PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE ŞI CONSTRUCŢIA TRANSFORMATORULUI

ELECTRIC

Energia electrică prezintă valori optime diferite pentru tensiune şi curent, în funcţie
diferitele faze de utilizare: pentru faza de producere (tensiuni medii), faza de transport
(tensiuni înalte) şi faza de distribuţie (tensiuni joase).
Transformatorul este dispozitivul electromagnetic cu ajutorul căruia se realizează
transformarea parametrilor puterii electrice, tensiune-curent, adaptând valorile cerute de
reţelele de distribuţie cu cele ale consumatorilor industriali şi casnici.
Pentru a realiza acest lucru, transformatorul este construit cu două sau mai multe
înfăşurări cuplate magnetic, realizând astfel fie modificarea parametrilor energiei electrice
(curent- tensiune), fie schimbarea numărului de faze fără a modifica frecvenţa mărimilor
sinusoidale.
Transformatoarele de distribuţie au cel puţin două înfăşurări, denumite înfăşurare primară
(înfășurarea prin care transformatorul este alimentat de la rețea) şi secundară
(înfășurarea prin care transformatorul debitează către consumator).
In funcţie de valorile tensiunilor aplicate înfăşurărilor, transformatorul poate fi
ridicător de tensiune sau coborâtor de tensiune. Atât înfăşurarea primară cât şi cea
secundară pot fi de joasă tensiune sau de înaltă tensiune. Valorile tensiunii de alimentare
pentru înfăşurarea primară (fie că este de valoare joasă sau de valoare înaltă) trebuie să
aibă valoarea standardizată pentru retelele de distribuţie a energiei electrice.

Principiul de funcţionare al transformatorului reprezintă aplicaţia cea mai clară

a legii inducţiei electromagnetice în tehnică.
Se consideră un transformator monofazat. Infăşurarea primară a transformatorului, cu w1
spire, este alimentată la o tensiune alternativă u1 de frecvenţă f. Curentul alternativ care
străbate spirele acestei înfăşurări, i1, crează un câmp magnetic variabil în timp cu aceeaşi
frecvenţă f, câmp care se închide prin miezul feromagnetic. Cele w2 spire ale înfăşurării

1
secundare vor înconjura acest câmp magnetic variabil în timp, astfel încât în lungul
curbelor închise descrise de ele se va induce tensiune electromotoare, conform legii
inducţiei magnetice.

W1 spire
W2 spire

i1

i2

u1

u2

Conform legii inducţiei, tensiunea electromotoare indusă într-o spiră este de forma
d
uw = − . Tensiunea electromotoare are aceeaşi valoare pentru orice spiră care
dt
înconjoară fluxul util . Pe de altă parte, în înfăşurarea primară ea tensiunea
electromotoare indusă în întreaga înfășurare este practic egală cu cea de alimentare (în
ipoteza susținută de realitate că căderile de tensiune din înfășurare sunt neglijabile).
Tensiunea electromotoare totală indusă în înfășurarea primară, însumează toate cele w 1
tensiuni electromotare induse în fiecare spiră în parte 𝑢1 ≈ 𝑤1 ∗ 𝑢𝑤 . Dacă transformatorul
nu are o sarcină conectată la borne, adică funcționează în gol, tensiunea la bornele
secundare va fi egală cu cea electromotoare indusă în întreaga înfășurare, 𝑢2 = 𝑤2 ∗ 𝑢𝑤 .

2
În funcţie de numărul de spire al înfăşurării secundare faţă de cel al înfăşurării primare, la
bornele secundare tensiunea debitată poate fi mai mare sau mai mică decât cea aplicată
la bornele primare. Tranformatorul va fi astfel ridicător de tensiune, respectiv coborâtor
de tensiune. In concluzie numărul de spire necesare ambelor înfăşurări depinde atât de
valoarea tensiunii de la borne cât şi de valoarea tensiunii induse într-o singură spiră.
Raportul tensiunilor de la bornele celor două înfășurări se numește raport de transformare
și le transformatorul monofazat este egal cu raportul numărului de spire.
𝑢1 𝑤1
=
𝑢2 𝑤2
Pentru că pierderile disipate în transformator sunt extrem de reduse față de puterea lui
nominală, cu o foarte bună aproximaţie se consideră că puterea totală în cele două
înfăşurări se conservă: S = U1 I1 = U 2 I 2 .
In consecință, există următoarea relație între curenții celor două înfășurări:
𝑢1 𝑖2 𝑤1
= =
𝑢2 𝑖1 𝑤2

Clasificarea transformatoarelor se poate face în funcție de mai multe criterii:

• In funcţie de numărul de faze: monofazate, trifazate, cu schimbarea numărului de
faze.
• In funcţie de modul de transformare a tensiunii: transformatoare ridicătoare de
tensiune, transformatoare coborâtoare de tensiune.
• In funcţie de agentul de răcire folosit: transformatoare uscate (agentul de răcire
este aerul), transformatoare în ulei (agentul de răcire este uleiul).
• In funcţie de modul de circulaţie al agentului de răcire: cu circulaţie normală sau
forţată.

Construcţia transformatorului:

Transformatoarele electrice sunt formate dintr-un miez feromagnetic, înfăşurări electrice

şi elemente constructive necesare fixării şi rigdizării mecanice a construcţiei acestuia.
Miezul feromagnetic are rolul de a asigura o cale de închidere de reluctanţă mică
pentru fluxul magnetic şi de aceea este constituit din tablă electrotehnică. Pentru a

3
diminua la maximum pierderile în fier, anume cele prin curenţi turbionari, miezul este
lamelat fiind format din tole cu grosime de 0.3-0.35mm, izolate pe ambele suprafeţe cu
oxizi ceramici. In plus tabla electrotehnică este aliată cu siliciu pentru a creşte rezistenţa
electrică a căilor de închidere a curenţilor turbionari.
Forma secţiunii miezului feromagnetic, în zonele înconjurate de înfăşurări (numite
coloane), determină forma spirelor înfăşurărilor. Pentru că la puteri medii şi mari forţele
electrodinamice care acţionează asupra spirelor înfăşurărilor să nu le deformeze, la
aceste puteri miezul are o secţiune aproximativ rotundă. Aproximarea formei circulare se
realizează prin trepte cu tole de laţimi egale. La transformatoarele de putere mică
secţiunea miezului este pătrată.

Miezul feromagnetic în manta al unui transformator de mică putere. Infășurările se montează

în jurul coloanei de la mijloc
Zonele miezului feromagnetic care asigură calea de închidere a fluxului magnetic
în afara înfăşurărilor, se numesc juguri. Jugurile urmăresc geometria coloanelor, însă
pentru a diminua pierderile în fier produse în aceste zone, secţiunea lor este majorată faţă
de cea a coloanelor.

4
 Structura miezului feromagnetic pentru un transformator monofazat

Secțiuni transversale prin miezul feromagnetic: secțiune pătrată pentru transformatoarele de

putere mică, secțiune în trepte pentru transformatoarele de putere

La transformatoarele de putere, din motive de gradare a izolaţiei, lângă miezul

feromagnetic, coaxial faţă de coloană, se plasează bobina înfăşurării de joasă tensiune.
Bobina înfăşurării de înaltă tensiune este plasată tot coaxial faţă de coloană, înconjurând
bobina joasei tensiuni. Materialul activ folosit pentru ambele înfăşurări este cuprul şi în
cazuri speciale aluminiul. Conductoarele înfăşurărilor sunt izolate între ele.

5
 Plasarea înfăşurărilor de joasă şi înaltă tensiune în jurul colanelor (secţiune transversală-
figura de sus; secțiune longitudinală- figura de jos))

Numărul de spire necesare fiecărei înfăşurări depinde de dimensiunile miezului

feromagnetic şi de valoarea inducţiei stabilite în coloană. Spirele se bobinează de jur
împrejurul coloanelor, repartizând-se pe straturi.
Intre bobinajul de joasă tensiune, coloană, şi bobinajul de înaltă tensiune există canale
axiale. Acestea au rolul de a asigura izolarea electrică dintre diferitele părţi active ale
transformatorului, cât şi de preluare a căldurii de către agentului de răcire folosit (aer sau

6
ulei). La înfăşurările cu multe straturi, pentru a preveni încălzirea excesivă a straturilor
interioare, bobinele sunt fragmentate prin canale suplimentare de răcire.
Fixarea transversală faţă de juguri şi longitudinală, faţă de coloană şi între înfăşurări se
face prin pene din material electroizolant. Modul de distribuire a spirelor în bobinele
înfăşurărilor influenţează esenţial parametrii de funcţionare ai maşinii.
Transformatoarele în ulei sunt imersate într-o cuvă ai cărui pereţi laterali trebuie să
asigure o suprafaţă de răcire cât mai mare. Temperatura din interiorul transformatorului
trebuie să se menţină sub valoarea limită a materialului izolant cu clasa termică cea mai
slabă (în cazul transformatoarelor în ulei, clasa B).
Legătura dintre capetele bobinelor şi bornele de acces ale transformatorului se
face prin izolatoare. Acestea sunt dimensionate în funcţie de valoarea tensiunii de vârf
aplicată bornei.
La transformatoarele în ulei cuva este dotată cu o serie de accesorii necesare
urmăririi temperaturii din interior, a calităţii uleiului și protecție împotriva riscului de
explozie a uleiului supraîncins (conservator de ulei, releu de gaze).

izolatoare
conservator
pentru ulei

radiatoare

Transformatoarele trifazate sunt construite din trei coloane identice, în jurul cărora
sunt aşezate cele trei faze. Fiecare fază conţine câte o înfăşurare de joasă tensiune şi
una de înaltă tensiune. Pentru că transfornatorul este conectat la sistem trifazat de
tensiuni, bobinele înfăşurărilor trebuie conectate în stea sau în triunghi.

7
 Construcția transformatorului trifazat cu flux forțat

Tipuri de conexiuni pentru înfășurările trifazate: stea (stânga) și triunghi (dreapta)

Simbolizare și notarea bornelor

Semnele convenţionale şi marcarea bornelor pentru transformator sunt
standardizate. Bornele înfăşurărilor de înaltă tensiune sunt notate cu litere mari, iar cele
de joasă tensiune cu litere mici.

8
 Simbolizarea transformatorului monofazat

Simbolizarea transformatorului trifazat

Datele nominale
Puterea nominală Sn [VA, kVA sau MVA]
Tensiunea nominală primară U1n [V sau kV]
Tensiunea nominală secundară U2n [V sau kV]
Curenţii nominali I1n şi I2n [A]
Schema şi grupa de conexiuni, Numărul de faze m
Tensiunea nominală de scurtcircuit usc [%]
Pierderile nominale de scurtcircuit Pscn [W]
pierderile nominale de mers în gol P0n [W]
curentul de mers în gol ion [%]
Alte date nominale:
frecvenţa nominală [Hz],
Serviciul de funcţionare, Gradul de protecţie, Clasa termică de izolație
Masa netă, Masa uleiului (în cazul transformatoarelor cu ulei).