Scribd
Încărcați
16 vizualizări2 pagini

Cazul Substantivului

Documentul explică cele cinci cazuri ale substantivului în limba română: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și vocativ. Fiecare caz este asociat cu întrebări specifice și exemple de utilizare în propoziții, evidențiind funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc. De asemenea, se oferă detalii despre complementul direct, complementul indirect și atributele substantivale în diferite cazuri.

Încărcat de

cial
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
16 vizualizări2 pagini

Cazul Substantivului

Documentul explică cele cinci cazuri ale substantivului în limba română: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și vocativ. Fiecare caz este asociat cu întrebări specifice și exemple de utilizare în propoziții, evidențiind funcțiile sintactice pe care le îndeplinesc. De asemenea, se oferă detalii despre complementul direct, complementul indirect și atributele substantivale în diferite cazuri.

Încărcat de

cial
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

CAZURILE SUBSTANTIVULUI

Cazul este forma luată de substantiv pentru a exprima funcţia lui sintactică într-un enunţ.
În limba română sunt cinci cazuri: nominativ, (N.), acuzativ (Ac.), dativ (D.), genitiv (G.), vocativ (V.).

Cazuri și funcții sintactice:


Cazul nominativ
Răspunde la întrebarea: Cine?
Exemple
Subiect: Mama a venit acasă.
Mingea s-a spart.
Nume predicative: Ea este mama mea.
Atribut substantival în nominativ: Orașul București este capitala României.

Cazul acuzativ
1. Complement direct.: (pe cine?/ ce?)
Să ne reamintim!
1. L-am ajutat pe bunicul. – GRUP SINTACTIC VERBAL, alcătuit din:
CENTRU: „am ajutat”- VERB PREDICATIV,
adjuncți: „l-” complement direct,
„pe bunicul” – complement direct.
L= pronume personal, forma clitică (=neaccentuată), anticipează c.d. „pe bunicul”

2. Pe prietena mea am văzut-o adineauri.


„pe prietena” – complement direct
„o” - pronume personal, forma clitică (=neaccentuată), reia complementul direct ”prietena”

„prietena mea” – grup sintactic NOMINAL, alcătuit din:


centru – „prietena” – SUBSTANTIV COMUN;
adjunct – „mea” – atribut adjectival

3. Mi- am spălat rufele mie aseară.


pers I pers I
nr. sg [Link].
Dacă pronumele și verbul au aceiași persoană, pronumele este REFLEXIV.
„mi” – clitic pronominal, anticipează compl. indirect (caz. D)

Ție nu-ți place ciulamaua.


pers.2 pers.3
„ți” = pronume personal, clitic care reia c.i. „ție”

2. Compl. prepozițional: (cu cine?)


Vorbeam cu tatăl meu.
3. complement de agent: Elevul este ascultat de profesor. (de cine?)
4. atribut substantival prepozițional: Am cumpărat suc de mere. (ce fel de ?)
circumstantial de timp: Într-o zi vom afla şi motivul. (când?)
CAZURILE SUBSTANTIVULUI

circumstanțial de loc: Mă duceam la magazin. (unde?)


circumstanțial de mod: Desenează ca un artist. (cum?)
circumstanțial de scop: Învăţ pentru examen. (în ce scop?)
circumstanțial de cauză: Era roșie de furie. (din ce cauză?)

Cazul dativ
Prepoziții specifice cazului D.: grație, mulțumită, datorită.
Întrebarea: cui?
Exemplu
Complement indirect: Colegului îi dau cartea. (cui?)
Nume predicativ: Reușita este grație mamei sale.
Atribut substantival fără prepoziţie: Marius este vecin verișoarei mele.
Predarea limbii române străinilor este dificilă.
Atribut substantival prepozițional: Reușita grație elevului ne-a bucurat.

Cazul genitiv
Prepoziții și locuțiuni prepoziționale specifice: împotriva, deasupra, contra, de-a lungul, de-a latul, în
susul, în josul, în spatele, etc.
Întrebările: al (a, ai, ale ) cui? .
1. Atribut substantival genitival: Caietul colegului este pe masă. (al cui?)
2. Nume predicativ: Caietul este al colegului. (al cui este?)
3. circumstanțial de loc: Eu stau în spatele Dariei.
4. circumstanțial de timp: Am sosit acasă înaintea Dariei.

Cazul vocativ
Substantivul care arată o chemare sau prin care unei persoane i se atrage atenţia este în cazul vocativ.
Substantivul în cazul vocativ nu are funcţie sintactică.
Exemplu: – Copile, fii atent! (chemare, adresare directă).

Exersați: [Link]

S-ar putea să vă placă și