Curs 2.

INSTRUMENTELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

2.1. Principalele surse informaţionale ale analizei econimico-financiare

Principalele surse informaţionale utilizate de analiza economico-financiară pornesc de la situaţiile

financiare anuale întocmite de întreprinderi, respectiv: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia
fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la bilanţ.
În prezent situaţiile financiare anuale întocmite de întreprinderi sunt reglementate prin actul
normativ: OMFP 1802/2014 complectat prin ORDIN Nr. 470/2018 din 11.01.2018 si respectiv prin
OMFP nr. 3067/2018 din 17.09.2018.

Situaţiile financiare anuale se compun din:

Bilanţul contabil este documentul de sinteză cu ajutorul căruia se prezintă situaţia patrimonială a
întreprinderii la un moment dat, adică bunurile economice, drepturile şi obligaţiile reflectate în activul
respectiv pasivul bilanţului. Bilanţul contabil potrivit OMFP 1802/2014 are format vertical în listă.

Contul de profit şi pierdere reflectă rezultatele exerciţiului ce provin din activitatea întreprinderii
(cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, precum şi rezultatul exerciţiului).
Situaţia fluxurilor de trezorerie (sau cash-flow in accepţiune anglo-saxonă) reflectă trei principale
categorii de fluxuri: fluxul de numerar din activitatea de exploatare, fluxul de numerar din activitatea
investiţională şi fluxul de numerar din activităţi de finanţare. Pentru construcţia tabloului fluxurilor de
trezorerie se poate utiliza metoda directă sau metoda indirectă.
Situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţie solicitată doar pentru întreprinderile mari şi foarte
mari
Notele explicative la situaţiile financiare vor face referire la:
- active imobilizate
- provizioane;
- repartizarea profitului;
- analiza rezultatului din exploatare;
- situaţia creanţelor şi datoriilor;
- principii, politici şi metode contabile;
- participaţii şi surse de finanţare;
- informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere;
- calculul principalilor indicatori economico-financiari;
- alte informaţii.

Analiza economico - financiară nu se limitează numai la folosirea datelor din situaţiile financiare în
starea lor brută, iniţială. Acestea sunt prelucrate şi transformate în vederea obţinerii unor informaţii în
măsură să satisfacă scopul şi obiectivele analizei economico - financiare. În acest sens bilanţului contabil i se
aduc o serie de corecţii, el stând la baza întocmirii bilanţului financiar respectiv contului de profit şi pierdere
de asemenea, acesta stând la baza construirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Alături de aceste
surse informaţionale, cu precădere pentru obţinerea datelor necesare analizei economice, analist va cerceta
orice alt document necesar al contabilităţii de gestiune precum şi alte instrumente de lucru specifice
(exemplu: dări de seamă statistice).

2.2. Bilanţul contabil

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă bunurile economice, drepturile şi
obligaţiile întreprinderilor (activul şi pasivul întreprinderii), la încheierea exerciţiului. Fiind documentul

1
oficial de sinteză a întreprinderilor, bilanţul trebuie să redea o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.
Bilanţul furnizează doar o imagine la un moment dat, o fotografie a patrimoniului întreprinderii ce se
modifică, însă, în mod continuu.
Bilanţul contabil se poate reda în două forme: vertical – listă sau orizontal – în cont.
În formatul vetical – listă bilanţul contabil are următorul conţinut:

A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris (prezentând-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

În format orizontal bilanţul are două părţi: activ respectiv pasiv.

În activ sunt cuprinse toate drepturile de proprietate şi de creanţă ale întreprinderii, iar în pasiv toate
obligaţiile şi angajamentele întreprinderii, adică capitaluri proprii şi datorii contractate de întreprindere şi
nerambursate încă altfel spus sursele de finanţarea ale activului întreprinderii. Elementele de activ sunt
ordonate în bilanţ după criteriul lichidităţii în sens crescător, adică activele ce pot fi transformate cel mai
rapid în numerar sunt situate în parte de jos, la baza activului.
Elementele de pasiv sunt ordonate după criteriul exigibilităţii, pasivele cel mai puţin exigibile (ce au
scadenţa la plată cea mai îndepărtată ca timp) ocupă parte de sus a pasivului. În primul rând, în pasiv sunt
înscrise capitalurile proprii. Aceste resurse, practic nu sunt exigibile. În categoria surselor permanente mai
sunt înscrise şi datoriile financiare pe termen mediu şi lung pentru că scadenţa lor este îndepărtată. Cele mai
exigibile elemente ale pasivului sunt datoriile pe termen scurt.
Transformarea bilanţului contabil din format vertical-listă în format în orizontal în cont se realizează
astfel:
2
  în activ: A. active imobilizate; B. active circulante; C. cheltuieli în avans; Total activ: A+B+C
 în pasiv: J. capital şi rezerve; H. provizioane; G. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de
un an; D. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an; I. venituri în avans; Total pasiv:
J+H+G+D+I

2.2.1. Activul bilanţului contabil

A) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale,
achiziţionate sau produse de întreprindere, care intră în patrimoniul acesteia ca urmare a deciziilor
investiţionale fiind destinate să servească o perioadă îndelungată activitatea întreprinderii. Din punct de
vedere financiar sunt elemente stabile, care se uzează şi se înlocuiesc lent şi a căror depreciere ireversibilă se
reflectă prin amortizare. La rândul lor, activele imobilizate se compun din :
1. imobilizări necorporale sau intangibile;
2. imobilizări corporale sau tangibile;
3. imobilizări financiare.
A.1. Imobilizările necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum: cheltuielile de constituire;
cheltuielile de dezvoltare; concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare; fondul
comercial; alte imobilizări necorporale (programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi,
pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale); imobilizările necorporale în
curs de execuţie.
Modificarea valorii imobilizărilor necorporale la sfârşitul perioadei faţă de începutul perioadei de
gestiune şi evoluţia în timp a acestora este influenţată de:
- amortizarea anuală calculată, care determină tendinţa de reducere a valorii imobilizărilor necorporale;
- achiziţionarea de imobilizări necorporale (cheltuieli de emitere a noi acţiuni, a obligaţiunilor, noi studii de
cercetare - dezvoltare, concesionări, know-how, elaborarea sau achiziţionarea de noi programe
informatice), care conduce la creşterea valorii acestora;
- acţiuni de reevaluare care pot determina creşterea sau diminuarea valorii imobilizărilor necorporale;
- vânzarea de active necorporale.
A2. Imobilizările corporale constituie substanţa unui agent economic şi determină capacitatea de producţie
a acestuia. În această grupă se includ: terenuri şi amenajări la terenuri; construcţii; instalaţii tehnice, mijloace
de transport, animale şi plantaţii; echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); aparate şi
instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de
proiecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale; avansuri şi imobilizări corporale în curs de
execuţie. În imobilizările necorporale şi corporale se introduc şi imobilizările în curs, adică investiţiile
neterminate până la finele exerciţiului, bunuri facturate de furnizori dar nerecepţionate, etc.
Imobilizările corporale se supun amortizării conform reglementărilor în vigoare. Terenurile nu sunt
supuse amortizării şi deci îşi păstrează constantă valoarea în timp, cu excepţia acţiunilor de reevaluare.
Celelalte categorii de imobilizări corporale îşi modifică valoarea sub influenţa următorilor factori:
- amortizarea calculată anual, diminuează valoarea acestora;
- achiziţionarea şi punerea în funcţiune de noi construcţii, instalaţii, mijloace de transport, etc., care sporesc
valoarea imobilizărilor corporale cu valoarea lor de intrare;
- acţiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale care pot determina creşterea sau diminuarea valorii
imobilizărilor corporale.
Sensul şi semnificaţia modificării valorii imobilizărilor cuprinde:
 I MF  1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă este mai mare decât în
perioada de bază şi are loc când valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune devansează
valoarea amortizării plus valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune (vândute, casate, etc.) şi / sau
creşte valoarea imobilizărilor fixe prin reevaluarea lor;

3
  I MF  1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale se menţine constantă, când amortizarea calculată
plus valoarea imobilizărilor corporale scoase din funcţiune este compensată integral prin valoarea de
intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune şi/sau de creşterea valorii prin reevaluare;
 I MF  1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă este mai mică decât în
perioada de bază, când valoarea de intrare a punerilor în funcţiune nu compensează integral
amortizarea calculată plus valoarea scoaterilor din funcţiune şi/sau diminuarea valorii prin reevaluare.
A3. Imobilizările financiare sunt formate din: titluri de participare; interese de participare deţinute; alte
titluri imobilizate şi creanţe imobilizate (creanţe legate de participaţii, respectiv titlurile de participare şi
interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung, acţiuni proprii deţinute pe termen lung şi alte
creanţe imobilizate).
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil
deţinute de o societate în capitalul altor societăţi comerciale, a căror deţinere pe o perioadă îndelungată
este considerată utilă acesteia.
Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi comerciale. Interesele
de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile persoanei juridice
respective. Ele cuprind investiţii în întreprinderi asociate şi investiţii strategice.
B) Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în
majoritatea cazurilor unei rotaţii rapide. În cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice, în cea de
creanţe şi apoi de disponibilităţi.
Activele circulante au în componenţa lor :
1. stocuri;
2. creanţe;
3. casa, conturile la bănci şi investiţii financiare pe termen scurt (disponibilităţi băneşti).
B1) Stocurile
Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante aflate la încheierea exerciţiului sub forma
activelor fizice:
- mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate
spre vânzare magazinelor proprii;
- materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau
parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb,
seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul
de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
- produsele, respectiv:
o semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o
secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de
fabricaţie) sau se livrează terţilor;
o produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu
mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau
expediate direct clienţilor;
o rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute
şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
- producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de
prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice
sau necompletate în întregime, în cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
B11) Stocuri de materii prime şi materiale
Variaţia valorii stocurilor de la sfârşitul perioadei faţă de începutul perioadei se explică prin acţiunea
modificării următorilor factori:
- cantitatea materialelor aflate în stoc;
4
- structura materialelor aflate în stoc;
- preţul materialelor (preţul de evaluare a materialelor).
B12) Stocuri de producţie în curs de execuţie
În bilanţul contabil se consemnează valoarea, la cost de producţie, a produselor, lucrărilor şi
serviciilor aflate în curs de execuţie la sfârşitul perioadei, diminuată cu provizioanele aferente.
Factorii de care depinde nivelul şi evoluţia producţiei neterminate sunt:
- volumul fizic al producţiei, influenţează direct nivelul producţiei neterminate;
- durata ciclului de fabricaţie este un alt factor direct de care depinde nivelul şi evoluţia producţiei
neterminate; cu cât este mai mare durata ciclului de fabricaţie cu atât volumul producţiei în curs este mai
mare;
- structura producţiei;
- costul de producţie.
B13) Stocuri de semifabricate, produse finite şi produse reziduale
Valoarea produselor aflate în stoc este influenţată de trei factori:
- volumul fizic (cantitatea) produselor aflate în stoc;
- structura produselor în stoc;
- costul efectiv al produselor.
Modificarea stocurilor în perioada curentă faţă de cea precedentă este cauzată de:
 raportul dintre ritmul fabricaţiei ( I Qfab )şi ritmul livrărilor ( I Ql );
- dacă I Qfab  I Ql – stocurile finale sunt în creştere, dacă livrările nu sunt compensate pe baza
produselor aflate în stocurile iniţiale;
- dacă I Qfab  I Ql – stocurile finale sunt în scădere, dacă livrările din stocurile iniţiale sunt cel mult
egale cu ritmul fabricaţiei.
 evoluţia structurii producţiei fabricate şi livrate:
 modificarea costurilor de producţie unitare:
 acţiuni de reevaluare a produselor (aducerea elementelor de activ la preţul (costul lor real).

B14) Stocuri de mărfuri

Modificarea stocurilor finale de mărfuri este exprimată prin:
- raportul dintre ritmul achiziţionării (intrării) şi ritmul vânzării (ieşirii) mărfurilor în cursul perioadei;
- raportul dintre structura mărfurilor intrate şi ieşite;
- evoluţia preţurilor de achiziţie a mărfurilor;
- acţiuni de reevaluare a stocurilor;
- suplimentarea sau diminuarea provizioanelor.
B2) Creanţele
Creanţele reflectă sumele băneşti ce urmează să fie încasate de către agentul economic, reprezentând
contravaloarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor vândute şi / sau a serviciilor şi lucrărilor prestate.
Analiza creanţelor necesită gruparea lor, cel puţin după trei criterii :
 în primul rând, după natura lor:
- creanţe aferente bunurilor, servicilor, lucrărilor vândute (creanţe-clienţi);
- creanţe reprezentând avansuri acordate furnizorilor (furnizori-debitori);
- creanţe faţă de acociaţi, acţionari sau grup;
- creanţe sociale (faţă de salariaţi) şi fiscale (faţă de stat);
 în al doilea rând, după principalii beneficiari, urmărindu-se:
- nivelul creanţelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul creanţelor;
- vechimea creanţelor şi durata medie de încasare;
- natura relaţiilor cu beneficiarii (tradiţionale, temporare, accidentale, etc.);
 în al treilea rând, este necesară clasificarea creanţelor în funcţie de vechimea lor, alegând intervale de
timp specifice activităţii de comercializare a agentului economic.
B3) Disponibilităţile băneşti (casa şi conturile la bănci) şi investiţii financiare pe termen scurt
5
 Disponibilităţile băneşti reprezintă sumele, lichidităţile întreprinderii aflate în casă, în bănci,
acreditive, plasamente şi alte valori.
Deosebirea dintre investiiile financiare înregistrate la nivelul imobilizărilor corporale i cele de la
nivelul termenului scurt este dată cu precădere de obiectivele managementului vis-a-vis de aceste tipuri de
investiţii. În cazul celor înregistrate la activele imobilizate se vizează câştigurile din dividende şi mai ales
controlul întreprinderilor unde s-au făcut plasamentele, pe când cele pe termen scurt, din partea de jos a
bilanţului sunt efectuate cu scop speculativ, câştigurile fiind sub variaiilor de curs (preţul de vânzare şi cel de
achiziie).
C) Cheltuieli în avans care cuprind: sumele reprezentând abonamentele, chiriile şi alte cheltuieli efectuate
anticipat; valoarea dobânzilor aferente contractelor de leasing financiar, potrivit prevederilor contractuale.

2.2.2. Pasivul bilanţului contabil

Pasivul bilanţului grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanţa utilizările
sale, care sunt grupate în ordinea exigibilităţii crescătoare.
Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:
A) capital si rezerve;
B) provizioane;
C) datorii;
D) venituri înregistrate în avans.
A) Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic din care se finanţează
cea mai mare parte a activelor imobilizate ale unei întreprinderi, adică sumele nedatorate în momentul
închiderii bilanţului. În componenţa lor intră:
A1) Capitalul social, reprezintă ansamblul aporturilor în bani şi natură efectuate de către asociaţi, fie în
momentul constituirii societăţii, fie pe parcurs cu ocazia creşterii de capital, precum şi capitalul preluat în
urma operaţiilor de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice. În cadrul societăţilor comerciale pe
acţiuni şi a societăţilor în comandită pe acţiuni el este reprezentat de acţiuni, egale ca valoare, iar în cadrul
societăţilor în nume colectiv, comandită simplă şi cu răspundere limitată este reprezentat de părţi sociale.
A2) Prime legate de capital, formate din prime de emisiune, de fuziune şi de aport, de conversie ele
rezultând din operaţii de creştere a capitalului, realizată fie în numerar, fie prin aporturi în natură, fie cu
ocazia unei fuziuni, ceea ce presupune emisiunea de acţiuni noi.
Primele de emisiune a acţiunilor reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a unei acţiuni (mai mică)
şi preţul de emisiune a noilor acţiuni (mai mare).
Primele de fuziune apar în cazul fuziunii a două sau mai multe societăţi când se stabileşte valoarea
matematică sau intrinsecă a acţiunilor şi mărimea primelor de fuziune (diferenţa dintre valoarea matematică
şi valoarea nominală a acţiunilor).
Primele de aport apar în cazul creşterii de capital prin aport în natură. După evaluarea acestor aporturi şi
stabilirea numărului de acţiuni noi de emis se determină prima de aport ca diferenţă între valoarea matematic
- contabilă a acţiunii şi valoarea sa nominală.
A3) Rezerve din reevaluare, reprezentând diferenţa dintre valoarea actuală (mai mare) şi valoarea
înregistrată (mai mică) a activului reevaluat.
A4) Rezervele, sunt formate din:
- rezerve legale, constituite anual din rezultatul brut, în cota de 5% până la atingerea unui nivel de 20% din
capitalul social;
- rezerve statutare, constituite anual din profitul net conform statutului;
- alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut care pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru:
acoperirea pierderilor, creşterea capitalului social sau alte scopuri potrivit hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor.
A5). Rezultatul reportat, reprezintă acel rezultat sau parte din rezultatul exerciţiului precedent, a cărei
repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a Acţionarilor sau pierderea neacoperită.
A6). Rezultatul exerciţiului financiar este diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale ale unui
agent economic, putând fi favorabil, caz în care reprezintă un profit, sau nefavorabil, reprezentând o
6
pierdere. Soldul creditor reprezintă profitul realizat, dacă veniturile depăşesc cheltuielile, iar soldul debitor,
pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile.
B) Provizioane sunt destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de
desfăşurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar realizarea lor este nesigură.
Provizioanele reflectă politica de prudenţă economică, de anihilare sau de reducere a riscurilor care
apar în activitatea firmei.
Cazurile cele mai tipice sunt:
- provizioane pentru litigii;
- provizioane pentru garanţii acordate clienţilor;
- alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Modificarea sumei provizioanelor are loc prin:
- creşterea valorii provizioanelor constituite;
- diminuarea valorii provizioanelor prin utilizarea lor sau anularea ca urmare a neproducerii
riscului.
Între noţiunea de provizion şi rezervă există o distincţie clară, deoarece:
- rezervă reprezintă o parte din profitul repartizat destinat să acopere efectele negative ale factorilor
aleatori, cât şi pentru a contribui la dezvoltarea globală a întreprinderii;
- un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, chiar în absenţa profitului şi este destinat să acopere o
cheltuială sau pierdere precisă, asupra căreia există o marjă de incertitudine a producerii.
C) Datoriile exprimă resurse străine, aparţinând agenţilor economici o perioadă mai mult sau mai puţin
îndelungată şi regăsite sub formă de:
- datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen mediu şi lung);
- datorii de trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (pe termen scurt).
O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când se aşteaptă să fie decontată în cursul normal
al ciclului de exploatare al persoanei juridice sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
În funcţie de natura lor datoriilor pot fi financiare şi de exploatare.
Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen mediu şi lung) includ:
- datorii financiare:
o împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora;
o credite bancare pe termen lung şi mediu;
o datorii legate de participaţii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate;
o creditare societate de către acţionari sau asociaţi, cu scadenţă sub un an;
o precum şi dobânzile aferente acestora;
- datorii de exploatare cu scadenţă peste un an.
Pentru aprecierea incidenţei folosirii capitalului împrumutat asupra rezultatelor agentului economic
este necesar să se analizeze efectul de îndatorare.
Prin efect de îndatorare se înţelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ care rezultă ca urmare a
folosirii creditului în calitate de capital. El se obţine comparând rentabilitatea economică cu costul capitalului
împrumutat. Efectul de îndatorare este direct proporţional cu structura financiară şi cu diferenţa dintre rata
economică de rentabilitate şi costul capitalului împrumutat
Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen mediu şi lung) includ:
- datorii financiare pe termen scurt:
o ratele scadente ale datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe o perioadă de până la un an;
o credite pe termen scurt;
o creditare societate de către acţionari sau asociaţi, cu scadenţă sub un an
- datorii de exploatare cu scadenţă sub un an:
o furnizori şi asimilate;
o clienţi-creditori;
o alte datorii de exploatare, din care:
 personal (remuneraţii datorate, drepturi de personal neridicate în termen, etc.);
 asigurări şi protecţia socială (sumele datorate organismelor de asigurări şi protecţie socială);
7
  bugetul de stat (impozitul pe profit, TVA de plătit, impozitul pe salarii, etc.);
 asociaţi, acţionari, grup (dividende de plătit, etc.).
Datoriile faţă de furnizori, de personal, bugetul de stat sau local, asociaţi şi creditori diverşi au un
caracter cvasipermanent aflându-se permanent ca sursă de finanţare pe termen scurt. Aceste surse depind de
soldul mediu zilnic şi de termenul de exigibilitate, adică numărul de zile de la constituirea obligaţiei până la
plata efectivă a lor.
Obligaţiile pe termen scurt fiind surse gratuite de capital, trebuie gestionate eficient, ceea ce înseamnă,
în esenţă, că este benefic pentru societatea comercială dacă se realizează un volum al decalajelor de plăţi mai
mare decât al decalajelor de încasări.
D) Venituri în avans se referă la: veniturile înregistrate în avans, ce reprezintă: sumele facturate sau
încasate din chirii, abonamente, asigurări; dobânda aferentă bunurilor cedate în regim de leasing financiar;
subvenţii pentru investiţii - subvenţiilor guvernamentale şi ale resurse primite pentru finanţarea investiţiilor,
precum şi a imobilizărilor primite cu titlu gratuit.
Suma veniturilor încasate în avans creşte prin extinderea activităţilor pentru care se solicită avansuri (practic
credite pentru producţia sau serviciile viitoare) şi scade prin livrarea produselor pentru care s-a încasat
avansul sau restituirea lui.
Structura bilanţului contabil este prezentată în anexă.

2.3. BILANŢUL FINANCIAR

2.3.1. Bilanţul financiar - scop, utilitate, structură

Scopul bilanţului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor întreprinderii şi ordonarea lor
strictă pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.
Bilanţul financiar este denumit de către unii specialiştii în domeniul analizei economico-financiare
„bilanţ lichiditate-exigibilitate” deoarece are o bună capacitate de a exprima măsura în care întreprinderea îşi
poate onora angajamentele rezultate din raporturile cu terţii.
Caracteristici:
 este construit în valori nete;
 reflectă o imagine statică a patrimoniului (la moment dat);
 imaginea patrimoniului este mult mai reală decât în cazul bilanţului contabil;
 construcţia bilanţului financiar se face punând în valoare nivelul real de lichiditate a elementelor de activ
şi nivelul real de exigibilitate a elementelor de pasiv.
Criteriile de constituire a bilanţului financiar:
 pentru activ se urmăreşte eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi transformate în lichidităţi
(active fictive) şi regruparea elementelor rămase în funcţie de gradul real de lichiditate al acestora;
 pentru pasiv se urmăresc regruparea elementelor în funcţie de gradul real de exigibilitate al acestora.
Utilitatea bilanţului financiar poate fi privită din mai multe perspective:
 din perspectiva celor căror li se adresează:
- acţionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluţia mărimii acestuia, durata
de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;
- creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanţia
realizării drepturilor lor;
 din perspectiva modului în care satisface cerinţele şi obiectivele analizei economico-financiare -
ordonarea bilanţul pe termene răspunde mai bine: analizei structurii financiar - patrimoniale; analizei
bonităţii financiare; analizei echilibrului financiar; analizei randamentului financiar; analizei riscurilor
întreprinderii.

8
2.3.2. Construcţia bilanţului financiar

A. Retratarea elementelor bilanţiere

Operaţiunea de retratare vizează atât elementele de activ cât şi pe cele de pasiv şi se referă în principal la
următoarele operaţiuni:

1. Eliminarea activelor fictive deoarece nu sunt transformabile în numerar;

Corecţia asupra Corecţia asupra
Denumirea elementului de activ
activului pasivului
Se diminuează cu
Cheltuieli de constituire şi de cercetare –
Se elimină din activ aceeaşi sumă
dezvoltare (ct. 201 şi ct. 203)
capitalul propriu;

Decontări cu asociaţii privind capitalul: Se reduce capitalul

Se elimină din activ
- Ct. 456 cu sold debitor social

Se reduce capitalul
Cheltuieli înregistrate în avans (ct. 471) Se elimină din activ
propriu
2. Având în vedere că elementele patrimoniale sunt înregistrate în bilanţul contabil la valori istorice se
recomandă reevaluarea acestora (imobilizări şi stocuri), diferenţele în plus sau în minus afectând
concomitent elementul de activ reevaluat şi în corespondenţă postul de pasiv „rezerve din reevaluare”
(sold creditor – plusurile; sold debitor - minusurile);
3. Includerea veniturilor înregistrate în avans (ct. 472) la capitaluri proprii deoarece privite static aceste
venituri pot fi asimilate rezultatului exerciţiului;
4. Provizioanele (ct. 151) vor fi asimilate capitalurilor proprii deoarece, potrivit abordării statice,
posibilitatea de apariţie a riscului grevează doar asupra exerciţiului financiar următor.

B. Regruparea elementelor
Se urmăreşte poziţionarea elementelor de activ şi pasiv la un nivel care să reflecte gradul real de
lichiditate şi exigibilitate al acestora:
 pentru activ:
 activele imobilizate reevaluate– cu durată de realizare mai mare de un an, din care:
o imobilizări necorporale;
o imobilizări corporale (inclusiv stocuri cu miscare lentă şi fără mişcare);
o imobilizări financiare (inclusiv creanţe cu durată de realizare mai mare de un an);
 active circulante – cu durată de realizare mai mică de un an, din care:
o stocuri;
o creanţe (inclusiv creanţe imobilizate mai mici de un an);
o investiţii financiare pe termen scurt (inclusiv tituluri de participare pentru care
întreprinderea nu mai are interes şi doreşte să le vândă);
o disponibilităţi băneşti în casă şi conturi la bănci.
 pentru pasiv:
 capitaluri permanente - cu o durată de exigibilitate mai mare de un an, compuse din:
o capitaluri proprii – (inclusiv rezerve din reevaluare, venituri înregistrate în avans,
subvenţii pentru investiţii şi provizioane);
o datorii pe termen mediu şi lung, din care:
 datorii financiare pe termen mediu şi lung (credite pe termne mediu şi lung,
împrumuturi obligatare, creditare de către acţionari sau asociaţi pe termen lung);
 datorii de exploatare pe termen mediu şi lung (furnizori, clienţi-creditori,
obligaţii fiscale şi sociale neachitate într-un an);
 datorii pe termen scurt - cu o durată de exigibilitate mai mică de un an, compuse din:
9
 o datorii de exploatare pe termen scurt (furnizori, clienţi-creditori, obligaţii fiscale şi
sociale ce trebuie achitate sub un an);
o datorii financiare pe termen scurt (credite şi împrumuturi pe termen scurt, creditare de
către acţionari sau asociaţi pe termen scurt).

2.4. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierderi, ca document al situaţiilor financiare şi instrument al analizei economico –
financiare prezintă rezultatele globale ale activităţii întreprinderii. În formatul actual, contul de profit şi
pierdere explicitează modul de formare al rezultatelor pornind de la trei tipuri de activităţi: activitatea de
exploatare, activitatea financiară şi activitatea extraordinară. Pe fiecare dintre aceste trei activităţi se
formează diverse tipuri de rezultate (profit sau pierdere), prin soldarea veniturilor şi cheltuielilor aferente
fiecărei activităţi, acestea stând la baza formării rezultatului net al exerciţiului.

ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
Venturile din exploatare sunt formate din: producţia vândură (ct. 701+702+703+704+705+706+708);
venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 706); venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri (ct.
7411; ) variaţia stocurilor (ct. 711) – venituri din producţia stocată (sold debitor - scăderea valorii producţiei
stocate şi cu sold creditor - creşterea valorii producţiei stocate); producţia imobilizată (ct. 721+722); venituri
din subvenţii de exploatare (ct. 741); alte venituri din exploatare, format din: venituri din subvenţii de
exploatare aferente altor venituri (ct. 7417) şi alte venituri din exploatare (ct. 758) - se impune cercetarea în
analitic a acestui cont.
Cheltuielile din exploatare sunt formare din: cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile
(ct.601+602); alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608); alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) (ct.
605); cheltuieli privind mărfurile (ct. 607); cheltuieli de personal, inclusiv sarcinile sociale (contribuţiile
anagajatului şi ale anagajatorului) (ct.641+ct.642+ct.645);
amortizări şi provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate (ct. 6811- cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor+ct. 6813-ct.7813); ajustarea valorii activelor circulante (ct.654+ct.6814-
ct.754+ct.7814); alte cheltuieli de exploatare, formate din: cheltuieli privind prestaţiile externe (ct.
611+ct.612+ct.613+ct.614+ct.621+ct.622+ct.623+ct.624+ct.625+ct.626+ct.627+ct.628); cheltuieli cu
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635); cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi subvenţii acordate (ct.
658) şi ajustări privind provizioanele (ct.6812-ct.7812).
ACTIVITATEA FINANCIARĂ
Veniturile financiare sunt compuse din: venituri din imobilizări financiare (ct.761 – dividende aferente
titlurilor + valoarea titlurilor primite prin reinvestirea dividendelor); venituri din investiţii financiare pe
termen scurt (ct.762 – dividende aferente investiţiilor financiare pe termen scurt); venituri din creanţe
imobilizate (ct.763 – dobânda aferentă creanţelor imobilizate cedate); venituri din investiţii financiare cedate
(ct.764 – preţul de vânzare al investiţiilor financiare cedate + câştigul rezultat din vânzarea investiţilor
financiare pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mare decât valoarea contabilă); venituri din diferenţe de
curs valutar (ct. 765 – diferenţe favorabile în urma încasării creanţelor în valută respectiv decontării
datoriilor în valută, în urma evaluării creanţelor respectiv datoriilor al finele exerciţiului financiar, a
disponibilităţilor şi altor valori de trezorerie în bancă sau casierie în valută (titluri de stat, acreditive, depozite
pe termen scurt în valută)); venituri din dobânzi (ct.766); venituri din sconturi obţinute (ct.767 – de la
furnizori sau alţi creditori); alte venituri financiare (ct. 768).
Cheltuielile financiare sunt compuse din: pierderi din creanţe legate de participaţii (ct. 663 – valoarea
pierderilor din creanţe imobilizate); cheltuieli privind investiţiile financiare cedate (ct.664 – valoarea
imobilizărilor financiare, cedate sau scoase din activ + diferenţe nefavorabile dintre valoarea contabilă a
investiţiilor financiare pe termen scurt şi preţul de cesiune); cheltuieli din diferenţe de curs valutar (ct. 665 –
diferenţe nefavorabile în urma încasării creanţelor în valută respectiv achitării datoriilor în valută, în urma
evaluării creanţelor respectiv datoriilor al finele exerciţiului financiar, a disponibilităţilor şi altor valori de
10
trezorerie în bancă sau casierie în valută (titluri de stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută)
respectiv rezultate ca urmare a lichidării depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de
trezorerie în valută); cheltuieli privind dobânzile (ct. 666); cheltuieli privind sconturile acordate (ct. 667 –
clienţilor, debitorilor sau băncilor); alte cheltuieli financiare (ct. 668).

ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
Venituri extraordinare sunt formate din veniturile din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
asimilate (ct. 771 – valoarea subvenţiilor primite sau de primit drept compensaţie pentru pierderile suferite);
Cheltuieli extraordinare sunt formate din cheltuielile privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare
(ct. 671 – valoarea pierderilor din calamităţi, exproprieri etc.).

Contul de profit şi pierdere

Nr. rd. 20xN-1 20xN

1. Cifra de afaceri netă (rd 02+03+04+ 05) 01 X X
Producţia vândută 02 X X
Venituri din vânzarea mărfurilor 03 X X
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile ale căror obiect de 04 X X
activitate îl constituie leasingul
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 05 X X
2. Variaţia stocurilor de produse finite Sold creditor 06 X X
şi a producţiei în curs de execuţie Sold debitor 07 X X
3. Producţia imobilizată, realizată din entitate pentru scopurile sale 08 X X
proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare 09 X X
TOTAL VENITURI DE EXPLOATARE (rd 01+06+07+ 08+09) 10 X X
5.a) Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile 11 X X
Alte cheltuieli materiale 12 X X
b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apa9 13 X X
c) Cheltuieli privind mărfurile 14 X X
6. Cheltuieli cu personalul , din care : (rd 16+17) 15 X X
a) Salarii şi îndemnizaţii 16 X X
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 17 X X
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale 18 X X
a.1. ) Cheltuieli 19 X X
a.2) Venituri 20 X X
b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd 22+23) 21 X X
b.1.) Cheltuieli 22 X X
b.2.) Venituri 23 X X
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd 25+26+27+ 28) 24 X X
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 25 X X
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 26 X X
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate 27 X X
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile ale 28 X X
căror obiect de activitate îl constituie leasingul
Ajustări privind provizioanele (rd 30+31) 29 X X
- Cheltuieli 30 X X
- Venituri 31 X X
TOTAL CHELTUIELI DE EXPLOATARE (rd 11la15+18+21+ 32 X X
11
24+29)
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE Profit (rd 10- 33 X X
32)
Pierdere (rd 32-10) 34 X X
9. Venituri din interese de participare 35 X X
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 36 X X
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele 37 X X
imobilizate
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 38 X X
11. Venituri din dobânzi 39 X X
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 40 X X
Alte venituri financiare 41 X X
TOTAL VENITURI FINANCIARE (rd 35+37+39+ 41) 42 X X
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi a investiţiilor 43 X X
financiare deţinute cu active circulante (rd. 44 - 45)
- Cheltuieli 44 X X
- Venituri 45 X X
13. Cheltuieli privind dobânzile 46 X X
- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate 47 X X
Alte cheltuieli financiare 48 X X
TOTAL CHELTUIELI FINANCIARE (rd 43+46+48) 49 X X
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARE Profit (rd 42-49) 50 X X
Pierdere (rd 49-42) 51 X X
14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ Profit (rd 10+42 - 32 52 X X
- 49)
Pierdere (rd 32+49 – 10 53 X X
- 42)
15. Venituri extrordinare 54 X X
16. Cheltuieli extraordinare 55 X X
17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACT. EXTRAORD. Profit 56 X X
(rd 54 - 55)
Pierdere (rd 55– 54) 57 X X
VENITURI TOTALE (rd 10+42+54 ) 58 X X
CHELTUIELI TOTALE (rd 32+49+55 ) 59 X X
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ Profit (rd 58 - 59) 60 X X
Pierdere (rd 59 – 58) 61 X X
18. Impozitul pe profit 62 X X
[Link] impozite neprezentate la elementele de mai sus 63 X X
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIŢIULUI 64 X X
FINANCIAR Profit (rd 60 - 61 – 62-63)
Pierdere (rd 61 +62+63-60) 65 X X

12
2.5. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape succesive în formarea rezultatului final.
Construcţia indicatorilor se realizează în cascada pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului +
marja comerciala) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Fiecare sold intermediar de
gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.
Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune are ca scop:
 evidenţierea modului de formare şi consolidare a bogăţiei create în întreprindere;
 descrierea repartizării bogăţiei create de întreprindere între: salariaţi şi organismele sociale, stat,
acţionari, întreprindere;
 înţelegerea mecanismelor de formare a rezultatului net;
 studiul structurii activităţii cu ajutorul unor rate care permit analiza evoluţiei în timp a
 acesteia (de exemplu, rata marjei comerciale, rata valorii adăugate, ponderea exportului
 etc.);
 studiul mijloacelor de exploatare, folosind rate precum randamentul forţei de muncă,
randamentul echipamentului industrial, etc.;
 analiza rentabilităţii;
 analiza evoluţiei în timp prin calcularea variaţiei procentuale a principalelor solduri intermediare
de gestiune, identificarea cauzelor acestor variaţii şi stabilirea, dacă este cazul, de măsuri
corectoare.

- lei -
Denumirea indicatorilor Nr. Exerciţiul financiar
rd. precedent Încheiat
A B 1 2
+ Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 01
- Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 02
= Marja comercială (01-02) 03
+
Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 04
± Venituri din producţia stocată Solduri creditoare 05
(ct. 711) Solduri debitoare 06
+ Venituri din producţia de imobilizări (ct. 721+722) 07
= Producţia exerciţiului (rd. 04+05-06+07) 08
+ Marja comercială (03) 09
Consumuri intermediare (ct.601+602+603+604+
- +605+606+608+611+612+613+614+621+622+623+ 10
624+625+626+627+628)
= Valoarea adăugată (08+09-10) 11
+ Venituri din subvenţii (ct. 7411+7417) 12
+ Alte venituri din exploatare (ct. 758) 13
- Cheltuieli cu personalul - totale 14
- Cheltuieli cu alte impozite şi taxe (ct. 635) 15
- Alte cheltuieli de exploatare (ct.658) 16
= Rezultatul brut al exploatării (11+12+13-14-15-16) 17
+ Venituri din provizioane (ct. 7812+7813+7814) 18
13
+ Ven. din creanţe reactivate şi debitori diverşi (ct. 754) 19
Cheltuieli cu amortizări şi provizioane
- 20
(ct. 6811+6812+6813+6814)
- Pierderi din creanţe şi debitori diverşi (ct. 654) 21
= Rezultatul exploatării (17+18+19-20-21) 22
+ Venituri financiare 23
- Cheltuieli financiare 24
= Rezultatul curent (22+23-24) 25
+ Venituri extraordinare 26
- Cheltuieli extraordinare 27
- Cheltuieli privind impozitul pe profit 28
= Rezultatul net (25+26-27-28) 29

14