reichardt, Solvents and Solvent Effects in Organic Chemistry, Publisher:
John Willey & Sons Inc., 2003;
[21] D.O. Dorohoi, D.E. Creangă, G. Surpățeanu, (1981), The Influence of the Solvent
on the Electronic Absorption Spectra of Some Pyridinium-Ylids, Analele Științifice
ale Univ. „Al. I. Cuza” Iași, Secțiunea I, Serie nouă, T27;
[22] V. Pop, D.O. Dorohoi, M. Delibaș, (1986), Consideration on the Statistic Model
of the Molecular Interactions in the Ternary Solutions, Analele Științifice ale Univ.
„Al. I. Cuza” Iași, T32, Ib, 80;
[23] D.O. Dorohoi, V. Pop, (1987), The Electronic Absorption Shifts of Some
Cycloimmonium Ylids in the Ternary Solutios, Analele Științifice ale Univ. „Al. I.
Cuza” Iași, T33, Ib, 79;
[24] D.O. Dorohoi, (2006), Electric dipole moments of the spectrally active molecules
estimated from the solvent influence on the electronic spectra, J. Mol. Struct.,
792-793(3):86-92;
[28] O. Clemens, M. Basters, M. Wild, S. Wilbrand, Ch. Reichert, M. Bauer, M.
Springborg, G. Jung, (2008), Solvent effects on the absorption/emission spectra of an
34

organic chromophore: A theoretical study, J. Mol. Struct.: Theochem, 866(1-3):15-20;

[29] M. Plass, C. Griehl, A. Kolbe, (2001), Solvent effect on the conformational behaviour
of amino acid and oligopeptide derivatives, J. Mol. Struct., 570(1-3):203-214;
[30] M.M. Bialokoz, G. Pratviel, St. Radzki, (2008), The influence of solvent polarity
on spectroscopic properties of 5-[4-(5-carboxy-1-butoxy)-phenyl]-10,15,20-tris(4-N-
methylpyridiniumyl)porphyrin and its complexes with Fe(III) and Mn(III) ions, J.
Mol. Struct., 875(1-3):468-477;
[31] L.M. Chen, J. Liu, J.C. Chen, S. Shi, C.P. Tan, K.C. Zheng, L.N. Ji, (2008),
Experimental and theoretical studies on the DNA-binding and spectral properties of
water-soluble complex [Ru(MeIm)4(dpq)]2+, J. Mol. Struct., 881(1-3):156-166;
[33] M. Saunders, G.A. Webb, M.S. Tute, (1987), A theoretical study of solvent effects
on molecular electronic properties, J. Mol. Struct., 158:69-78;
[62] M. Sing, A.J. Ferdous, M. Branham, Drug delivery, (1996), 3:289;
[63] B.B. Yellen et al., J. Magn. Magn. Mater., (2005), 293(1):647;
[64] N.A. Brusentsov et al., J. Magn. Magn. Mater., (2007), 11(1):176;
[65] M. Racuciu, D.E. Creanga, Gh. Calugaru, J. Optoel. Adv. Mater., (2005),
7(6):2859 ;
[66] D.E. Creanga, Gh. Iacob, M. Ursache, C. Nadejde, M. Racuciu, J. Optoel. Adv.
Mat., (2008), 10(3):628.
[67] C. Ghirvu, Mecanica cuantica (pentru uzul studentilor), Institutul Politehnic
Iasi, 1983.
[69] P.W. Atkins, Molecular quantum mechanics, Oxford University Press, New
York, 1983.
[72] I. Humelnicu, C. Ghirvu, Elemente de spectroscopie moleculara, Editura
Tehnopress, Iasi, 2003.
[74] S. Moldoveanu, A. Savin, Aplicatii in chimie ale metodelor semiempirice de
orbitali moleculari, Editura Academiei Romane, 1980.
[79] C.J. Cramer, Essentials of computational Chemistry: Theories and Models,
Second Edition, John Wiley & Sons Ltd, 2004.
[89] J.J.P. Stewart, J. Mol. Model., 2007, 13, 1173-1213.
[90] HyperChem 7.5, Molecular Visualization and Simulation Program Package,
Hypercube, Inc., 2002.
[116] Roslev P,  King GM., Application of a tetrazolium salt with a water-
soluble formazan as an indicator of viability in respiring bacteria, Appl Environ
Microbiol., 1993, 59(9):2891-6.
[118] D.A. Scudiero, R.H. Shoemaker, K.D. Paull, A. Monks, S. Tierney, Th.H.
Nofziger, M.J. Currens, D. Seniff, M.R. Boyd, Evaluation of a Soluble Tetrazolium/
Formazan Assay for Cell Growth and Drug Sensitivity in Culture Using Human and
Other Tumor Cell Lines, Cancer Res., 1988 48;4827
[121] Altman, F. P. Tetrazolium salts and formazans. Prog. Histochem. Cytochem.,9:
1-56, 1977.
 35

LISTA DE PUBLICAȚII

Articole indexate ISI:

1. Dorina E. Creangă, Gheorghe Iacob, Manuela Ursache, Claudia Nădejde,
Mihaela Răcuciu, Magnetic fluids as drug carrier in magnetically assisted
chemotherapy - an experimental study, Journal of Optoelectronics and Advanced
Materials, 2008, 10 (3):628-631, citat în:
- S. Dixit, P. Jeevanandam, Synthesis of iron oxide nanoparticles by thermal
decomposition approach, Advanced Materials Research, 67, 221-226, 2009
2. Claudia Nădejde, Dorina E. Creangă, Elena Filip, Dana O. Dorohoi, Spectral
investigation of triphenylformazan derivatives in ultraviolet light, Romanian
Journal of Physics, 2009, 54 (7–8):649–657;
3. Claudia Nădejde, Dorina E. Creangă Dana O. Dorohoi, Elena Filip, Ionel
Humelnicu, Study on the intermolecular interactions in rifampicin ternary
solutions - calculation of microscopic parameters of rifampicin molecules,
Journal of Molecular Liquids, 2009, 150 (1-3):51-55, citat în:
- A.M.O. Abdul Raheem, I. Iweibo, N. Obi-Egbedi, Microscopic Parameters
in the Excited State of Toluene and Some of Its Haloderavatives, Journal of
Sciences, Islamic Republic of Iran, 2010, 21(1): 31-36;
- Y. Han, D.  Shchukin, H.  Möhwald, Drug release of sonochemical protein
containers, Chemistry Letters, 2010, 39 (5):502-503;
4. Dorina E. Creangă, Antonia Poiată, Adrian Fifere, Anton Airinei, Claudia
Nădejde, Fluorescence of pyoverdine synthesized by Pseudomonas under the
effect of iron oxide nanoparticles, Romanian Biotechnological Letters, 2010, aflat
în evaluare.
5. Ciprian Axinte, Claudia Nădejde, Manuela Ursache, Anton Airinei, Aurelian
Cârlescu, Mihaela Răcuciu, Dorina E. Creangă, Magnetic submicron powder
preparation and characterization, Material Science Forum - Proccedings of the 4th
International Conference on Powder Metallurgy (RoPM 2009) – în curs de apariție.

Articole non-ISI:
1. Antonella Artenie, Claudia Nădejde, Dorina E. Creangă, Spectral study of
solvent influence upon rifampicin electronic absorption spectra, An. Şt. ale Univ.
Al.I. Cuza din Iaşi, Seria Biofizică, Fizică Medicală şi Fizica Mediului, 2007, Tomul
III, pp. 68-72;
36

2. Elena Filip, C. Nădejde, Dorina E. Creangă, Dana O. Dorohoi, Structural

modeling of some organic molecules with biological implications, An. Şt.
ale Univ. Al.I. Cuza din Iaşi, S. Biomaterials in Biophysics, Medical Physics &
Ecology, 2008, Tom I, pp. 43-47;
3. Dorina E.  Creangă, Gheorghe  Iacob, Claudia  Nădejde, Experimental
investigation on blood magnetic contamination in the presence of drug
molecules, Journal of Physics: Conference Series, 2009, 170, 012002;
4. Dana O. Dorohoi, Dorina E. Creangă, Mihaela Dulcescu, Claudia Nădejde,
Contribution of each type of intermolecular interaction to the total spectral shift
measured in liquid solutions of some n-ylids, Buletinul Inst. Politehnic din Iaşi,
Seria Matematică. Mecanică Teoretică. Fizică, 2009, Tomul LV (LIX), Fasc. 2,
pp. 75-84;
5. Claudia Nădejde, Valentin Pohoaţă, Dorina E. Creangă, Dana O. Dorohoi, Spectral
study on the solvent influence upon a fluorescent molecule - chlortetracycline,
Analele Ştiinţifice ale Univ. Dunarea de Jos din Galaţi, Seria Matematică, Fizică şi
Mecanică Teoretică, 2010, Fasc. II, Anul II (XXXIII), nr. 1, pp. 5-12;
6. Ecaterina Focanici-Ciurlică, Claudia Nădejde, Adelina C. Ciocan, Aurelian
Cârlescu, Dorina E. Creangă, Ovidiu Călţun, Andrei Sandu, Ioan I. Sandu,
Magnetic submicron particles coated in drug molecule – experimental study
focused on rifampicin interactions with iron atoms, Analele Ştiinţifice ale Univ.
Dunarea de Jos din Galaţi, Seria Matematică, Fizică şi Mecanică Teoretică, 2010,
Fasc. II, Anul II (XXXIII), nr. 1, pp. 19-27;
7. Luiza Budeanu, Corina Antochi, Claudia Nădejde, Dorina E. Creanga, Dana O.
Dorohoi, Anton Airinei, Spectral study of intermolecular interactions in binary
solutions of chlortetracycline hydrochloride, Rev. Şt. „V. Adamachi”, 2010;
8. Corina Aştefănoaei, Claudia Nădejde, Dorina E. Creangă, Experimental study
of the rheological properties of water-ethanol mixtures, Rev. Şt. „V. Adamachi”,
2010;
9. Claudia Nădejde, Ecaterina Focanici-Ciurlică, Dorina E. Creangă, Aurelian
Cârlescu, Vasile Bădescu, Magnetite nanoparticle coated with rifampicin and
chlortetracycline for drug delivery applications, American Institute of Physics
– Conference Proceeding Series 1311 of 8th Internationat Conferenceon the
Scientific and Clinical Applications of Magnetic Careers, Rostock, Germany,
2010, pp. 388-395;
10. Claudia Nădejde, Dorina E. Creanga, Dana O. Dorohoi, Spectrophotometric
assay of visible absorption band of triphenyl formazan derivatives, Bul. Inst.
 37

Politehnic din Iaşi, S. Matematică. Mecanică Teoretică. Fizică, 2010, Tom LVI
(LX), Fasc. 1, în curs de apariție;
11. Claudia Nădejde, Dorina E. Creanga, Dana O. Dorohoi, Theoretical
investigation on some physico-chemical properties of two antibacterial drugs,
Bul. Inst. Politehnic din Iaşi, S. Matematică. Mecanică Teoretică. Fizică, 2010,
Tom LVI (LX), Fasc. 1, în curs de apariție;

LISTA PARTICIPĂRILOR LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE

Participări la conferinţe naţionale

1. C. Nădejde, D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, Spectral investigation of ternary

solutions of rifampin, PhD Students Workshop on „Fundamental and Applied
Research in Physics - FARPhys’09”, octombrie 2007, Univ. Al.I. Cuza din Iaşi,
România – poster;
2. D.O. Dorohoi, D.E. Creangă, M. Dulcescu, C. Nădejde, Contribution of each
type of intermolecular interaction to the total spectral shift measured in liquid
solutions of some n-ylids, a 3-a Conferinţă Naţională de Fizică Aplicată -
CNFA’08, noiembrie 2008, Univ. Tehnică Gh. Asachi din Iaşi – poster;
3. D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, C. Nădejde, E. Filip, Electro-Optical Parameters
Calculation Of Some Triphenylformazan Derivatives, a 3-a Conferinţă Naţională
de Fizică Aplicată - CNFA’08, noiembrie 2008, Univ. Tehnică Gh. Asachi din
Iaşi – poster;
4. C. Nădejde, D.E. Creangă, M. Ursache-Oprişan, N. Apetroaie, V. Bădescu,
Experiments regarding the process of ferrophase preparation for stable magnetic
fluids, PhD Students Workshop on „Fundamental and Applied Research in
Physics - FARPhys’09”, octombrie 2009, Univ. Al.I. Cuza din Iaşi, România
– poster;
5. L. Budeanu, C. Antochi, C. Nădejde, D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, A.
Airinei, Spectral study of intermolecular interactions in binary solutions of
chlortetracycline hydrochloride, a XXXIX-a Conferinţă Naţională „Fizica Şi
Tehnologiile Educaţionale Moderne – FTEM 2010”, mai 2010, Univ. Al.I. Cuza
din Iaşi – poster;
6. C. Aştefănoaei, C. Nădejde, D.E. Creangă, Experimental study of the
rheological properties of water-ethanol mixtures, a XXXIX-a Conf. Naţ. „Fizica
Şi Tehnologiile Educaţionale Moderne – FTEM 2010”, mai 2010, Univ. Al.I.
Cuza din Iaşi – poster;
38

7. C. Aştefănoaei, C. Nădejde, D.E. Creangă, L. Szabo, N. Leopold, Physico-

chemical insight in the properties of water–ethanol mixtures for the study of
intermolecular interactions with rifampicin molecules, „Al XIII-lea Simpozion
Naţional de Bioinginerie Medicală pentru Studenţi  şi Tineri Cercetători”, mai
2010, Facultatea de Bioinginerie medicală, Universitatea de Medicină şi Farmacie
Grigore T. Popa, Iaşi – poster.
8. C. Nădejde, D.E. Creanga, D.O. Dorohoi, Spectrophotometric assay of visible
absorption band of triphenyl formazan derivatives, a 4a Conferinta Nationala de
Fizica Aplicata - CNFA’10, noiembrie 2008, Univ. Tehnică Gh. Asachi din Iaşi
– poster;
9. C. Nădejde, D.E. Creanga, D.O. Dorohoi, Theoretical investigation on some
physico-chemical properties of two antibacterial drugs, a 4a Conferinta Nationala
de Fizica Aplicata - CNFA’10, noiembrie 2008, Univ. Tehnică Gh. Asachi din Iaşi
– poster;

Participări la conferinţe internaţionale

1. C. Nădejde, D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, E. Filip, I. Humelnicu, Study on the

intermolecular interactions in rifampicin ternary solutions - calculation of
microscopic parameters of rifampicin molecules, a 4-a Conferinţă Internaţională
„Physics of Liquid Matter: Modern Problems – PLMMP’08”, mai 2008, Kiev,
Ucraina – prezentare orală;
2. C. Nădejde, D.E. Creangă, E. Filip, D.O. Dorohoi, Intermolecular interactions in
solutions of some triphenyl formazan derivatives studied by electronic absorption
spectra, a 4-a Conferinţă Internaţională „Physics of Liquid Matter: Modern
Problems – PLMMP’08”, mai 2008, Kiev, Ucraina – prezentare orală;
3. D.E. Creangă, Gh. Iacob, C. Nădejde, M. Răcuciu, Experimental study upon
rifampicin-ferrofluid complexes used in targeted drug delivery therapy in living
organisms, a 4-a Conferinţă Internaţională „Physics of Liquid Matter: Modern
Problems – PLMMP’08”, mai 2008, Kiev, Ucraina – poster;
4. C. Nădejde, D.E. Creangă, E. Filip, D.O. Dorohoi, Spectral investigation of
triphenylformazan derivatives in ultraviolet light, a 9-a Conf. „International
Balkan Workshop on Applied Physics – IBWAP’08”, iulie 2008, Constanţa,
România – poster;
5. C. Nădejde, D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, Solvent effect on the electronic
absorption spectra of rifampicin in binary solutions, International PhD Students
Workshop on „Fundamental and Applied Research in Physics - FARPhys’08”,
 39

octombrie 2008, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, România – poster;
6. D.E.  Creangă, Gh.  Iacob, C.  Nădejde, Experimental investigation on blood
magnetic contamination in the presence of drug molecules, Conf. Internaţională
„Safe production and use of nanomaterials - NanoSafe’08”, noiembrie 2008,
Grenoble, Franţa – poster;
7. C. Nădejde, D.E. Creangă, E. Filip, D.O. Dorohoi, Quantitative approach
of intermolecular interactions in binary solutions of organic compounds,
„Exploratory Workshop: New Tendencies In Computational Biophysics” -
Facultatea de Chimie, Universitatea de Vest Timişoara, iunie 2009, Timişoara,
România – prezentare orală;
8. C. Axinte, C. Nădejde, M. Ursache, A. Airinei, A. Cârlescu, M. Răcuciu, D.E.
Creangă, Magnetic submicron powder preparation and characterization, a 4-a
Conf. Int. „Powder Metallurgy - RoPM 2009”, iulie 2009, Craiova, România
– poster;
9. C. Nădejde, D.E. Creangă, L. Almásy, E. Pomyakushina, M. Ursache-Oprişan, N.
Apetroaie, V. Bădescu, Experiments regarding the role of magnetic/non-magnetic
stirring in the process of ferrophase preparation for stable magnetic fluids, Conf.
Int. TNT 2009 – Trends in NanoTechnology, septembrie 2009, Barcelona,
Spania – poster;
10. C. Nădejde, V. Pohoaţă, D.E. Creangă, D.O. Dorohoi, Spectral study on the
solvent influence upon a fluorescent molecule - chlortetracycline, I-a Ediţie a
„International Symposium on Applied Physics – Materials science, Environment
and Health”, noiembrie 2009, Galaţi, România – poster;
11. E.L. Focanici-Ciurlică, C. Nădejde, A.C. Ciocan, A. Cârlescu, D.E. Creangă,
O. Călţun, I. Sandu, I.I. Sandu, Magnetic submicron particles coated in drug
molecule – experimental study focused on rifampicin interactions with iron
atoms, I-a Ediţie a „International Symposium on Applied Physics – Materials
science, Environment and Health”, noiembrie 2009, Galaţi, România – poster;
12. C. Nădejde, E.L. Focanici-Ciurlică, D.E. Creangă, A. Cârlescu, V. Bădescu,
Magnetite nanoparticles coated with rifampicin and chlortetracycline for drug
delivery applications, a 8-a Conf. Int. „Scientific and Clinical Applications of
Magnetic Carriers”, mai 2010, Rostock, Germania – poster;
13. C. Nădejde, E.L. Focanici-Ciurlică, D.E. Creangă, A. Cârlescu, V. Bădescu,
Double-Layered Magnetite Nanoparticles for Biological Applications, a 8-a
Conf. Int. „Scientific and Clinical Applications of Magnetic Carriers”, mai 2010,
Rostock, Germania – poster.
40

Participări la Școli de Vară

1. Participare la CMS3 - Cell Model Systems Summer School: Advanced

Topics in Cell Model Systems, 8 – 13 iunie 2008, Area di Ricerca del CNR (Italian
National Research Council), Roma - Tor Vergata, Italia
2. Participare la ASON 1 – 1st Adriatic School on Nanoscience: From Atomic
to Macroscopic Nanostructures, 19 – 23 septembrie 2010, Dubrovnik, Croaţia

Experimentele prezentate în cadrul acestei teze s-au realizat

parţial cu sprijinul financiar oferit de CNCSIS – Bursa de
cercetare/creaţie artistică pentru tinerii doctoranzi de tip BD cod
309/2008 şi din Grantul de Cercetare PN II IDEI_2021-474/2009
coordonat de Prof. Dr. Dorina E. CREANGĂ.