See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/273832477

Mineralogie

Book · February 2007

CITATIONS READS
2 2,056

2 authors, including:

Octavian Georgescu
Petroleum - Gas University of Ploiesti
37 PUBLICATIONS   26 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Crystal Structure Refinement (Minerals from Romania) View project

E&P Romania View project

All content following this page was uploaded by Gheorghe Branoiu on 21 August 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 OCTAVIAN GEORGESCU
GHEORGHE BRĂNOIU

MINERALOGIE

EDITURA UNIVERSITĂŢII PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI

2007
MINERALOGIE
 OCTAVIAN GEORGESCU
GHEORGHE BRĂNOIU

MINERALOGIE

EDITURA UNIVERSITĂŢII PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI

2007
Copyright © 2007, Editura Universităţii din Ploieşti
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Referenţi ştiinţifici:

Prof. dr. ing. DUMITRU FRUNZESCU

Conf. dr. ing. MIHAIL VALENTIN BATISTATU

Director editură:
Prof. univ. dr. ing. Iulian Nistor
Redactor:
Prof. univ. dr. ing. Iulian Nistor
Culegere text: Tehn.pr. Ina Oprea
Tehnoredactare computerizată:
Şef lucr. dr. ing. Gheorghe Brănoiu

Adresa: Editura Universităţii din Ploieşti

Bd. Bucureşti nr. 39, cod 100680
Ploieşti, România
Tel. 0244-573171, Fax: 0244-575847
 PREFAŢĂ

Mineralele şi rocile au o importanţă deosebită în evoluţia economică a

unei ţări, cererea crescândă de substanţe minerale utile impunând cunoaşterea
cât mai profundă a proprietăţilor şi calităţilor acestor substanţe, precum şi a
condiţiilor de formare şi răspândire în scoarţa terestră.
În consecinţă, cunoştinţe fundamentale despre „minerale” trebuie să aibă
nu numai inginerii geologi ci şi alţi specialişti (ingineri de foraj, ingineri
constructori, ingineri metalurgi, fizicieni, chimişti, etc.) şi chiar nespecialişti.
Lucrarea de faţă îşi propune să pună la îndemâna acestora cunoştinţele
generale, fundamentale, despre minerale în lumina recomandărilor făcute de
I.M.A.1, respectiv a C.N.M.M.N.2, menţionându-se însă şi vechile denumiri sau
chiar clasificări, unele discreditate dar încă rămase în uz în literatura mai veche.
Lucrarea este structurată pe două mari capitole: Cristalografie şi
Cristalochimie, într-un scurt capitol prezentându-se câteva noţiuni de
cristalogeneză.
Cristalografia este o disciplină de bază pentru studiul mineralogiei,
petrologiei, geochimiei, fiind importantă şi pentru rezolvarea problemelor de
fizică, metalografie, etc. Ea este studiată de fizicieni, chimişti, specialişti în
ştiinţa materialelor, care urmăresc între altele relaţiile dintre structura cristalelor
şi proprietăţile acestora.
Un mineral nu poate fi considerat un edificiu care poate fi asimilat cu
celula sa de bază, al cărui model, mai mult sau mai puţin simplificat şi
schematizat, este oferit de tratatele de mineralogie. Mineralul este format din
atomi, care în aceste condiţii au alte proprietăţi decât cele pe care ştim că le au

1
I.M.A. = International Mineralogical Association
2
C.N.M.M.N. = Commission on New Mineral and Mineral Names

5
în stare liberă. Aceste stări ale atomilor în cristale sunt studiate astăzi cu
metode speciale (difracţie de raze X, spectroscopie în infraroşu, spectroscopie
Raman, spectroscopie Mössbauer, microscopie electronică, microsonda
electronică, etc.).
Omogenitatea unui mineral este întreruptă de prezenţa impurităţilor, de
stările de dezordine, de existenţa vacanţelor, a atomilor interstiţiali.
Aprofundarea modurilor de legătură dintre particulele componente ale
mineralelor va contribui la perfecţionarea clasificării acestora.
În lucrarea de faţă s-a abordat o clasificare recomandată de C.N.M.M.N.
din cadrul I.M.A., care pleacă de la argumentele de mai sus, insistându-se
asupra cristalochimiei silicaţilor, minerale cu pondere mare în scoarţa terestră
şi, în general, mai puţin cunoscute decât celelalte clase de minerale.
Lucrarea a fost structurată corespunzător programei analitice cuprinzând
noţiuni, concepte de bază şi fenomene fizico-chimice şi geologice caracteristice
domeniului mineralogiei şi indispensabile pregătirii unor specialişti în domeniul
petrolului, geologiei, construcţiilor, protecţiei mediului, etc.
Lucrarea are la bază o vastă bibliografie, este bogat ilustrată cu figuri,
planşe şi tabele, dând posibilitatea cititorilor să o folosească pentru o bună
înţelegere a problematicii expuse.
Pe această cale autorii aduc mulţumiri colegului asistent doctorand
inginer Mihai Ciocîrdel pentru sprijinul acordat în culegerea textului şi execuţia
unor figuri din capitolul de cristalografie.
Autorii sunt recunoscători tuturor celor care aduc sugestii pentru
îmbunătăţirea formei şi calităţii lucrării la o nouă ediţie.

Octavian Georgescu
Gheorghe Brănoiu

6
 CUPRINS

1. INTRODUCERE.......................................................................................................11
1.1. Mineralogia ca ştiinţă..............................................................................................11
1.2. Utilizarea mineralelor..............................................................................................12
1.3. Evoluţia cunoştinţelor despre minerale....................................................................13
1.4. Istoricul dezvoltării mineralogiei şi petrologiei pe teritoriul ţării noastre..............14
2. CRISTALOGRAFIE.................................................................................................17
2.1. Cristalografia geometrică........................................................................................17
2.1.1. Substanţa amorfă şi substanţa cristalizată.............................................................17
2.1.2. Legile cristalografiei geometrice...........................................................................19
2.1.2.1. Legea Euler – Descartes.....................................................................................19
2.1.2.2. Legea constanţei unghiurilor..............................................................................20
2.1.2.3. Legea numerelor raţionale..................................................................................20
2.1.2.4. Legea zonelor.....................................................................................................22
2.1.2.5. Legea lui Bravais................................................................................................23
2.1.3. Simetria cristalelor.................................................................................................23
2.1.3.1. Elemente simple de simetrie...............................................................................23
2.1.3.2. Elemente complexe de simetrie..........................................................................25
2.1.3.3. Legile de asociere ale elementelor de simetrie geometrică
la poliedrele cristaline........................................................................................27
2.1.4. Sisteme cristalografice...........................................................................................29
2.1.4.1. Sistemul triclinic.................................................................................................34
2.1.4.2. Sistemul monoclinic...........................................................................................34
2.1.4.3. Sistemul rombic..................................................................................................34
2.1.4.4. Sistemul tetragonal.............................................................................................35
2.1.4.5. Sistemul cubic.....................................................................................................35
2.1.4.6. Sistemul trigonal.................................................................................................36
2.1.4.7. Sistemul hexagonal.............................................................................................37
2.1.5. Holoedrie şi meriedrie...........................................................................................37
2.1.6. Notaţia feţelor poliedrului cristalin........................................................................41
2.1.6.1. Notaţia cu indici..................................................................................................42
2.1.7. Formele cristalelor.................................................................................................44
2.1.7.1. Formele simple deschise.....................................................................................44
2.1.7.2. Formele simple închise.......................................................................................45
2.1.7.3. Formele compuse................................................................................................50
2.1.7.4. Specii şi forme corelate......................................................................................51
2.1.8. Edificii cristaline complexe...................................................................................52
2.1.8.1. Concreşteri paralele............................................................................................52
2.1.8.2. Concreşteri simetrice sau macle.........................................................................52
2.1.8.3. Epitaxia...............................................................................................................55
2.1.9. Reprezentarea grafică a cristalelor........................................................................55
2.1.9.1. Proiecţia sferică..................................................................................................56
2.1.9.2. Proiecţia gnomonică...........................................................................................57
2.1.9.3. Proiecţia stereografică........................................................................................58
2.1.9.4. Reţele de proiecţie..............................................................................................59

7
2.1.9.5. Proiecţii standard................................................................................................60
2.2. Cristalografia geometrică structurală......................................................................60
2.2.1. Şir reticular, reţea plană şi reţea spaţială...............................................................62
2.2.2. Celula elementară. Reţele Bravais.........................................................................62
2.2.3. Reţeaua reciprocă..................................................................................................64
2.2.4. Elementele de simetrie ale reţelei cristaline..........................................................65
2.2.4.1. Planele de simetrie cu alunecare.........................................................................66
2.2.4.2. Axele de simetrie ale structurii reticulare...........................................................67
2.2.5. Grupuri spaţiale.....................................................................................................67
3. CRISTALOGENEZA...............................................................................................73
3.1. Nucleaţia şi creşterea mineralelor din soluţii sau topituri.......................................74
4. CRISTALOCHIMIE.................................................................................................79
4.1. Legăturile chimice din reţeaua cristalină................................................................79
4.1.1. Legătura ionică......................................................................................................80
4.1.2. Legătura covalentă.................................................................................................81
4.1.3. Legătura metalică..................................................................................................83
4.1.4. Legături intermoleculare........................................................................................84
4.1.4.1. Legătura van der Waals......................................................................................84
4.1.4.2. Legătura de hidrogen..........................................................................................85
4.2. Dimensiunile particulelor constitutive ale reţelelor cristaline.................................86
4.3. Numere de coordinare. Aranjamente coordinative..................................................88
4.4. Fenomene cristalochimice........................................................................................93
4.4.1. Defectele reţelelor cristaline..................................................................................93
4.4.1.1. Defecte punctuale...............................................................................................93
4.4.1.2. Defecte unidimensionale....................................................................................94
4.4.1.3. Defecte bidimensionale......................................................................................95
4.4.1.4. Defecte tridimensionale......................................................................................96
4.4.2. Polarizarea reţelei cristaline...................................................................................97
4.4.3. Izomorfismul.........................................................................................................98
4.4.4. Polimorfismul......................................................................................................101
4.5. Clasificarea şi descrierea cristalochimică a mineralelor......................................104
4.5.1. Clasa elemente native..........................................................................................106
4.5.1.1. Subclasa metale................................................................................................107
4.5.1.2. Subclasa semimetale.........................................................................................109
4.5.1.3. Subclasa nemetale.............................................................................................109
4.5.2. Clasa sulfuri şi sulfosăruri...................................................................................112
4.5.2.1. Subclasa sulfurilor simple şi a compuşilor similari..........................................113
4.5.2.2. Subclasa sulfosăruri..........................................................................................119
4.5.3. Clasa oxizi şi hidroxizi........................................................................................121
4.5.3.1. Subclasa oxizi...................................................................................................122
4.5.3.2. Subclasa hidroxizi.............................................................................................127
4.5.4. Clasa halogenuri..................................................................................................130
4.5.5. Clasa carbonaţi....................................................................................................132
4.5.6. Clasa sulfaţi.........................................................................................................136
4.5.6.1. Sulfaţii anhidri..................................................................................................137
4.5.6.2. Sulfaţii hidrataţi................................................................................................138
4.5.7. Clasa fosfaţi.........................................................................................................140
4.5.7.1. Fosfaţi anhidri normali.....................................................................................141

8
4.5.7.2. Fosfaţi, arseniaţi, vanadaţi, hidrataţi, cu hidroxil sau halogen.........................142
4.5.8. Clasa silicaţi.........................................................................................................143
4.5.8.1. Subclasa nezosilicaţi.........................................................................................144
4.5.8.2. Subclasa sorosilicaţi.........................................................................................154
4.5.8.3. Silicaţi cu structură mixtă: nezosilicaţi şi sorosilicaţi......................................156
4.5.8.4. Subclasa ciclosilicaţi.........................................................................................158
4.5.8.5. Subclasa inosilicaţi...........................................................................................162
4.5.8.5.1. Piroxeni..........................................................................................................163
I. Piroxenii rombici.......................................................................................................168
II. Piroxenii monoclinici...............................................................................................169
III. Piroxenoizi..............................................................................................................173
4.5.8.5.2. Amfiboli.........................................................................................................174
I. Amfibolii de Mg-Fe-Mn-Li.......................................................................................176
II. Amfibolii calcici.......................................................................................................177
III. Amfibolii sodic-calcici............................................................................................181
IV. Amfibolii sodici......................................................................................................182
4.5.8.6. Subclasa filosilicaţi...........................................................................................185
4.5.8.6.1. Filosilicaţi cu strat octaedric hidrargilitic (dioctaedrici)...............................188
I. Filosilicaţi cu două straturi în pachetul structural (TOc)...........................................188
II. Filosilicaţi dioctaedrici cu trei straturi în pachetul structural (TOcT)......................191
4.5.8.6.2. Filosilicaţi cu strat octaedric brucitic (trioctaedrici)......................................196
I. Filosilicaţi cu două straturi în pachetul structural (TOc)...........................................196
II. Filosilicaţi cu trei straturi în pachetul structural (TOcT)..........................................199
4.5.8.6.3. Filosilicaţi de tip TOcT/Oc............................................................................211
4.5.8.7. Subclasa tectosilicaţi.........................................................................................218
I. Grupa silicei...............................................................................................................219
II. Grupa feldspaţilor.....................................................................................................229
III. Grupa feldspatoizilor...............................................................................................240
IV. Grupa scapolitului...................................................................................................247
V. Grupa zeoliţilor.........................................................................................................248
Bibliografie....................................................................................................................279

9
 Introducere

INTRODUCERE
1.1. MINERALOGIA CA ŞTIINŢĂ

Mineralogia este una din ştiinţele naturii care se ocupă cu studiul mineralelor,
termenul de mineral derivând din cuvântul latinesc minera = bucată de minereu, istoria
omenirii neputându-se concepe în afara substanţelor minerale, ele constituind o
componentă esenţială a vieţii economice a societăţii pe toate treptele dezvoltării sale.
Noţiunea de mineral include în sens strict, toate substanţele naturale, anorganice,
cristalizate sau în mod excepţional amorfe, solide sau lichide, omogene din punct de
vedere fizic şi chimic, care s-au format în scoarţa terestră şi fac parte din ea.
Noţiunea de mineral se poate extinde:
1. la lichidele şi gazele întâlnite în natură (H2O, CO2, N, He, etc.), care nu pot fi
legate de materia vie. Majoritatea autorilor consideră că, cu excepţia mercurului nativ,
nici un lichid nu poate fi considerat mineral.
2. la materiile organice fosile (răşini, asfalturi, cărbuni, diatomit, oase, etc.).
3. la produsele sintetice anorganice, amorfe sau cristalizate (sticle, smalţuri,
cimenturi, produse refractare, minerale sintetice), industria putând produce astăzi
minerale artificiale în cantităţi şi de calitate care depăşesc mult pe cele pe care le poate
furniza natura (diamante, rubine şi safire sintetice, carborund, periclaz etc.).
Starea cristalină este starea normală de existenţă a materiei solide, caracterizată
prin aranjarea ordonată, periodic tridimensională, a particulelor componente (ioni, atomi
sau molecule).
Cristalul (gr. krystallos = gheaţă), din punct de vedere morfologic, poate fi
definit ca un poliedru convex, mărginit de feţe plane, format în procesul de cristalizare
dintr-o topitură, din soluţie sau direct prin sublimare.
Omogenitatea chimică a cristalului este dată de uniformitatea compoziţiei
chimice în toată masa cristalului, iar omogenitatea fizică este consecinţa omogenităţii
chimice şi se manifestă prin existenţa aceloraşi proprietăţi fizice, pe direcţii paralele, în
întregul volum.
Specia minerală grupează indivizi ce au aceleaşi caracteristici esenţiale:
structură reticulară şi compoziţie chimică, care la rândul lor determină proprietăţile
fizice şi chimice caracteristice speciei.
Mineralele cristalizate pot lua forme exterioare regulate, formând cristale, sau
forme neregulate, rezultând mase cristaline. Gruparea mineralelor de acelaşi fel sau de
feluri diferite reprezintă un agregat mineral. Agregatul poate fi monomineral (alcătuit
dintr-un singur mineral), sau din mai multe specii minerale (agregat polimineral).

11
 Mineralogie

Roca este un agregat alcătuit din unul sau mai multe minerale, care apare în
cantităţi mari şi s-a format în condiţii geologice bine definite.
Agregatul sau roca devine minereu dacă prezintă interes pentru extragerea unuia
sau mai multor elemente sau dacă poate fi utilizat ca atare.
Minereul, în sens restrâns, poate fi definit ca un mineral metalifer sau un agregat
de minerale metalifere asociate, în cantitate mare sau mai mică, cu minerale de gangă,
din care se pot extrage în mod rentabil unul sau mai multe metale.
Noţiunea de gangă se referă la mineralele nemetalifere din minereuri care se
găsesc în asociaţie naturală (parageneză) cu minerale metalifere utile. Conţinutul în
metal al minereurilor poate fi exprimat în procente (%), în grame pe tonă (g/t) în cazul
metalelor preţioase (Ag, Au, Pt), care de regulă au conţinuturi sub 1% în zăcăminte. În
cazul pietrelor preţioase (diamant, rubin, smarald) un carat reprezintă 0,215 g.

1.2. UTILIZAREA MINERALELOR

Apariţia şi dezvoltarea mineralogiei este legată de nevoia cunoaşterii de către
om a mineralelor întrebuinţate în diverse scopuri: ca podoabe, pentru ornamente, la
confecţionarea uneltelor, în construcţii, ca materie primă pentru ceramică, lianţi,
abrazivi, materiale refractare, ca surse de energie (cărbuni, ţiţei, minerale radioactive),
ca îngrăşăminte sau amendamente în agricultură, în alimentaţie, medicină etc.
Periodizarea istoriei omenirii (mai ales a istoriei antice) se face după mineralele
şi metalele care au avut o largă utilizare într-un anumit interval de timp (epoca pietrei,
epoca bronzului, epoca fierului etc.).
La temelia dezvoltării social-economice a omenirii stă fierul, dezvoltarea
societăţii omeneşti luând un ritm deosebit odată cu descoperirea metodelor şi
procedeelor de extragere a fierului din oxizi (magnetit, hematit, limonit) sau din
carbonaţi (siderit).
Chinezii au cunoscut fierul şi magneţii în urmă cu 5000 de ani, după cum o
atestă cronicile chinezeşti. Extragerea fierului din minereuri oxidice s-a realizat cu cca.
3500 de ani î.Cr. de către hitiţii din Asia Mică.
Hematitul şi oxizii de mangan au fost utilizaţi încă din preistorie ca pigmenţi
minerali necesari colorării produselor ceramice sau la picturile rupestre.
Mineralele argiloase au avut o largă utilizare în preistoria şi istoria omenirii la
confecţionarea cărămizilor arse, la confecţionarea obiectelor de uz comun, de cult şi a
unor opere de artă (oale, castroane, farfurii, amfore, opaiţe, amulete, etc.), la
confecţionarea de tuburi ceramice pentru apeducte, tuburi pentru încălzirea locuinţelor.
Aurul a fost primul metal folosit de omenire în urmă cu aproximativ 17.000 de
ani, la început fiind extras din aluviuni şi ulterior din zăcăminte primare.
În întreaga lume se cunosc peste 150 de zăcăminte mai importante de aur, în
care se apreciază că ar exista peste 100.000.000 kg de aur. Aurul a fost şi încă mai este
etalonul monedelor naţionale, dar se utilizează şi în bijuterie, industria chimică şi
farmaceutică, dentistică, electronică etc.
Cuprul a fost descoperit în urmă cu 8000 de ani de către locuitorii de pe
versantul de sud a Munţilor Caucaz. Descoperirea bronzului (aliaj de Cu cu Sn şi alte
elemente) a avut loc în anul 5706 î.Cr. în oraşul Suza (Iranul de azi), acesta fiind folosit
la confecţionare de arme, scuturi, coifuri, săgeţi, lănci etc. Actualmente cuprul este un
metal foarte căutat în industria electrică şi electrotehnică. De asemenea, în industria
electrotehnică sunt astăzi folosite cantităţi mari de mice, talc, azbest şi feldspaţi, pentru

12
 Introducere

fabricarea izolatorilor şi grafitul pentru fabricarea electrozilor, a pilelor şi contactelor

mobile.
În industria chimică se folosesc cantităţi mari de pirită (FeS 2) pentru fabricarea
acidului sulfuric, a chibriturilor şi medicamentelor, sarea gemă (NaCl) pentru fabricarea
produselor cloro-sodice (HCl, Cl2, NaOH, etc), calcarele pentru fabricarea varului,
cimentului, bicarbonaţilor etc.
În industria ceramică, din caolin şi feldspaţi se fabrică porţelanuri, smalţuri,
emailuri şi izolatori electrici, iar în industria sticlei se folosesc cantităţi mari de cuarţ
(nisipuri cuarţifere, cuarţite, etc.).
În industria petrochimică (la rafinarea petrolurilor) se folosesc cantităţi mari de
bentonite şi zeoliţi (silicaţi cu structuri spaţiale cu goluri în formă de canale de
dimensiuni diferite).
Dintre primele minerale utilizate de către oameni, numai pietrele preţioase şi-au
păstrat de-a lungul istoriei un loc particular şi continuă să exercite asupra oamenilor o
anumită fascinaţie. Omul a folosit ca obiecte de podoabă pietre preţioase cum sunt:
diamantul, rubinul, safirul şi smaraldul şi pietre semipreţioase sau fine, cum sunt
mineralele folosite curent în bijuterie ca: turmalina, turcoaza, crisoberilul, spinelul,
zirconul, granaţii, jadul, cuarţul, opalul, amazonitul.

1.3. EVOLUŢIA CUNOŞTINŢELOR DESPRE MINERALE

Mineralogia şi petrologia (ştiinţa rocilor) au apărut în formele lor empirice în
momentul în care omul preistoric a fost nevoit să procure pietre pentru apărare şi
vânătoare.
Încercări de clasificare şi descriere a mineralelor sunt cunoscute încă din
antichitate. Aristotel (384-322 î.Cr.), în lucrarea sa „Meteorologica”, include date
despre minerale, metale şi fosile. Teophrast (372-284 î.Cr.), în lucrarea sa „Despre
pietre” face o descriere detaliată a mineralelor şi rocilor cunoscute, lucrarea fiind
considerată ca „prima carte de mineralogie”.
Plinius cel Bătrân (27-79 d.Cr.), în lucrarea enciclopedică „Historia naturalis” în
37 de volume, tratează în 5 volume despre pietre preţioase, minereuri metalice şi roci.
În Evul Mediu sunt de menţionat lucrările savanţilor arabi Al Biruni şi Avicena
(Ibn al Sina), acesta din urmă, în lucrarea sa „Tratat despre pietre”, face importante
observaţii mineralogice, emiţând chiar o teorie asupra formării munţilor.
În secolele următoare apar o serie de lucrări, care, prin conţinutul lor, stau la
baza mineralogiei şi cristalografiei moderne. Astfel Nicolaus Steno (Niels Stensen)
(1638-1698), descoperă şi enunţă în 1669 legea constanţei unghiurilor cristalelor
aceleiaşi specii minerale.
Romé de l’Isle (1736-1790) publică în 1772 prima lucrare de ansamblu asupra
formelor cristaline şi introduce pentru prima dată termenul de „cristalografie”.
În Suedia, Ch. Linné (1707-1778) întocmeşte o sistematică a mineralelor în
„spirit naturalist”, separându-le pe genuri, specii, fiecare specie căpătând două nume în
limba latină.
René Just Haüy (1743-1822) este fondatorul mineralogiei moderne. El a creat
cristalografia şi a ridicat mineralogia la rang de ştiinţă. În tratatele sale de Mineralogie
(1811) şi Cristalografie (1822), Haüy a realizat o bună definire a majorităţii speciilor
minerale cunoscute în epocă. Numeroase specii minerale poată numele pe care le-a dat
Haüy: ortoză, amfibol, piroxen, anatas, epidot, disten, sfen etc.

13
 Mineralogie

În secolele XIX şi XX, mineralogia şi petrologia cunosc o mare dezvoltare prin

lucrările savanţilor ruşi E.S. Feodorov, G.V. Vulf, V.I. Vernovdski, A.E. Fersman,
A.N. Zavariţki; a savanţilor francezi A. Bravais, Michel Lévy; a savanţilor germani
A. Schönflies, E. Mitscherlich, V.M. Goldschmidt, H. Rosenbusch, M.V. Laue; a
savanţilor englezi W.H. Bragg şi W.L. Bragg; a savanţilor americani J.D. Dana,
E.S. Dana, F. Turner, J. Verhoogen; a celor norvegieni – W.C. Brögges şi alţii.

1.4. ISTORICUL DEZVOLTĂRII MINERALOGIEI ŞI

PETROLOGIEI PE TERITORIUL ŢĂRII NOASTRE
Cunoaşterea mineralelor şi a rocilor, consecinţă a activităţii miniere de pe
teritoriul ţării noastre, este o preocupare de veche tradiţie. Sciţii, dacii şi romanii au
exploatat sarea din salinele din Transilvania de acum 2500 de ani. Sciţii exploatau
minereurile de cupru şi fier încă din anii 700-3000 î.Cr. După cucerirea Daciei, romanii
au luat ca pradă de război cca. 165.000 kg de aur şi 330.000 kg de argint.
Dintre lucrările tipărite, prima menţionare este lucrarea „Auraria Romano
Dacica” a lui Samuel Köléseri, tipărită la Sibiu în 1717, prima lucrare de mineralogie
despre Transilvania, scrisă de Inspectoratul general al minelor şi în care sunt descrise
bogăţiile minerale ale regiunii.
Dimitrie Cantemir (1673-1723), în lucrarea „Descriptio Moldaviae”, scrisă în
1716 şi tipărită postum în 1725 la Berlin, descrie salinele, extragerea aurului din
aluviuni, depozitele de fosfaţi din malul Nistrului şi izvoarele de păcură de la Dofteana
(Moineşti).
Prima carte de mineralogie scrisă în limba română (cu caractere chirilice) este a
medicului Iacob Cristian Cihac (1800-1888), intitulată „Istoria naturală, întâia-oară în
limba română compusă”, apărută la Iaşi în 1837. Lucrarea cuprinde trei capitole:
I – Imperia animalelor, II – Imperia plantelor şi III – Imperia mineralelor, cu 4 clase
(pietre pământoase, săruri minerale, minerale arzătoare şi metale). Sunt descrise
18 minerale din Moldova.
O descriere foarte detaliată a mineralelor din Transilvania este făcută în lucrarea
„Mineralogie Siebenburgens” de M.J. Achner, publicată la Sibiu în 1855.
Lucrarea era atât de detaliată încât prezenta şi ivirile de platină nativă semnalate
în aluviunile de la Pianu de Sus, jud. Alba. De altfel, pe teritoriul ţării noastre au fost
descoperite peste 30 de minerale noi, unele purtând numele toponimiei locale: silvanit
(Transilvania) – (Au,Ag)Te2, nagyagyt (săcărâmbit – Săcărâmb) – AuPb7S3(Te,Sb)5,
csiklovait (Ciclova) – Bi2Te(S,Se)2, dognecskait (Dognecea – Cu2S·2Bi2S3) etc.
Activitatea ştiinţifică modernă, sistematică, practic apariţia Geologiei, se leagă
de înfiinţarea învăţământului geologic universitar, respectiv a catedrelor de geologie de
pe lângă universităţile din Iaşi (1863) şi Bucureşti (1864), unde au activat ca primi
titulari profesorii, Grigore Cobălcescu (1831-1892) la Iaşi şi Grigore Ştefănescu
(1838-1911) la Bucureşti. Din aceeaşi generaţie face parte şi Petru Poni (1841-1925),
profesor de chimie la Universitatea din Iaşi, cercetător al chimismului mineralelor din
România, autor a primei monografii asupra mineralelor din ţara noastră.
În anul 1882 ia fiinţă, la Bucureşti, Biroul Geologic, sub îndrumarea căruia se
publică prima hartă geologică a României (1883-1898) la scara 1:800.000, iar în anul
1906 se creează Institutul Geologic al României, sub conducerea lui Ludovic Mrazec
(1867-1944).

14
 Introducere

Două importante personalităţi se remarcă prin contribuţia lor la dezvoltarea

geologiei româneşti, atât organizatoric cât şi ştiinţific: Gheorghe Munteanu Murgoci
(1872-1925) şi Ludovic Mrazec.
Gh. Munteanu Murgoci a studiat mineralele din Dobrogea, serpentinitele din
Parâng, amfibolii albaştrii din Făgăraş, chihlimbarul din România şi zăcământul de aur
de la Valea lui Stan, fiind şi întemeietorul pedologiei în România.
Ludovic Mrazec a studiat zăcămintele de petrol şi sare, domenii în care s-a
impus pe plan internaţional, fiind considerat părintele diapirismului.
O realizare deosebit de valoroasă a Institutului Geologic este harta geologică a
României la scara 1:500.000 începută sub direcţia lui L. Mrazec şi încheiată în 1959 sub
direcţia lui G. Macovei (1880-1968), profesor de geologie stratigrafică la Institutul
Politehnic şi Institutul de Mine Bucureşti.
În perioada imperiului Habsburgic, în Transilvania (sec. XVIII-XIX), o serie de
cercetători, proveniţi din şcoala austriacă, efectuează studii geologice pentru substanţele
minerale. Dintre aceştia amintim pe B. von Cotta care a studiat zăcămintele de mangan
din Bucovina, zăcămintele de fier din Covasna şi de la Ocna de Fier; Fr. Pošepny
(Munţii Lăpuşului, Rodna Veche, Roşia Montană, Băiţa Bihor); I. Krenner (Baia Sprie,
Valea Vinului, Roşia Montană); G. Tschermak (Rodna, Ocna de Fier, Roşia Montană,
Masivul Ditrău); M. Pálfy (Munţii Bihor, Gilău, Metaliferi, Harghita, Baia Mare); J.
Szádeczky (Munţii Harghita, Călimani, Ţicău – Preluca, Vlădeasa, Gilău, bauxitele din
Pădurea Craiului etc.).
Din generaţia născută în jurul anului 1900 s-a remarcat în geologie o pleiadă de
personalităţi cu lucrări valoroase în toate disciplinele geologice, majoritatea membrii de
frunte ai Academiei Române.
Mircea Savul (1895-1964) – profesor de mineralogie la Universitatea din Iaşi,
s-a remarcat prin lucrări de geotermometrie, analiză petrografică structurală şi
geochimia vanadiului, fosforului şi a manganului.
Alexandru Codarcea (1900-1974) – profesor de mineralogie la Institutul
Politehnic Bucureşti şi la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie Bucureşti, a descifrat
structura geologică a regiunii Ocna de Fier – Dognecea, fiind autorul unor ample lucrări
privind metamorfismul de contact termic, petrografia şi tectonica Carpaţilor
Meridionali.
Virgil Ianovici (1908-1990) – profesor de mineralogie la Universitatea din
Bucureşti şi Iaşi, a studiat şi definit mineralogic, petrografic şi genetic masivul alcalin
de la Ditrău, zăcămintele de baritină de la Somova şi Ostra, zăcământul polimetalic de
la Gemenea, amfibolii sodici din granitele şi sienitele de la Iacobdeal, elaborând
împreună cu alţi autori o vastă monografie a Munţilor Metaliferi şi a Munţilor Apuseni.
Nicolae Petrulian (1902-1985) – profesor de zăcăminte la Institutul Politehnic
Bucureşti, la Institutul de Mine şi Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie Bucureşti, rector
al acestor unităţi de învăţământ, stabileşte succesiunea de formare şi condiţiile de
geneză ale mineralizaţiilor din zăcămintele de sulfuri de la Herja, Săsar, Roşia Montană
şi a mineralizaţiei de cobalt de la Valea lui Neguleţ, introducând pentru prima dată în
ţara noastră studiul calcografic al mineralizaţiilor.
Eugen Stoicovici (1906-1992) – profesor de mineralogie şi geochimie la
Universitatea din Cluj, a abordat o tematică vastă de cercetare în domeniile
cristalografiei, mineralogenezei magmatice, metamorfice şi sedimentare, geochimiei,
mineralogiei şi petrologiei substanţelor artificiale, mineralogiei argilelor, cosmo-
mineralogiei.

15
 Mineralogie

Dan Giuşcă (1904-1998) – profesor de petrologie la Universitatea Bucureşti, a

adus date noi asupra telururilor aurifere, având importante lucrări de cristalochimie,
geochimie, petrografie regională. A realizat numeroase şi valoroase lucrări de cercetare
asupra ofiolitelor, banatitelor şi vulcanitelor neogene, proceselor de contact termic şi a
mineralizaţiilor asociate.
Acestora li se adaugă nume ca T.P. Ghiţulescu, M. Socolescu, I. Gavăt,
L. Pavelescu, V. Manilici, V. Brana, N. Lupei, G. Cioflică, Gh. Mastacan,
D. Rădulescu, Livia Steclaci, Victoria Stiopol, M. Kraütner, M. Borcoş şi, nu în ultimul
rând, profesorii de geologie de la Institutul de Petrol şi Gaze Ploieşti: C. Beca,
V. Dragoş şi Al. Kissling, care au format numeroase generaţii de specialişti în
domeniile geologiei, unii dintre ei lucrând cu rezultate deosebite şi pe alte meleaguri.
În prezent în stadiu final se află lucrarea amplă „Mineralogia României”,
elaborată de un colectiv de specialişti de la Institutul Geologic al României sub
îndrumarea acad.dr. geolog Gh. Udubaşa.

16
 Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

Anastasiu, N., 1981: Minerale şi roci sedimentare – determinator, Ediţia a II-a,

Universitatea Bucureşti.
Apostolescu, R., 1982: Cristalografie-mineralogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Apostolescu, R., 1987: Caleidoscop mineralogic, Editura Tehnică, Bucureşti.
Arghir, G., Ghergari, L., 1983: Cristalografie – Mineralogie, Îndrumător de laborator,
Institutul Politehnic Cluj Napoca.
Bailey, S.W., 1988: Hydrous phyllosilicates (exclusive of micas), Reviews in
Mineralogy, vol. 19, Mineralogical Society of America, Washington.
Bala, P., Samantaray, B.K., Srivastava, S.K., 2000: Dehydratation transformation in
Ca-montmorillonite, Bulletin of Material Science, vol. 23, no. 1, p. 61-67.
Beaufort, D., Papapanagiotou, Ph., Patrier, P., Traineau, H., 1995: Les interstratifiés I/S
et C/S dans les champs géothermiques actifs – sont-ils comparables à ceux des
séries diagénétiques ?, Bulletin Centres Recherches Exploration-Production Elf
Aquitaine, vol. 19, no. 1, p. 267-291.
Becherescu, D., Cristea, V., Marx, Fr., Menessy, I., Winter, Fr., 1977: Metode fizice în
chimia silicaţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Bedelean, I., Stoici, S.D., 1984: Zeoliţi, Editura Tehnică, Bucureşti.
Berner, R.A., 1981: Kinetics of Weathering and Diagenesis. In: Reviews in Mineralogy
vol. 8, Kinetics of Geochemical Processes, p. 111-134, Mineralogical Society of
America, Washington.
Betehtin, A.G., 1953: Curs de mineralogie (traducere din limba rusă), Editura Tehnică,
Bucureşti.
Bolgiu, O., 1975: Cristalografie, Editura Tehnică, Bucureşti.
Brana, V., Gridan, T., 1979: Baritina, witheritul şi celestina, Editura Tehnică, Bucureşti.
Brănoiu, Gh., 2005: On the mineralogical transformations caused by underground
combustion process in reservoir rocks from Suplacu de Barcău field, Buletinul
Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, Seria Tehnică, vol. 57, nr. 2, p. 33–43.
Brănoiu, Gh., Georgescu, O., 2006: On the calcium silicates hydrated forming in-situ
combustion of petroleum deposits, Proceedings of XVIIIth Congress of
Carpathian-Balkan Geological Association, Special Volume, September 3-6,
Belgrade, Serbia, p. 41-45.
Brănoiu, Gh., Georgescu, O., 2006: On the possibilities of estimation reached
temperature in reservoirs exploitation by in-situ combustion on the based of
mineralogical transformation, Petroleum-Gas University of Ploieşti Bulletin,
Technical Series, vol. LVIII, no. 4/2006, p. 45-52.
Brănoiu, Gh., 2007: Transformări mineralogice în urma proceselor de exploatare
secundară a zăcămintelor de hidrocarburi, Teza de doctorat, Universitatea
Petrol-Gaze din Ploieşti.
Brănoiu Gh., 2007: In-situ combustion area’s temperature estimation for Suplacu de
Barcău reservoir on basis of mineralogical transformations, Revista Română de
Petrol, vol. 14, no. 1/2007, p. 29-44, Câmpina.
Buerger, M.Y., 1963: Elementary Crystallography, John Wiley & Sons, New York,
London, Sydney.

279
 Mineralogie descriptivă

Buerger, M.Y., 1966: X-ray Crystallography, John Wiley & Sons, New York, London,
Sydney.
Caillère, S., Hénin, S., 1963: Minéralogie des argiles, Masson & Cie, Paris, 343 p.
Codarcea, Al., 1965: Mineralogie, vol. I, Cristalografia, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Constantinescu, E., Matei, L., 1999: Minerale rare, Editura Grand, Bucureşti.
Coombs, D.S., et al., 1997: Recommended nomenclature for zeolite minerals: Report of
the Subcommittee on zeolites of the International Mineralogical Association,
Commission on New Minerals and Mineral Names, The Canadian Mineralogist,
vol. 35, p. 1571-1606.
Costin, G., Ciocîrdel, M., 2004: Recomandări privind nomenclatura şi clasificarea
rocilor magmatice şi metamorfice, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
Cruceanu, M., Popovici, E., Bâlba, N., Naum, N., Vlădescu, L., Vasile, A., Russu, E.R.,
1986: Site moleculare zeolitice, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.
Dana, J.D., Dana, S.D., 1951: The system of Mineralogy, John Wiley & Sons, New
York.
Deer, W.A., Howie, R.A., Zussman, J., 1962-1965: Rock forming minerals, vol. 1-5,
Longmans, Green and Co. Ltd., London.
Dunn, P.J., Mandarino, J.A., 1987: Formal definitions of type mineral specimens,
Canadian Mineralogist, vol. 25, p. 571-572.
Dunn, P.J., 1990: The discreditation of mineral species, American Mineralogist, vol. 75,
p. 928-930.
Fleischer, M., 1975: Glossary of mineral species, Mineralogical record, Inc. P.O. Box
736 Bowye, Maryland.
Frunzescu, D., Georgescu, O., Brănoiu, Gh., 2004: On the silica diagenesis processes of
the coal debris from Miocene formation from Prahova County, Buletin UPG,
vol. LVI, nr. 1, p. 1-14, Ploieşti.
Giuşcă, D., 1986: Structura atomică a mineralelor, Editura Tehnică, Bucureşti.
Georgescu, O., 1985: Mineralogie – îndrumar de laborator, I.P.G. Ploieşti.
Georgescu, O., 1989: Studiul posibilităţilor de punere în evidenţă de noi zăcăminte de
hidrocarburi lichide şi gazoase în depozitele sedimentare şi ale fundamentului
fisurat productiv din perimetrul cuprins între valea Barcău şi valea Tur din
Depresiunea Pannonică, cu privire specială la caracterele mineralogo-
petrografice ale colectoarelor, Teză de doctorat, I.P.G. Ploieşti.
Georgescu, O., Frunzescu, D., Stamate, I., 1990: Asupra prezenţei zeoliţilor în nivelele
cineritice ale Oligocenului din faciesul extern al pânzei de Tarcău (Carpaţii
Orientali, zona sudică), Buletinul I.P.G., vol. XLII, nr. 1, Ploieşti.
Georgescu, O., 1997: Cristalochimie, Editura Imprimex, Ploieşti.
Georgescu, O., 2000: Determinarea mineralelor cu ajutorul microscopului polarizant,
Editura Premier, Ploieşti.
Georgescu, O., Frunzescu, D., Vasiliu, V.E., Dinu, F., 2000: Studiul mineralogo-
petrografic al argilelor ponţiene din cariera Sătuc – judeţul Buzău (partea I),
Buletinul U.P.G. Ploieşti, vol. LII, nr. 4, p.151-154.
Georgescu, O., Brănoiu, Gh., 2003: Cristalografie geometrică, Editura Universităţii din
Ploieşti.
Georgescu, O., Brănoiu, Gh., 2005: Mineralogie descriptivă, Editura Universităţii din
Ploieşti.
Gridan, T., 1996, Pietre şi metale preţioase, Editura Enciclopedică, Bucureşti.

280
 Bibliografie

Grim, R.E., 1968: Clay mineralogy, Second edition, McGraw-Hill Book Co., New
York.
Harvey, C., Browne, P., 2000: Mixed-layer clays in geothermal systems and their
effectiveness as mineral geothermometers, Proceedings World Geothermal
Congress 2000, Hyushu-Tohoku, Japan, May 28 – June 10.
Hey, M.H., 1954: New review of chlorites, Mineralogical Magazine, vol. 30, p. 277-
292.
Ianovici, V., Stiopol, V., Constantinescu, E., 1979: Mineralogie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Ianovici, V., Stiopol, V., Constantinescu, E., 1983: Proprietăţile fizice şi chimismul
mineralelor, Universitatea Bucureşti.
Ifrim, S., Roşca, I., 1989: Chimie generală, Editura Tehnică, Bucureşti.
Imreh, I., 1966: Cristalografie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Ionescu, M., Frunzescu, D., 1985: Petrografie, Îndrumător de laborator, I.P.G. Ploieşti.
Ionescu, M., Georgescu, O., 1993: Mineralogie şi petrologie, vol. II – Petrologie,
Editura U.P.G., Ploieşti.
Jude, R., 2006: Introducere în geologia zăcămintelor nemetalifere, Editura Universităţii
Bucureşti.
Kissling, Al., 1979: Mineralogie, Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti.
Kleber, W., 1965: Einführung in die Kristallographie, VEB Verlag Technik, Berlin.
Korbel, P., Novák, M., 1999: The complete enciclopedia of minerals, REBO Publishers,
Lisse (The Netherlands).
Lanson, B., Bouchet, A., 1995: Identification des minéraux argileux par diffraction de
rayons X – apport du traitement numériques, Bulletin Centres Recherches
Exploration-Production Elf Aquitaine, vol. 19, no. 1, p. 91-118.
Lanson, B., Meunier, A., 1995: La transformation des interstratifiés ordonnés (S ≥ 1)
illite-smectite en illite dans les séries diagénétiques. État des connaissances et
perspectives, Bulletin Centres Recherches Exploration-Production Elf Aquitaine,
vol. 19, no. 1, p. 149-165.
Lasaga, A.C., 1981: Rate Laws of Chemical Reactions, In: Reviews in Mineralogy, vol.
8, Kinetics of Geochemical Processes, p. 1-68, Mineralogical Society of
America, Washington.
Lasaga, A.C., 1995: Fundamental approaches in describing mineral dissolution and
precipitation rates, In: Reviews in Mineralogy, vol. 31, Chemical weathering
rates of silicates minerals, p. 23-86, Mineralogical Society of America,
Washington.
Laţiu, V.N., 1958: Cristalografia fizică, Editura Tehnică, Bucureşti.
Leake, B.E., et al., 1997: Nomenclature of amphiboles: Report of the Subcommittee on
amphiboles of the International Mineralogical Association, Commission on New
Minerals and Mineral Names, The Canadian Mineralogist, vol. 35, p. 219-246.
Leake, B.E., et al., 2004: Nomenclature of amphiboles: additions and revisions to the
International Mineralogical Associations amphibole nomenclature, American
Mineralogist, vol. 89, p. 883-887.
Macaleţ, V., 1996: Cristalografie şi Mineralogie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Machatschki, F., 1953: Spezielle mineralogie auf geochemischer grundlage, Springer-
Verlag, Wien.

281
 Mineralogie descriptivă

Manilici, V., 1965: Curs de mineralogie şi petrografie, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.
Mastacan, Gh., 1967: Cristale, minerale, roci, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Mastacan, Gh., Mastacan, I., 1976: Mineralogie, vol. I şi II, Editura Tehnică, Bucureşti.
Matei, L., 1986: Minerale şi roci argiloase, vol. I, II, III, Universitatea Bucureşti.
Matei, L., Cioran, A., Constantinescu, E., Crăciun, C., 1986: Metode fizice de analiză a
mineralelor şi rocilor, caiet de lucrări practice, Universitatea Bucureşti.
Matei, L., 1988: Determinator pentru metode fizice de analiză a mineralelor şi rocilor,
Universitatea Bucureşti.
Matei, L., Crăciun, C., 1991: Metode fizice de investigare a mineralelor argiloase,
Editura Tehnică, Bucureşti.
Matei, L., 1996: Determinator mineralogic, Editura Universităţii Bucureşti.
McMurchy, R.C., 1934: Crystal structure of chlorites, Zurnal kristallographie, vol. 88,
p. 420-432.
Millot, G., 1964: Géologie des argiles, Masson et Cie éd., Paris, 499 p.
Mocanu, B., Georgescu, O., 2006: Presence of the chabazite in the volcanic zeolitic
tuffs from the Apostolache area, Petroleum-Gas University of Ploieşti Bulletin,
Technical Series, vol. LVIII, no. 3/2006, p. 107-111.
Morimoto, N., et al., 1989: Nomenclature of pyroxenes – Subcommittee on pyroxenes,
Commission on New Minerals and Mineral Names – International Mineralogical
Association, Canadian Mineralogist, vol. 27, p. 143-156.
Mrazec, L., 1938: Curs general de minerale şi roci, Editura Fondului Universitar
profesor L. Mrazec, Bucureşti.
Mureşan, I., Ghergari, L., Bedelean, I., 1986: Determinator de minerale, Universitatea
din Cluj-Napoca.
Mureşan, I., 1997: Mineralogie, partea I, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Mureşan, I., Benea, M., 2002: Mineralogie sistematică – silicaţii naturali, Casa cărţii de
ştiinţă, Cluj-Napoca.
Nickel, E.H., 1995: The definition of a mineral, The Canadian Mineralogist, vol. 33,
p. 689-690.
Nickel, E.H., 1995: Mineral names applied to synthetic substances, The Canadian
Mineralogist, vol. 33, p. 1335.
Nickel, E.H., Grice, J.D., 1998: The IMA Commission on new minerals and mineral
names – procedures and guidelines on mineral nomenclature, The Canadian
Mineralogist, vol. 36, p. x-xx.
Pavelescu, L., 1966: Petrografia rocilor sedimentare, Editura Tehnică, Bucureşti.
Pavelescu, L., 1980: Petrografia rocilor magmatice şi metamorfice, Editura Tehnică,
Bucureşti.
Pavelescu, L., Mercus, A., Mercus, D., Alexe, I., Albu, D., 1971: Mineralogia
descriptivă, Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie, Facultatea de Geologie
Tehnică, Bucureşti.
Pavelescu, L., Mercus, A., Mercus, D., Alexe, I., Albu, D., 1976: Mineralogie
descriptivă – lucrări practice, ediţia a II-a, Facultatea de Geologie şi Geografie,
Universitatea Bucureşti.
Pârvu, G., Vinogradov, C., Pauliuc, S., Preda, I., 1979: Petrografia aplicată a rocilor
carbonatice sedimentare, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
Petrulian, N., 1973: Zăcăminte de minerale utile, Editura Tehnică, Bucureşti.

282
 Bibliografie

Pop, I., Niculescu, V., 1971: Structura corpului solid, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti.
Popescu, C.Gh., 2003: De la mineral la provincie metalogenetică, seria SEGR, Editura
Focus, Bucureşti.
Rădulescu, D., Dimitrescu, R., 1966: Mineralogia topografică a României, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti.
Rădulescu, D., Anastasiu, N., 1979: Petrologia rocilor sedimentare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Rickwood, P.C., 1981, The largest crystals, American Mineralogist, vol. 66,
p. 885-908.
Rieder, M., et al., 1998, Nomenclature of the micas, The Canadian Mineralogist,
vol. 36, p. x-xx.
Robb, L., 2005: Introduction to ore-forming processes, Blackwell Publishing, London.
Robinson, D., De Zamora, A.S., 1999: The smectite to chlorite transition in the
Chipilapa geothermal system, El Salvador, American Mineralogist, vol. 84,
p. 607-619.
Sahama, Th.G., Rankama, K., 1970: Geochimia (traducere din limba engleză), Editura
Tehnică, Bucureşti.
Sirotin, I.I., Saskolskaia, M.P., 1981: Fizica cristalelor, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
Stoica, C., Gherasie, I., 1981: Sarea şi sărurile de potasiu din România, Editura Tehnică,
Bucureşti.
Strunz, H., 1970: Mineralogische Tabellen, Akademische Verlagsgesellschaft
Geest&Porting K-G, Leipzig.
Şeclăman, M., Gunnesh, K., 1975: Determinator pentru rocile magmatice şi
metamorfice, Editura Tehnică, Bucureşti.
Şeclăman, M., 1981: Introducere în termodinamica sistemelor şi proceselor minerale,
Editura Academiei, Bucureşti.
Tatarinov, P.M., 1967: Condiţiile de formare a zăcămintelor de minereuri metalifere şi
nemetalifere, Editura Tehnică, Bucureşti.
Teoreanu, I., Ciocea, N., Bărbulescu, A., Ciontea, N., 1985: Tehnologia produselor
ceramice şi refractare, vol. I şi II, Editura Tehnică, Bucureşti.
Todor, D.N., 1972: Analiza termică a mineralelor, Editura Tehnică, Bucureşti.
Vainstein, B.K., 1989: Cristalografie modernă, vol. I – Simetria cristalelor, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
White, A.F., Brantley, S.L., 1995: Chemical weathering rates of silicates minerals – an
overview, In: Reviews in Mineralogy, vol. 31, Chemical weathering rates of
silicates minerals, p. 1-22, Mineralogical Society of America, Washington.
Zamfirescu, Fl., Comşa, R., Matei, L., 1985: Rocile argiloase în practica inginerească,
Editura tehnică, Bucureşti.

283
 ISBN 978-973-719-208-0

View publication stats