Miracolul Sfintei Lumini de la Ierusalim

14-05-2009
O mare minune nu inceteaza sa se faca cunoscuta de mai bine de 1500 de ani! Zeci de mii de
oameni au povestit pe parcursul timpului minunea sfintei lumini ce singura se aprinde in
interiorul sfantului mormant de la Ierusalim  cat si la cei cu credinta adevarata care asteapta in
exteriorul bisericii cu lumanari in mana.Romanii au avut ocazia sa afle despre ceremonia
focului sacru din cartea parintelui Iosif Trifa “ Pe urmele mantuitorului “ dupa un pelerinaj la
locurile sfinte din anul 1925.O alta marturie este cea a parintelui Cleopa (in cartea “Pelerinul Roman “) care a fost la sfantul
mormant in anul 1975 cat si cea a parintelui Constantin Galeriu ( cartea “Duhovnici romani in dialog cu tinerii”) din anul 1993
si multe alte mii de marturisiri ale romanilor care au participat la slujba Invierii de la mormantul Sfant.
Multi au incercat sa desfiinteze cu fel si fel de argumente si povesti aceasta minune a crestinitatii, dar , aprinderea spontana
a lumanarilor din mana credinciosilor nu a putut-o explica nimeni! Chiar si in cadrul simpozioanelor de parapsihologie din
interiorul armatei s-a dezbatut problema aprinderii sfintei lumini incercand sa analizeze stiintific miracolul , fiind descris de ei
drept fenomen globular.Vom detalia si acest subiect dar mai intai sa povestim putin din istoria acestui moment divin.
Primele relatari despre Sfanta Lumina de la mormantul Mantuitorului nostru dateaza undeva in jurul secolului IV d.h. Nu
putini au fost cei care au istorisit cu lux de amanunte momentul sfant in care  “ lumina invierii “ s-a pogorat pe pamant.
Egeria, o călugăriţă spaniolă, a fost martoră şi a relatat în documente evenimentele Săptămânii Mari şi ale Sfintei Lumini din
Ierusalimul anului 384.
Sfântul Ioan Damaschin (675-749), în opera sa poetică, face referire clară la Sfânta Lumină.
Barnard, un călugăr occidental, scrie în lucrarea sa Itinerar că a fost martor al Luminii Sfinte în anul 870.
Ahmed ibn al-Kassa, un jurist arab († 936), face una din primele referiri la proprietăţile miraculoase ale Sfintei Lumini: „Deşi
e aprinsă, lumânarea nu te arde”.
Papa Urban al II-lea, în anul 1095, cu un an înaintea celei dintâi mari cruciade pentru eliberarea Locurilor Sfinte, pomeneşte
într-un discurs scris că, la Ierusalim, în Vinerea Patimilor „toate luminile din Sfântul Mormânt şi dimprejur, care au fost
stinse, se reaprind la poruncă divină”.

PatriarhulPerchezitionat

La ora 13.00, la Altarul grecesc se săvârşeşte Vecernia, care durează până la aproximativ ora 14.00. După terminarea
vecerniei, patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, iar apoi se dezbracă de veşmintele arhiereşti, rămânând doar în
stihar (o panza alba). Este controlat riguros de către poliţiştii evrei ca nu cumva să deţină vreo sursă de foc, brichetă, chibrit
etc. La această percheziţie asistă şi reprezentanţi din partea musulmanilor, catolicilor, iudeilor, copţi, armeni şi alţii. După ce
este controlat, se rupe sigiliul de pe uşă, iar patriarhul intră înăuntru cu un musulman, care îl supraveghează neîntrerupt. Pe
Sfântul Mormânt se află presărată vată din Vinerea de după Prohod. Pe această vată se lasă de la sine o umezeală, ca un
fel de rouă, şi patriarhul, sub supravegherea musulmanului, se aşază în genunchi şi se roagă lui Dumnezeu să trimită din
Cer Lumina. Sfânta Lumină vine diferit de la an la an şi aprinde vata umezită de pe Mormânt. După ce vata s-a aprins,
patriarhul o ia cu mâinile şi o pune în două cupe, pe care le dă diaconilor să le ducă în Sfântul Altar, iar el aprinde, din acea
vată, două mănunchiuri mari de lumânări şi iese împreună cu musulmanul afară din Sfântul Mormânt, dându-le Lumina celor
prezenţi acolo. Autorităţile locale controlează încăperea în care se află Sfântul Mormânt de vineri, după slujba prohodului,
când se presară vata, ca nu cumva să existe înăuntru vreo sursă de foc. După ce se termină de controlat fiecare colţişor,
uşa se sigilează şi nimeni nu mai are acces înăuntru până după Vecernia din Sâmbăta Mare, când intră patriarhul împreună
cu musulmanul care-l supraveghează. Am uitat sa spun ca toate candelele si lumanarile din interiorul bisericii si Sfantului
Mormant sunt stinse ca nu cumva cineva sa “fraudeze”  aprinderea Sfintei Lumini.
Dar miracolul nu se produce numai in interiorul mormantului ci si in afara sa.Multi povestesc cum au vazut venind din cer ori
bulgari de lumina, coloane de lumina, sau lumina sub forma de fulger aprinzand mai multe lumanari de-o data.Toti cei care
se duc de pastele Ortodox la sfantul mormant povestesc ca focul lumanarii  nu arde timp de vreo 3 minute.Multi s-au
fotografiat si au inregistrat video cum isi “spala” fata cu acest foc divin fara sa le ia foc nici macar parul.

Marturii ale pelerinilor

“Una dintre putinele minuni care au loc, in fiecare an, in zilele noastre este aceea a aratarii Sfintei Lumini la Sfintul Mormint
in noaptea de Inviere, adica a acelei lumini neaprinse de mina omeneasca. Asupra acestui lucru exista numeroase marturii,
sute si sute de credinciosi fiind prezenti in momentul cind, in noaptea Invierii lui Hristos, lumineaza pe pamint pentru citeva
clipe un foc nematerial, o lumina care poate fi tinuta in mina fara a te arde.” Ieromonah Petroniu TANASE
Schitul Prodromu, Muntele Athos. “Cand a fost parintele Petroniu la Sf. Mormant, Sfanta Lumina a venit asa: Cand s-a facut
rugaciunea pentru Sfanta Lumina, deodata a venit un stalp de foc si s-a speriat toata lumea, a venit deasupra Sf. Mormant
s-a despicat in 3, un stalp de foc a mers la Golgota, unul la Mormantul Domnului si unul la Biserica Sf. Invieri. In trei stalpi s-
a facut Lumina aceasta, caci nu vine in fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii sa se intoarca la
Pastile ortodoxe, dovada adevarului: Sfanta Lumina! Catolicii trebuie sa se intoarca la ortodoxia credintei, caci au facut
mare greseala cand au modificat data Pastilor, dupa voia lor si nu dupa voia lui Dumnezeu. Iata o minune, care de 2000 de
ani se tot repeta, dovada Invierii sigure a lui Iisus Hristos. Dar ce sa spuna sectarii, ca ei n-au nici Pasti, nici Craciun, toate
le fura de la ortodocsi? Ortodoxia este singura credinta mantuitoare, care il mantuie pe omul creat de Dumnezeu!” Parintele
Cleopa Ilie.
Iata ce marturiseste patriarhul Ierusalimului Diodor I : “ Imi gasesc drumul prin intuneric in camera interioara unde cad in
genunchi. Aici spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata
astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe
care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie dar culoarea se poate schimba si
lua multe nuante. Nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui
lac, piatra pare fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra,
alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina. Lumina nu arde! - niciodata nu
mi-am ars barba in toti cei 16 ani de cand sunt Patriarh al Ierusalimului si am primit Focul Sfant. Lumina are alta
consistenta, diferita de lumina focului care arde in candela. La un moment dat, Lumina se inalta si formeaza o coloana in
care focul este de natura diferita, asa ca pot aprinde lumanarile mele de la ea. Dupa ce am primit flacara, ies si dau Focul
intai Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt si dupa aceea tuturor celor prezenti in Biserica."
Parintele Galeriu confirma povestea doamnei Ioana Elena Corneanu din noaptea invierii : “Inghesuita si miscata de valul
lumii, imi plangea inima. Parca ma vedeam parasita de Dumnezeu - Doamne, m-ai lepadat de la fata ta! Luata de multime,
trec pe langa Piatra Ungerii, prin spatele Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, o putere m-a miscat inainte si deodata am ajuns
la piciorul scarii care urca spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin multime si am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii
Golgotei. Ma tineam cum puteam.Patriarhul a intrat in Sfantul Mormant. Ma rugam cu lacrimi. Deodata, apar fulgere de
lumina si scantei, ca margelele, ca globuletele. Intr-o mana aveam manunchiul de 33 de lumanari, in cealalta cinci lumanari,
intinse ca in rugaciune spre lumina. Inchid o clipa ochii, ca fulgerata, iar cand ii deschid, vad manunchiul de 33 de lumanari
aprins. Se aprind si celelalte cinci, si lumea aprinde de la mine. Fata imi e scaldata in lacrimi".

S-a crapat marmura

In anul 1579, conform mărturiilor istorice, armenii au dat bani sultanului Murat IV pentru a li se da voie să intre în Biserica
Sfântului Mormânt si să tină ei slujba de Înviere. Sultanul le-a dat voie, iar armenii au pătruns în biserică si au încuiat usile,
lăsându-i pe ortodocsi afară. Cuprins de disperare la vederea celor întâmplate, Patriarhul Ortodox a îngenuncheat pe
treptele bisericii si s-a rugat lângă una dintre coloane. În timp ce se ruga, coloana de lângă el s-a despicat, lăsând lumina să
vină afară prin fisură si să aprindă făcliile Patriarhului. Coloana există si astăzi (vezi foto alăturată).
Călugărul rus Daniel povesteste, la anul 1106, despre minunea Sfintei Lumini si despre ceremoniile legate de aceasta, într-o
manieră foarte detaliată. El arată că Patriarhul merge în Biserica Sfântului Mormânt cu două lumânări. Acolo îngenunchează
în fata lespezii pe care a fost asezat Mântuitorul după coborârea după Cruce. Rosteste rugăciuni si în acel moment se
petrece minunea. Lumina apare chiar din lespede - o lumină albăstruie, greu de descris, care în cele din urmă aprinde
candelele cu untdelemn si lumânările Patriarhului. Aceasta este Sfânta Lumină, care iese din Mormânt si aprinde si
lumânările credinciosilor din biserică.
Binecunoscutul istoric musulman Al Biruni scrie: "Un guvernator musulman a înlocuit fitilul lumânărilor cu sârmă din aramă,
ca lumânările să nu se poată aprinde. Când a venit însă focul, arama s-a aprins."
In cadrul simpozionului Actiuni Energo Informationale – Securitate si Aparare in Uniunea Europeana Strategii XXI, Bucuresti
17-18 aprilie 2008, s-a discutat despre fenomenul de la mormantul sfant.Sa urmarim ce spun si dansii : “ Fenomenul de
“venire a Sfintei lumini la mormantul Domnului “
A fost relatat de  numerosi observatori printre care si ieromonahul Ioanichie Balan.Se pare ca el se manifesta din anul 1326,
cand Ierusalimul era sub ocupatia turceasca si a aparut prima data in biserica Sf. Iacob din apropierea sfantului mormant,
odata cu craparea inexplicabila a unui stalp de marmura din biserica, in varful acestuia si dupa aceasta si la mormantul
Sfant.Conform altor relatari, fenomenul se repeta de 20 de veacuri, din an in an, la mormantul Domnului Isus Hristos aflat la
Ierusalim, in sambata mare a pastelui, intre orele 12.30- 13.30 in timpul Vecerniei mari.Mormantul (la care are loc
fenomenul) e controlat inca din noaptea vinerii mari de cativa politisti civili necrestini, un arab , un turc si un israelian, care
verifica obiectele si lespedea mormanului pentru ca aceasta sa nu aiba vreo sursa de foc si controleaza corporal pe
arhiereul grec care presara vata pe mormant.Dupa 15-20 minute de “fierbinte rugaciune” , usile mormantului sunt deschise
si se observa o lumina puternica, ca o scanteie luminoasa de fulger, coborand in zig zag din cupola mare a
bisericii.Patriarhul aduna cu mainile vata aprinsa de o flacara galben verzuie, care timp de cateva minute nu arde si o pune
in doua cupe de aur gaurite.Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele hara a se arde.Abia dupa cateva minute
flacara arde normal.

Astfel, descărcarea luminoasă sub formă de fulger reprezintă premisa formării de fulger globular, conform următoarei
succesiuni posibile de fenomene fizice: a) e de presupus că pereţii bisericii realizează prin gradul scăzut de umezeală, o
relativă izolare electrostatică a cupolei metalice în raport cu solul. Această cupolă se încarcă astfel cu o sarcină 
electrostatică suficient de mare, sub acţiunea gradientului de câmp electric dintre sol şi nori (de peste 200V/m), generat de
sarcina norilor, sarcina cupolei menţinându-se atât timp cât aerul din biserică e uscat (neîncărcat cu vapori de apă şi
săruri).  b) Când în biserică lumea vine în număr mare, după cele 15-20 de minute de “rugăminţi fierbinţi” ce preced apariţia
fenomenului, aerul din biserică se încarcă cu o cantitate relativ mare de aerosoli (vapori de apă şi săruri) produşi prin
transpiraţie, devenind astfel bun conducător de electricitate.La deschiderea uşilor mormântului, aceşti aerosoli pătrund în
incinta mormântului,făcând aerul bun conducător de electricitate şi sarcina cupolei se descarcă sub formă de fulger obişnuit,
fenomen facilitat de condensul de apă de pe mormânt (“roua divină”) şi de rolul de cavitate rezonantă pentru undele
electromagnetice, realizat de construcţia cupolei bisericii, (rezonanţa electromagnetică a acesteia slăbind legăturile
interatomice facilitand ionozarea)”
Dar ce explicatii stiintifice sa dai atunci cand lumanarile se aprind singure in exteriorul bisericii numai in acea noapte
sfanta ? Ca sa nu mai vorbim ca intre anii 400 si 1800 oamenii care asistau la aceasta slujba nu erau atat de multi asa cum
sunt acum .Dar pentru ca aceasta minune s-a raspandit atat de puternic catre cunoasterea tuturor,acum , an de an
Ierusalimul este tiscit de oameni in perioada pastelui Ortodox pentru a primi aceasta lumina nu numai in lumanare ci si in
interior fiintei lor.

 “Oricat ai incerca nu vei reusi sa multumesti pe toata lumea. Dar nu-ti face probleme.   Aplauzele lui Dumnezeu se aud cel
mai tare si dureaza cel mai mult!”

Doru Bem
http://www.ezoteric.ro/index.php?pag=nw&id=179&catid=28&p=miracolul-sfintei-lumini-de-la-ierusalim-.html