BILANTUL CONTABIL

Continutul si structura bilantului

Notiunea de bilant provine de la cuvintele latinesti „bi” si „lanx” care inseamna cantar cu doua
talere ce se afla in echilibru.

Principala calitate si functie a bilantului consta in prezentarea patrimoniului sub dublu aspect: al
mijloacelor economice (deci sub aspect material) pe de o parte si al surselor de provenienta
(sub aspect abstract) pe de alta parte.

Dubla reprezentare a patrimoniului se realizeaza cu ajutorul bilantului prin structurile sale de

activ si pasiv, concretizate in:

- mijloacele economice, deci patrimoniul economic, ca obiect de drepturi si obligatiuni

care formeaza activul bilantului si poarta denumirea de active patrimoniale

- drepturile si obligatiile (sursele de provenienta) deci patrimoniul juridic care formeaza

pasivul bilantului si poarta denumirea de pasive patrimoniale

Denumirea de active patrimoniale este determinata de caracteristica principala a

componentelor sale, aceea ca sunt intr-o continua miscare, trecand rapid dintr-o stare fizica de
existenta in alta, deci sunt deosebit de active in cadrul proceselor economice.

Exemplu: mijloacele banesti se consuma cumparand materii prime, acestea se transforma in

produse finite care se vand si se obtin din nou bani.

Denumirea de pasive patrimoniale provine de asemenea de la o caracteristica principala a

componentelor sale si anume ca ele nu participa activ in cadrul proceselor economice, au o
tendinta relativ statica, au rol pasiv, ele se modifica in ritm mult mai lent decat activele
patrimoniale.

In practica se cunosc doua forme de prezentare a bilantului:

- sub forma de tabel cu cele doua parti alaturate: partea stanga numita activ si partea
dreapta numita pasiv, forma numita schema orizontala de bilant

- sub forma de lista verticala, in care cele doua parti /activul si pasivul) se succed,
denumita schema bilantului vertical.

In structura sa, activul si pasivul bilantului cuprind grupe si posturi de bilant:

- grupele asigura o grupare si sistematizare a posturilor de activ si pasiv din cadrul

bilantului

- posturile de bilant reprezinta elementul de baza si cuprinde unul sau mai multe elemente
patrimoniale reflectate in bilant.

Ordonarea posturilor in bilant se face avand in vedere anumite principii si anume:

In cadrul activului gruparea posturilor se face in functie de modul de valorificare si gradul de
lichiditate, adica dupa posibilitatea transformarii elementelor patrimoniale in bani. Dupa acest
principiu, activele patrimoniale se grupeaza in:

- active fixe sau imobilizari, care cuprind:

· imobilizari necorporale

· imobilizari corporale

· imobilizari financiare

- active circulante, structurate astfel

· active circulante materiale (stocuri sau valori de exploatare)

· active circulante in decontare (creante si valori realizabile)

· active circulante sub forma de disponibilitati banesti sau valori banesti

Ordinea acestei grupari arata ca in activul bilantului se inscriu mai intai elementele patrimoniale
care au un grad de lichiditate (de transformare in bani) mai indelungat de timp si apoi cele care
se pot transforma in bani intr-un timp cat mai scurt.

In cadrul pasivului gruparea posturilor se face in functie de caile de formare a surselor de

finantare si gradul de exigibilitate. Dupa aceste criterii, pasivele patrimoniale se structureaza
astfel:

- capitaluri proprii, cuprind:

· capitalul

· prime legate de capital

· rezerve din reevaluare

· rezervele

· rezultatele

· alte capitaluri proprii

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli

- datorii, grupate astfel:

· datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

· datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

· alte fonduri
Ordinea gruparii posturilor in pasivul bilantului este inversa exigibilitatii surselor de finantare,
incepand cu capitalul propriu si terminand cu datoriile curente pe termen scurt.

Bilantul, prin structura sa cuprinde nu numai situatia patrimoniului la un moment dat ci el

oglindeste si rezultatele financiare finale prin prezenta in pasivul bilantului a unui post bilantier
distinct si anume “rezultatul exercitiului” care exprima profitul sau pierderea realizata de
unitate la sfarsitul exercitiului financiar.

Marimea elementelor patrimoniale de activ si pasiv este prezentata in bilant in doua momente:
la inceputul exercitiului financiar (care corespunde cu sfarsitul exercitiului precedent) si la
sfarsitul exercitiului financiar curent.

Bilantul contabil are urmatoarele roluri:

- in teoria cunoasterii contabile are rolul de a demonstra valabilitatea principiilor metodei

contabilitatii si anume dubla reprezentare si dubla inregistrare a patrimoniului pe care se
bazeaza contabilitatea in partida dubla

- in practica unitatilor patrimoniale prezinta un rol deosebit in procesul managerial,

bilantul asigurand informatii sintetice si reale privind activitatea unitatii, necesare luarii
deciziilor la toate nivelele de conducere.

Din cele prezentate mai sus putem defini bilantul ca fiind un procedeu al metodei contabilitatii,
care ofera un tablou sintetic si static, in expresie baneasca, asupra situatiei patrimoniului si a
rezultatelor financiare globale (profit sau pierdere) ale unui agent economic.

Intre activul si pasivul bilantului trebuie sa existe o deplina egalitate numita egalitate bilantiera.
Aceasta, deoarece la baza intocmirii bilantului sta principiul dublei reprezentari a patrimoniului
care presupune ca orice post bilantier din activ sa aiba o sursa de provenienta in pasiv, dupa
cum oricarei surse din pasiv ii corespunde un activ patrimonial.

Agentii economici sunt obligati sa intocmeasca bilantul contabil la sfarsitul exercitiului financiar,
adica la sfarsitul anului. Bilantul se intocmeste pe formulare specifice, tipizate de Ministerul de
Finante.

Schema generala, simplificata, a bilantului adoptata in tara noastra este cea sub forma de lista
verticala in care cele doua parti (activul si pasivul) se succed si se prezinta astfel:
BILANT

Incheiat la data de 31 decembrie…….

Rubrica /post Nr. Existent la

ran Inceputu Sfarsitu

d l l

anului anului

A. ACTIVE IMOBILIZATE 01

I. IMOBILIZARI NECORPORALE 02

1. Cheltuieli de constituire 03

2. Cheltuieli de dezvoltare 04

3. Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare 05

si alte imobilizari necorporale
06
4. Fondul comercial
07
5. Avansuri si imobilizari necorporale in curs
08
TOTAL (RD.01 LA 05)
09
II. IMOBILIZARI CORPORALE
10
1. Terenuri si constructii
11
2. Instalatii tehnice si masini
12
3. Alte instalatii, utilaje si mobilier
13
4.Avansuri si imobilizari corporale in curs
14
TOTAL (RD. 04 LA 10)
15
III IMOBILIZARI FINANCIARE
16
1. Actiuni detinute la entitati afiliate
17
2. Impr. acordate entitatilor afiliate
18
3. Interese de participare
19
4. Impr. acordate entitatilor de care comp. ese legata in
20
virtutea intrs. part.
21
5. Investitii detinute ca imobilizari
6. Alte imprumuturi 22

TOTAL (rd. 12 la 17) 23

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 24

(RD. 06 + 11 + 18) 25

B. ACTIVE CIRCULANTE 26

I. STOCURI 27

1. Materii prime si materiale consumabile 28

2. Productia in curs de exct. 29

3. Produse finite si marfuri 30

4. Avansuri pentru cumparari de stocuri 31

TOTAL (rd. 20 la 23) 32

II CREANTE 33

1. Creante comerciale 34

2 Sume de incasat de la entitatile afiliate 35

3. Sume de incasat din interese de participare

4. Alte creante

5. Capital subscris si nevarsat

TOTAL (RD. 25 LA 29)

III. INVESTITII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

1. Actiuni detinute la entitatile afiliate

2. Alte investitii financiare pe termen scurt

TOTAL (RD. 31+ 32)

IV. CASA SI CONTURI LA BANCI

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

(RD. 25 + 31 +35 + 36)

C. CHELTUIELI IN AVANS 36
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE UN AN 37

1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 38

2. Sume datorate institutiilor de credit 39

3. Avansuri incasate in contul comenzilor 40

4. Datorii comerciale-furnizori 41

5. Efecte de comert de platit 42

6. Sume datorate entitatilor afiliate 43

7. Sume datorate privind interesele de participare 44

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii pentru 45

asigurarile sociale

TOTAL (rd. 37 la 44)

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII CURENTE NETE 46

(rd. 35 + 36- 45- 62)

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.19 + 46-61) 47

G. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA MAI 48

MARE DE UN AN
49
1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
50
2. Sume datorate institutiilor de credit
51
3. Avansuri incasate in contul comenzilor
52
4. Datorii comerciale-furnizori
53
5. Efecte de comert de platit
54
6. Sume datorate entitatilor afiliate
55
7. Sume datorate privind interesele de participare
56
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si alte datorii pentru
asigurarile sociale

TOTAL (rd. 48-55)

H. PROVIZIOANE 57

1. Provizioane pentru pensii si alte obligatii similare 58

2.Provizioane ptr. impozite 59

3. Alte provizioane 60

TOTAL (rd. 57-59)

I. VENITURI IN AVANS 61

1.Subventii ptr. investitii 62

2.Venituri inregistrate in avans 63

TOTAL (rd61+62)

J. CAPITAL SI REZERVE 64

I. CAPITAL 65

1. Capital subscris varsat 66

2. Capital subscris nevarsat 67

3. Patrimoniul regiei 68

TOTAL(rd64 la 66) 69

II. PRIME LEGATE DE CAPITAL 70

III. REZERVE DIN REEVALUARE 71

IV. REZERVE 72

1. Rezerve legale 73

2. Rezerve statutare sau contractuale 74

3.Rezerve reprezentand surplusul din rezerve din recalculare 75

4. Alte rezerve 76

Actiuni proprii 77

TOTAL(rd 70 la73-74) 78

V. PROFIT SAU PIERDERE REPORTAT(A) 79

- SOLD C 80

- SOLD D 81

VI. PROFIT SAU PIERDEREA EXERCITIULUI FINANCIAR 82

- SOLD C 83
 - SOLD D

Repartizarea profitului

TOTAL CAPITALURI PROPRII

(RD. 67 + 68 – 69 + 75 +76-77 +78 – 79-80)

Patrimoniul public

TOTAL CAPITALURI (rd.81 + 82)

Activul bilantului este format din posturile de la punctele:

A- active mobilizate

B- active circulante

C- cheltuieli in avans

Pasivul bilantului este format din posturile de la punctele:

D- Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an

G- Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un

an

H- Provizioane

I- Venituri in avans

J- Capital si rezerve

Posturile de la punctele E si F reprezinta indicatori economico- financiari utilizati pentru analize

efectuate in vederea fundamentarii deciziilor.

CLASIFICAREA SI FUNCTIILE BILANTULUI

Pornind de la scopul pentru care se intocmeste si sursele de informatii pentru intocmirea lor,
bilanturile se clasifica dupa mai multe criterii si anume:

1. Dupa statutul juridic al unitatii patrimoniale pentru care se intocmeste deosebim:

a)bilant initial, este cel care se intocmeste la infiintarea unitatii, in care se reflecta, conform
principiului dublei reprezentari toate mijloacele materiale si banesti puse la dispozitie de
membrii ce au constituit asociatia, unitatea respectiva
b)bilant curent, se intocmeste in cursul activitatii desfasurate de unitatea respectiva la
termenele prevazute de legislatia in vigoare si pe baza situatiei din conturi, a soldurilor preluate
si grupate in posturile din bilant

c)bilant final, se intocmeste la incetarea activitatii de unitatea respectiva si are la baza situatia
din conturi si inventarele ce se realizeaza in mod obligatoriu

2. Dupa sfera de cuprindere si nivelul organizatoric la care se refera informatiile deosebim:

a)bilanturi primare, sunt bilanturile curente intocmite de unitatile patrimoniale pe baza datelor
din conturi

b)bilanturi centralizatoare, intocmite la nivelul organelor centrale pe ramuri si pe economia

nationala prin centralizarea succesiva a datelor din bilanturile primare; prin aceasta se asigura o
serie de indicatori de sinteza ce permit luarea unor decizii la toate treptele economiei
nationale.

Functiile bilantului contabil

1. Functia de generalizare consta in aceea ca bilantul contine un sistem de indicatori sintetici
rezultati dintr-un flux de prelucrare a datelor si informatiilor contabile. In bilant se preiau datele
individuale din conturi care sunt grupate si sintetizate dupa natura lor, cu corelatiile dintre ele,
in asa fel incat se obtin date sintetice care centralizeaza intreaga masa de informatii
economico-financiare care au intrat in sistemul contabilitatii. Aceasta functie se manifesta atat
la nivelul unitatii patrimoniale, generalizarea facandu-se la nivelul acesteia, dar si la nivelul
treptelor superioare, pana la nivelul economie nationale, prin centralizari succesive pe diferite
trepte organizatorice

2. Functia de informare, consta in aceea ca informatiile deosebit de importante referitoare la

mijloacele, sursele si procesele economico-financiare ale unitatii pe care bilantul le contine sunt
puse la dispozitia organelor de conducere pentru realizarea procesului managerial. Prin aceasta
functie bilantul isi demonstreaza locul si rolul pe care il are in cadrul sistemului informational al
unitatii.

Din analiza indicatorilor cuprinsi in bilant se obtin informatii privind marimea mijloacelor
economice, daca si in ce masura acestea sunt finantate din surse proprii sau straine, ponderea
diferitelor grupe de mijloace si surse in totalul acestora, daca exercitiul pentru care s-a intocmit
bilantul s-a incheiat cu profit sau pierdere, nivelul stocurilor, al imobilizarilor de mijloace
materiale si banesti, etc. Toate aceste informatii sunt utilizate de conducerile unitatilor
patrimoniale pentru fundamentarea unor decizii in vederea inlaturarii deficientelor si pentru
amplificarea actiunilor eficiente.

Functia de informare se extinde si in afara unitatii in sensul ca informatiile sintetice din bilant
sunt utilizate si de o serie de unitati si persoane din afara unitatii: bancile, organele fiscale,
actionarii si asociatii, etc.
Banca, pe baza bilantului constata ce destinati s-a dat creditelor acordate si in ce masura aceste
credite sunt garantate; organele fiscale, pe baza bilantului, determina impozitul pe profit ce se
varsa la bugetul statului si alte obligatii fata de acesta; asociatii si actionarii analizeaza bilantul
pentru a constata modul in care unitatea si-a desfasurat activitatea si rezultatele obtinute in
anul pentru care s-a intocmit bilantul contabil

3. Functia de analiza, consta in evidentierea factorilor de influenta a fenomenelor si proceselor

prezentate prin datele si informatiile din bilant. Aceasta functie este concretizata intr-una din
piesele ce insoteste bilantul propriu-zis si anume raportul de gestiune. In acest raport se face o
analiza a indicatorilor economici si financiari efectivi, a factorilor care au influentat nivelul
acestora. De asemenea, se analizeaza diferitele corelatii ce trebuie sa existe intre datele
cuprinse in bilant, intre grupele bilantului, intre capitolele si posturile bilantului, intre datele din
bilant si anexele acestuia, etc.

O serie de elemente rezultate din aceasta analiza sunt puse la dispozitia conducerii unitatii
pentru ca pe baza lor sa se dispuna cele mai eficiente masuri privind activitatea economico-
financiara a acesteia.

MODIFICARI ASUPRA BILANTULUI PROVOCATE DE

OPERATIILE ECONOMICE
In activitatea unitatilor patrimoniale au loc in permanenta o multime de operatii economice si
financiare legate de aprovizionarea cu materii prime, consumul acestora, plata salariilor, plata
lucrarilor si serviciilor prestate de terti, obtinerea si vanzarea produselor finite, incasarea valorii
produselor, etc. Toate aceste operatii produc modificari in volumul si structura elementelor
patrimoniale ale intreprinderii si totodata a posturilor de bilant corespunzatoare elementelor
respective.

Distingem doua tipuri de modificari asupra bilantului:

1. Modificari de structura, vizeaza numai elementele patrimoniale de activ sau numai cele de
pasiv, prin cresterea valorica a unui element concomitent cu micsorarea valorica a altui
element din aceeasi parte a bilantului (activ sau pasiv) fara sa determine modificarea valorica a
volumului total al mijloacelor economice (adica totalul activ) si al surselor de finantare (adica
totalul pasiv) si deci mentinerea egalitatii bilantiere activ = pasiv.

Aceste modificari constau in:

a) Modificari numai in structura elementelor de activ, adica in structura mijloacelor

economice, prin cresterea valorica a unui element de activ, concomitent cu micsorarea valorica
a altui element tot din activ, totalul activului ramanand neschimbat, pasivul nefiind vizat, iar
egalitatea bilantiera activ = pasiv ramane neschimbata.
Daca notam c = cresterea si m = micsorarea avem relatia de modificare:
A+c–m=P

Sau

A+X-X =P

Exemplu de operatii: In cursul perioadei se incaseaza de la clienti prin contul de disponibil la

banca suma de 5.000 lei. Aceasta operatie determina:

- modificarea a doua posturi de bilant si anume „Clienti” si „Disponibil la banca”

- ambele posturi se gasesc in activul bilantului, deci apartin patrimoniului economic

- modificarea consta in cresterea disponibilului din banca (+A) concomitent cu reducerea

creantelor de la clienti (-A)

- modificarile s-au produs simultan si cu aceeasi suma (5.000 lei)

- totalul activului nu s-a modificat, adica a ramas 130.000 lei

- egalitatea bilantiera se mentine la nivelul totalului precedent

(130.000 = 130.000)

b) Modificari numai in structura elementelor de pasiv, adica in structura patrimoniului juridic,

prin cresterea valorica a unui element de pasiv concomitent cu micsorarea valorica a altui
element tot de pasiv, totalul pasivului ramanand neschimbat, activul nefiind vizat, iar egalitatea
bilantiera (A = P) ramane neschimbata.
Pastrand aceeasi notatie, relatia de modificare este:

A=P+c–m

sau

A=P+X-X

Exemplu: Plata unui furnizor dintr-un imprumut bancar in suma de 6.000 lei.

Aceasta operatie determina:

- modificarea a doua posturi de bilant, ambele din pasivul bilantului si anume „Furnizori” si
„Imprumuturi bancare”

- modificarile constau in cresterea datoriei fata de banca (+P) concomitent cu stingerea

datoriei fata de furnizor (-P)

- modificarea s-a produs cu aceeasi suma, adica 6.000 lei

- totalul pasivului nu s-a modificat, adica a ramas la 130.000 lei

- egalitatea bilantiera se mentine la nivelul totalurilor precedente

(130.000 A = 130.000 P)
2 Modificari de volum, vizeaza concomitent elementele patrimoniale de activ si pasiv,
producand modificarea marimii valorice a anumitor elemente si totodata modificarea
volumului total al mijloacelor economice, adica a activului, si a volumului total al surselor de
finantare, adica a pasivului, adica atat a mijloacelor economice (patrimoniul economic) cat si a
surselor de finantare (patrimoniul juridic).

Aceste modificari constau in:

a) cresterea valorica a elementelor de activ si a celor de pasiv concomitent cu cresterea

volumului total al activului si pasivului, cu mentinerea egalitatii bilantiere.
Relatia de determinare a modificarii asupra bilantului este:

A+c=P+c

sau

A+X=P+X

Exemplu: Se aprovizioneaza cu materiale de la furnizori in suma de 8.000 lei.

Operatia determina:

- modificarea a doua posturi si anume „Furnizori” (cont de pasiv) si „Materiale” (cont de

activ)

- modificarea consta in cresterea valorica a stocurilor de materiale (+A) concomitent cu

cresterea valorica a obligatiilor fata de furnizori (+P)

- modificarea s-a produs cu aceeasi suma, adica 8.000 lei cu mentinerea egalitatii
bilantiere: 138.000 A = 138.000 P

a) micsorarea valorica a elementelor de activ si pasiv, adica a mijloacelor economice

(patrimoniul economic) si a surselor de finantare (patrimoniul juridic) concomitent cu miscarea
valorica a volumului total al activului si pasivului, cu mentinerea egalitatii bilantiere.

Relatia de determinare a modificarii asupra bilantului este:

A–m=P–m

sau

A-X=P-X

Exemplu: Se restituie din disponibilul de cont o parte din imprumutul bancar obtinut anterior,
in suma de 5.000 lei.

Operatia determina:

- modificarea a doua conturi si anume „disponibilul la banca” (cont de activ) si

„imprumuturi bancare” (cont de pasiv)
- modificarea consta in micsorarea disponibilului din cont (-A) concomitent cu micsorarea
datoriei fata de banca (-P)

- modificarea s-a produs cu aceeasi suma, adica 5.000 lei, cu mentinerea egalitatii
bilantiere :125.000 A = 125.000 P

CONTUL
1.DEFINITIE, NECESITATE, CONTINUT ECONOMIC SI FUNCTII ALE CONTULUI

Avand in vedere ca, in cursul perioadelor de gestiune este necesar sa se cunoasca atat
existentele cat si modificarile elementelor patrimoniale, contabilitatea a conceput un procedeu
care sa realizeze acest lucru, si anume, contul. In acest scop, pentru fiecare element patrimonial
se asociaza un cont care exprima starea la un moment dat si evolutia sa pe o anumita perioada
de gestiune; de exemplu: pentru elementul patrimonial materii prime se asociaza contul 301
“materii prime”; pentru datoriile comerciale fata de furnizori se ataseaza contul 401,
“Furnizori” etc. Totalitatea conturilor deschise in contabilitate pentru a reflecta toate
elementele patrimoniale formeaza sistemul de conturi. Prin acest sistem de conturi se descriu si
relatiile dintre elementele patrimoniale determinate de operatiile economice si financiare.

Contul se defineste ca fiind un model de inregistrare cronologica, de grupare, sistematizare si

calcul in expresie valorica a starii si miscarii elementelor patrimoniale.

Necesitatea contului este data si de trasaturile caracteristice proprii contului, si anume:

b) Contul este un model de evidenta si calcul in expresie valorica a fiecarui element

patrimonial caruia i se ataseaza;

c) Contul este un model de inregistrare cronologica a evolutiei patrimoniului, adica de

inregistrare in ordinea datei din documentele justificative ce consemneaza operatiile
economice care produc modificari asupra elementelor patrimoniale.

d) Contul este un model de individualizare si grupare a situatiei si miscarii elementelor

patrimoniale:

- individualizarea se face in functie de trasaturile specifice ale elementelor patrimoniale;

- gruparea se face in raport cu caracteristicile comune ale elementelor patrimoniale;

exemplu : la materiale individualizarea se face pe fel de materiale, iar gruparea se face pe
subgrupe, grupe si total materiale.

e) contul este un model de sistematizare a existentelor si a modificarilor de sens contrar

intervenite in masa elementelor patrimoniale inregistrare:

- sistematizarea se face prin prisma starii initiale, a starii finale, respectiv a cresterilor si
micsorarilor generate de operatiile economice si financiare, pe baza relatiei:

existente initiale + cresteri - micsorari = existente finale

- ecuatia generala proprie contului consta in:

existente initiale + cresteri = micsorari + existente finale

f) contul este un model de calcul a marimii, starii si miscarilor intervenite in masa bunurilor
economice, surselor de finantare, cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor.

Continutul economic al fiecarui cont este determinat de natura elementului patrimonial pe

care il reflecta si putem distinge:

- conturi deschise pentru active patrimoniale, care reflecta mijloacele economice cu o

anumita destinatie si utilizare si procesele economice pentru a caror desfasurare se consuma
mijloacele economice (aprovizionari cu materii prime, materiale, fabricarea de produse,
desfacerea acestora);

- conturi deschise pentru pasive patrimoniale, care reflecta sursele de finantare in functie
de modul de procurare a mijloacelor economice (capital social, rezerve, credite bancare,
furnizori), precum si rezultatul financiar sub forma de profit sau pierdere.

Contul, spre deosebire de bilant, are o sfera mai restransa, astfel:

- contul se refera la un singur element patrimonial (cuprins in bilant) in timp ce bilantul

cuprinde toate elementele grupate si generalizate conform cerintelor de prezentare a acestora.

- contul reflecta nu numai existentele la un moment dat a elementelor patrimoniale asa

cum le prezinta bilantul, dar si miscarile in perioada respectiva a acestora;

- cele doua parti ale contului, adica debitul si creditul, pot fi egale sau inegale atunci cand
reflecta existentele la o anumita data, in bilant insa cele doua parti, adica activul si pasivul, se
prezinta intotdeauna intr-un echilibru perfect, denumit egalitate bilantiera.

Functiile contului:

1. Functia de inregistrare, grupare si sistematizare a informatiilor contabile reflecta etapele

procesului de prelucrare si cunoastere specifice contabilitatii: inregistrarea operatiilor
economice reflectata in documentele justificative se face distinct in fiecare cont ce reflecta
elementul patrimonial respectiv; gruparea se face pe elemente patrimoniale cu insusiri comune
iar sistematizarea se realizeaza prin separarea cresterilor de scaderi in cadrul contului.

2. Functia de calcul si evaluare consta in aceea ca, prin inregistrarea in conturi a operatiilor
economice se asigura informatiile necesare determinarii marimii unor indicatori economici,
cum ar fi: costul productiei, rezultatele financiare, etc. De asemenea, tot in cadrul acestei
functii se determina existentele si miscarile elementelor patrimoniale, precum si transformarile
ce au loc in cadrul proceselor economice.

3. Functia de informare consta in aceea ca, datele inregistrate in conturi formeaza o

importanta sursa de informatii pentru cunoasterea mijloacelor economice, a surselor de
finantare si a rezultatelor activitatii unitatii patrimoniale. Pe baza acestor informatii organele de
conducere pot emite decizii fundamentate privind desfasurarea activitatii viitoare.

4. Functia de analiza si control consta in aceea ca, pe baza datelor din conturi, conducerea
unitatii analizeaza operativ diverse activitati daca au fost bine organizate, daca au avut
rezultate pozitive sau negative etc. De asemenea, datele din conturi sunt utilizate la controlul
respectarii integritatii patrimoniale, respectarea disciplinei financiare, a disciplinei contractelor
etc.

5. Functia contabila consta in aceea ca, inregistrarea operatiilor economice in conturi se face in
baza unor anumite reguli precise, in raport cu continutul economic al conturilor

CLASIFICAREA CONTURILOR
Clasificarea conturilor este operatiunea de grupare si sistematizare a conturilor functie de
trasaturile comune si specifice ale acestora. Clasificarea conturilor urmareste a realiza o ordine
in multimea conturilor folosite de contabilitatea curenta. Aceasta clasificare are o importanta
deosebita in practica contabila deoarece da posibilitatea studierii sistematice a conturilor, a
legaturilor reciproce dintre ele si permite asimilarea cu usurinta a continutului economic si a
functiei contabile a conturilor.

Clasificarea conturilor se realizeaza dupa mai multe criterii, si anume:

1. Dupa functia contabila, deosebim;

a.Conturi de activ;

b.Conturi de pasiv;

Aceasta grupare decurge din cele doua parti ale bilantului (activ si pasiv) si permite incadrarea
tuturor conturilor in conturi de activ si conturi de pasiv, dand posibilitatea aplicarii regulilor de
functionare a conturilor.

2. Dupa sfera de cuprindere, deosebim:

a.Conturi sintetice - reflecta mijloacele, sursele, procesele si rezultatele economice grupate

dupa caracteristicile lor generale, deci grupe omogene din punct de vedere al continutului
elementelor patrimoniale.

La randul lor, aceste conturi sintetice sunt de doua feluri:

- conturi sintetice de gradul I simbolizate cu 3 cifre utilizate de unitatile patrimoniale mici si

mijlocii, exemplu contul 101 “Capital”;

-conturi sintetice de gradul II simbolizate cu 4 cifre, utilizate de unitatile patrimoniale mari,

exemplu: la contul 101 avem conturile sintetice de gradul II - 1011 “Capital subscris nevarsat”,
1012 “Capital subscris varsat”, 1015 “Patrimoniul regiei”, 1016 “Patrimoniul public”.
b.Conturi analitice, reflecta parti componente ale mijloacelor, surselor, proceselor si
rezultatelor economice dupa insusirile lor specifice. Ele permit dezvoltarea pe elemente
componente a conturilor sintetice. Conturile analitice nu sunt obligatorii, ele se deschid
facultativ, diferit de la o unitate la alta, in functie de necesitatile de informare a factorilor de
decizie.

Desi sunt facultative, utilitatea acestor conturi analitice este deosebita deoarece permite
realizarea unor obiective importante ale contabilitatii curente privind gospodarirea, integritatea
si controlul gestionar al mijloacelor economice, stabilirea drepturilor si obligatiilor unitatii fata
de terte persoane si furnizeaza date pentru calculul costurilor de productie pe ateliere, faze de
fabricatie si produs finit.

In functie de etalonul de evidenta folosit, conturile analitice se grupeaza in:

a.conturi analitice cantitativ - valorice, utilizate pentru conturile de stocuri si imobilizari

corporale;

b.conturi analitice valorice utilizate pentru restul conturilor care necesita dezvoltari analitice,
cum sunt: creantele, activele banesti, capitaluri, datorii etc.

Avand in vedere ca, conturile analitice reprezinta o dezvoltare a conturilor sintetice pe conturi
analitice, intre ele trebuie sa existe anumite corelatii valorice, si anume:

1.sold initial conturi analitice = sold initial cont sintetic;

2.rulaj debitor conturi analitice = rulaj debitor cont sintetic;

3.rulaj creditor conturi analitice = rulaj creditor cont sintetic;

4.sold final conturi analitice = sold final cont sintetic,

Aceste corelatii se reflecta in balantele analitice a conturilor sintetice.

3. Dupa continutul economic al conturilor, acestea se grupeaza in:

a.clasa conturilor mijloacelor economice sunt cele deschise pentru activele patrimoniale;

b.clasa conturilor surselor economice sunt cele deschise pentru pasivele patrimoniale;

c.clasa conturilor proceselor economice sunt cele deschise pentru cheltuieli si venituri;

d.conturi de gestiune;

e.conturi in afara bilantului.

Conturile deschise pentru active si pasive se numesc conturi bilantiere deoarece soldurile lor
de la sfarsitul unei perioade de gestiune sunt utilizate pentru intocmirea bilantului contabil.

Conturile de cheltuieli si venituri sunt conturi de rezultate deoarece datele inscrise in acestea
sunt folosite la sfarsitul perioadei de gestiune pentru determinarea rezultatelor financiare.
Conturile de gestiune sunt folosite de contabilitatea de gestiune.

PLANUL DE CONTURI GENERAL

Planul de conturi se prezinta sub forma unei liste in care se inscriu toate conturile utilizate in
contabilitate, ordonate intr-o anumita ordine si conceput in sistem zecimal.

In planul de conturi regasim trei elemente:

a.Clasele de conturi sunt simbolizate cu o cifra de la 1 la 9;

- clasele 1 - 8 apartin contabilitatii financiare si sunt grupate astfel:

· clasele 1 - 5 contin conturi bilantiere;

· clasele 6 - 7 contine conturi de rezultate;

· clasa 8 contine conturi speciale;

- clasa 9 apartine contabilitatii de gestiune.

b.grupele de conturi:

c.conturile sintetice:

- sunt operationale, adica ele sunt utilizate la inregistrarea operatiilor economice;

- se prezinta sub doua forme:

· conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre;

· conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre si provin din detalierea conturilor de
gradul I.

Asa dupa cum s-a aratat la clasificarea conturilor, mai exista si conturi analitice care nu sunt
cuprinse in planul de conturi, ele nefiind standardizate, ci utilizarea lor este facultativa. Prin ele
se detaliaza elementele patrimoniale, in functie de natura acestora si nevoile de informare a
organelor de decizie.

Schema de simbolizare a conturilor se prezinta astfel :

9 99 999 9999 9.9

Clasa contului

Grupa
contului

Cont sintetic
grad I
 Cont sintetic
grad II

Cont analitic

Exemplu:

a.clasa 1 - Conturi de capital

b.grupa 10 - Capital si rezerve

c.cont sintetic grad I - 101 Capital

d.cont sintetic grad II - 1011 Capital subscris nevarsat

1012 Capital subscris varsat

In afara de planul de conturi pentru economie, Ministerul Economiei si Finantelor a elaborat

cadrul general al planului de conturi pentru unitatile publice si pentru institutiile financiar-
bancare.

Pentru aplicarea corecta a acestor planuri de conturi, Ministerul Economiei si Finantelor a

elaborat si instructiuni de aplicare prin care se reprezinta simbolul contului, functia contabila a
fiecarui cont si modul de desfasurare a acestor subconturi (analitice) pe feluri de elemente
evidentiate. Aceste instructiuni asigura inregistrarea uniforma a fiecarui tip de
operatie.economica la toate unitatile de acelasi tip si de organizare a contabilitatii curente.

ANALIZA CONTABILa A OPERATIILOR ECONOMICE

Orice operatie economica sau financiara consemnata intr-un document justificativ, inainte de a
fi inregistrata in contabilitate trebuie sa fie supusa analizei contabile.

Analiza contabila se defineste ca fiind un procedeu contabil de cercetare logica, pe baza de

documente, a fiecarei operatii economice si financiare, prin descompunerea ei in elemente
componente in vederea stabilirii conturilor corespondente si partile acestora - debitul sau
creditul - in care urmeaza a se inregistra informatiile privind modificarile provocate de
operatiile respective.

In munca practica de evidenta, analiza contabila are o importanta deosebita, intrucat asigura
inregistrarea operatiilor economice numai cu ajutorul acelor conturi care corespund
continutului lor economic.

Analiza contabila presupune parcurgerea in mod succesiv a urmatoarelor etape:

1. Natura operatiei economice se refera la cunoasterea si intelegerea continutului operatiei

economice consemnata in documentul justificativ, modul cum aceasta operatie afecteaza
patrimoniul unitatii. De exemplu: incasarea unei sume, plata unei sume, aprovizionari cu valori
materiale, consumuri de valori materiale, obtinerea de produse finite, vanzarea de produse
finite etc.
2. Stabilirea modificarilor pe care le produce operatia economica in bilantul unitatii
patrimoniale precizand:

- elementele patrimoniale de activ si pasiv care se modifica;

- sensul modificarilor elementelor respective (cresteri sau micsorari);

- continutul economic al acestor modificari.

Se stabileste in care din cele patru tipuri de modificari posibile ale patrimoniului se incadreaza
operatia respectiva:

- modificari de structura : A + c - m = P
A=P+c–m

- modificari de volum : A + c = P + c

A-m=P-m

3. Stabilirea conturilor corespondente in care urmeaza a se inregistra operatia economica sau

financiara analizata. Prin titlurile si continutul lor conturile corespondente reflecta elementele
patrimoniale de activ si pasiv ce se modifica.

In conditiile dublei inregistrari, in aceasta etapa trebuie precizate cel putin doua conturi
corespondente, iar pentru operatii mai complexe, mai mult de doua conturi.

4. Stabilirea formulei contabile, adica partea de debit si credit a conturilor corespondente,

operatie ce se realizeaza prin aplicarea regulilor de functionare a conturilor. In acest scop, se
raporteaza modificarile patrimoniale de activ si/sau de pasiv la conturile corespondente
utilizate pentru inregistrarea operatiei economice.

Exemplul 1 - Unitatea primeste de la furnizori materii prime pe baza de factura in valoare de

5.000 lei.

Analiza contabila se face parcurgand cele patru etape:

a. Natura operatiei

-Materii prime +A

-Furnizori + P

b. Relatia bilantiera de modificare: A + c = P + c

c. Conturile corespondente:

- pentru cresterile de activ contul 301 “Materii prime”

- pentru cresterile de pasiv contul 401 “Furnizori”

d. Formula contabila: aplicand regulile de functionare a conturilor, se procedeaza astfel:
contul 301 “Materii prime” este cont de activ care creste si, conform regulilor de functionare a
contului, cresterea din activ se inregistreaza in debit, iar contul 401 “Furnizori” cont de pasiv
care creste si cresterile de pasiv se inregistreaza in credit, deci formula contabila este:

301 = 401 5.000 5.000

Materii prime Furnizori

Exemplul 2 - Unitatea achita furnizorul din disponibilul din contul bancar suma de 5.000 lei.

a.Natura operatiei

- furnizori.. - P

- disponibilul din contul bancar. - A

b. Relatia de modificare:.. A - m = P - m

c. Conturi corespondente:

- pentru furnizor - contul 401 “Furnizori”

- pentru disponibilul din cont - contul 5121 “Conturi la banci in lei”

d. Formula contabila:

401 = 5121 5.000 5.000

Furnizori Conturi la banci in

lei

Exemplul 3 - Unitatea incaseaza prin casierie o creanta de la un client in suma de 1.000 lei.

a.Natura operatiei

- disponibilul din casierie. + A

- clienti.. - A

b.Relatia de modificare: A + c - m = P

c. Conturile corespondente:

- pentru disponibilul din casierie - contul 5311 “Casa in lei”

- pentru clienti - contul 411 “Clienti”

d. Formula contabila :

5311 = 411 1.000 1.000

Casa in lei Clienti

Exemplul 4 - Unitatea achita un furnizor dintr-un credit bancar pe termen scurt.

a. Natura operatiei

- credite bancare pe termen scurt.. + P

- furnizori.. - P

b. Relatia de modificare: A = P + c - m

c. Conturile corespondente:

- pentru creditul pe termen scurt - contul 5191 “Credite bancare pe termen scurt”

- pentru furnizori - contul 401 “Furnizori”

d.Formula contabila:

401 = 5191 5.000 5.000

Furnizori Credite bancare pe

termen scurt
MINISTERUL EDUCATIEI SI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Departamentul Alimentatiei si Nutritiei

REFERAT
La disciplina “Evidenta contabila ”

TEMA: Bilantul – Procedeu Specific Metodei Contabilitatii.

A efectuat : St. gr. TMAP 151 f/r

Cretu Aliona

A verificat: l. sup. Timotin L.

Chisinau 2019