PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN TRATAMENTE

APARATUL CARDIOVASCULAR
Cardiopatia ischemică se manifestă sub forma anginei pectorale sau a infarctului miocardic.
Angina pectorală este tratată cu extracte din degețel roșu sau degețel lânos, specii cu toxicitate
crescută, care impun precauții și o dozare corectă. Printre plantele care pot fi utilizate fără riscuri, se
numără :
- Pentru angina pectorală dureroasă : talpa-gâștii, coada racului, frunze de roiniţă,
rădăcina de valeriană.
- Pentru angina pectorală nedureroasă : coada-şoricelului ( în general se beau 2 căni din
ceai pe zi ) sau tinctură de arnică montană ( 10 picături dimineaţa ).
Infarctul miocardic acut este forma complicată a anginei pectorale, la care se ajunge atunci
când aceasta nu este tratată corect.
Palpitațiile sau aritmia cardiacă sunt reprezentate de bătăile neregulate ale inimii, care pot
să apară din diferite cauze. Plantele recomandate în această situație sunt : odoleanul, păducelul, teiul,
talpa-gâștii, valeriana.
Ceaiul combinat util în aritmia cardiacă se obține din amestecul în părți egale obținut din :
frunze și flori de păducel, flori de tei, talpa-gâștii și rădăcină de valeriană. Infuzia se obține din 2
lingurițe de amestec la o cană cu apă, 2 căni/zi.
Ateroscleroza reprezintă îngroșarea pereților vaselor de sânge datorită depunerilor de
colesterol, ceea ce îngreunează sau împiedică curgerea sângelui în zonele afectate, împiedicând astfel
schimbul de substanțe între sânge și celule. Se poate manifesta în diferite locuri în organism ( la
nivelul inimii, al creierului etc ).
Plante cu efecte terapeutice recunoscute sunt : psyllium, ginseng, schinduf, anghinarea,
gălbenelele, flori de tei.
Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea valorilor tensiunii arteriale sistolice
( maximă ) și diastolice ( minimă ) peste valorile 160/95 mmHg. Între 140/90 și 160/95 mmHg se
consideră tensiune de graniță.
Pentru formele ușoare, pot fi folosite cu succes frunzele și florile de păducel și talpa-gâștii, la
care se adaugă plantele cu efect diuretic ( anghinarea, codițele de cireșe, păpădia, frunzele de
mesteacăn etc ) și cele cu conținut mare de bioflavonoide ( de ex : afinul ). Pentru valori mai ridicate
ale tensiunii se pot folosi Rhodiola rosea, cuișoarele ( apa sau uleiul de cuișoare, cu precauție ).
Boala varicoasă este reprezentată de dilatațiile care apar la nivelul venelor, permanente și
neregulate. De obicei, ele se localizează în jumătatea inferioară a corpului, datorită disfuncției
valvelor venoase sângele având tendința de a stagna, ducând astfel la dilatarea vasului.
Hemoroizii sunt tot vene varicoase, dezvoltate la nivelul părții terminale a intestinului gros,
în zona anală.
Printre plantele recomandate în această situație, în tratament intern, se numără : castanul
sălbatic, hamamelis, sulfina, tătăneasa, urzica moartă, usturoiul. Pentru tratamentul extern al
hemoroizilor pot fi folosite : băile locale și compresele cu ceaiuri din plante cu efect antiinflamator,
antiseptic, astringent, calmant : coada-șoricelului, mușețel, pătlagină, urzică, combinate în părți egale
și utilizate în infuzie ( 100 g amestec de plante la 1 litru apă, aplicat de 2 ori pe zi ).

1
 APARATUL URINAR
Pentru că tratarea afecțiunilor aparatului urinar necesită un aport crescut de lichide, în cazul
bolnavilor cu insuficiență cardiacă sau renală, aportul de lichide trebuie să fie stabilit sub directa
îndrumare a medicului curant, în strânsă legătură cu valorile diurezei.
Infecțiile urinare sunt afecțiuni frecvente ale aparatului urinar, reprezentate de eliminarea de
germeni prin urină. Cea mai răspândită este cistita, inflamația vezicii urinare, boală care este specifică
femeilor, foarte rar fiind întâlnită la bărbați.
Tratamentul infecțiilor urinare presupune în primul rând un aport crescut de lichide, care au
rolul de a spăla germenii din vezica urinară. Este indicat ca, pe lângă apă, să se consume și ceaiuri
din plante cu efect diuretic, dezinfectant și antiinflamator, cum sunt : coada-șoricelului, codițele de
cireșe, coada-calului, frunzele de merișor, frunzele de mesteacăn, mușețelul, mătasea de porumb,
florile de soc, splinuța. Cistita poate fi tratată, de asemenea, cu ulei de : anason, cimbru, eucalipt,
ienupăr, levănţică, pin, sovârv sălbatic.
Pentru tratarea infecțiilor urinare pot fi folosite și combinațiile de plante, cum ar fi : frunze de
afin – 10 g, albăstrele – 10 g, coada-calului – 10 g, frunze de mesteacăn – 30 g, osul-iepurelui – 10 g,
mătase de porumb – 10 g, rădăcini de pir – 20 g. Infuzia se obține din 2 lingurițe de plantă la o cană
cu apă. Se beau 3-4 căni/zi.
Hiperuricemia este reprezentată de creșterea nivelului acidului uric în sânge peste 6 mg/dl la
femei sau 7 mg/dl la bărbați. Guta este faza agravată, în care creșterea nivelului acidului uric din
sânge este însoțită de depunerea cristalelor de urați la nivelul articulațiilor sau al rinichiului.
De ajutor în reducerea nivelului acidului uric sunt și plantele, alături de regimul alimentar și
aportul crescut de lichide. Printre acestea se numără : afinul, brusturele, coada-calului, codițele de
cireșe, frunzele de dud, tecile de fasole, frasinul, ienupărul, mesteacănul, osul-iepurelui, mătasea de
porumb, socul, traista-ciobanului, turița-mare, urzica.
Edemele sau retenția de apă, pot fi tratate cu un remediu obținut din 2 linguriţe cu rădăcină
mărunţită de osul-iepurelui, puse într-o ceaşcă cu apă şi lăsate la macerat peste noapte.
Incontinenţa urinară, incapacitatea sfincterului vezicii urinare de a se menține închis în afara
actului micțiunii, se ameliorează dacă este tratată cu băi calde de şezut cu coada-calului şi coada-
şoricelului sau cu infuzie de creţişoară şi pufuliţă ( câte o cană pe zi din fiecare, preparate separat ),
însoţite de masaj pe abdomenul inferior cu tinctură de traista ciobanului.
Litiaza renală este reprezentată de prezența calculilor de diferite dimensiuni și compoziție
chimică la nivelul aparatului urinar ( rinichi, uretere, vezică urinară, uretră ). Recomandată este în
primul rând creșterea cantității de lichide, pentru ca depunerile să poată fi spălate, dar și a ceaiurilor
din plante cu efect diuretic, alături de un regim alimentar adecvat pentru fiecare tip de litiază.
Microlitiaza poate fi eliminată, de exemplu, cu ajutorul sucului proaspăt de cartofi, cu tinctură
de urzici sau cu ulei esențial de anason, ienupăr, pin sau tămâie.
Plante utilizate frecvent în dizolvarea sedimentelor sunt : sovârvul, ovăzul verde, rădăcina de
pătrunjel, strugurii-ursului, coada-șoricelului.
Combinații de plante cu efect diuretic :
1. Coada-calului – 10 g, coada-șoricelului – 10 g, codițe de cireșe – 30 g, osul-iepurelui – 10
g, rădăcină și frunze de păpădie – 20 g, mătase de porumb – 20 g. Decoctul se obține din 1 linguriță
de amestec la o cană cu apă, se fierbe 5 minute, se infuzează încă 5 minute, se strecoară și se beau 3
căni/zi.
2. frunze şi tulpini de barba-ursului – 20 g, rădăcină de căpşuni – 20 g, codițe de cireşe – 30
g, frunze de creţuşcă – 20 g, frunze şi rădăcini de păpădie – 20 g, rădăcină de pir – 20 g, mătase de
porumb – 20 g, frunze şi tulpini de grâul potârnichii – 20 g. Din acest amestec se pun 8 linguri într-
2
un recipient, se toarnă deasupra 8 pahare cu apă, se fierbe totul timp de 3 minute, se lasă la infuzat 15
minute şi se beau câte 2 căni pe zi, la distanţă de mese.

APARATUL RESPIRATOR
Cele mai frecvente probleme sunt infecțiile acute ale căilor respiratorii ( guturai, faringite,
laringite, traheite, bronșite ). Pentru tratarea infecțiilor respiratorii pot fi folosite plantele cu efect
antibiotic natural ( antivirale, antibacteriene, antiseptice ), cum sunt : aloe, arnica, busuiocul, ceapa,
cimbrișorul, cimbrul, chimenul, coacăzul negru, coada-racului, coada-șoricelului, echinacea, frasinul,
gălbenelele, gheara-mâței, hreanul, iarba-mare, ienupărul, levănțica, lipicioasa, lumânărica,
măghiranul, mărarul, măslinul, mușețelul, nucul, pelinul, plopul negru, roinița, rozmarinul, salvia,
sânzienele albe, sovârvul, sulfina, sunătoarea, tămâia, trifoiul roșu, tuia, usturoiul.
În amigdalite, faringite și laringite, se recomandă și gargara cu ceai de salvie.
Pentru tusea seacă se recomandă plantele cu acțiune emolientă, cum sunt : pătlagina, frunzele
de podbal, nalba-mare etc.
Tusea productivă poate fi tratată cu plante cu efect expectorant, care fluidifică secrețiile
bronhice, cum sunt : anason, busuioc, cimbrișor, ciuboțica-cucului, coada-calului, coada-șoricelului,
lemn dulce, lumânărică, nalbă, păstârnac, pătlagină, săpunarița, scânteiuță, scaiul-vânăt, splinuța, tei,
trei-frați-pătați, țelină, unguraș, urzică moartă albă.
De preferat sunt ceaiurile combinate, cu efect mai larg. De exemplu :
- Cu efect antiseptic, expectorant și de calmare a tusei : cimbrișor și scai-vânăt.
- Tuse spastică cu expectorație : rădăcină de ciuboțica-cucului – 20 g, rădăcină de iarbă-
mare – 10 g, pătlagină – 60 g, conuri de pin – 60 g, frunze de podbal – 20 g, sovârv – 10 g, frunze de
urzică – 20 g. Se infuzează 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă și se beau 3 căni/zi.
Astmul bronșic este o boală cronică, ce implică greutate în respirație și crize de sufocare.
Pentru că sunt diferite cauzele care stau la originea acestei afecțiuni, tratamentul trebuie să fie în
legătură cu acestea.
Pot fi folosite, în fazele mai ușoare ale bolii, ceaiurile cu efect antispastic asupra căilor
aeriene, cum sunt : cimbrișor, coada-șoricelului, isop, mac roșu, podbal, salvie, trifoi-roșu, unguraș,
verbină.
Cu proprietăți antiastmatice, pot fi folosite : arnica, bradul, busuiocul, cimbrul, cimbrișorul,
dracila, frasinul, hreanul, ienupărul, isopul, lemnul dulce, roinița, pinul, sânzienele albe, scaiul vânăt,
șovârvul, ungurașul, usturoiul, ș.a.
Pentru creșterea aportului de oxigen la nivel pulmonar, pot fi folosite plante cu efect
bronhodilatator, cum sunt : anasonul, bradul, busuiocul, coada-șoricelului, cimbrișorul, ciuboțica-
cucului, eucaliptul, feniculul, hreanul, iarba-mare, iasomia, ienupărul, isopul, mușețelul, pătlagina,
pinul, podbalul, roinița, sovârful, talpa-gâștei, usturoiul, ș.a.
În crizele de astm, ca ajutor, se poate folosi combinația de isop, pătlagină și sovârv în părți
egale, 1-2 lingurițe de amestec la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni/zi, timp de cel puțin 2 săptămâni.

SISTEMUL DIGESTIV
Inapetența și anorexia sunt manifestări frecvente și obișnuite ale organismului în anumite
situații, dar pot deveni problematice, atunci când ele se mențin pe perioade lungi de timp.
Pentru stimularea poftei de mâncare, alături de obiceiuri sănătoase pe care trebuie să le
dezvoltăm legat de actul alimentar, sunt de ajutor o serie de plante, care au în compoziția lor principii
amare. Printre ele se numără : albăstrelele, anasonul, anghinarea, coada-șoricelului, cicoarea,
3
cimbrișorul, coriandrul, gențiana, lichenul-renului, măghiranul, obligeana, păpădia, pelinul,
schinelul, țintaura etc.
Se pot folosi și combinațiile de plante. De exemplu : albăstrele – 20 g, fructe de coriandru –
10 g, măceșe – 20 g, pelin – 20 g, schinel – 20 g. Se infuzează 2-3 lingurițe de amestec la o cană cu
apă și se iau 2 linguri cu 30 minute înainte de masă.
Afecțiuni gastro-intestinale
Arsurile gastro-esofagiene ( refluxul gastric ) sunt simptome datorate problemelor legate
de pătrunderea conținutului acid al stomacului în esofag. Pentru reducerea efectelor, se pot folosi
ceaiuri cu acțiune antiacidă, cum sunt : busuiocul, gălbenelele, lavanda, mușețelul, passiflora, florile
de salcâm, sunătoarea.
Gastrita reprezintă inflamația sau erodarea mucoasei stomacului, care pot avea multiple
cauze.
Ulcerul gastric este leziunea care se formează la nivelul mucoasei sau a peretelui gastric.
Ulcerul duodenal este reprezentat de leziunea apărută la nivelul duodenului, primul segment
al intestinului subțire, de obicei în strânsă legătură cu ulcerul gastric.
În tratarea acestora, putem folosi : sucul de varză albă ( antiinflamator și rapid regenerator al
mucoasei afectate ), sucul de cartof crud ( pansament gastric reprezentat de cantitatea crescută de
amidon crud ), sucul de țelină, fructul de avocado ( cu cantități crescute de vitamina E ), laptele de
migdale dulci, gelul de aloe, fructele de afin, cătina albă, cimbrișorul, cimbrul, gălbenelele, lavanda,
lemnul-dulce, mușețelul, obligeana, roinița, rostopasca, sovârvul, sunătoarea, teiul etc.
Pentru tratarea gastritelor și a ulcerului gastric și duodenal, se poate folosi combinația de
plante : flori de coada-șoricelului – 20 g, flori de gălbenele – 20 g, flori de mușețel – 20 g, păpădie –
30 g, rădăcină de valeriană mărunțită – 10 g. Se infuzează 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă și
se beau 1-2 căni/zi, timp de 4-6 săptămâni.
O altă combinație pentru ulcerul gastric și duodenal : amestec din câte 20 g de : izmă,
măghiran, roiniţă, busuiocul cerbilor, brebenel, frunze şi flori de salvie, verbină. Se pun 4 linguri cu
vârf la 4 căni de apă, se fierb trei minute, se lasă la infuzat 15 minute şi se bea câte o cană de ceai
după fiecare masă principală.
Indigestiile, însoțite de obicei și de starea de greață, sunt printre cele mai frecvente probleme
legate de sistemul digestiv. În indigestie se pot administra, de exemplu, preparate din : anghinare,
păpădie, frunze de nuc, coriandru, ș.a.
Pentru tratarea grețurilor, se pot folosi : ghimbirul, menta, anghinarea, busuiocul, lichenul-
renului, afinul.
O formulă combinată de plante pentru tratarea indigestiei poate fi : frunze de afin – 30 g, teci
de fasole – 20 g, flori de gălbenele – 10 g, mentă – 10 g, frunze de mur – 10 g, frunze de nuc – 10 g,
frunze de păpădie – 10 g. Se infuzează 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă și se beau 2-3 căni/zi.
Intestinele pot suferi și ele de o serie de probleme de sănătate.
Constipația este reprezentată de stagnarea la nivelul intestinului gros sau de eliminarea cu
dificultate a reziduurilor rezultate în urma procesului de digestie, ceea ce duce la încărcarea
organismului cu toxine și la scăderea randamentului sistemului imunitar. În ajutorul funcționării
normale a organismului vin plantele care cresc volumul bolului fecal, cum ar fi semințele de psyllium
sau semințele de in măcinate, consumate cu apă multă, la distanță de mese, de preferat seara, înainte
de culcare.
Dintre plantele cu efect laxativ, enumerăm : afinele, gelul de aloe, cicoarea, scoarța de crușin,
frunzele de frasin, iarba-grasă, lemnul-dulce, scoarța de piersic, rădăcina de revent, sânziene galbene,
senna, socul, teiul, volbura.
4
 Enterocolita acută este o inflamație de scurtă durată a mucoasei intestinale.
Gastroenterocolita este reprezentată de situația nefericită în care se asociază inflamația mucoasei
stomacului, intestinului subțire și a intestinului gros. Pentru că boala apare ca urmare a unei infecții
la nivelul tubului digestiv sau a consumului unor alimente iritante, manifestarea cea mai comună este
starea diareică, însoțită sau nu de crampe abdominale sau colici.
Enterocolita acută poate fi tratată cu ceai de mentă, muşeţel, tei, neîndulcite sau slab îndulcite,
sau sucuri de fructe astringente diluate ( mere, afine, coarne ).
Diareea este o reacție de apărare a organismului, prin care acesta urmărește eliminarea rapidă
din organism a factorului stresor. Dintre plante, cele mai indicate în aceste situații sunt : fructe și
frunze de afin, busuioc, rădăcină de cerențel, coada-racului, fructe de corn, crețișoară, dud, mentă,
frunze și fructe de merișor, mușețel, nalbă-mare, porumbe, răchitan, pudră de roșcove, frunze și fructe
uscate de smochin, scoarță de stejar, sunătoare, troscot, unguraș.
Un ceai combinat pentru diaree poate fi obținut din : cimbrișor – 10 g, rădăcină de cerențel –
30 g, coada-racului – 10 g, frunze de nuc – 10 g, scoarță de stejar – 10 g, răchitan – 10 g, turiță-mare
– 10 g. Se obține un decoct din 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă, din care se beau 3 căni/zi.
Colicile abdominale, care de obicei însoțesc enterocolitele, pot fi tratate cu : anason, busuioc,
chimen, cimbrișor, coada-racului, coada-șoricelului, coriandru, fenicul, mentă, mur, mușețel și alte
plante cu efect antispastic.
Ceai combinat util în această situație se poate obține din : flori de coada-șoricelului – 60 g,
fructe de fenicul – 10 g, mentă -10 g, mușețel – 40 g, roiniță – 20 g, sunătoare – 40 g, talpa-gâștii –
20 g. Infuzia se obține din 3 lingurițe de amestec la o cană cu apă, se beau 3 căni de ceai neîndulcit/zi.
Balonarea ( meteorismul ) este reprezentată de starea de disconfort datorată acumulării de
gaze la nivel intestinal sau gastric. De remarcat faptul că, deși nu reprezintă o afecțiune în sine, gazele
intestinale sunt legate de o afecțiune importantă a unuia din componentele sistemului digestiv. Pentru
tratarea balonării se pot folosi : anasonul, anghinarea, busuiocul, cimbrișorul, coriandrul, feniculul,
ghimbirul, măghiranul, mușețelul, roinița, rozmarinul, salvia, sovârvul.
Parazitozele intestinale sunt reprezentate de infestarea cu diverse specii de organisme, cel
mai frecvent viermi, care se produc indiferent de vârstă, deși cei mai expuși sunt copiii. Plante cu
proprietăți antihelmintice ( vermicide și vermifuge ) sunt : anasonul, ardeiul iute, ceapa, cimbrișorul,
cimbrul de grădină, coriandrul, crăițele, cuișoarele, feniculul, rădăcina de ferigă, gălbenelele,
ghințura, iarba-mare, lemnul-dulce, nucșoara, nucul, pelinul, pelinița, piersicul, scorțișoara, semințele
de secară, usturoiul.
Afecțiunile hepatice
Hepatita – inflamația ficatului, se poate produce fie datorită infecției cu un virus, fie datorită
acumulării de substanțe toxice. Pentru tratarea problemelor apărute la nivelul ficatului, pot fi
folosite : armurariul, anghinarea, cătina albă, cicoarea, coada-șoricelului, ghimbirul, mușețelul,
păpădia, roinița, rostopasca, schizandra, siminocul, sunătoarea, turmericul.
Ciroza hepatică presupune apariția necrozei la nivelul celulei hepatice, care poate fi însoțită
și de ascită ( acumularea de lichid la nivelul cavității abdominale sau a membrelor inferioare ). Alături
de plantele recomandate pentru inflamație, sunt de ajutor și plantele cu efect diuretic.
Pentru ficatul obosit se recomandă următoarea combinație : frunze de anghinare – 20 g, flori
de gălbenele – 20 g, rădăcină de lemn-dulce – 10 g, vârfuri înflorite de lipicioasă – 20 g, frunze de
păducel – 10 g, rădăcini de păpădie – 20 g, frunze de rozmarin – 10 g, vârfuri înflorite de sânziene –
20 g, flori de turiţă-mare – 10 g. Din acest amestec se pun 4 linguri cu vârf la 4 căni cu apă, se fierb
3 minute, se lasă la infuzat 15 minute şi se bea câte o cană de ceai după fiecare masă principală.
Afecțiunile vezicii biliare ( colecistului )
5
 Dischinezia biliară este reprezentată de pierderea tonusului vezicii biliare, datorată dilatării
colecistului sau pierderii capacității de contracție. De ajutor în această situație sunt plantele cu acțiune
coleretică și colagogă : anghinare, armurariu, cimbrișor, cimbru, coada-șoricelului, crușin, gălbenele,
iarbă-mare, pelin, roiniță, rostopască, rozmarin, schinel, sunătoare, turiță-mare etc.
Litiaza biliară este reprezentată de acumularea calculilor la nivelul colecistului și a căilor
biliare. La mobilizarea acestora apare și colica biliară. Dintre plantele recomandate, cele mai utile
sunt cele cu acțiune antispastică și calmantă : mentă, rostopască, sunătoare.
O combinație de plante recomandată în afecțiunile hepato-biliare este următoarea : coada-
șoricelului – 20 g, scoarță de crușin – 20 g, măceșe – 20 g, mentă – 20 g, rădăcină de păpădie – 20 g,
mătase de porumb – 10 g, rostopască – 40 g, sunătoare – 40 g, turiță-mare – 10 g. Decoctul se obține
din 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă. Se bea câte un pahar cu 30 minute înaintea meselor
principale ( 3 pahare/zi ).
Pancreasul
Cele mai frecvente probleme pe care le dezvoltă pancreasul sunt pancreatita, diabetul și
cancerul de pancreas.
Pancreatita este reprezentată de procesul de inflamare a pancreasului, care se produce atunci
când sucul pancreatic nu poate fi evacuat. În aceste situații, de ajutor în tratament sunt și plantele,
cum ar fi : anghinarea, fructele de cedru, gălbenelele, gențiana, gheara-mâței, păpădia, rostopasca,
strugurii-ursului, tătăneasa, turmericul.
Diabetul este reprezentat de creșterea concentrației glucozei din sânge. Principalul tratament,
indiferent de tipul de diabet, este reprezentat de regimul alimentar, în ajutorul căruia vin plantele
medicinale cu efect hipoglicemiant și antidiabetic. Printre acestea, se numără : afinul, castravetele
amar ( Momordica charantia ), ceapa, cicoarea, ciumăreaua, cuișoarele, frunzele de dud alb, tecile de
fasole, ghimbirul, gurmarul ( Gymnema sylvestre ), salvia, semințele de schinduf, scorțișoara
( Cassia ), șofranul, turmericul, usturoiul, vanilia etc. Sunt de mare ajutor în tratamentul diabetului
noninsulinodependent. Ele au acţiune hipoglicemiantă şi de stimulare a funcţiei pancreasului şi
atenuează şi complicaţiile asociate diabetului ( hipertensiune arterială, arterită, flebită, retinopatie
etc ). De asemenea, au rol în detoxifierea organismului şi în regenerarea celulelor pancreasului.
Utilizarea principalelor plante medicinale în tratarea diabetului se face astfel :
Afinul – ceai din planta întreagă.
Anghinarea – este contraindicată persoanelor care suferă de afecţiuni hepatobiliare şi renale.
Reduce glicemia şi glicozuria şi ajută funcţionarea pancreasului. Este folosită sub formă de infuzie
( 2 linguriţe cu vârf de plantă la 300 ml apă clocotită ), din care se bea câte o cană cu o jumătate de
oră înaintea meselor principale.
Rădăcina de brusture – este contraindicată gravidelor, fiind un purgativ foarte puternic. Are
efect hipoglicemiant şi colagog. Se foloseşte sub formă de infuzie ( 3 – 4 linguriţe de rădăcină
mărunţită la 1 litru de apă clocotită, lăsate la infuzat pentru 30 – 40 minute ), toată cantitatea de
preparat fiind consumată pe parcursul zilei.
Busuiocul are efect antioxidant şi dezinfectant.
Ceaiul verde are un efect antioxidant puternic, energizant şi tonic; el poate fi consumat în loc
de cafea. 1-2 căni pe zi sunt suficiente.
Fructele de cedru se consumă sub formă de tinctură ( o linguriţă de trei ori pe zi ), având efect
de stimulare a funcţiei pancreasului.
Cicoarea – este hepatoprotectoare şi se utilizează şi în tratamentul diabetului de tip II. Se bea
câte o ceşcuţă de infuzie rece ( obţinută din 2 linguri de plantă lăsate la infuzat pentru 10 – 15 minute
într-un litru de apă clocotită ), înainte de fiecare masă.
6
 Tecile de fasole albă – reprezintă unul dintre cele mai eficiente tratamente naturale ale
diabetului. Decoctul de teci de fasole este un foarte bun diuretic, hipoglicemiant şi detoxifiant, curăţă
rinichii şi căile urinare. Decoctul se obţine din 2 linguri de teci uscate, fără boabe, care se fierb în 500
ml apă până când scade la jumătate. Se bea o ceaşcă cu 30 minute înaintea meselor.
Gălbenelele stimulează producţia de bilă şi ajută în activitatea de detoxifiere a ficatului,
reducând astfel presiunea asupra pancreasului. Se pot administra sub formă de tinctură ( o linguriţă
diluată în apă de 3-4 ori pe zi ) sau de infuzie ( o cană pe zi ).
Genţiana stimulează funcţionarea pancreasului. Maceratul obţinut din 200 ml apă şi 2 linguri
cu pulbere de genţiană se strecoară după 10 ore şi se consumă pe stomacul gol.
Gheara-mâţei are efect asupra stimulării sistemului imunitar, motiv pentru care nu este
recomandată celor care suferă de boli autoimune ( cum este diabetul de tip I ). 2 grame de pulbere de
plantă pe zi sunt eficiente în tratarea inflamaţiei de la nivelul pancreasului.
Măceşele ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge şi la ţinerea sub control a colesterolului.
Suplimentarea dietei cu măceşe îmbunătăţeşte toleranţa la glucoză şi previne dezvoltarea diabetului
zaharat, prin inhibarea proteinelor lipogenice. Se prepară sub formă de infuzie, din 40 g pulbere de
măceşe.
Frunza de nuc – are efect hipoglicemiant şi contribuie la metabolizarea glucidelor şi lipidelor.
Se beau 2 – 3 linguri pe zi din infuzia obţinută din 2 – 3 linguri de frunze uscate la o cană de apă
clocotită.
Păpădia este un tonic hepatic, digestiv şi pancreatic. Sub formă de pulbere ( o linguriţă de trei-
patru ori pe zi, înainte de masă ), este recomandată în pancreatita cronică. În tratament pot fi asociate
şi alte plante, cum sunt urzica, rostopasca şi tătăneasa, care au rol antiinflamator sau tonic.
Rostopasca este de ajutor în caz de pancreatită. După fiecare masă se ia câte o lingură de
preparat obţinut astfel : peste 5 g de rostopască uscată şi mărunţită se toarnă un litru de apă clocotită
şi se ţine timp de 12 ore într-un vas de sticlă, porţelan sau emailat. Se strecoară apoi şi se adaugă
200 g miere de salcâm.
Salvia – este contraindicată femeilor care alăptează. Este hipoglicemiantă, colagogă şi
diminuează transpiraţia. Infuzia obţinută dintr-o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite şi 200 ml apă
clocotită se bea pe parcursul unei zile.
Strugurii-ursului sprijină funcţia pancreasului, având efect tonifiant asupra acestuia. Se
consumă sub formă de tinctură ( 3 ml de trei ori pe zi ), dar nu este recomandat persoanelor care
suferă de hipertensiune arterială.
Urzica – este recomandată sub formă de infuzie în tratamentul obezilor şi diabeticilor,
deoarece are efect hipoglicemiant şi detoxifiant. Se beau 2 căni pe zi din infuzia obţinută din două
linguri de plantă mărunţită la 1 litru de apă clocotită.
Se pot folosi cu succes şi infuziile obţinute din combinaţii de plante cu efect hipoglicemiant.
1. Infuzia obţinută din : 60 g frunze de afin, 10 g teci de fasole, 20 g frunze de mesteacăn, 10
g frunze de urzică, o lingură cu amestec la o cană cu apă clocotită, din care se beau 2 – 3 căni pe zi.
2. Infuzie din : 40 g frunze de afin, 20 g frunze de dud, 20 g teci de fasole, 10 g frunze de nuc,
10 g frunze de urzică, o lingură de amestec la o cană cu apă, se beau 2 căni/zi, timp de 7-10 zile.
3. Decoct din : amestec din părți egale de frunze de afin, rădăcină de brusture, ciumărea, teci
de fasole, rădăcină de păpădie, o lingură de amestec de plante la o cană cu apă, se fierb 5 minute, se
strecoară și se beau 2 căni/zi, timp de 10-14 zile.

SISTEMUL REPRODUCĂTOR

7
 Prostata este o glandă anexă a aparatului reproducător masculin, cu rol în producția lichidului
seminal. Cele mai frecvente probleme apar după vârsta de 40 de ani și sunt reprezentate de hipertrofia
benignă de prostată ( adenomul de prostată ). Printre plantele foarte eficiente în tratarea acestuia se
numără, urzica ( extractul din rădăcină de urzică ), extractul din frunze de holeră, extractul din fructe
de palmier pitic ( Serenoa serrulata ), extractul din fructe de papaya.
Plante cu efect protector asupra funcționării prostatei sunt : algele marine, coada-calului,
semințele de dovleac, drojdia de bere inactivă, gheara-diavolului, ghimpele, semințele de muștar,
osul-iepurelui, palmierul pitic, papaya, pufulița, roșiile, ruja ( Rhodiola rosea ), soia, turița-mare,
urzica moartă albă, urzica moartă galbenă.
Pierderea interesului pentru activitatea sexuală poate fi ameliorată cu plante ca : alune, ardei
iute, brânca-ursului, busuioc, cacao, cardamon, ceapă, coriandru, cuișoare, ghimbir, ginkgo biloba,
hrișcă, ienupăr, lemn-dulce, mărar ( semințe ), maca, mentă sălbatică, migdale, nuci, nucșoară, praz,
revent ( rubarba ), saschiu mic, schinel, scorțișoară, semințe de floarea-soarelui, sparanghel, susan,
țelină ( semințe și rădăcină ), usturoi, vanilie etc.
Cu efect opus, calmant, funcționează plante ca : hameiul, nufărul alb, talpa-gâștei, valeriana,
verbina.
Menținerea echilibrului hormonal este una dintre cele mai frecvente probleme ale
organismului uman în prezent, datorită încărcăturii hormonale mari a alimentației moderne, dar și
unui stil de viață foarte sedentar. Plantele medicinale pot fi folosite cu succes în reechilibrarea
organismului, atunci când administrarea lor este însoțită și de modificarea stilului de viață al persoanei
respective.
Cu efect de reducere a producției de hormoni masculini, acționează în corp plantele care, în
același timp, stimulează producția hormonilor feminini. Printre acestea avem :
- Stimulatoare de ordin general a producției de estrogeni : cătușnica, curmalele, iedera,
mărul-lupului, salvia, ș.a.
- Stimulatoare ale producției de progesteron : alune, angelică, cătină roșie, ceai verde, fistic,
ginseng chinezesc, ginseng siberian, ginseng feminin ( dong quai ), semințe de in, lăptucă,
lemn-dulce, lucernă, luminița-nopții, nuci, orz, ovăz, porumb, schinel, soia, viță de vie
pentru struguri roșii și negri ( frunze și semințe de struguri ), zmeur.
- Stimulatoare ale producției de luteină : coada-racului, răchitan, saschiu mic
- Stimulatoare ale producției de prolactină : anason, busuioc, cătușnică, chimen, coriandru,
crin alb, fenicul, mărar ( semințe ), schinduf, soc, verbină, ș.a..
Plante care au efect de stimulare a producției de hormoni masculini, reducând, în același timp,
producția de estrogeni, sunt, de exemplu : colții babei ( tribulus ), ginsengul roșu, năpraznicul,
păstârnacul, piperul alb, scortișoara, ș.a.
Pentru calmarea durerilor mestruale pot fi folosite plante ca, de exemplu : crețișoara, menta,
rostopasca, salvia, valeriana, ș.a.
Perioada de sarcină și de alăptare este una care necesită foarte multă atenție, iar utilizarea
atât a remediilor naturale, cât și a medicației alopate este bine să fie făcută sub supraveghere medicală.
Este de preferat să fie utilizate doar acele plante ale căror proprietăți sunt bine cunoscute, pentru a nu
se produce evenimente nedorite.
Ar putea fi utilizate plantele care au ca efect reducerea contracțiilor uterine, fiind astfel de
ajutor în menținerea sarcinii : coada-șoricelului, crețișoara, crețușca, lemnul-dulce, salcia, trei-frați-
pătați, troscotul, ș.a.

8
 Pentru creșterea producției lactate ar putea fi folosite plante ca : anasonul, busuiocul,
chimenul, ciumăreaua, coriandrul, feniculul, semințele de mărar, schinduful, socul, verbina, ș.a., iar
pentru scăderea producției lactate : aninul negru, nucul, salcia, salvia, stejarul, saschiul mic, ș.a.

SISTEMUL IMUNITAR
Sistemul imunitar este alcătuit dintr-o rețea de țesuturi, celule, proteine și organe importante,
care conlucrează foarte eficient pentru eliminarea germenilor, virușilor și microbilor cu care intrăm
în contact în fiecare secundă a existenței noastre, și care ne periclitează sănătatea. Sistemul imunitar
reprezintă ”scutul de apărare” al organismului nostru, aflat mereu în alertă.
Organismul uman are încă de la naștere o capacitate imunitară de apărare, la care se adaugă
de-a lungul vieții imunitatea dobândită prin anumite tratamente, printr-un stil de viață sănătos, aceasta
trebuind îmbunătățită și antrenată în mod constant pentru a putea lupta cu agenții patogeni.
Pentru întărirea imunității organismului, în farmacia naturii există multe plante cu efecte
benefice, unele dintre ele având efecte deosebite :
 Echinaceea – crește rezistența organismului în diferite stări cu imunitate scăzută, fiind
un puternic antiviral și antibacterian.
 Gheara-mâței – plantă cu efecte puternice antivirale, antioxidate și stimulatoare a
sistemului imunitar, datorită alcaloizilor conținuți.
 Extractul din sâmburi de grapefruit – puternic antibiotic natural, antifungic și antiviral,
are efect asemănător antibioticelor, dar fără a distruge bacteriile benefice din intestin
 Noni – pom veșnic verde din zonele tropicale, ce face fructe tot timpul anului. Este
denumit și ”aspirina Polineziei”, întărind imunitatea organismului prin stimularea limfocitelor-T și a
macrofagelor, ca mecanism al imunității active, cu un rol esențial în multe afecțiuni.
 Ciupercile medicinale – ce sunt folosite în tratamentul și prevenția multor boli : Reishi,
o cunoscută ciupercă în medicina tradițională chineză, și Shiitake, o ciupercă-aliment originară din
Japonia, ambele recunoscute pentru calitățile lor imunostimulatoare, la care se adaugă Maiitake,
Ganoderma, Agaricus.
 Usturoiul – antibiotic natural, antioxidant, antifungic, antibacterian și antiviral, faimos
imunostimulator, eficient în prevenirea și tratarea infecțiilor
Cele mai puternice susținătoare ale sistemului imunitar sunt plantele cu proprietăți
antioxidante accentuate. Printre acestea se numără : afine, agrișe, aloe, alune, ananas, anghinare,
cătină albă, ceai verde, ceapă, chimen, cireșe, cimbrișor, citrice, coacăze negre, coada-calului,
coriandru, crușin, fistic, ghimbir, ginkgo biloba, grâu ( germeni, tărâțe ), hrișcă, in, lipicioasă, măceșe,
morcov, nuci, nucul vrăjitoarelor ( hamamelis ), orz verde, ortosifon ( ceai de jawa ), păducel, papaia,
pătrunjel verde, pufuliță, rodii, roșii, rozmarin, sânziene galbene ( drăgaică ), sânziene albe, sfeclă
roșie, soia, sunătoare, urzică, usturoi, varză roșie și albă, vișine etc.
Dintre plantele cu efect imunostimulator, cele mai cunoscute sunt : angelica, armurariul,
arnica, cimbrișorul, ciuboțica-cucului, coada-calului, crețișoara, echinacea, gălbenelele, gheara-
mâței, ghimbirul, ginkgo biloba, ginsengul, măcrișul-iepurelui, verbina, tuia, ș.a.
În categoria antibioticelor naturale se numără, de exemplu : aloe, ceapă, cimbrișor, coada-
șoricelului, echinacea, frasin, gălbenele, gheara-mâței, hrean, ienupăr, mărar, mușețel, nuc, pelin,
salvie, sânziene galbene, sânziene albe, sulfină, trifoi roșu, usturoi, varză etc.
Dintre plantele cu acțiune antifungică, cunoscute sunt : ciuboțica-cucului, coada-calului,
frasin, hamei, hrean, iasomie, păstârnac, pelin, mărul-lupului, sovârv, sulfină, țelină, usturoi, ș.a.

9
 În categoria antisepticelor naturale se numără : arnică, chimen, coada-racului, crăițe,
gălbenele, hrean, măghiran, nuc, pătrunjel ( frunze ), roiniță, rozmarin, sovârf, sulfină, sunătoare,
trifoi roșu, tuia, varză albă, ș.a.
Cu acțiune antivirală, avem la dispoziție : afin, anin negru ( arin ), argințică de pădure,
cimbrișor, coada-calului, coada-șoricelului, corn, crețușcă, echinacea, gălbenele, gheara-mâței, lămâi,
levănțică, măceșe, nuc, plop negru, roiniță, salcie, soc, trifoi roșu etc.
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR
Reumatismul reprezintă un grup de afecțiuni articulare manifestate prin inflamarea și
degenerarea articulațiilor. În tratamentul artrozelor sunt foarte eficiente o serie de plante cu efect
antiinflamator și analgezic accentuat, ca : angelica, ardeiul iute, arnica, brânca-ursului, brusturele,
cireșele ( codițe ), crețușca, drețele, frasinul, gheara-diavolului, ienupărul, mătasea de porumb,
mesteacănul, muștarul negru, osul-iepurelui, mugurii de pin, salcia, socul, trifoiul roșu, turița mare,
turmericul, untișorul, urzica etc.
Ceai combinat pentru reumatism se poate obține din amestecul : coada-calului – 10 g, teci de
fasole – 10 g, frunze de frasin – 20 g, lemn-dulce – 10 g, frunze de mesteacăn – 20 g, scoarță de salcie
– 20 g, flori de soc – 10 g. Decoctul se obține din 2 lingurițe de amestec la o cană cu apă clocotită, se
fierbe 2 minute, se lasă la răcorit 15 minute, se strecoară și se beau 2-3 căni/zi.

BOLI MODERNE
Insomnia este dată de calitatea proastă a somnului ( dificultatea de a adormi, treziri repetate,
somn superficial, insuficient etc ). Primul pas în remedierea situației este îndepărtarea cauzelor, după
care putem folosi plantele cu acțiune sedativă, cum ar fi : busuiocul, cătușnica, floarea-patimilor (
Passiflora ), conurile de hamei, iasomia, levănțica, măghiranul, odoleanul ( rădăcina ), păducelul,
roinița, sunătoarea, teiul, valeriana ( rădăcina ) etc.
Pot fi folosite și combinațiile de plante, cum ar fi : conuri de hamei 20 g, roiniță 10 g, sovârv
10 g, talpa-gâștii 20 g, flori de tei 20 g, rădăcină de valeriană 20 g, infuzie din 2 lingurițe de amestec
la o cană cu apă. Pentru insomnie se bea o cană înainte de culcare, iar pentru liniștire, 2-3 căni pe
parcursul zilei.
Migrena și cefaleea sau, simplu, durerile de cap, sunt afecțiuni foarte frecvente în prezent.
Cefaleea simplă este produsă de o serie de cauze, printre care multe sunt reprezentate de obiceiurile
noastre zilnice. Migrena este datorată problemelor de circulație sanguină la nivel cerebral și apare
atunci când un vas de sânge se îngustează temporar și nu mai permite alimentarea cu sânge a zonei
respective, urmată de o dilatare bruscă a vasului, resimțită ca o pulsație.
Printre plantele cu efecte recunoscute în ameliorarea durerilor de cap, se numără : cornul-
secarei, ginkgo biloba, lavanda, menta, salcia etc., iar dintre cele cu efecte recunoscute în tratarea
migrenelor : garoafa, lăcrămioara, rozmarinul, ruscuța de primăvară, saschiul mic, spânzul, verbina,
ș.a..
Depresia, și ea foarte răspândită în prezent, deși majoritatea celor afectați refuză să
recunoască acest lucru, este reprezentată de o stare de tristețe permanentă, de pierderea interesului
pentru activitățile zilnice, inclusiv sentimentul permanent de disperare și de neputință al persoanei
afectate.
Cel puțin pentru formele ușoare ale depresiei, plantele terapeutice sunt de un real folos. Printre
numeroasele posibilități terapeutice se numără : angelica, bujorul de grădină, cătușnica, cânepa,
ceapa, ciumăreaua, hameiul, iarba-mare, iarba-mâței, isopul, leușteanul, levănțica, măghiranul,
nufărul alb, prazul, roinița, rozmarinul, ruja ( Rhodiola ), ruscuța de primăvară, salvia, sânzienele albe
și galbene, sulfina, sunătoarea ( în mod deosebit ), talpa-gâștii, teiul, valeriana, verbina, zârna etc.
10
 Autismul este o problemă de dezvoltare a creierului, puțin înțeleasă, nu o afecțiune în sine,
caracterizată prin probleme de adaptare și de comunicare cu cei din jur, cu o frecvență de 3 ori mai
mare la băieți decât la fete. Se presupune că este rezultatul unui dezechilibru neurologic sau o
disfuncție care îi face pe autiști să fie complet insensibili la stimulii externi. Poate fi rezultatul unor
factori genetici sau de mediu, ca : unele virusuri sau produse chimice. În tratamentul autismului sunt
de ajutor și plantele medicinale, care vin în sprijinul echilibrării organismului.
Plantele cu un conținut bogat de vitamina B6, cum sunt : mătasea de porumb, amla, nucșoara,
ajută funcționarea sistemului imunitar. Se adaugă la ele plantele bogate în complexul vitaminelor B,
cum ar fi : anghinare, cătină albă, coacăz negru, pir, graviola etc.
Pentru că majoritatea persoanelor cu autism prezintă deficit de fier, plantele bogate în fier
sunt, de asemenea, foarte utile. Printre ele se numără : anghinarea, coacăzul negru, lucerna, măcrișul-
oii, pirul, urzica, zmeurul, açai, amla, ashwagandha, ceaiul verde, măslinul, noni, nucșoara, pălăria
mexicană, smochinul ș.a.

DETOXIFIERE
Medicina naturistă afirmă că principala cauză a bolilor este prezenţa de substanţe indezirabile
în organism. Această concepţie decurge din observaţii şi poate fi verificată de fiecare dintre noi în
parte.
Persoanele care suferă de maladii respiratorii, își suflă nasul, tuşesc sau expectorează pentru
a se debarasa de substanţele care le umplu alveolele ( astm ), bronhiile ( bronşite ), gâtul ( tuse ) şi
sinusurile ( sinuzite ) sau nasul ( răceală ), au organismul încărcat de toxine.
Articulaţiile celor cu reumatism sunt inflamate, blocate şi deformate de prezenţa unor
„cristale".
Problemele pielii sunt datorate eliminării, fie a substanţelor acide, de către glandele sudoripare
( eczemă uscată, crăpături ), fie a deşeurilor coloidale de către glandele sebacee ( acnee, furuncule,
piele grasă, eczemă umedă ).
Prezenţa substanţelor alimentare în exces la nivelul stomacului şi a intestinului este cea care
provoacă regurgitaţii, indigestii, greaţă, vărsături şi diaree; sau, atunci când aceste substanţe sunt
iritante sau fermentează şi se descompun, apar inflamarea mucoaselor digestive ( gastrită, enterită,
colită ) şi gazele ( aerofagie, balonări ).
Întreaga gamă de maladii cardiovasculare, care constituie cauza de deces a trei persoane din
cinci în zilele noastre, se datorează prezenţei de substanţe excedentare ( colesterol, acizi graşi ), care
cresc vâscozitatea sângelui, se depun pe vase ( ateroscleroză ), le inflamează pereţii ( flebite,
arterite ), le deformează ( varice ) şi le obstruează ( infarct, accident cerebral, embolie ).
In bolile renale, substanţele incriminate sunt deşeurile proteice; în obezitate - grăsimea; în
diabet - zahărul; în cancer - substanţele cancerigene; în alergii - alergenele; în ulcerele gastrice - acizii;
în gută - acidul uric, etc. Acţiunea nocivă a tuturor acestor substanţe asupra organismului nostru
trebuie să ne determine să ne interesăm de provenienţa lor! Și să acționăm în direcția curățeniei!
Atunci când vorbim despre curățarea organismului de toxine, este indicat ca organele
emonctorii să fie stimulate și curățate pe rând, pentru a nu crește exagerat presiunea asupra sistemului
imunitar, cel care este răspunzător și de eliminarea toxinelor din corpul nostru.
Primul pe lista curățeniei trebuie să fie întotdeauna colonul, organul prin intermediul căruia
sunt evacuate din corp reziduurile rezultate în urma procesului de digestie. Pentru a putea face acest
lucru, este nevoie ca tranzitul intestinal să funcționeze corect, prin urmare ne vom putea folosi de
plantele cu proprietăți laxative, cum sunt : gelul de aloe, cicoarea, scoarța de crușin, drobița, feriguța

11
dulce ( Polypodium vulgare ), frasinul, iarba-grasă, lemnul-dulce, coaja de piersic, sânzienele
galbene, senna, socul, teiul, volbura, ș.a.
Când laxativele nu sunt suficiente, putem apela la plantele cu efect purgativ, care accelerează
eliminarea materiilor fecale din organism. Printre ele se numără : uleiul de ricin, decoctul din scoarță
de crușin, trepădătoarea, fructele de verigariu etc.
Următorul pe lista curățeniei trebuie să fie ficatul, el fiind elementul care trebuie să filtreze
toate toxinele din corp, să le neutralizeze și elimine. Curățarea ficatului este asigurată în mod natural
cu ajutorul sucul biliar, produs de acesta. Pentru stimularea producției de suc biliar avem la dispoziție
plantele cu efect colagog, iar pentru stimularea eliminării sucului biliar, pe cele cu efect coleretic.
Cu efect colagog, putem folosi, de exemplu : aloe, anghinare, armurariu, brusture, cicoare,
cimbrișor, crușin, dovleac ( semințe ), frasin, fumăriță, gălbenele, isop, lemn-dulce, levănțică,
măsline, mentă, păpădie, pedicuță, pufuliță, salvie, sovârf, sunătoare, trei-frați-pătați, turiță mare,
țintaură, volbură etc.
Pentru stimularea eliminării sucului biliar, avem ca ajutoare : anghinare, brustur, cătina albă,
cicoare, crușin, frasin, gălbenele, ghințură, iarbă mare, lipicioasă, măceșe, păpădie, pufuliță, răchitan,
sânziene albe, sânziene galbene, salcie, sulfină, trei-frați-pătați, țintaură, ș.a..
Curățarea aparatului urinar se realizează cu un aport crescut de lichide, dar și cu ajutorul
plantelor diuretice, cum ar fi : albăstrele, ananas, anghinare, brânca-ursului, busuioc, castan sălbatic,
cozi de cireșe, coada-calului, teci de fasole, frasin, iarbă neagră, ienupăr, lăcrămioare, lemn-dulce,
lucernă, măceșe, măghiran, mesteacăn, negrilică ( chimen ), nuc, ortosifon ( ceai de java ), păstârnac,
pătrunjel, pedicuță, pepenele verde ( pulpă și semințe ), pin, pir, mătase de porumb, porumbar, ridiche
neagră, ridiche de lună ( ridiche roșie ), sânziene albe, sânziene galbene, sparanghel, sulfină, trifoi
roșu, turiță mare, țelină, ș.a.
Curățarea plămânului se bazează pe acțiunea emolientă și expectorantă a plantelor. Putem
folosi plante ca : anasonul, busuiocul, cimbrișorul, ciuboțica-cucului, coada-calului, coada-
șoricelului, lemnul-dulce, lumânărica, macul roșu, nalba, păstârnacul, pătlagina, teiul, trei-frați-pătați,
țelina, urzica moartă albă.
Curățarea sângelui și a sistemului limfatic se realizează cu ajutorul plantelor cu efect
depurativ, cum sunt : brusture, castraveți, ceapă, cicoare, coada-șoricelului, coriandru, crușin,
curcuma ( turmeric ), dud, fasole ( teci ), grapefruit, lipicioasă, păpădie, păstârnac, pătlagină,
pătrunjel, peliniță, pepene verde, pufuliță, ridiche neagră, sânziene albe, sânziene galbene, lăptucă,
spanac, struguri albi, sulfină, trei-frați-pătați, trepădătoare, țelină, ulm, urzică, varză, volbură, yucca.
Pentru accelerarea neutralizării radicalilor liberi din corp, pot să fie utilizate plantele
medicinale cu efect alcalinizant, cu un conținut bogat în minerale : coada-calului, coada-șoricelului,
dud, gălbenele, lemnul-dulce, menta dulce ( mentha spicata/viridis ), pufulița, salcâmul, șopârlița,
zmeurul etc.

CANCERUL
Terapia nutrițională pentru combaterea cancerului va cuprinde o schimbare totală a
obiceiurilor alimentare și folosirea unor alimente naturale, bogate în nutrienți și enzime, pentru
regenerarea și însănătoșirea organismului.
Terapia nutrițională va exclude alimentele care hrănesc cancerul și se va baza pe alimentele
ce înfometează cancerul.
Se vor consuma alimente vii, bogate în enzime, ce vor ajuta la echilibrarea pH-ului, cu mare
densitate de vitamine și minerale, ce vor combate celulele canceroase. Aceste alimente includ produse

12
organice, grăsimi saturate, crucifere : broccoli, conopidă, varză, nuci și semințe, plante medicinale și
aromatice, apă de izvor structurată etc.
 SUCURILE RAW - Sucuri proaspete, obținute prin presare sau stoarcere, bogate în
vitamine, minerale și enzime : morcovi, țelină, mere, castraveți, spanac, sfeclă roșie, la care se pot
adăuga : ghimbir, pătrunjel, cardamom etc. se pot folosi în combinație de câte 3 sau 4 ingrediente,
plus condimentele aferente ( ghimbir, pătrunjel, cardamom ). Foarte puternice sunt și sucurile de iarbă
de grâu și orz verde ( superalimente bogate în clorofilă, cu putere mare de oxigenare ).
De pildă, iarba de grâu este foarte bogată în seleniu și amigdalină ( B17 ), substanță ce se mai
găsește și în sâmburii de migdale și caise, folosiți pentru tratarea cancerului. Se vor folosi aproximativ
30 ml suc/zi, înainte de micul dejun, cantitate la care se ajunge crescând treptat, în câteva zile.
 FRUCTELE DE PĂDURE - Combat stresul oxidativ și inflamațiile, stimulează
celulele natural killer ”NK” ale organismului, beneficiind de puternice proprietăți antitumorale. Din
această categorie amintim : afinele, murele, zmeura, fragii, căpșunile, fructele de açai etc.
Sunt bogate în antioxidanți, vitamine, minerale și enzime, fibre, putând regenera sistemul
imunitar. Foarte valoroase sunt afinele și căpșunile, iar dacă peste acestea se presară o linguriță de
cardamom, pot anihila celulele canceroase. Conțin și cantități importante de fibre. Consumul de
fibre este în prezent cu mult mai redus, 10-15 g/zi, la omul modern, față de 90-100 g/zi în urmă cu
100 de ani, atunci când dieta normală era preponderent vegetală.
Un consum de 50-60 g/zi de fibre nu numai că elimină presiunea asupra intestinelor, dar
permit și evacuarea lor regulată, cu minimum 2 scaune/zi, bineînțeles, corelat și cu consumul de apă.
Ar trebui să avem în vedere și faptul că fibrele se ”lipesc” de toxine, cum ar fi plumbul și mercurul,
și le elimină din sistem.
Corpul nostru este special conceput pentru un consum ridicat de fibre, astfel încât își varsă
deșeurile precum colesterolul și estrogenul excedentare în intestine, presupunând că acestea vor fi
eliminate o dată cu fibrele. Dacă, însă, dieta noastră nu va conține suficiente alimente de origine
vegetală, singurele ce conțin fibre, aceste deșeuri sunt reabsorbite în sânge și intervine procesul
nedorit de intoxicare. ( dr. Michael Greger )
 FRUCTELE - Cireșele, portocalele, perele, strugurii, pepenele galben și merele
blochează substanțele cancerigene și întăresc sistemul imunitar. Consumul unui măr/zi reduce riscul
de cancer cu peste 20%. Mărul conține acid elagic, cantități mari de antioxidanți concentrați în coaja
lui, precum și o substanță numită ”Maspin”, care reactivează o genă ce distruge tumorile.
 LEGUMELE CE COMBAT CANCERUL
Legumele crucifere : varza, varza de Bruxelles, varza kale, broccoli, superalimente ce distrug
celulele canceroase, alături de gulii, napi, ridichi, creson, hrean, wasabi etc.
Legumele crucifere conțin sulforafan, o componentă activă ce se găsește în special în broccoli
și varză, ce poate distruge celulele canceroase.
Acestea pot diminua și controla diferite tipuri de cancere, ca, de exemplu : broccoli, varza și
conopida sunt asociate cu un risc mai mic de cancer la colon, în mijlocul și partea dreaptă a corpului,
în timp ce riscul de cancer la colon și în porțiunile mai joase din stânga este redus de morcovi, sfeclă,
dovlecei și mere. ( dr. Michael Greger )
Proprietăți antitumorale au și salata verde, spanacul, andivele, ridichile, usturoiul și ceapa din
familia Allium.
Legumele crucifere pot stimula activitatea enzimelor de detoxificare din interiorul ficatului.
O jumătate de cană de germeni de broccoli/zi, ce conține sulforafan, anulează capacitatea
celulelor-stem canceroase de a crea tumori. Germenii de broccoli mai conțin, de asemenea, și indol-
3-carbinol ( I-3-C ), un compus ce distruge multe din tipurile de celule canceroase cunoscute.
13
 Păstăile cu boabe : fasolea roșie, năutul, lintea, sunt și ele foarte eficiente în combaterea
cancerului.
 GRĂSIMILE SATURATE - Ca, de exemplu, cele din unt, slănină, uleiul de cocos,
fructul de avocado, sunt importante pentru creier, fiind substanțe de bază în producția de hormoni, ce
amplifică comunicarea nervoasă în reglarea metabolismului și eliberarea de insulină.
Acidul lauric din nuca de cocos luptă cu succes împotriva agenților patogeni, a candidei și
mucegaiurilor.
- Avocado protejează împotriva cancerului de sân și prostată.
- Uleiul de pește omega-3 este cel mai puternic agent antiinflamator, ce produce prostaglandine
asemănătoare hormonilor și reglează activitatea celulară și cardiovasculară.
 CIUPERCILE MEDICINALE - Considerate ”alimente-medicament”, conțin
glucani ( polizaharide ), ce lungesc ADN-ul și ARN-ul din măduva osoasă, unde se construiesc
celulele noastre imunitare, macrofagele sau celulele-T. Foarte valoroase sunt Agaricus, Reishi,
Maitake, Shiitake, ce conțin compusul lentinan ( glucan ).
 ALIMENTELE GERMINATE - Germenii de grâu, orz verde, lucernă, broccoli,
ridiche, trifoi roșu etc, apar în natură prin încolțire și distrug celulele canceroase, fiind bogați în
enzime, minerale și vitamine, clorofilă.
 NUCI ȘI SEMINȚE - Migdalele, semințele de cânepă, in, susan, floarea-soarelui,
dovleac, fistic, nuci etc, conțin cantități mari de antioxidanți și de omega-3, iar migdalele și sâmburii
de caise au vitamina B17 ( laetril ) și se pot consuma 10-12 sâmburi/zi, hidratați în apă. Semințele de
in măcinate conțin mari cantități de lignani ( fitoestrogeni ), ce pot reduce efectele estrogenului
produs de organismul uman și suprimă multe tipuri de cancer.
Se mai găsesc și în fructele de pădure, cereale integrale, verdețuri.
Consumul zilnic al unei lingurițe de semințe de in măcinate proaspăt reduce creșterea
tumorilor canceroase.
 PLANTELE MEDICINALE - Astragalus, mesteacăn, rădăcină de brusture, gheara-
mâței, păpădia, echinacea, feniculul, rădăcina de lemn-dulce, armurariul, pătrunjelul, trifoiul roșu,
pau d′Arco, pelinița, pălăria mexicană, salvia, rozmarinul, aloe vera, noni, boswellia, turmericul, amla
( pudră obținută prin măcinarea coacăzelor indiene uscate ), ș.a., au proprietăți anticancerigene.
Turmericul este un antioxidant puternic, ce poate repara ADN-ul deteriorat și protejează
organismul de xenoestrogeni, ce provoacă cancerul. În India se folosește, ca doză de întreținere, un
sfert de linguriță/zi, amestecată cu un vârf de cuțit de piper negru ( ce conține circa 5% piperină ),
care crește biodisponibilitatea curcuminei din turmeric. Ca precauție, dacă suferiți de litiază biliară,
turmericul poate provoca dureri, iar un consum mai mare poate crește riscul formării de pietre la
rinichi.
 CONDIMENTELE ȘI PLANTELE AROMATICE - Busuiocul, agrișele,
enibaharul, cardamomul, chili, coriandrul ( bobițe ), scorțișoara, cuișoarele ( un vârf mic de cuțit ),
chimenul, usturoiul, ghimbirul, hreanul, lămâița, măghiranul, șofranul, salvia, piperul, menta,
rozmarinul, schinduful, oregano etc, au proprietăți anticancerigene și antiinflamatorii.
 BOSWELLIA
Uleiul esențial de tămâie este un puternic antiinflamator și antioxidant, ce poate distruge
tumorile canceroase, datorită unui compus organic numit a-Pinene, în special în cancerul cerebral,
de sân, colorectal, de piele etc.
 APA - Apa plată de izvor structurată are un rol foarte important în combaterea
cancerului. După posibilități, se poate folosi apa Kangen cu pH de 9,5 ( ca tratament ) și apa Lourdes
( apa dragostei ), cu hidrogen, puternic antioxidant.
14
 REMEDII TRADIȚIONALE ANTICANCER
a. CEAI DE PLANTE – care se prepară amestecând în părți egale vîrnanț ( Ruta
graveolens ), gălbenele ( Calendula officinalis ), strugurii-ursului ( Arctostaphylos uva-ursi ) și salvie
( Salvia officinalis )
b. CEAI OJIBAVA ( ceai de plante al indienilor din America ) – are în compoziție în
cantități egale : scoarță de ulm cu coaja netedă, rădăcină de rubarbă și brusture, având puternice
proprietăți antitumorale.
c. CEAIUL ESSIAC – este un decoct din patru ingediente, prin extragerea esenței din
rădăcina, scoarța și semințele plantei, a principiilor active. În cazul nostru, un decoct din :
- Rădăcină de brusture, tăiată bucățele mici, care purifică sângele și elimină otrăvurile din
corp, având și proprietăți antimutagene ( factorul B ).
- Pudră din măcrișul-oii, împreună cu rădăcina, conține o substanță numită aloe-emodin, ce
distruge tumorile, fiind benefică în leucemie.
- Pulbere din scoarță de ulm cu coaja netedă, conține beta-sitosterol, puternic antiinflamator.
- Rădăcină de rubarbă turcească ( revent turcesc ) – conține o substanță numită emodin, ce
poate distruge celulele canceroase. ( dr. Ty M. Bollinger )
d. MÂNCARE CU PUTERE MARE DE VINDECARE – smoothie din două banane
potrivite, doi căței de usturoi decojiți, o lingură de ulei de măsline presat la rece, o lingură de semințe
de in măcinate proaspăt, ½ ceapă, la care adăugăm 1-2 lingurițe de pudră de plante aromatice amla și
cardamom.

În programul de combatere a cancerului este bine să fie alternate plante cu puternice

proprietăți anticancerigene, cum sunt : armurariu, astragalus, boswellia, rădăcină de brusture, ceai
verde, echinacea, fenicul, gheara-mâței, rădăcină de lemn-dulce, mesteacăn, pau d′Arco, păpădie,
pătrunjel, trifoi roșu etc. sau plante cu proprietăți antitumorale.
Proprietăți anticancerigene pronunțate au și condimentele : cardamon, cimbru, ghimbir, piper
cayenne, rozmarin, salvie, turmeric.
De asemenea, alimentele cu proprietăți antioxidante puternice vin și ele în ajutor. O băutură
verde, care curăță organismul, este obținută din : 2 lămâi organice, 2 linguri sirop de arțar, ¼ linguriță
de piper Cayenne, 30 ml suc proaspăt de iarbă de grâu și 250 ml apă distilată.

15
COMPATIBILITATEA PLANTELOR MEDICINALE CU GRUPELE SANGUINE
Denumire GRUPA SANGUINĂ
OI A II B III AB IV
Albăstrele O O - -
Aloe - + - -
Anason O O O -
Arțar sirop O O O O
Asmățui O O O O
Anghinare + + - -
Brusture - + O +
Busuioc O O O O
Cacao O O O O
Cardamom O O O O
Căpșun frunze - O O +
Căpșuni - O - O
Cătușnică O O O O
Ceai verde O + O +
Ceapă + + O O
Chimen O O O O
Cimbrul de grădină O O O O
Cireșe O + O +
Coacăze negre O O O O
Coacăze roșii O O O O
Coada șoricelului O O O O
Coriandru O O O O
Cuișoare O O O O
Curcuma + O O O
Dafin O O O O
Dong quai O O O O
Dud + O O O
Echinacea - + O +
Fenicul O
Gălbenele O
Gențiană - O - -
Ghimbir + + + +
Ginseng O + + +
Goldenseal - O - O
Gura lupului O O - -
Hamei + O - -
Hrean O O + O
Iarba mâței O - O O
Iarba Sf Ion - + O O
Ienupăr -
Lemn dulce O O + +
Lucernă - + O +
Lumânărică O O - -
Mac - O - -
Măceș + + + +
16
 Mărar O O O O
Mentă + O + O
Mentă creață O O O O
Merișoare O + O O
Mesteacăn O O O O
Mure - + O O
Mușețel O + O +
Muștar O + O O
Ovăz - + + +
Păducel O + O +
Păpădie + O O O
Pătrunjel + + + +
Passiflora +
Piper alb - - - -
Piper negru - - - -
Podbal - O - -
Porumb mătase - - - -
Rozmarin O O O O
Rubarbă - - - -
Salvie O O + O
Scorțișoară - O - O
Secară O + - +
Senna - O - -
Shiitake - - + -
Siminoc - O - -
Smochine + + O +
Soc O O O O
Sovârf - O O O
Stejar O O O O
Sunătoare - + O O
Ștevie galbenă - - O O
Șofran O O O O
Tarhon O O O O
Tei + O - -
Traista ciobanului - O - -
Trifoi roșu - - - -
Ulm +
Ulm alunecos + + O O
Usturoi O + O +
Valeriană O + O O
Vanilie - O O O
Verbină O O O O
Voronic O
Zmeură O + O O
Frunze de zmeur O O + O
Legendă
- - incompatibil
+ - compatibil
 - neutru
17
 REMEDII MÂNĂSTIREȘTI

CEAIURI COMBINATE :
Indicații Afecțiuni Compoziție Aplicare
Afecțiuni Hiperaciditate, gastrite, gastroenterite, Coada calului, coada șoricelului, Uz intern
gastrointestinale dispepsii, Helicobacter pylori, ulcer gălbenele, ghințură, mentă, nuc,
gastric, duodenal și intestinal, enterite, rostopască, salcâm, salvie, soc, stejar,
duodenite, enterocolite, colite sunătoare, tătăneasă, țintaură,
ventrilică
Afecțiuni Balonare, constipație, stimularea Anghinare, cicoare, coada calului, Uz intern
hepato-biliare, ficatului, bilei, pancreasului și splinei, gălbenele, ghințură, lânăriță, păpădie,
pancreatită, ciroză hepatică incipientă, pedicuță, pelin, rostopască, sulfină,
pancreatice, hepatite virale, steatoză hepatică, sunătoare, talpa gâștei, turiță mare,
splenice dischinezie biliară, colecistită, litiază țintaură
biliară
Diabet Scăderea glicemiei Afin, rădăcină de brusture, dud alb, Uz intern
teci de fasole, năprasnic, nuc, păpădie,
salvie, urzică
Afecțiuni Angină pectorală, arterioscleroză, Anghinare, cătușnică, cimbrișor, Uz intern
cardiace și cardiopatii, cardiopatie ischemică, ciuboțica cucului, mentă, păducel,
extrasistole, dislipidemii, insuficiență păpădie, salvie, talpa gâștei, traista
circulatorii circulatorie, ulcer varicos, varice, ciobanului, trei frați pătați, unguraș,
nevroză cardiacă, oboseală cardiacă, urzică, urzică moartă
palpitații, aritmie, suflu sistolic
Reglarea Reglarea tensiunii, hipertensiune Cimbrișor, ciuboțica cucului, coada Uz intern
tensiunii arterială, arteroscleroză, aritmie calului, păducel, păpădie, talpa gâștei,
cardiacă, traista ciobanului, trei frați pătați,
arteriale valeriană, vâsc
Afecțiuni ale Migrene, insomnii, anemie feriprivă, Cimbrișor, hamei, păducel, mac, talpa Uz intern
sistemului depresie, amețeli, stres, oboseală gâștei, flori de tei, valeriană,
psihică, agitație, nervozitate, tulburări ventrilică, vinariță, urzică
nervos comportamentale
Obezitate Diuretic, laxativ, sudorific, Afin, cicoare, coada calului, coada Uz intern
accelerează metabolismul, dizolvă șoricelului, crețișoară, coajă de crușin,
grăsimile mesteacăn, păpădie, săpunariță,
sânziene galbene, soc, trei frați pătați,
turiță mare, urzică, volbură
Afecțiuni Astm bronșic, răceală, gripă, guturai, Cimbrișor, ciuboțica cucului, Uz intern
respiratorii tuse, bronșită, amigdalită, laringită, dumbravnic, iarbă mare, mentă,
traheită, pneumonie, alergii, mușețel, pătlagină lată, pătlagină
insuficiență respiratorie medie, pătlagină îngustă, muguri de
pin, podbal, flori de soc, sovârv
Afecțiuni renale Litiază urinară, incontinență urinară, Afin, albăstrele, coada calului, coada Uz intern
- diuretic infecții urinare, retenție urinară, șoricelului, codițe de cireșe, merișor,
poliurie, anurie, insuficiență renală, mesteacăn, pedicuță, mătase de
pielonefrită, sindrom nefrotic porumb, sânziene galbene, splinuță,
trei frați pătați, troscot, turiță mare
Afecțiuni ale Adenom de prostată, prostatite, litiază Coada calului, coada șoricelului, Uz intern
prostatei prostatică, retenție urinară, cancer de ghimpe, mesteacăn, pufuliță cu flori
prostată, enurezis, slăbirea vezicii mici, splinuță, trei frați pătați
urinare
Afecțiuni Fibrom uterin, anexite, chisturi Brânca ursului, coada șoricelului, Uz intern
ginecologice ovariene, amenoree, dismenoree, coada racului, crețișoară, iarbă mare,
distrofie ovariană, infecții uterine, mărul lupului, năprasnic

18
 vulvite, salpingită, inflamații
pelviene, peritonite
Afecțiuni Infecții gonococice, trichomoniaze, Coada calului, coada șoricelului, Uz extern
dermato- candidoze, anexite, infecții micotice, gălbenele, mărul lupului, rostopască,
chisturi ovariene, fibrom uterin, urzică moartă galbenă
venerice vaginite, vulvovaginite, leucoree,
sifilis ( incipient ), ulcerații infecțioase
ale mucoasei
Detoxifiere – Curăța sângele de toxine, alergii, Albăstrele, cicoare, coada calului, Uz intern
depurativ intoxicații, boli de piele, acnee, coada șoricelului, gălbenele, păpădie,
psoriazis, diabet sânziene galbene, flori de soc, trei frați
pătați, urzică
Articulații Reumatism, osteoporoză, gută, Coacăz, crețușcă, frasin, ienupăr, Uz intern
inflamații și dureri articulare, acid uric muguri de mesteacăn, muguri de pin,
crescut, dureri musculare, artroze; muguri de plop, rozmarin, coajă de
efect antalgic, depurativ, diuretic. salcie albă, salvie, flori de soc, urzică
Afecțiuni Reglarea secrețiilor tiroidei, noduli Ciuboțica cucului, coada calului, Uz intern
tiroidiene tiroidieni gălbenele, nalbă, pătlagină, îngustă,
muguri de pin, salvie, sânziene
galbene, traista ciobanului, trifoi roșu,
urzică
Hemoroizi Colon iritabil, hemoroizi interni, fisuri Flori de castan, cimișir, coada calului, Uz intern
anale, flictene, fistule, afecțiuni ale coada șoricelului, gălbenele, mărul
colonului ( descendent ) lupului, năprasnic, frunze de nuc,
păpădie, pedicuță, rostopască, flori de
soc, urzică
Hemoroizi Hemoroizi externi Coada calului, coada șoricelului, Uz extern
gălbenele, mărul lupului, rostopască,
coajă de stejar

TINCTURI :
Tinctura Indicații Compoziție
Tinctură de afine Tulburări de vedere, cataractă, creșterea acuității vizuale, Suc de afine, alcool 40°
tulburări de circulație, arterite, coronarite, sechele după
infarct, arterioscleroză, diabet și afecțiuni asociate,
diaree, enterite, enterocolite, senilitate
Tinctură de arnică Semipareze, pareze, accident vascular, traumatism Flori de Arnica montana și Arnica
cranio-cerebral, isterie, dureri de cap posttraumatice, șoc alpina, alcool 40° ( palincă de pere )
psihic, nevroză, insomnie, coșmaruri, palpitații, anxietate
Tinctură de brânca Sterilitate, impotență, menopauză prematură, frigiditate, Flori și semințe de brânca ursului,
ursului insuficiența dezvoltării sânilor alcool 60° ( pălincă de pară )
Tinctură de Astenii, depresii, nevroze, surmenaj, bronșite, tuse, Planta cu flori și semințe, alcool 40°
busuioc gripă, infecții urinare, anorexie, stări de vomă ( pălincă de pere )
Tinctură de cătină Stimularea sistemului imunitar, afecțiuni dermatologice, Suc din fructe de cătină albă, alcool
anemie, avitaminoze, diaree, parazitoze intestinale, 40°
sensibilitate la frig
Tinctură de cimișir Cancer ( inhibitor al dezvoltării tumorilor maligne – Cimișir macerat în alcool 40°
piele, vezică urinară, rinichi, colon, prostată )
Tinctură de Afecțiuni cardiace, afecțiuni circulatorii, palpitații, Planta cu flori și rizomi ( Primula ),
ciuboțica-cucului cardiopatii, suflu sistolic, insuficiență cardiacă, angină, alcool 40° ( pălincă de pere )
insomnie, afecțiuni respiratorii, bronșite, depurativă
Tinctură de Afecțiuni bucale, amigdalite, amețeală, anemie, astenie, Fructe de coacăz negru și roșu,
coacăze avitaminoze, bronșite, litiază urinară, cancer, constipație, alcool 40° ( palincă de pere )
formarea oaselor, gingivite, gripă, gută, probleme de
19
 concentrare, menopauză, migrene, nevroze, osteoporoză,
activarea splinei, somnolență, surmenaj
Tinctură de Reumatism, celulită, gută, arterioscleroză, obezitate Planta cu flori și rizomi, alcool 40°
crețușcă
Tinctură de Stimularea imunității, revitalizarea organismului, Rădăcină proaspătă de ghimbir,
ghimbir îmbunătățirea memoriei, scăderea colesterolului, rău de alcool 40° ( palincă de pere )
mișcare, indigestii
Tinctură de Helicobacter pylori, gastrite, ulcer, cancer gastric, Rădăcini de : Gentiana lutea,
ghințură pancreatite, colecistite, steatoză hepatică, hepatite virale, Gentiana punctata, Gentiana
ciroză hepatică, litiază biliară, dischinezii asclepiadea, Gentiana cruciata,
alcool 40° ( pălincă de pară )
Tinctură de Cistite, prostatite, uretrite, hidropizie ( acumulare de apă Fructe și mlădițe de ienupăr, alcool
ienupăr în țesuturi sau cavități ), litiază urinară, gută 40° ( pălincă de măr )
Tinctură de leurdă Tromboze, tromboflebite, arteroscleroză, hipertensiune Frunze verzi de leurdă, alcool 50°
arterială, viermi intestinali, sclerodermie, psoriazis, ( palincă de mere )
acnee, hipercolesterolemie, accidente vasculare,
depurativ și detoxifiant puternic
Tinctură de mărul Afecțiuni ginecologice, dermato-venerice, psoriazis, Planta cu flori și fructe, alcool 45°
lupului hemoroizi, răni, arsuri, stimularea producției de colagen
și elastină
Tinctură de Sterilitate, tulburări de ciclu menstrual, chisturi ovariene, Suc din năprasnic proaspăt, alcool
năprasnic cancer ( mamar, uterin, pulmonar, leucemie ), impotență, 40° ( palincă de pere )
fibromatoză, sechele după radiații
Tinctură de Afecțiuni cardiace pe fond nervos, hipertensiune Flori de păducel, rădăcină de talpa
păducel și arterială, angină pectorală, aritmie, afecțiuni aortice, gâștei, rădăcină de valeriană,
valeriană cardiopatie ischemică, anemie feriprivă, afecțiuni cimbrișor de munte, alcool 40°
circulatorii, hipercolesterolemie, insomnie ( palincă de pere )
Tinctură de Adenom de prostată, litiază prostatică, prostatită, cancer Pufuliță cu flori mici, ghimpe, alcool
pufuliță cu flori de prostată, retenție urinară 40° ( palincă de pere )
mici și ghimpe
Tinctură de Afecțiuni ale tiroidei, cistite, afecțiuni renale, Sânziene albe, sânziene galbene,
sânziene detoxifiere, stimularea imunității alcool 40° ( palincă de mere )
Tinctură de soc Obezitate, acnee, eczeme alergice, psoriazis, afecțiuni Fructe de soc, alcool 40°
dermatologice, constipație, tulburări hormonale, cancer ( palincă de pere )
Tinctură de spânz Dureri reumatice, tumori maligne, tumori cerebrale, Rădăcină de spânz macerată în
chisturi, osteosarcom, inflamații ale intestinului gros, alcool etilic 45°
fibrom uterin
Tinctură de untul Dureri reumatice, spondiloză cervicală, lombosciatică, Rădăcină de mutătoare, tătăneasă,
pământului dureri musculare, artroze, atrofie musculară, degerături, spânz, alcool 70°
( Bryonia alba ) osteofite
Tinctură de Tulburări menstruale ( amenoree, dismenoree, Mlădițe de zmeur, alcool 40°
mlădițe de zmeur metroragie, menoragie ), fibrom uterin, chist ovarian, ( palincă de pere )
vaginită, metrită, hipogonadism, iminență de avort,
tulburări de libidou la femei
Tinctură împotriva Reacții alergice Extract din : afin, coacăz negru,
alergiilor lichen de piatră, trei frați pătați,
zmeur
Tinctură împotriva Curăță părul de mătreață și grăsimi, redă luciul natural al Brusture, gălbenele, iarbă mare,
căderii părului părului, întărește rădăcina și favorizează creșterea mărul lupului, mentă, frunze de
părului mesteacăn, mușețel, frunze de nuc,
salvie, urzică, alcool 45°

20
Tinctură pentru Scăderea colesterolului LDL, arterite, varice, Flori de păducel, tije, frunze și
afecțiuni tromboflebite, tromboze, insuficiență circulatorie rădăcini de păpădie, talpa gâștei,
circulatorii traista ciobanului, trei frați pătați,
urzică, vâsc de măr, ventrilică
Tinctură împotriva Diabet zaharat tip II Extract din : afin, ciumărea, muguri
diabetului de dud alb, rădăcină de iarbă mare,
ienupăr, năprasnic, nuci verzi,
rădăcină de obligeană, păpădie
Tinctură împotriva Efect diuretic ( reduce retenția de apă ), sudorific, laxativ, Coada calului, coada șoricelului,
obezității favorizează arderile anabolice, combate catabolismul, crețișoară, crețușcă, coajă de crușin,
dizolvă grăsimile ienupăr, muguri de mesteacăn,
sânziene galbene, flori și fructe de
soc, urzică, alcool 40° ( palincă de
măr )
Tinctură pentru Tuse convulsivă, tuse productivă, astm bronșic, Busuioc, cimbrișor, ciuboțica
afecțiuni pneumonie, faringită, laringită, bronșită cucului, pătlagină, muguri de pin,
respiratorii șovârv, alcool 40° ( palincă de
pere )
Tinctură pentru Balonări, pancreatite, hepatite virale, steatoză hepatică, Coada calului, gălbenele, ghințură,
afecțiuni hepato- dischinezie biliară, colecistite, litiază biliară păpădie, pelin, rostopască, sulfină,
biliare sunătoare, țintaură, alcool 40°
( palincă de pere )

21
 APITERAPIA

“Mierea este un simbol al hranei de excepţie”

“Mierea nu este altceva decât o rază de căldură transformată odinioară şi care acum îşi
recapătă forma cea dintâi... Ea ţine loc de soare şi flori până când fratele ei mai vârstnic, soarele...
strecurându-şi prin porţile întredeschise primele mângâieri călduţe, va trezi la viaţă violetele şi
anemonele şi va scoate din toropeală şi lucrătoarele...” Maurice Maeterlinck
“Mierea este darul ceresc al trandafirului” Virgiliu
”De cei ce mănâncă mierea dimineața, nu se mai atinge nici o boală toată viața”.Aristoxenes

Produsele stupului s-au înscris de la începuturile omului în rândul elementelor folosite de

acesta pentru completarea şi ameliorarea hranei şi, apoi, pentru combaterea şi prevenirea durerii şi a
suferinţei. La vechii egipteni ( 3200 î.Hr.), albina era simbolul regelui. La vechii greci, mierea era un
aliment, dar şi un remediu de prim rang. Sportivii, în întrecerile olimpice, foloseau apa îndulcită cu
miere ca şi băutură energizantă. Aristoxenes spunea că “de cei ce mănâncă mierea dimineaţa nu se
mai atinge nici o boală toată viaţa”.
Produsele stupului pot fi împărţite în două categorii :
1. Produsele apicole naturale, directe – mierea, lăptişorul de matcă, propolisul, ceara,
veninul de albine, păstura.
2. Produse apicole derivate – hidromelul, turtele şi prăjiturile cu miere, oţetul de miere,
cremele cu ceară, preparatele cosmetice, etc.
În tratarea sănătăţii, produsele cele mai folositoare sunt combinaţiile de miere, polen şi lăptişor
de matcă, fiind utilizate pentru sănătatea tuturor, în convalescenţă, avitaminoze, astenii, insomnii,
nevroze, senilitate, afecţiuni digestive sau ale ficatului, afecţiuni respiratorii, etc.

Mierea de albine este o substanţă dulce, zaharoasă, elaborată de albine în urma prelucrării, în
organismul lor, a nectarului floral sau extrafloral cules, cu ajutorul unui ferment solubil, denumit
invertină. Este un aliment natural primar, care conţine în procent de aproximativ 75 % un amestec de
glucoză, fructoză şi mai puţin zaharoză şi, în cantităţi mici, proteine şi lipide, dar şi cantităţi
semnificative de vitamine hidrosolubile, minerale şi esenţe parfumate din toate florile, la care se
adaugă un procent de maxim 20 % de apă.
Mierea conţine fier, mangan, cupru, clor, siliciu, sodiu, potasiu, calciu, aluminiu, magneziu,
în funcţie de conţinutul solului pe care cresc plantele de la care a fost recoltat polenul. Cu cât culoarea
mierii este mai închisă, cu atât conţinutul său în fier, cupru şi mangan este mai mare.
Datorită cantităţii mari de glucide conţinute, mierea este un aliment hipercaloric, în medie, la
100 g miere îi revin 335 kcal. Un kilogram de miere este echivalent, sub raport caloric, cu 1,68 kg
carne de vacă, 50 ouă, 5,675 l lapte sau 40 portocale ( circa 8 kg ).
Are proprietăţi bacteriologice şi antiseptice, numeroase bacterii patogene fiind distruse de
miere. Egiptenii antici foloseau mierea pentru tratarea rănilor.
Fiecare tip de miere are proprietăţi diferite, în funcţie de calităţile plantei din care provine şi
de zona în care a fost produsă :
- Mierea polifloră este cel mai complet tip de miere, conținând nectar de la zeci de flori.
Este recomandată pentru stările de oboseală fizică și intelectuală, de convalescență, tulburări de
creștere etc, fiind un bun tonic general al organismului. Mierea polifloră de la munte are un efect
antiseptic mai puternic pentru căile respiratorii și este și un tonic bun al sistemului nervos, în
timp ce mierea polifloră de câmpie are proprietăți antiseptice generale puternice și este și un bun
sedativ.
- Mierea de castan ( galben-roșcat ) descongestionează ficatul și prostata, favorizează
circulația sanguină și cicatrizarea rănilor și este indicată și în diabet, fiind mai bogată în fructoză,
decât în glucoză. Conține fier, magneziu, mangan, potasiu și bariu.
- Mierea de cimbrișor ( aurie deschis ) este un antiseptic puternic, expectorant,
antispastic, afrodiziac. Se poate folosi în tratarea plăgilor purulente și a infecțiilor pielii, tuse,
22
răceală, astm, activează circulația sanguină, este tonică și antianemică. Conține cantități
importante de bor și cupru.
- Mierea de conifer ( brad sau molid ) ( brună intens ) este foarte rară. Are efect
antiinfecțios puternic, mai ales asupra sistemului respirator și ca expectorant, antitusiv și
bronhodilatator, antianemic, diuretic, susține refacerea sistemului osos. În compoziția ei se
găsesc calciu, magneziu, bor, sulf, fosfor, zinc, fier, cupru, potasiu.
- Mierea de coriandru ( galben deschis ) este recomandată în afecțiuni gastrice (
gastrită hiperacidă, ulcer ).
- Mierea de fâneață ( flori de câmp ) are acțiune antiinflamatoare, antialergică,
antimicrobiană, antitusivă, fiind indicată în stări de convalescență, tulburări de creștere, oboseală
accentuată.
- Mierea de floarea-soarelui ( galben-aurie ) este un bun tonic general, datorită
cantității mari de glucoză pe care o conține, imunostimulatoare, afrodiziacă, scade colesterolul
LDL.
- Mierea de lavandă ( galben-aurie ) are efect tonic și diuretic, antireumatic, calmant.
- Mierea de mac ( galben închis, datorită polenului de culoare neagră ) are efect
relaxant, somnifer, anafrodiziac puternic, antispastic.
- Mierea de mană ( roșiatică, brună, negru-brun, maronie, verzuie, în funcție de arbore
) este singurul tip de miere care nu este produsă din nectarul florilor, ci fie direct din seva
arborilor, pe care albinele o recoltează de pe frunze sau ramuri, fie din excrețiile unei specii de
afide care se hrănesc cu seva arborilor. Poate fi recoltată de pe stejar, frasin, fag sau mai rar de
pe tei sau arțar. Aceasta conține un tip special de glucid, numit melezitoză, cu potențial de
cristalizare ridicat, care face ca atunci când este în concentrație mai mare de 15%, mierea să
cristalizeze chiar din faguri. Conținutul ei în substanțe minerale ( calciu, magneziu, fosfor, fier,
potasiu, seleniu ) este cu mult mai mare decât în cazul mierii din flori și, de asemenea, cel de
inhibină ( substanță cu efect bactericid ). Este un bun stimulator al detoxifierii organismului, are
efect antibiotic și antiinflamator, mai ales pentru tubul digestiv.
- Mierea de măr şi cea de mure este tonică şi antidiareică.
- Mierea de mentă ( galben-verzuie ) este bun bronhodilatator, antitusiv, analgezic,
antispastic, calmant gastric.
- Mierea de păpădie ( galben strălucitor ) este depurativă şi uşor laxativă.
- Mierea de rapiţă ( galben foarte deschis, aproape albă ) are acţiune benefică în
tratamentul local al ulcerului varicos, în osteoporoză ( datorită conținutului crescut de calciu și
bor, dar și în coenzima Q3 ) și în diabet ( chiar dacă are conținut crescut de glucoză ). Are efect
puternic antibacterian și trofic pentru inimă.
- Mierea de salcâm ( alb-gălbui ) are proprietăţi calmante, expectorante, antidiareice,
dar are efect stimulator pentru activitatea cardiacă. Datorită conținutului scăzut de glucoză, este
indicată și în cazul bolnavilor de diabet. Conține crom, cupru, fier, fluor, iod, zinc.
- Mierea de salcâm galben japonez este antihemoragică, scade timpul de coagulare al
sângelui, regularizează şi fortifică activitatea inimii.
- Mierea de salvie este sudorifică, reglează menstruaţia şi ajută digestia.
- Mierea de tei ( galben-aurie cu nuanțe verzui ) este calmantă şi sedativă,
anafrodiziacă, mucolitică. Susține funcțiile glandei tiroide, datorită conținutului în calciu,
potasiu, mangan.
- Mierea de trifoi este un bun diuretic, contribuie la reducerea retenției de apă în corp,
la fixarea calciului în oase ( are acțiune estrogenă ), are efect de reîntinerire.
- Mierea de zmeur ( alb-rozalie ) are efect de reîntinerire mai ales pentru piele, previne
demineralizarea osoasă, reglează activitatea ovarelor, este bun remediu în stările de răceală și
gripă.
- Mierea de Manuka ( portocaliu închis ) este produsă în Noua Zeelandă și Australia,
din nectarul produs de florile arborelui de Manuka. Are proprietăți antibacteriene,
antiinflamatoare, antiseptice, antimicrobiene, antivirale, antioxidante, antifungice recunoscute,
fiind clasificată în funcție de :
23
 o cantitatea de metilglioxal ( MGO – 100+ nivel de întreținere, 250+ nivel
util, 400+ nivel cu activitate foarte ridicată, utilizat pentru afecțiuni acute sau
cronice, cu rezistență sporită la tratamente, 550+ nivel maxim de activitate ),
substanța care dă intensitatea efectului antibacterian,
o de concentrația granulelor de polen de Manuka din miere ( Kfactor – 12
= 65% granule de polen de Manuka, 16 = 75% granule de polen de Manuka, 22 =
90% granule de polen de Manuka ), care îi conferă caracterul antioxidant sau
o de puterea enzimelor active din miere în combaterea infecțiilor ( NPA
– cu cât este mai mare, cu atât mierea este mai puternică ).
Se consumă câte 5 g de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. Nu este recomandată copiilor
mai mici de 1 an.

Veninul de albine este un produs de secreție al glandelor de venin ale albinelor lucrătoare și
ale reginei, care se stochează în punga de venin și este eliminat în exterior în momentul în care înțeapă,
eliminarea fiind însoțită de ruperea pungii de venin și moartea albinei. Este un instrument de
autoapărare al albinei. Cantitatea maximă de venin lichid care poate fi produsă și eliminată de o albină
matură ( în vârstă de 15-20 zile ) este de aproximativ 0,3 mg, ceea ce este echivalent cu aproximativ
0,1 mg substanță uscată.
Veninul de albine lichid este dens, incolor, transparent, cu miros înțepător, gust amărui,
astringent, arzător, care cristalizează într-un timp foarte scurt.
Veninul de albine cristalizat este o pulbere de culoare alb-cenușie, cu miros iritant specific,
cu gust amar, înțepător, solubil în apă, cu pH de 4,5-5,5, care precipită în mediu alcalin.
Veninul de albine este o substanță complexă, în alcătuirea căreia intră atât substanțe organice,
cât și anorganice : hormoni, enzime, uleiuri și alte substanțe volatile, săruri minerale, proteine ( până
la 75 % în veninul uscat ).
Dintre cele 8 fracții albuminoide existente, trei sunt importante :
- melitina - o fracție cu acțiune toxică, alcalină ( cu pH 11 ), componenta cea
mai activă, compusă din 13 aminoacizi ( alanină, arginină, asparagină, glicocol, glutamină,
izoleucină, leucină, lizină, prolină, serină, treonină, triptofan, valină ) – dizolvă
eritrocitele, scurtează fibrele musculare netede și striate, scade ritmul respirator și
presiunea sângelui, degajează serotonina și histamina etc.
- fermenți ai hialuronidazei și fosfolipazei A, o fracție cu acțiune netoxică ( în
care, la aminoacizii menționați anterior se adaugă histamină, fenilalanină, metionină,
tirozină, cistină ). Fosfolipaza acționează sinergic cu melitina, este toxică și provoacă
senzația de durere, fiind implicată în reacțiile alergice, iar hialuronidaza este factorul
dispersant, cea care determină răspândirea veninului în țesuturi, dar nu are acțiune toxică.
- A treia fracție, histamina, nu este activă, ea are rolul de a provoca senzația de
mâncărime și durere și umflarea locului înțepat. Are acțiune stimulatoare asupra secreției
glandelor exocrine și crește tonusul și peristaltismul musculaturii netede.
- În alcătuirea veninului de albine mai intră substanțe bazice și acizi (
ortofosforic, formic, clorhidric ), dar și substanțe minerale ( calciu, magneziu, cupru,
mangan, fosfor, sulf ).
Veninul își pierde eficiența în contact cu bacterii sau fermenți alimentari, dar este rezistent la
acțiunea acizilor, bazelor și temperaturii. În stare cristalizată, rezistă ani de zile la temperatura camerei
și la temperaturi scăzute. Soluția apoasă precipită la temperaturi de 90-100°C, dar proteinele revin la
starea inițială în mediu acid.
Trebuie evitată inhalarea veninului de albine, indiferent de formă, deoarece are un efect
puternic iritant asupra mucoaselor.
Tratamentul cu venin de albine se face numai sub supraveghere medicală, pentru că există
riscul producerii reacțiilor, care implică intervenţia medicală de urgenţă. Reacția la om datorată
veninului de albine poate fi :
- Locală – umflătura se întinde în timp de câteva ore, se înroșește și încălzește.

24
 - Sistemică – în câteva minute apare erupția generală, cu tulburări respiratorii,
stare de vomă, dureri abdominale etc.
- Anafilactică – în câteva secunde de la înțepătură apar dificultățile în respirație,
confuzia mentală, starea de vomă, șocul de tensiune, care poate da pierderea cunoștinței,
inclusiv decesul, prin colaps cardio-respirator.
Veninul de albine are puternice proprietăți terapeutice.
Prin stimularea producerii de cortizon, are proprietăți antireumatismale. El determină
creşterea afluxului de sânge către locul bolnav, reduce durerile şi susţine sistemul imunitar al
organismului.
În acelaşi timp, are şi un puternic efect bactericid, soluţia cu venin de albine fiind sterilă chiar
la concentraţii foarte mici ( 1 : 50000 ). Are efect hipotensor şi anticancerigen.
Poate fi folosit în combaterea mai multor afecțiuni, cum ar fi : afecțiuni reumatismale (
poliartrite, spondiloze ), afecțiuni ale sistemului nervos periferic ( nevralgii, sciatică, lumbago,
pareze, hemiplegii ), boli de piele ( ulcere, fistule și plăgi ), reumatism, gută, afecțiuni vasculare (
flebite, tromboflebite, arterite, arterioscleroză ), boli oculare, astm bronșic.
Ca metode de tratament, se folosesc : înţepăturile directe cu albine ( pe locul dureros ),
injecţiile intradermice cu venin de albină, administrarea de apitoxină ( venin de albine uscat ),
acupunctura cu produse apicole ( chiar cu albine vii ).
Printre avantajele utilizării veninului de albine se numără acţiunea sa foarte rapidă şi
diferenţele foarte mari care există între doza utilă, cea toxică şi cea letală.
Nu se recomandă administrarea veninului de albine persoanelor care suferă de : diabet,
pancreas, ficat, infarct miocardic, endocardită și miocardită, arterioscleroză avansată, epilepsie,
encefalită, sifilis, bruceloză, nefrită, nefroză, femeilor însărcinate.

Polenul este pulberea fină, de obicei de culoare galbenă, formată pe anterele staminelor
florilor, pe care acestea o produc pentru fecundare și pe care albinele o amestecă cu salivă și o
transportă în coșulețele de pe piciorușele posterioare. Este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei.
Pentru a forma un singur grăuncior de polen, albina trebuie să viziteze, în medie, 300 de flori.
În natură există două tipuri de polen :
- Polen anemofil, transportat de către vânt, care conține substanțe toxice,
responsabile inclusiv de alergiile pe care le dezvoltă anumite persoane;
- Polen entemofil, care este transportat de către insecte de la o floare la alta.
Albinele nu recoltează polenuri anemofile. Deoarece polenul reprezintă, de fapt, sursa de
hrană a albinelor, este foarte importantă calitatea acestuia, de ea depinzând sănătatea, energia și
capacitatea de apărare a familiei de albine.
În funcție de modul de conservare, există două tipuri de polen : crud și uscat. Polenul uscat
presupune încălzirea acestuia la temperaturi de peste 38-40°C, ceea ce duce la distrugerea unei mari
părți din substanțele active. Practic, devine un aliment mort. Singurul tip disponibil este polenul
poliflor.
Polenul crud se congelează imediat după recoltare ( în maxim 3 ore ) și se conservă la
congelator, de unde se utilizează direct, pentru că, datorită conținutului foarte scăzut de apă (de obicei
între 6 - 11%), practic nu îngheață. Polenul crud este un aliment viu, care conține și lactofermenți
necesari echilibrării florei intestinale, enzime necesare funcționării organismului, bacterii benefice,
antioxidanți etc.
Polenul crud este unul dintre cele mai complete și mai pure alimente. Încă din Antichitate, de
către chinezi sau egipteni, de exemplu, era utilizat atât ca medicament, cât și ca aliment cu calități
deosebite în menținerea sănătății și a vitalității organismului, fiind folosit ca ingredient în elixirele de
tinerețe.
În compoziția polenului intră toți nutrienții necesari funcționării organismului nostru :
- Aminoacizi, peste 23% ( 22, care se absorb direct în tubul digestiv, fără a fi
nevoie de altă procesare ) – lizină, valină, metionină, glutamină, cisteină etc – cu rol foarte
important în procesul de detoxifiere a ficatului și a organismului în ansamblu. Dintre cei
8 aminoacizi esențiali, arginina și histidina nu există în carne, ou și lactate.
25
 - acizi grași nesaturați – acid linoleic, acid arahidonic, linol – cu rol important
în protecția vaselor de sânge și în prevenirea arterosclerozei.
- hormoni
- vitamine - betacaroten și provitamina A ( în polenul de salcâm galben, de 20
de ori mai mult decât morcovul ), vitamina E ( esențială pentru protecția organismului
împotriva radicalilor liberi datorați poluării urbane ), vitamina F, vitaminele C și P ( rutină
– cu acțiune antitrombotică, are rol esențial în prevenirea hemoragiilor cerebrale, cardiace
sau oculare ), vitaminele B1, B2, B3 ( cu efect protector împotriva mutaților genetice ),
B5, B6, B8 ( biotina – este esențială în procesul de eliminare a dioxidului de carbon, dar
și în metabolizarea proteinelor, lipidelor și glucidelor ), B9 ( protector împotriva anemiei,
trombocitopeniei și a altor anomalii sanguine ), lecitină, unele chiar în cantități foarte mari,
urme de vitamina D.
- flavonoizi ( de exemplu : kaempferolul, care reduce incidența cancerului de
sân sau de prostată ).
- minerale ( fier, magneziu, calciu, fosfor, borul, cupru, potasiu, sodiu, mangan,
nichel, sulf, seleniu, siliciu, zinc, cobalt, crom, iod, molibden etc ).
- enzime ( peste 100 de enzime, co-enzime și pro-enzime )
- lactobacili – care normalizează flora intestinală ducând indirect la
normalizarea nivelului de vitamina K în corp.
- Fitosteroli ( campesterol, beta-sistosterol ) – reduc absorbția colesterolului,
cresc producția de săruri biliare și reduc incidența cancerului colorectal.
- Acizi nucleici – în cantități mari, tineri, cu telomerii integri.
Proprietățile organoleptice, dar și compoziția polenului crud diferă foarte mult în funcție de
momentul recoltării, dar mai ales în funcție de planta/plantele de la care a fost recoltat, inclusiv
capacitățile sale terapeutice diferind în funcție de sursă.
Polenul are multiple utilizări terapeutice. În primul rând, este un protector foarte bun pentru
flora intestinală, pe care nu doar o echilibrează, ci o și hrănește, cu ajutorul nutrienților conținuți. În
aceste condiții, are un rol important în întărirea sistemului imunitar și protejarea organismului, dar și
în procesul general de detoxifiere și regenerare a acestuia.
Este un foarte bun protector anticancer, cu efecte demonstrate în prevenția și tratarea
cancerelor de sân, prostată, colon, rect, ficat, pancreas etc. În același timp, este un susținător al
organismului aflat în tratament cu chimioterapie sau radioterapie.
Are rol important în prevenția și tratarea osteoporozei, prin stimularea activității osteoblastelor
( celulele care construiesc osul ).
Îmbunătățește funcționarea creierului, având și efect stimulator asupra memoriei și a
funcționării creierului, dar și de reducere a stărilor depresive și anxioase. Aceasta se datorează în
primul rând îmbunătățirii circulației sanguine, dar și nutrienților, care hrănesc celulele creierului.
Există mai multe tipuri de polen crud, cu proprietăți diferite în funcție de plantele de la care a
fost obținut. Acestea sunt :
 Polen crud de castan dulce și mur ( circulație sanguină ) – stimulează circulația
sanguină, protejează vasele de sânge ( mai ales vene și capilare ), echilibrează sistemul nervos, reduce
depresia și anxietatea, ameliorează simptomele menopauzei, previne demineralizarea osoasă.
 Polen crud de cireș ( vitalitate și frumusețe ) – combate oboseala, stresul zilnic și
astenia, tonifiază și fortifică organismul, crește nivelul de energie, menține un aspect tânăr al pielii,
unghiilor și părului, asigură curățarea rinichilor și a vezicii urinare, crește nivelul fertilității și
protejează embrionul.
 Polen crud de flori de munte ( piele, păr, unghii ) – contribuie la menținerea unui
aspect general plăcut al organismului, crește rezistența unghiilor, vitalizează organismul, susține
vitalitatea și creșterea părului.
 Polen crud de iarbă neagră ( rinichi ) – îmbunătățește memoria, susține buna
funcționare a rinichilor și a tiroidei, combate venele varicoase și hemoroizii, susține detoxifierea
organismului.

26
  Polen crud de măr ( metabolism ) – îmbunătățește metabolismul, crește nivelul
general de energie, protejează și susține funcționarea miocardului, combate infecțiile microbiene.
 Polen crud de păducel ( inimă ) – scade nivelul colesterolului și tensiunea arterială,
bun ajutor în curele de slăbire, calmează sistemul nervos, reduce depresia și anxietatea, combate
insomnia.
 Polen crud de păpădie și salcie ( ficat ) – ameliorează afecțiunile hepatice și susține
funcționarea normală a ficatului, întărește sistemul imunitar, susține detoxifierea rinichilor și
ficatului, stimulând arderea grăsimilor.
 Polen crud poliflor ( imunitate ) – întărește sistemul imunitar, contribuie la refacerea
florei intestinale, crește nivelul de energie, reduce stările de oboseală cronică, previne osteoporoza,
este vitaminizant și antianemic.
 Polen crud de prun ( echilibru digestiv ) – are efect benefic asupra ficatului, bilei,
pancreasului și stomacului, echilibrează sistemul digestiv, crește rezistența la efort și capacitatea de
concentrare, întreține frumusețea pielii.
 Polen crud de salcie ( vedere ) – protejează conjunctiva și corneea și previne cataracta
și degenerarea maculară, încetinește procesul de îmbătrânire, susține funcționarea prostatei, crește
fertilitatea și protejează embrionul.
 Polen crud de salcie și măr ( vitalitate ) – protejează retina și cristalinul ( bogat în
luteină și zeaxantină ), întărește sistemul imunitar, puternic antioxidant, reglează flora intestinală și
metabolismul, fortifică organismul.
 Polen crud de scai vânăt ( căi respiratorii ) – efect antiinflamator puternic, întărește
sistemul imunitar, calmează tusea convulsivă, fluidizează și elimină secrețiile din căile respiratorii,
combate artrita și reumatismul.
 Polen crud de trandafir sălbatic ( colon și floră intestinală ) – reglează tranzitul
intestinal, previne inflamația colonului, combate oboseala cronică, tonifiază și fortifică organismul,
favorizează asimilarea calciului.
 Polen crud de trandafir sălbatic și măr ( pentru copii ) – întărește sistemul imunitar,
combate infecțiile microbiene, antianemic, reglează tranzitul intestinal, combate constipația,
facilitează absorbția calciului și refacerea oaselor.
Păstrarea polenului crud se face la congelator. Prin decongelare, datorită faptului că conținutul
de apă este sub 11%, membrana celulară nu suferă deteriorări, ceea ce face ca el să poată fi păstrat și
la frigider, după decongelare, 7-10 zile, dar în recipiente deschise, pentru ca lactobacilii să respire.
Administrarea polenului crud, în mod obișnuit, se face astfel :
- Copii sub un an – 2-5 g/zi
- Copii între 1-10 ani – 5-10 g/zi,
- Copii peste 10 ani și adulți – 10-30 g/zi
- Adulți în perioade de solicitare intensă – până la 50-100 g/zi
- Se recomandă consumul în cure de minim 7 săptămâni, de două ori pe an,
primăvara și toamna, dar poate fi consumat pe tot parcursul anului.
Administrare : Polenul crud trebuie să fie dizolvat într-un mediu acid ( suc proaspăt de fructe,
citrice, lactate fermentate, borș ), pentru minim 20 de minute. De preferat este să fie administrat
dimineața, fiind un energizant puternic, iar doza administrată trebuie crescută progresiv.
Poate da reacții alergice la unele persoane.

Păstura sau ”pâinea albinelor” este produsul obținut prin fermentarea polenului de către
albine, în condițiile naturale ale stupului, cu care acestea se hrănesc. Polenul adus în stup este depus
în fagure împreună cu miere și enzimele proprii albinelor, celula este sigilată apoi cu ceară și, în
condițiile de umiditate și temperatură proprii stupului, timp de 3 luni, trece printr-o serie de
transformări biochimice și structurale. Deși compoziția chimică este asemănătoare polenului,
proprietățile păsturii sunt mult mai benefice decât ale polenului, datorită conținutului crescut de
zaharuri simple, vitamine ( A, B, C, D, E, K ), acid lactic, peste 100 de enzime ( inclusiv o enzimă
pentru digestia laptelui, care nu există în polen ) și substanțe minerale ( calciu, magneziu, fier, seleniu,

27
sodiu, potasiu, fosfor, zinc ), proteine, oligopeptide și aminoacizi ( toți aminoacizii esențiali în raport
echilibrat ), flavonoide, fitosteroli, kaempferol ( previne osteoporoza ), acizi nucleici, polifenoli.
Păstura este de 3 ori mai puternică decât polenul din punct de vedere terapeutic, fiind un bun
susținător al sistemului imunitar. Datorită cantităților mari de acid lactic și a efectului antibiotic
puternic, păstura poate fi ținută la temperatura camerei fără să își piardă calitățile. În același timp,
nivelul ridicat de aciditate ( este un produs obținut prin fermentare ) îi asigură și un grad de asimilare
foarte mare.
Păstura conține bacteriocine ( antibiotice ), substanțe care îi conferă proprietăți bactericide,
bacteriostatice și germicide. Împreună cu pH-ul acid, acestea împiedică dezvoltarea germenilor și o
conservă. De asemenea, păstura conține în proporții variabile acid decanoic, util în artrita reumatoidă,
gamma-globuline ( IgG – contribuie la buna funcționare a imunității ), biopterină ( tratarea
deficiențelor de regenerare a cofactorilor ), neopterină ( implicată în biosinteza aminelor biogene ),
acetilcolină ( contribuie la scăderea presiunii sanguine, combaterea constipației cronice, transmiterea
impulsurilor neuronale ), lecitină ( utilă în stimularea memoriei, tratarea afecțiunilor hepatice, a
depresiei, scăderea colesterolului, eczeme ), guanină ( implicată în regenerarea acizilor nucleici ), este
antialergică, micșorând producția de histamină, ș.a.
Microgranula de polen este capsulată într-un înveliș foarte rezistent, alcătuit dintr-o substanță
numit exină, care practic nu poate fi dizolvat. Ca să putem beneficia de conținutul nutritiv al
grăunciorului de polen, trebuie ca acesta să fie ținut într-un mediu apos acid, care face ca membrana
de exină să devină permeabilă. În cazul păsturii, membrana de exină a fost practic topită în urma
procesului de fermentație la care polenul a fost supus timp de trei luni, astfel încât biodisponibilitatea
nutrienților este maximă.
Păstura are efect revitalizant și antianemic pronunțat, aducând în corp cantități mari de
minerale și vitamine, echilibrează nivelul colesterolului sanguin, contribuie la detoxifierea
organismului, protejează și reface ficatul și tubul digestiv. Este foarte recomandată copiilor, datorită
calităților imunostimulatoare și antivirale. Reglează tranzitul intestinal și lucrează la regenerarea
tubului digestiv. Prin calitățile imunostimulatoare și hepatoprotectoare, păstura este un remediu
important inclusiv în lupta împotriva cancerului.
Administrare : copii : minim 3-5 g/zi, adulți : minim 5-10 g/zi, de preferat dimineața. Este
indicată creșterea treptată a cantităților ingerate, pentru ca organismul să aibă timp de adaptare.
Administrarea se face sublingual, până la dizolvarea completă.
Precauții : nu se administrează persoanelor cu alergie la polenul de albine. Datorită
conținutului de glucide, se administrează cu precauție la bolnavii de diabet.

Lăptișorul de matcă este o substanță naturală foarte complexă, produsă de albine din
concentrarea elementelor esențiale din polen și miere, o adevărată curiozitate a lumii vii, hiperaliment
pentru organismul uman datorită bogăției de nutrienți pe care îi conține, este singurul aliment din
lumea vie capabil să transforme organismul care se hrănește cu el. Este hrana reginei stupului, singura
reprezentantă a acestuia care trăiește în medie 3-4 ani, putând ajunge și la 6 ani, în condițiile unei
uzuri foarte intense ( 250 000 de ouă depuse în decursul vieții, aproximativ 2000 de ouă pe zi ).
Aceasta trăiește de circa 50 de ori mai mult decât o lucrătoare obișnuită, a cărei viață este în medie
de 30-45 de zile. Lăptișorul de matcă este produs de glandele hipofaringiene ale lucrătoarelor tinere
și are capacitatea de a prelungi viața oricărei ființe vii, care se hrănește cu el în mod sistematic.
Lăptișorul de matcă are culoare alb-gălbuie, aspect perlat și gust acrișor, puternic astringent.
În compoziția lăptișorului de matcă se găsesc : aminoacizi ( 17, dintre care cei 8 esențiali ),
acizi grași esențiali, vitamine ( B1, B2, B3, B5, B6, B7, B8, B9, B12, A, C, D, E, K ), substanțe
minerale ( calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fosfor, fier, zinc, cupru, mangan ), acetilcolină ( cu rol în
transmiterea impulsului nervos ), antioxidanți, enzime, hormoni, glucide, 10-HDA ( acid 10-hidroxi
decenoic, acid întâlnit numai în lăptișorul de matcă, care îi conferă proprietăți puternic antibacteriene,
antifungice, antivirale ) și alte substanțe nedeterminate încă.
Printre beneficiile consumului de lăptișor de matcă se numără : efect regenerator pronunțat,
îmbunătățirea nivelului energetic general, scăderea nivelului colesterolului sanguin, întărirea
sistemului nervos, refacerea celulelor nervoase, îmbunătățirea memoriei și concentrării, întărirea
28
imunității, cu obținerea unei rezistențe sporite la răceli și gripe, creșterea capacității de efort fizic și
intelectual, echilibrare hormonală a organismului feminin, îmbunătățirea fertilității la ambele sexe,
ameliorarea simptomelor menopauzei, creșterea libidoului, îmbunătățirea motilității spermei,
echilibrarea nivelului glicemiei, reducerea procesului inflamator în corp, prevenția bolilor
degenerative ( de tip demență senilă, Alzheimer ), stimularea producției de colagen etc.
Lăptișorul de matcă poate fi consumat în stare pură sau omogenizat în miere de albine
naturală.
Administrarea în stare pură se face sublingual, până la dizolvarea completă, cu 20-30 minute
înainte de masa de dimineață. La copii se recomandă 0,5 g, iar la adulți 1-2 g/zi, în cure de trei luni
de două ori pe an, mai ales iarna și primăvara.
Omogenizat în miere ( 10 g lăptișor la 500 g miere ), se pot administra 1-2 lingurițe/zi la copii
și 1-2 linguri/zi la adulți.
Conservarea lui se face la congelator, de unde se scot cantități mici, sau în miere vie (
concentrație de maxim 20-25% ), la frigider.
Poate da reacții alergice, la unele persoane.

Propolisul este un amestec de substanțe culese de la cel puțin 20 de specii de arbori, de

consistența rășinii, care are rolul de a proteja stupul de agresorii externi. Substanțele sunt culese din
mugurii și de pe scoarța plopilor, castanilor, mestecenilor, frasinilor, sălciilor, arinilor și a unor specii
de pomi fructiferi, și dozate de către albine în așa fel încât, indiferent de unde este recoltat, are
proprietăți aproape identice.
Acesta are capacitatea de a distruge 30 de tipuri de virusuri, 9 specii de ciuperci, 21 de specii
de bacterii, fiind, astfel, cel mai puternic agent antiinfecțios cunoscut în lumea vie.
Printre afecțiunile care pot fi tratate cu ajutorul propolisului se numără : răceală, gripă, boli
respiratorii cu secreții abundente, bronșite, colite de fermentație și de putrefacție, astenie,
hipertensiune arterială, aritmie cardiacă, dislipidemie ( refacerea elasticității vaselor de sânge ),
herpes, arsuri, eczeme, acnee.
Recoltarea de către apicultor se face fie prin răzuire de pe pereții stupului, fie prin construcția
unui colector special, care stimulează albinele să culeagă mai mult.
Poate fi găsit fie sub formă brută, sub forma unor bulgărași de culoare maro închis, cu miros
specific, fără luciu ( luciul este dat de o cantitate prea mare de ceară ), fie sub formă de tinctură.
Tinctura poate fi obținută astfel : într-un borcan se pun 15 linguri de propolis, peste care se
adaugă 400 ml alcool alimentar de 90°, se închide ermetic borcanul și se lasă la macerat 15 zile,
agitând zilnic. După două săptămâni se strecoară și se păstrează în sticluțe mici, de culoare închisă.

Administrare :
- tinctură : 50 de picături pe pâine sau miere, de 3-4 ori/zi. Nu se diluează în apă!
Nu se administrează singură, pentru că apa din salivă face unele substanțe componente să
precipite.
- Propolis brut : o bucățică de mărimea unei alune se suge ca o bomboană ( are
acțiune locală ), dar prezintă dezavantajul faptului că aderă puternic la dantură, putând
duce la distrugerea smalțului dinților, dacă nu sunt curățați bine.
- Miere propolizată : se obține prin combinarea unei lingurițe de tinctură de
propolis cu 3 lingurițe de miere. La copii se administrează câte o linguriță de 3 ori/zi.
Precauții : poate da reacții alergice la unele persoane.

Apilarnilul ( lapte de buhai, viagra din stup ) este un produs apicol puțin cunoscut ( a fost
descoperit în 1980 de un român, Nicolae Ilieșu ). Obținut din larvele de trântor, apilarnilul crud,
proaspăt, este un produs foarte ușor alterabil, motiv pentru care se păstrează numai la rece.
Compoziția chimică a apilarnilului este asemănătoare cu cea a lăptișorului de matcă. Conține
toți aminoacizii esențiali, proteine, glucide, fosfolipide, vitamine ( A, B1, B2, B3, B6, B8 ), săruri
minerale, precursori de hormoni sexuali, cantități mari de hormoni sexuali masculini.

29
 Provenind de la partea masculină a stupului, beneficiile lui se orientează în principal către
bărbați : ajută la menținerea tonusului musculaturii și la creșterea masei musculare, având efect
biostimulator, stimulează și apetitul alimentar și sexual, stimulează funcția erectilă și funcționarea
întregului sistem reproducător masculin.
Ca orice produs apicol, are multiple beneficii pentru organismul uman : crește nivelul
imunității, accelerează creșterea în greutate a sugarilor, reglează ciclul menstrual la femei (
echilibrează hormonal organismul feminin ), crește performanțele intelectuale și fizice ale copiilor,
încetinește procesul de îmbătrânire, reduce nivelul de stres, are efect hepatoprotector și revitalizant,
fiind indicat și în cazul bolnavilor de cancer, diabet, gută, obezitate.
Conservarea : la congelator. Pentru consum se ține în frigider, unde se dezgheață în circa o
oră, și se consumă în decurs de trei zile.
Administrare : în stare pură : copii : 0,4 - 0,8 g/zi, adulți : 2 – 5 g/zi, dimineața sau în cursul
zilei, cu 30 minute înainte de masă, sublingual. Se recomandă cure de 1-2 luni, după care se face
pauză. Pentru că se sedimentează ușor, trebuie amestecat bine înainte de administrare.
Se poate conserva și în miere, astfel :
- Miere cu 25 % apilarnil – se păstrează la frigider și se consumă în maxim 3
săptămâni. Se recomandă 3-5 lingurițe zilnic.
- Miere cu 50% apilarnil – se păstrează și se consumă din congelator ( nu
îngheață ), 2-3 lingurițe pe zi.
Precauții : este recomandat consumul cu prudență la femeile însărcinate și la persoanele
alergice la produse apicole. Nu se recomandă administrarea la copii mai mici de 1 an.

Căpăceala de faguri este substanța cu care albinele sigilează mierea din căsuțele fagurilor.
Conține miere, ceară, propolis, enzime și alte substanțe cu rol de antibiotic natural și conservant.
Căpăcelul propriu-zis este construit din straturi succesive fine de ceară și propolis. Rolul cerii este
acela de a asigura etanșarea fagurelui, pentru ca aerul să nu pătrundă în interior, iar al propolisului -
de a steriliza mierea.
Căpăceala este recomandată pentru afecțiuni ale : cavității bucale, stomacului și ficatului,
respiratorii ( efect bactericid ), cardiace ( stimulator ) și cardiovasculare, sistemului imunitar (
antibiotic natural foarte puternic ),
Utilizare : se mestecă până când se topește toată mierea, dar poate fi și mestecat în continuare,
ca o gumă, până la topirea completă a tuturor componentelor, asigurând o igienă orală foarte bună.
Precauții : nu se administrează la copiii sub 1 an. Poate provoca reacții alergice la unele
persoane.

Ceara de albine este o substanță organică complexă, lichidă în momentul secretării, dar care
se solidifică în contact cu aerul, moale, plastică, de culoare alb-gălbuie, foarte ușor lipicioasă, cu un
miros plăcut, asemănător mierii. Este secretată de albinele tinere, de 12-18 zile, din glandele cerifere
din abdomen. Din punct de vedere chimic este o substanță neomogenă, asemănătoare cu grăsimea
animală, care conține grăsimi, hidrocarburi, substanțe aromate și substanțe minerale, variabile în
funcție de hrana albinelor, de recoltă, de condițiile fiziologice ale familiei de albine și de modul de
extracție.
Ceara de albine este folosită în tratamente datorită capacității sale de a îngloba și transporta
ușor diferite substanțe active, dar și de a le tempera acțiunea unora dintre acestea. Este folosită în
stomatologie, pentru obținerea mulajelor după dantură, în cosmetică, are capacitatea de a
impermeabiliza. Are acțiune antibiotică și regeneratoare, mai ales pentru piele, datorită vitaminelor
A și D conținute. Este indicată în infecțiile bacteriene și fungice, are efect analgezic, antialergic.
Poate fi utilizată sub formă de emulsii, creme, geluri și soluții cu eliberare lentă, ovule,
supozitoare, bomboane cu miere și vitamine etc.
Precauții : nu se recomandă utilizarea în tratarea plăgilor supurante, cu eliminare externă de
puroi și în afecțiunile care presupun exces de secreții ( salivare, gastrice sau intestinale ).

30
 GEMOTERAPIA
( FITO-EMBRIO-TERAPIE )

Gemoterapia este ramura fitoterapiei care utilizează remedii obținute din țesuturile embrionare
( meristematice ), din părțile reproducătoare sau din țesutul nou crescut al plantelor.
Este o metodă terapeutică aparţinând bioterapiei, care utilizează soluţii din prima diluţie
decimală ( DH 1 ) de macerate hidro-glicero-alcoolice din extracte vegetale proaspete, reprezentate
prin ţesuturi meristematice. Concentrația extractului vegetal este bine stabilită, raportul plantă-solvent
fiind de 1:200. Concentrația alcoolică în preparate este de 18%, cu câteva excepții, în care
concentrația este de 33%.
Forma farmaceutică specifică gemoderivatelor este MG=D1, adică macerat glicerinic diluat
10 % prin tehnică homeopată.
Gemoderivatul este o entitate biologică complexă, dinamică şi unitară. Este rezultatul
interacţiunii a multiple molecule active, precum săruri minerale, oligoelemente, vitamine, aminoacizi,
micropolipeptide, enzime, auxine, gibereline, fitohormoni, factori de creştere, etc. Din punct de
vedere biologic, acţionează asupra ţesutului reticulo-histiocitar, interferând şi corectând perturbările
rapoartelor proteice. Țesutul reticulohistiocitar este parte componentă a sistemului imunitar,
reprezentat de celulele macrofage sau histiociți, care sunt răspândite difuz în toate organele corpului,
ele având rolul de a recunoaște și distruge elementele străine de organism ( microorganisme patogene,
resturi de celule, celule anormale etc ).
Planta ( ţesutul vegetal ) întreagă este mai activă şi mai blândă decât principiile active de
sinteză, în virtutea fenomenului de sinergie fitocinetică.
MERISTEMUL este țesutul celular vegetal tânăr, care creşte prin diviziune şi poate ocupa
diferite poziţii în contextul corpului vegetal. Ţesuturile meristematice sunt tipice pentru stadiile tinere
ale plantelor, caracterizate prin activitatea mitotică ( de diviziune celulară ) intensă.
Ţesuturile meristematice folosite în gemoterapie sunt : mugurii ( meristeme ), vlăstarele,
ramurile tinere ( mlădiţele ), bobocii, rădăcini tinere, radicele, amenţii ( inflorescenţe ), scoarța tânără
de tulpină, scoarţa internă a rădăcinii, scoarţa ramurilor tinere, seva ( limfa ), seminţele, alte ţesuturi
embrionare.
Aceste țesuturi tinere au un conținut foarte crescut de fitocomplexe active, factori de creștere,
substanțe cu rol activator, modulator, protector, ceea ce oferă posibilitatea utilizării lor în tratarea și
prevenția unei game largi de afecțiuni sau probleme.

PRINCIPII ACTIVE PREZENTE ÎN GEMODERIVATE

• Enzime
• Factori de creştere
• Vitamine
• Proteine
• Aminoacizi
• Acizi nucleici ( ADN, ARN )
• Micropolipeptide
• Auxină = hormon vegetal ( cu structură asemănătoare triptofanului ) responsabil de distensia
celulară, care determină creşterea plantei.
• Giberelină = terpenoid ce exercită efecte marcate asupra alungirii tulpinii, creşterii
mugurilor, procesului de înflorire şi de germinare a polenului.
• Cinetină = citochinonă - substanță capabilă să determine celula să-şi recapete caracteristicile
meristematice.
• Acid abscisic

31
 GEMOTERAPIA CLINICĂ este o parte a fitoterapiei moderne, care are la bază 4 postulate :
1. Viaţa este expresia dinamicii celulare – în terapie este necesară folosirea de celule în fază
de diviziune potenţială, ce pot stimula şi alte ţesuturi celulare.
2. Viaţa animală depinde de cea vegetală, care o poate regla dacă apar alterări.
3. Arborii sunt vegetalele în care energia vitală se exprimă anual sub forma unei
reînnoiri celulare masive.
4. Printre plante, mesteacănul ( Betula pubescens şi verrucosa ) şi stejarul ( Quercus
peduncullata ) au cele mai clare capacităţi de adaptare, aclimatizare, rezistenţă, difuziune şi
regenerare.
Mecanismul de acţiune al gemoderivatelor presupune stimularea funcţiei de reechilibrare a
homeostaziei celulare şi tisulare a organismului, acestea acționând profund, la nivel celular.
Plantele sunt prelucrate imediat după recoltare, în stare proaspătă, pentru ca să se păstreze
întregul conținut al fitocomplexului respectiv.
Varianta farmaceutică optimă recomandată pentru preparatele gemoterapice este cea de
soluție. Pentru unele preparate este posibilă și obținerea unor concentrate de extract, doza în cazul
acesta fiind de 10 ori mai mică. Soluțiile se administrează diluate în 10-20 ml apă. Este de preferat
administrarea pe stomacul gol, cu 15-30 de minute înainte de masă.
Durata tratamentului cu produse gemoterapice este cuprinsă între 1-6 luni, în funcție de
situație. În prevenție sau în afecțiunile cronice perioada uzuală de tratament este de 3 luni, după care
se face pauză de minim o lună, apoi tratamentul se reia, iar în afecțiunile acute – de la câteva zile
până la 2 săptămâni. Pentru efecte mai rapide și mai puternice, se pot combina 2-3 preparate. În
acest caz, administrarea se face alternativ, succesiv sau împreună, inclusiv sub forma preparatelor
deja combinate.

AVANTAJELE FOLOSIRII PRODUSELOR GEMODERIVATE :

• Nu prezintă toxicitate intrinsecă şi extrinsecă.
• Sunt uşor de administrat, doza fiind stabilită în funcție de vârstă.
• Permit terapeutului să “dreneze” pacientul înainte de aplicarea unui tratament.
• Se pot prescrie în asociere cu terapia homeopată.
• Pot fi prescrise individual sau în combinaţii cu remedii din fitoterapia tradiţională.
• Se pot administra la copii şi femei însărcinate.
• Au o utilizare practică şi rapidă.
• Pot fi asociate în cursul unei zile cu alte preparate gemoterapice.
• Permit limitarea utilizării medicamentelor chimice de sinteză.
• Pot fi prescrise de medic sau farmacist și recomandate de fitoterapeut.
• Sunt disponibile atât în farmacii cât şi în magazinele naturiste.
• Durata administrării variază de la o săptămână la 1-2 luni sau mai mult ( de exemplu, în
programele de detoxifiere sau de echilibrare )
• Nu au reacții adverse sau contraindicații. Doar câteva preparate necesită atenție, fie pentru
că sunt stimulatoare pentru sistemul nervos, caz în care vor fi administrate dimineața, fie pentru că
pot avea efect galactofug, fiind nerecomandate femeilor care alăptează.

DIFERENŢE ÎNTRE TINCTURI ŞI GEMODERIVATE

Tinctură
fitoterapică ( clasică )
M Planta uscată
aterie sau părţi din plantă
primă Solv uscate Alcool etilic
enţi
Tinctură mamă Gemoderivat
(“Suşă homeopată”) ( Meristemoderivat )
Planta proaspăt Ţesuturi meristematice
recoltată din habitat natural. proaspete, din habitat natural
Alcool etilic Soluţie hidro-glicero-
alcoolică în dil 1:10 (1DH)

32
 GEMOTERAPICE RECOMANDATE ÎN TRATAMENTE :
Afecțiuni ale tractului digestiv
 Extract de mlădițe de rozmarin ( Rosmarinus officinalis ) –
hepatoregenerator, reglator al funcției vezicii biliare.
 Extract de muguri de smochin ( Ficus carica ) – esofagită, gastrită,
duodenită, obezitate, apetit exagerat.
 Extract de muguri de nuc ( Juglans regia ) – infecții bacteriene,
reechilibrarea florei intestinale după terapie cu antibiotice.
 Extract de mlădițe de merișor ( Vaccinium vitis idaea ) – modulator al
peristaltismului intestinal, reglarea tranzitului intestinal ( diaree / constipație ).
 Extract de conuri de hamei
 Extract de mlădițe și radicele de ovăz
Intestine : extract de – mlădițe de afin, boboci de magnolie, mlădițe de merișor, muguri de
nuc, muguri de smochin, muguri de stejar.
Colesterol : extract de – mlădițe de cătină roșie, muguri de frasin, mlădițe de măslin, muguri
de migdal, sevă de mesteacăn, mlădițe de rozmarin.
Ficat : extract de – muguri de alun, muguri carpen, mlădițe de caprifoi, mlădițe de cătină roșie,
mlădițe de ienupăr, radicele de porumb, mlădițe de rozmarin, radicele de secară.
Metabolism glucidic : extract de – mlădițe de afin, muguri de dud negru, mlădițe de măslin,
muguri de nuc.
Metabolism lipidic : extract de – conuri de hamei, muguri de arțar, mlădițe de cătină roșie,
muguri de frasin, mlădițe de măslin, muguri de migdal, sevă de mesteacăn, mlădițe de rozmarin.
Afecțiuni ale aparatului urinar
 Extract de mlădițe de iarbă neagră ( Calluna vulgaris ) – infecții urinare
 Extract de mlădițe de afin ( Vaccinium Myrtillus ) – infecții urinare
 Extract de mlădițe de merișor ( Vaccinium vitis idaea ) – infecții urinare
 Extract de muguri de arin negru ( Alnus glutinosa ) – antiinflamator
general, infecții bacteriene.
Rinichi, aparat urinar : extract de – mlădițe de afin, muguri de coacăz negru, muguri de fag,
muguri de frasin, mlădițe de iarbă neagră, mlădițe de ienupăr, muguri de mesteacăn, sevă de
mesteacăn, mlădițe de merișor, radicele de porumb.
Afecțiuni respiratorii
 Extract de muguri de coacăz negru ( Ribes nigrum ) – reduce
reactivitatea alergică, antiinflamator, crește rezistența la infecții.
 Extract de mlădițe de măceș ( Rosa canina ) – antianemic, crește pofta
de mâncare, fortifică organismul, crește rezistența la infecții.
 Extract de muguri de mesteacăn pufos ( Betula pubescens ) – infecții
respiratorii acute și recidivante, sinuzite, rinofaringite, traheobronșite.
 Extract de muguri de carpen ( Carpinus betulus ) – tuse, vindecarea
mucoaselor.
 Extract de muguri de călin ( Viburnum lantana ) – calmant,
bronhodilatator.
Căi respiratorii superioare : extract de – muguri de brad, muguri de carpen, mlădițe de
caprifoi, muguri de călin, muguri de cătină, muguri de coacăz negru, mlădițe de măceș, muguri de
mesteacăn, muguri de mesteacăn pufos, muguri de plop, scoarță de salcie, semințe de cais.
Plămâni : extract de – muguri de alun, muguri de carpen, muguri de castan sălbatic, mlădițe
de caprifoi, muguri de călin, muguri de mur, muguri de plop, muguri de porumbar, semințe de cais.
Tulburări hormonale
 Extract de mlădițe de zmeur ( Rubus idaeus ) – reglator hormonal
feminin
 Extract de semințe de frasin ( Fraxinus excelsior ) – afrodiziac, reglator
hormonal masculin ușor.

33
  Extract de amenți de mesteacăn pufos ( Betula pubescens ) – accelerarea
metabolismului, hipotiroidie.
 Extract din mlădițe și radicele de ovăz ( Avena sativa ) – reglarea
funcțiilor tiroidei, susține sănătatea urogenitală a femeii.
 Extract de amenți de salcie ( Salix alba ) – amenoree, colici uterine,
ejaculare precoce.
Aparat genital feminin : extract de – conuri de hamei, muguri de arin alb, muguri de călin,
amenți de mesteacăn pufos, mlădițe de merișor, mlădițe de mur, mlădițe de rozmarin, mlădițe de
sequoia, amenți de stejar, muguri de stejar, mlădițe de zmeur, amenți de salcie.
Aparat genital masculin : extract de - semințe de frasin, amenți de mesteacăn pufos, mlădițe
de rozmarin, mlădițe de sequoia, amenți de stejar, muguri de stejar, amenți de salcie.
Tiroidă : extract de – muguri de călin, amenți de mesteacăn pufos, muguri de sânger.
Anxietate, stres : extract de - muguri de smochin, muguri de tei argintiu, muguri de măr
pădureț, mlădițe și radicele de ovăz.
Tulburări de somn ; extract de - muguri de tei argintiu, muguri de salcie.
Vase de sânge, circulație : extract de – muguri de arin negru, muguri de arțar, muguri de
ginkgo, muguri de măr pădureț, mlădițe de măslin, muguri de migdal, mlădițe de păducel, muguri de
plop.
Inimă : extract de – muguri de liliac, mlădițe de păducel, radicele de porumb, muguri de
sânger.
Aparat cardiovascular : extract de – muguri de liliac, mlădițe de păducel, radicele de
porumb, muguri de porumbar, muguri de sânger, mlădițe de vâsc, semințe de viță de vie struguri roșii.
Tensiune arterială mare : extract de – mlădițe de măslin, muguri de migdal, mlădițe de mur,
mlădițe de păducel, mlădițe de vâsc.
Tensiune arterială mică : extract de – muguri de coacăz negru, muguri de porumbar, mlădițe
de rozmarin, muguri de stejar.
Tulburări de memorie, atenție, concentrare ( nu se administrează seara ! )
 Extract de mlădițe de rozmarin ( Rosmarinus officinalis ) – crește
tensiunea arterială!, stimulator general în astenie.
 Extract de muguri de stejar ( Quercus pedunculata ) – stimulator
general în astenie, hipotensiune.
 Extract de semințe de mesteacăn ( Betula verrucosa ) – stimulează ușor
procesele corticale, dificultăți de concentrare, tonic al sistemului nervos.
 Extract din mlădițe și radicele de ovăz ( Avena sativa ) – astenie fizică
și psihică, agitație, stres, insomnie.
 Extract de muguri de ginkgo ( Ginkgo biloba ) – circulație cerebrală și
periferică, tulburări de echilibru ( vertij ), dificultăți de concentrare.
 Extract de muguri de măr pădureț ( Malus sylvestris ) – tonic al
sistemului nervos central, dureri de cap, anorexie, bulimie, protector vascular,
slăbiciune cardiacă, aritmie.
Alergii
 Extract de muguri de coacăz negru - scăderea incidenţei şi ameliorarea
sindroamelor alergice, se combină cu ale extracte, în funcție de problemă.
 Extract de mlădițe de măceș – alergii respiratorii, anemie.
 Extract de mlădițe de rozmarin – alergii alimentare
 Extract de muguri de smochin – alergii solare
Alergii, urticarie, eczeme, acnee ( manifestări cutanate )
 Extract de muguri de coacăz negru ( Ribes nigrum ) – stimulator
corticosuprarenalian cu acțiune cortisonlike și antihistaminică.
 Extract de muguri de nuc ( Juglans regia ) – antibacterian la nivelul
pielii, acnee.
 Extract de mlădițe de cedru ( Cedrus libani ) – eczeme uscate, cruste,
fisuri.
34
  Extract de muguri de ulm ( Ulmus campestris ) – eczeme umede
Convalescență, creștere
 Extract de muguri de porumbar ( Prunus spinosa ) – recuperare după
boli debilitante, creșterea apetitului.
 Extract de tamarix ( Tamarix gallica ) – anemie
 Extract de muguri de tei argintiu ( Tilia tomentosa ) – agitație,
iritabilitate, insomnie, pusee de dentiție.
 Extract de muguri de brad ( Abies pectinata ) – dentiție, osificare.
 Extract de mlădițe de măceș ( Rosa canina ) – antianemic, crește pofta
de mâncare, fortificarea generală a organismului.
Aparat osteo-articular : extract de – muguri de brad, muguri de coacăz negru, muguri de
frasin, muguri de jneapăn, mlădițe de măceș, muguri de mesteacăn, sevă de mesteacăn, muguri de
mesteacăn pufos, mlădițe de merișor, mlădițe de mur, muguri de plop, scoarță de salcie, mlădițe de
sequoia, muguri de viță de vie, mlădițe de viță de vie sălbatică, mlădițe și radicele de ovăz.
Detoxifiere
 Generală : extract de – muguri de măr pădureț, sevă de mesteacăn.
 Rinichi : extract de - muguri de frasin, sevă de mesteacăn.
 Articulații : extract de – muguri de frasin, sevă de mesteacăn, muguri
de viță de vie.
 Ficat : extract de - mlădițe de ienupăr, mlădițe de rozmarin.
 Intestin : extract de – mlădițe de merișor, muguri de stejar.
 Limfatică : extract de – muguri de castan comestibil, mlădițe de lemn
câinesc, sevă de mesteacăn.
 Piele : extract de – sevă de mesteacăn, mlădițe de viță de vie sălbatică.

35