SUBSTANTIVUL

FIȘĂ SINTETICĂ

Substantivul este o parte de vorbire flexibilă care denumește nume de

obiecte (ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări
sufletești, acțiuni, relații dintre oameni).

Clasificări:
a) comune/ proprii;
b) simple/ compuse;
Substantivele comune desemnează obiecte de același fel,
neindividulaizate;
Substantivele proprii denumesc obiecte unice (București, Maria,
Marea Neagră, Ministrul Educației și Cercetării etc.
Substantivele pot fi simple (rândunică, Miruna, floare, râu, veselie)
sau compuse: undelemn, floarea-soarelui, Baia Mare, Ion Creangă,
TAROM.

Cazurile

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în

propoziție diferite funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri
poartă denumirea de forme cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui
substantiv formează declinarea acelui substantiv.
În limba română substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv,
dativ, vocativ. În general, cazurile se stabilesc cu ajutorul întrebărilor.
 a) Cazul Nominativ
Substantivul în cazul nominativ răspunde la întrebările: cine, ce și care.
Funcțiile sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ și atribut.

b) Cazul Acuzativ
Substantivul în cazul acuzativ răspunde la întrebările: Ce? Pe cine? Pe ce?
Cu cine? Cu ce? La cine? La ce? Despre cine? Despre ce? Lângă cine? Lângă ce?
De la cine? De la ce? Unde? De unde? Până unde? Când? Cum? Care? Ce fel de?
Este cazul substantivului cerut de prepoziții.

c) Cazul Genitiv
Substantivul în cazul genitiv răspunde la întrebările: Al cui? A cui? Ai cui?
Ale cui?. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv: ai, ale,
al, a. Indică ideea de posesie și apartenență.

d) Cazul Dativ
Substantivele în cazul dativ determină un verb și răspund la întrebarea: Cui?

e) Cazul Vocativ
Substantivele aflate în cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică.
Acestea pot exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se observă o
comunicare directă, iar substantivul în vocativ se desparte de restul propoziției prin
virgulă. De regulă, substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI

1.În cazul nominativ:

a) Subiect
Maria și-a cumpărat un tricou nou. (cine și-a cumpărat un tricou nou?)
b) Nume predicativ
El este un om de omenie. (ce este?)
este = verb copulativ;
c) Apoziție
El, băiatul, mi-a adus o carte interesantă despre cultura Indiei.
Ea, Maria, este sora mea cea mică.
d) Atribut substantival nominatival (în nominativ)
Sucul Fanta conține mult zahăr. (care suc?)
Familia Popescu locuiește la parter. (care familie?)

2.În cazul acuzativ:

Prepoziții cerute de cazul acuzativ:

către, cu, de, din, după, fără, în, la, pe, pentru, peste, până, prin, spre, sub,
despre, înspre, de către, de după, de la, de peste, de prin, de sub, fără de, pe
după, pe la, pe lângă, pe sub, de pe sub, de pe după, de pe la, de pe lângă, de pe
sub etc.
Locuțiuni prepoziționale cerute de cazul acuzativ:
alături de, în caz de, în loc de, înainte de, de față cu, cu tot cu, în afară de, în
scop de, din cauză de; în jur de, față de, odată cu, la un loc cu, în raport cu, în
legătură cu, privitor la, referitor la etc.
a) Complement direct cu prepoziție
Ieri am cunoscut-o pe verișoara mea din Franța. (pe cine am cunoscut?)
b) Complement direct fără prepoziție
Mi-am dorit să mănânc un măr galben. (ce mi-am dorit?)
c) Complement indirect (gramatica tradițională)/ Complement prepozițional
(gramatica nouă) (întrebări: despre cine? despre ce? cu cine? cu ce? la ce?)
Vorbesc despre băiat.. (despre cine?)
Vorbesc cu Elena. (cu cine?)
Vorbește despre evenimentele din 1914. (despre ce?)
El se pricepe la matematică. (la ce?)
Se bazează pe copil. (pe cine?) (După verbele a se baza, a se bizui urmează
întotdeauna un complement indirect/ prepozițional);
e) Complement de agent
Tema de casă a fost făcută de către băiat. (de către cine?)
f) Complement circumstanțial de loc/ circumstanțial de loc
„Pe malul apei se-mpletesc/ Cărări ce duc la moară.” (unde?)
Merg la teatru. (unde?)
g) Complement circumstanțial de timp fără prepoziție/ circumstanțial de timp
fără prepoziție
A citit toată noaptea pentru examen. (când?)
„Atunci fiul împăratului se puse la pândă o săptămână întreagă.” (când?)
h) Complement circumstanțial de timp cu prepoziție/ circumstanțial de timp
cu prepoziție
Părinții noștri vor veni în țară după sărbători. (când?)
Ajung acasă după prânz. (când?)
i) Complement circumstanțial de mod/ circumstanțial de mod
„Iat-o! Plină dinspre munte/ Iese luna din brădet/ Și se-nalță-ncet, încet/
Gânditoare ca o frunte/ De poet.” (cum?)
Merge ca un șoricel. (cum?)
 Elevul lucrează exercițiul cu grijă. (cum?)
j) Complement circumstanțial de cauză/ circumstanțial de cauză
M-a dat afară de la oră pentru un coleg foarte vorbăreț. (din ce cauză?)
De frică, s-a ascuns în dulap. (din ce cauză?)
k) Complement circumstanțial de scop/ circumstanțial de scop
Noi vom merge în oraș pentru cumpărături. (cu ce scop?)
l) Atribut substantival prepozițional
„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire
a pădurii de argint.” (care? ce fel de?)
Florile din vază sunt parfumate. (care flori?)
Casa de pe mal este a bunicilor. (care casă?)
m) Nume predicativ
Lănțișorul este din argint. (din ce este?)
Cadoul este pentru mama. (pentru cine este?)

3.În cazul genitiv:

Prepoziții cerute de cazul genitiv:
asupra, deasupra, contra, împotriva, împrejurul, înaintea, dinaintea, înapoia,
dinapoia, înăuntrul, îndărătul, dindărătul, dedesubtul;

Locuțiuni prepoziționale cerute de cazul genitiv:

în faţa, în vederea, în spatele, în mijlocul, de-a lungul, în urma, în jurul, în
preajma, în josul, în susul, în afara, în pofida, în stânga, în dreapta etc.

a) Atribut substantival genitival

Cartea profesorului este cea mai uzată. (întrebări: al, a, ai, ale cui?)
b) Atribut substantival prepozițional
Staționarea înaintea primăriei este interzisă. (care?)
Copacii din fața magazinului au fost retezați de vântul puternic. (care?)
Grădina din spatele școlii este frumoasă. (care?)
c) Nume predicativ
Cartea este a băiatului. (a cui este?)
Ei sunt împotriva votului prin corespondență. (cum sunt?)
d) Complement indirect (gramatica tradițională) / prepozițional (gramatica
nouă);
El luptă împotriva corupției din țară. (împotriva cui?)
S-au năpustit asupra mâncării. (asupra cui?)
e) Complement circumstanțial de loc/ circumstanțial de loc
Elevii interesați de discuție s-au așezat în jurul profesorului. (unde?)
În jurul școlii s-au plantat panseluțe. (unde?)
f) Complement circumstanțial de timp/ circumstanțial de timp
Înaintea pauzei copiii nu mai sunt atenți. (când?)
Băiatul a intrat în sală înaintea profesorului. (când?)
g) Complement circumstanțial de mod/ circumstanțial de mod
Înoată împotriva valurilor atât de periculoase. (cum?)
h) Complement circumstanțial de scop/ circumstanțial de scop
S-au comportat admirabil în vederea obținerii titlului de președinte al
României. (cu ce scop?) Voi lucra zi și noapte în vederea terminării la timp a
proiectului. (cu ce scop?)
*i) Complement circumstanțial de cauză/ circumstanțial de cauză
A întârziat la școală din cauza nămeților. (din ce cauză?)

4.În cazul dativ:

Prepoziții cerute de cazul dativ:
Gramatica tradițională: grație, mulțumită, datorită, conform, potrivit, contrar,
asemenea, aidoma;
Gramatica nouă: datorită, mulțumită, grație.
Conform noii gramatici cuvintele conform, potrivit, contrar, asemenea,
aidoma sunt adverbe.
a) Complement indirect
„I-am dat băiatului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică.” (cui
i-am dat?)
b) Nume predicativ
Reușita este grație muncii. (grație cui este?)
*c) Atribut substantival datival
„Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” (foarte rar)
Acordare de ajutoare sinistraților a fost lăudată de toată lumea.
S-a decis acordarea de coronițe premianților.
d) Atribut substantival prepozițional
Reușita mulțumită părinților tăi ne-a bucurat pe toți. (care reușită?)
e) Complement circumstanțial de loc/ circumstanțial de loc
Nu e bine să stai locului că te vei îmbolnăvi grav. (foarte rar)

*f) Complement circumstanțial de mod/ circumstanțial de mod

Procedează conform unui regulament învechit. (cum procedează?)

5. În cazul vocativ:
Vocativul nu are de obicei funcție sintactică, pentru că stabilește relații
sintactice cu alte componente ale enunțului.
În mod excepțional, în cazul vocativ substantivul poate avea funcție
sintactică de apoziție:
Băiete, frumosule, unde ți-e gândul? (apoziție)
Băiete, fă-ți tema. Maria, vino la mine! (fără funcție sintactică)