CURS 5 BILANȚ

CAPITOLUL 4
Bilanţul contabil și contul de rezultate – conținut și descriere
1. BILANŢUL CONTABIL
4.1. Ecuația bilanțieră și modul de prezentare
Bilanțul contabil este un procedeu al metodei contabilității cu ajutorul căruia se definește
dubla reprezentare a entității, conform căreia:
Bunurile economice = Drepturi + Obligații
De-a lungul timpului s-a stabilit generic, ca pentru bunurile economice să se folosească
noțiunea de Activ, iar pentru drepturi di obligații, noțiunea de Pasiv. Astfel ecuația de mai sus
devine:
(Activ) A = P (Pasiv)
Această ecuație este specifică bilanțului sub forma literei T, in care in partea stângă sunt
prezentate structurile de Activ, iar în partea dreaptă sunt prezentate structurile de pasiv (adică
datoriile și capitalurile).
Din punct de vedere metodologic, el reprezintă un tablou sintetic cu ajutorul căruia se
evidențiază starea, la un moment dat, a bunurilor economice în corelație cu sursele lor de
finanțare, precum și rezultatul obținut în urma procesului de investire și utilizare a capitalului.
Elementele entității cuprinse în bilanț poartă denumirea de posturi bilanțiere.

Bilanțul contabil se prezinta în practica contabilă sub doua forme:

A. sub forma de tablou, în care pe de o parte sunt prezentate elementele de Activ și pe
cealaltă elementele de Pasiv (Datorii + Capitaluri).
B. sub forma de lista, în care elementele patrimoniale sunt prezentate unul sub celălalt,
iar modul de dispunere permite determinarea situației nete a entității. Bilanțul sub forma de listă
este utiliza în țara noastră, în prezentarea situațiilor financiare.
Bilanțul din țara noastră este redat sub formă de listă, în care sunt prezentate mai întâi
elementele de activ după natura lor și în ordine crescătoare a lichidității, iar apoi datoriile in

1
ordine descrescătoare a exigibilității, iar in final elementele de capitaluri proprii, ca diferență
între Active și Datorii.
Ecuații bilanțiere
Ecuația generală a bilanțului sau ecuația dublei reprezentări a entității este de forma:
(Activ) A = P (Pasiv),
Respectiv:
A= Datorii + Capitaluri
Forma bilanțului din țara noastră determină folosirea ecuației:

Activ – Datorii= Capitaluri (Situația netă)

Din punct de vedere economic, ecuația bilanțului de forma Activ= Pasiv, poate fi
interpretată ca:

Utilizări = Resurse

Din punct de vedere juridic, ecuația este de forma:

S=A-D
S - situația netă
A - activul
D - datoriile
Din punct de vedere financiar, ecuația este de forma:
T=FRN-NFR
T - trezoreria
FRN - fondul de rulment net
NFR - necesarul de fond de rulment
ANC – activ net contabil
Sn – situația netă

1 Capital permanent = Capital propriu +

2 Active imobilizate =
3 FRN =
4 Active circulante ( -T) =
5 NFR =
+ Datorii pe termen lung + Provizioane
Capital permanent -FRN
Capital permanent - Active imobilizate
Datorii pe termen scurt (-T) - NFR
(Active circulante - T) – (Datorii pe termen

2

6 T =
7 ANC/SN =
8 Datorii totale =
scurt –T)
Active de trezorerie – Pasive de trezorerie
Active totale – Datorii totale
Datorii pe termen scurt + datorii pe termen
lung + provizioane + venituri în avans

Bilanțul contabil pune în aplicare principiul dublei reprezentări a entității conform căruia
se prezintă bunurile economice pe de o parte și drepturile și obligațiile pe de alta parte aparținând
titularului entității.
Bilanțul contabil este un tablou care cuprinde totalitatea elementelor bilanțiere care în
prealabil au fost centralizate cu ajutorul balanței de verificare, astfel încât acestea să prezinte la
un moment dat situația entității cu ajutorul unor indicatori cu putere mare de informare însă mai
puțini la număr, fată de multitudinea de informații prezentate de cont în general.
Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate definește bilanțul contabil ca
fiind documentul care exprimă poziția financiară a unei entități.
În activ, elementele entității sunt grupate în funcție de felul lor și de gradul de lichiditate
(în ordine crescătoare a lichidității), iar în pasiv, acestea sunt grupate în funcție de natura lor și
de gradul de exigibilitate (în ordine descrescătoare a exigibilității).

Activ Pasiv (Datorii + Capitaluri)

A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci
comerciale, drepturi și active similare, dacă
acestea au fost achiziționate cu titlu oneros
și nu trebuie prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare și
evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în
care acesta a fost achiziționat cu titlu
oneros
6. Alte active imobilizate necorporale
7. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
D. Datorii: sumele care trebuie
plătite într‐o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni, prezentându‐se separat
împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul
comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care
entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile
fiscale și datoriile privind asigurările
sociale
E. Active circulante nete/datorii

3
 4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare și
evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale
în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile
afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților
afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de
care entitatea este legată în virtutea
intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale
consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate
după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile
afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de
care entitatea este legată în virtutea
intereselor de
participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
curente nete
F. Total active minus datorii
curente
G. Datorii: sumele care trebuie
plătite într‐o perioadă mai mare de un
an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni, prezentându‐se separat
împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul
comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care
entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile
fiscale și datoriile privind asigurările
sociale
H. Ajustări
1. Ajustări pentru litigii
2. Ajustări pentru garanții acordate
clienților
3. Ajustări pentru pensii și obligații
similare
4. Ajustări pentru impozite
5. Alte ajustări
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
4
 1. Acțiuni deținute la entitățile
afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului
financiar

Elementele patrimoniale în cazul bilanțului sub forma de lista sunt prezentate astfel:
A. Active imobilizate
- Active imobilizate necorporale
- Active imobilizate corporale
- Imobilizări financiare
B. Active circulante
- Stocuri
- Creanțe
- Investiții financiare (plasamente)
- Conturi la bănci și case
C. Active de regularizare
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante, respectiv obligații curente nete
F. Total active minus obligații curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Ajustări pentru riscuri și cheltuieli
I. Costuri de regularizare
J. Capital și rezerve
- Capital social
- Prime legate de capital
- Rezerve din reevaluare
- Rezerve
- Rezultatul reportat
- Rezultatul exercițiului
Prezentarea în acest fel a bilanțului contabil permite determinarea indicatorilor necesari
de fond de rulment (E), cu excepția mijloacelor bănești și determinarea situației nete (F).

4.2. STRUCTURI BILANŢIERE DE ACTIV

Activele sunt definite în OMF 1802/2014 ca fiind ˮ o resursă controlată de către entitate ca rezultat
al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.
Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui

5
beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi
evaluat/evaluată în mod credibil
Structurile de activ sunt grupate în bilanț după natura lor și în ordine crescătoare a
lichidității astfel :
A. Active imobilizate
- Active imobilizate necorporale
- Active imobilizate corporale
- Imobilizări financiare
B. Active circulante
- Stocuri
- Creanțe
- Investiții financiare (plasamente)
- Conturi la bănci și case
C. Active de regularizare

Ordinul 1802/2014 definește activele ca fiind ˮ o resursă controlată de către entitate

ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în
bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate
și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil
A. Activele imobilizate reprezintă valori economice intangibile, tangibile sau financiare
care se afla la dispoziția întreprinderii pe o perioada mai mare de un an și a căror valoare este
mare, ceea ce determina recuperarea acestora în mai multe exerciții financiare.
Activele imobilizate se împart în trei categorii:
- active imobilizate necorporale
- active imobilizate corporale
- active imobilizate financiare

Activele imobilizate necorporale reprezintă valori economice intangibile care constau în

cheltuielile făcute de întreprindere în vederea înființării și dezvoltării acesteia. pe o perioada
lunga de timp și a căror valoare este mare, ceea ce determina recuperarea lor din cheltuielile
curente pe mai multe exerciții financiare. Din această categorie fac parte:
Cheltuielile de constituire sunt cheltuieli făcute de întreprindere în perioada constituirii
(cu taxe de timbru, cu emisiunea de acțiuni și obligațiuni, etc.) a căror valoare este mare și este
recuperată treptat. Aici intră și cheltuielile cu emisiunea de noi obligațiuni, când întreprinderea
hotărăște majorarea capitalului social sau contractare de credit obligatar.
Cheltuielile de dezvoltare reprezintă cheltuielile făcute de întreprindere pentru obținerea
sau achiziționarea unor proiecte viabile referitoare la schimbarea tehnicii de fabricație, la
modernizarea acesteia, modernizarea producției, înlocuirea reperelor, etc.
Concesiuni, brevete, licențe, mărci și alte valori asimilate sunt cheltuieli făcute pentru
obținerea de licențe de mărci, de drepturi de autor, precum și cu luarea în concesiune a unor

6
bunuri. Aceasta structura conferă întreprinderii dreptul de folosință pe o perioada determinată de
timp a unor bunuri economice de natura materială și intelectuală.
Fondul comercial este partea din fondul de comerț care nu figurează în cadrul altor
elemente bilanțiere și de aceea se prezintă separat ca activ imobilizat necorporal. Fondul
comercial contribuie la menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate a întreprinderii, ca
de exemplu clientela, vadul comercial, reputația, poziția geografica, etc.
Din punct de vedere contabil fondul comercial este un activ necorporal care se determina
ca diferență de achiziție între valorile înregistrate în contabilitate pentru bunurile identificabile
care au făcut obiectul tranzacției. Fondul comercial poate fi negativ sau pozitiv.
Alte imobilizări necorporale reprezintă valori economice de natura altor cheltuieli
făcute de întreprindere pentru obținerea de beneficii viitoare (cheltuieli cu programele de
software, cu pregătirea profesionala a angajaților, de reclama și publicitate, etc.).
Aceste cheltuieli, având o valoare mare și calitatea de a produce beneficii viitoare
întreprinderii, sunt considerate active imobilizate necorporale care se amortizează pe o perioada
mai mare de un an. Conform Legii nr. 15 pe 1994 privind amortizarea, activele imobilizate
necorporale se amortizează pe o perioada mai mica de 5 ani, iar conform Standardelor
Internaționale de Contabilitate durata de amortizare variază atât în funcție de valoare cât și în
funcție de valoarea de utilizare. Metoda de amortizare este cea liniară.
Activele imobilizate corporale constau în bunuri economice cu un conținut material
(tangibile) și care, conform legislației noastre, îndeplinesc cumulativ două condiții: au valoare
mai mare de 5 milioane și durata de funcționare mai mare de 1 an. Activele imobilizate corporale
sunt deținute de entitate pentru producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi
închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative. Valoarea la care se recunosc
acestea în contabilitate sunt lăsate la latitudinea raționamentului profesional.
Din aceasta categorie fac parte:
Terenurile reprezintă mijloace de muncă create de natură și care au calitatea de a nu se
consuma pe măsura utilizării lor, ceea ce face ca aceste imobilizări să nu se amortizeze.
Terenurile pot suferi deprecieri calitative, ceea ce le permite întreprinderilor să
înregistreze ajustări pentru depreciere. De asemenea, pe aceste terenuri se pot face lucrări de
îmbunătățiri funciare precum desecări, îndiguiri, lucrări de irigații, a căror valoare se
amortizează.
Activele imobilizate corporale mai cuprind în construcții, instalații, mașini, aparate de
măsură și control, mijloace de transport, animale și plantații, aparatură birotică și alte bunuri
economice care îndeplinesc cumulativ cele doua condiții. Deoarece sunt bunuri obținute ca
urmare a activității desfășurate de oameni, aceste bunuri se depreciază în mod definitiv într-o
perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată de timp.
Pe lângă uzura fizică datorată utilizării acestora și a condițiilor atmosferice care
acționează asupra parametrilor tehnici, intervine și uzura morală, care reprezintă înlocuirea
bunului economic cu alte bunuri care au parametrii tehnici superiori și care permit performanță
în activitatea întreprinderii.

7
 Alături de activele imobilizate corporale cunoscute, precum construcții, instalații,
mijloace de transport, echipamente etc., OMPF 1802/2014 aduce următoarele noutăți:
- investițiile imobiliare,
- active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale,
- active biologice productive.
2. Investițiile imobiliare constau în achiziția de terenuri sau construcții:
- terenuri achiziționate în vederea creșterii valorii capitalului entității pe termen
lung;
- terenuri pentru care nu s-a stabilit încă modul de utilizare și care rămân în entitate
în vederea creșterii valorii capitalului;
- clădire aflată în proprietatea entității sau aflată în folosința acesteia în baza unui
contract de leasing financiar și care este închiriată în baza unui contract de leasing
operațional;
- o clădire neocupată, care urmează a fi închiriată;
- proprietăți imobiliare în curs de construcție sau de amenajare în scopul închirierii.
Nu intră în categoria investițiilor imobiliare:
- proprietățile construite sau deținute în scopul vânzării ( acestea reprezintă din
punct de vedere contabil stocuri);
- proprietăți imobiliare aflate în procesul de construcție sau amenajare în numele
unor terțe părți ( reprezintă din punct de vedere contabil servicii în curs de execuție);
- proprietățile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietățile
deținute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor,
proprietățile deținute în scopul amenajării viitoare și utilizării ulterioare ca proprietăți
imobiliare utilizate de posesor, proprietățile utilizate de salariați (indiferent dacă aceștia
plătesc sau nu chirie la cursul pieței) și proprietățile imobiliare utilizate de posesor care
urmează a fi cedate.
În situația în care un active imobilizat își schimba destinația acesta trebuie transferat în
altă categorie. Astfel, transferul în și din categoria investițiilor imobiliare se face în următoarele
situații:
- când un active este utilizat de către posesor – se face transferul din categoria
investițiilor imobiliare în categoria proprietăților imobiliare utilizate de către posesor;
- când începe procesul de amenajare a clădiri în vederea vânzării – se face transferul de
la clădiri la investiții imobiliare;
- când un posesor își încheie utilizarea unei proprietăți în vederea vânzării – se face
transferul din categoria proprietăților imobiliare utilizate de către posesor în categoria
investițiilor imobiliare;
- când începe un leasing operațional cu o altă parte – se face transferul din categoria
stocurilor în categoria investițiilor imobiliare;
- când se face o amenajare în vederea vânzării – se face transferul din categoria
activelor imobilizate (investiții imobiliare) la stocuri. Pe perioada amenajării,

8
 costurile eferente acesteia sunt adăugate, iar la recepția finală se face transferul de la
stocuri la investiții imobiliare în vederea cedării.
3. Active biologice productive
OMFP 1802/2014 include pentru prima dată, distinct în contabilitate activele biologice
productive. Acestea sunt definite ca fiind “orice active, altele decât activele biologice de natura
stocurilor, ca de exemplu – animale de lapte, viță –de – vie, pomi fructiferi, copacii pentru lemne
de foc, dar care nu sunt tăiați.” Activele biologice productive sunt active autogeneratoare.
Acestea constau în animale și plante vii care sunt destinate reproducerii sau realizării activității de
producție.
Un activ biologic productiv trebuie recunoscut în contabilitate dacă îndeplinește
următoarele condiții.
- Activul este rezultat în urma unui eveniment trecut; activul este achiziționat sau
obținut în cadrul activității de producție a entității și aparține acesteia.
- Beneficiile economice viitoare este probabil să revină entității; se referă la ceea ce
poate obține entitatea în urma utilizării acestora.
- Costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Uneori, activele biologice sunt atașate fizic de terenul pe care se află. În acestă situație
este posibil să nu existe o piață separată pentru acestea, însă poate exista o piață pentru active
combinate, iar entitățile pot stabilii valoarea justă în funcție de prețul pieței activului combinat.
Activele imobilizate corporale , la recunoașterea inițială, se evaluează astfel:
- Costul de achiziție, pentru cele cumpărate de la terți;
- Costul de producție pentru activele imobilizate realizate în regie proprie și care
cuprind costurile directe atribuite acestora (cheltuieli material, costuri de amenajare a
amplasamentului, costuri de manipulare și livrare, costuri de instalare și amplasare,
costuri de testare etc.). nu sunt incluse costurile aferente demolării unei clădiri de pe
același amplasament în vederea construirii alteia, deoarece costurile estimate
demolării și mutării se înregistrează la recunoașterea inițială în corespondență cu
contul 1513 "Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni
similare legate de acestea".
- Valoarea justă pentru activele primate sau aduse ca aport. Această valoare este
stabilită de valoarea de piață aferentă acelui active.
Amortizarea reprezintă valoarea inclusă în cheltuielile curente aferenta uzurii fizice și
morale intervenită asupra activelor imobilizate corporale și necorporale.
Durata de funcționare a activelor imobilizate corporale diferă de la un activ la altul și
ține cont atât de uzura fizica cât și de cea morală. Activele imobilizate corporale suferă pe
parcursul folosirii lor o serie de reparații curente și capitale a căror valoare nu duce la creșterea
valorii contabile a acestora însă pot suferi și modernizări (îmbunătățirea parametrilor tehnici și
economici) care conduc la creșterea valorii de intrare a activelor imobilizate corporale.
Activele imobilizate corporale și necorporale se înregistrează în contabilitatea curentă la
valoarea de intrare a acestora, iar separat, se înregistrează amortizarea (depreciere definitivă) și
ajustările pentru depreciere (depreciere latentă). În bilanț, activele imobilizate corporale și
9
necorporale sunt evaluate la valoarea actuală ( valoarea de la data bilanțului). Aceasta cuprinde
valoarea de intrare (care poate cuprinde și diferența din reevaluare), din care se scad amortizările
și ajustările pentru depreciere.
Imobilizările financiare (activele imobilizate financiare) reprezintă valori economice
de natura titlurilor de valoare (acțiuni) sau a împrumuturilor acordate de întreprindere altor
întreprinderi, de regulă, societăți afiliate la care, de obicei, are o anumita cota de participație și
pentru care primește dividende sau dobânzi. Încadrarea ca titluri de participare sau interese de
participare este condiționată de ponderea pe care o au în capitalului societăților afiliate. Titlurile
de participare, pe lângă faptul că produc obținerea de dividende, mai permit și dreptul de
intervenție în activitatea de management a societății afiliate. Interesele de participare dau
posibilitatea entității de a încasa dividende.
Creanțele imobilizate constau în împrumuturi acordate altor întreprinderi la care
unitatea deține titluri de participare sau interese de participare și care sunt purtătoare de dobânda.
Tot aici, societățile de leasing înregistrează operațiile de leasing financiar.
În categoria creanțelor imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse
de entitate la terți.
B. Activele circulante sunt valori economice aflate în stare materială sau sub forma
lichidităților. Din aceasta categorie fac parte stocurile Creanțele, plasamentele și mijloacele
bănești.
I. Stocurile sunt active circulante care participă la un singur ciclu economic,
transformându-se total în cadrul unui proces economic, transferându-și valoarea dintr-o dată
asupra noului produs, lucrare sau serviciu destinate:
- consumului sau utilizării în cadrul procesului de producție, precum materiile prime,
materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de inventar;
- obținute în urma unui proces de producție, așa cum sunt stocuri de produse finite,
semifabricate și producția în curs de execuție;
- procesului de circulație, precum mărfurile și ambalajele.
1. Stocuri destinate consumului sau utilizării în cadrul unui proces de producție
Materiile prime și materialele consumabile sunt bunuri economice ce au componență
materială și care participă la un singur ciclu al procesului de producție transferându-și valoarea
asupra noului produs și suferind transformări atât în forma lor fizică sau chimică. Acestea se
înregistrează la cortul de achiziție, care cuprinde prețul de cumpărare al acestora, la care se
adaugă eventualele cheltuieli de transport- aprovizionare. În bilanț, acestea sunt evaluate la
valoarea actuală, care poate fi diferită de valoarea de intrare, deoarece pot interveni deprecieri de
valoare, perisabilități etc.
Materiile prime se regăsesc în totalitate în componența produsului finit, ca de exemplu,
stofa, mătasea, ața, cimentul, cuiele, pofilele etc..
Materialele consumabile se referă la materiale care ajută la realizarea procesului de
producție, dar care nu se ˮ văd ˮ în componența produsului finit, precum combustibilii, piesele de
schimb, furajele, semințele, etc..

10
 Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată cuprind,
de regulă, obiecte ale muncii care nu îndeplinesc cele două condiții cerute de apartenența în
structura activelor imobilizate corporale. În categoria materialelor de natura obiectelor de
inventar sunt incluse SDV-urile (scule, dispozitive, verificatoare), AMC-urile (aparate de măsură
și control), echipamentul de protecție și de lucru. Acestea, de regulă, nu se consumă într-un ciclu
economic, însă au valoare mai mică pentru a fi înregistrate ca active imobilizate corporale. In
această situație, ele sunt preluate în gestiunea persoanelor care le folosesc și sunt inventariate la
fiecare sfârșit de an.
2. Stocuri obținute în urma unui proces de producție sunt stocuri care sunt rezultatul
prelucrării în urma unui proces de producție. Valoarea la care sunt înregistrate în contabilitatea
curentă este costul efectiv de producție, care va fi înregistrat și în bilanț, pentru stocurile aflate în
entitate la acea dată.
Produsele finite sunt stocuri care au parcurs întreg procesul tehnologic, ele putând fi
utilizate ca atare fie ca materii prime pentru alte produse sau vândute în procesul de desfacere.
Acestora, pe parcursul procesului de circulație nu li se va adăuga valoare de întrebuințare, ci doar
valoare. Produsele finite au calitatea de a incorpora atât munca cât și munca materializata
anterior, deoarece în cadrul procesului de producție ele au suferit transformări ce le-au schimbat
valoarea și valoarea de întrebuințare, în sensul creșterii acestuia.
Produsele în curs de execuție reflect bunurile care au parcurs parțial ciclul de producție,
urmând fie a reintra în procesele tehnologice ulterioare.
Semifabricatele sunt stocuri care au parcurs parțial procesele tehnologice, dar care pot fi
vândute ca atare sau pot intra într-un nou proces de producție. Spre exemplu, faina poate fi
vândută ca atare sau poate intra într-un nou proces de fabricare a pâinii.
3. Stocuri aflate în procesul de circulație
În procesul de circulație se regăsesc stocurile sub forma mărfurilor și ambalajelor aflate
în depozitele cu ridicata (en-gross) sau în magazinele cu amănuntul (en-detail). În funcție de
locul în care se regăsesc, aceste stocuri por fi evaluate la unul din următoarele valori: cost de
achiziție, cost standard sau preț de vânzare cu amănuntul. În bilanț, aceste stocuri sunt reflectate
la prețul de cumpărare.
Mărfurile sunt bunuri economice ce au parcurs toate fazele procesului tehnologic, cărora
nu li se mai adaugă valoare de întrebuințare pe parcursul existenței lor în procesul de circulație,
ci doar valoare. Valoarea adăugată apare ca urmare a nevoii de acoperire a cheltuielilor cu
transportul, manipularea și a altor cheltuieli pe care depozitele și magazinele le fac pentru
desfacerea lor. Pentru mărfurile aflate în magazine, prețul de vânzare cu amănuntul se
calculează:
Pva = Ca + Adaos comercial + TVA neexigibil
Unde:
Pva – preț de vânzare cu amănuntul
Ca – cost de achiziție
Ambalajele cuprind ambalaje refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate
produselor vândute, care pot fi păstrate de către terți, cu obligația restituirii acestora.
11
 II. Creanțele reprezintă drepturi ale întreprinderii față de alte întreprinderi, ca urmare a
avansării de bunuri economice, lucrări sau servicii pentru care unitatea trebuie să primească
contravaloarea acestora sau un echivalent valoric. Creanțele se înregistrează la valoarea
nominală. Creanțele pot clasificate, în funcție de partenerii economici sau sociali în:
- Creanțele comerciale,
- creanțe salariale,
- creanțe sociale,
- creanțe fiscale
- alte creanțe.
1.Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de alte întreprinderi
rezultate în urma unor tranzacții comerciale sub forma vânzărilor de bunuri, lucrări sau servicii
pentru care întreprinderea trebuie să primească contravaloarea lor sau un alt echivalent.
Creanțele comerciale sunt evidențiază în contabilitate cu ajutorul posturilor de clienți și debitori
diverși. În categoria clienților sunt evidențiate vânzările de bunuri, lucrări sau servicii care fac
obiectul de activitate al entității. În categoria debitorilor diverși se înregistrează creanțele față de
cumpărătorii de bunuri de natura activelor imobilizate, care nu fac obiectul de bază al activității
întreprinderii.
Spre exemplu, dacă o întreprindere are ca obiect de bază al activității obținerea de
confecții, acestea vor fi considerate produse finite și, în urma vânzării se va înregistra creanța
față de client la postul Clienți, iar vânzare utilajelor se va înregistra ca o creanță față de debitori
diverși. Dacă o întreprindere are ca obiect de activitate producția de autoturisme, acestea sunt
considerate produse finite ale societății respective, iar vânzarea acestora va fi reflectată ca o
creanță față de clienți, iar vânzarea de utilaje sau instalații care sunt recunoscute în contabilitate
ca active imobilizate corporale, vor fi înregistrate ca și creanțe față de debitori diverși.
2. Creanțele salariale reflectă drepturile întreprinderii față de proprii salariați pentru
avansurile acordate acestora și pentru care salariații sunt obligați să presteze munca conform
contractului. Sunt entități care acordă salariul în două tranșe (avans și lichidare). Avansul se
acordă până la sfârșitul lunii, iar lichidarea se acordă în prima parte a lunii următoare, când se
calculează efectiv datoria față de salariați. În aceste condiții, avansul reprezintă o creanță față de
salariați, până în momentul în care aceasta se stinge, adică până se calculează efectiv datoria
salarială totală. Tot în această categorie se înregistrează și eventualele creanțe față de personal
pentru lipsuri în gestiune sau alt tip de avansuri acordate.
3. Creanțele sociale și fiscale sunt sumele vărsate în plus pentru bugetul asigurărilor
sociale și pentru bugetul de stat pentru care întreprinderea urmează să primească un echivalent
valoric. Tot aici se regăsesc creanțele față de bugetul asigurărilor sociale pentru concediile
medicale decontate de acestea, subvențiile de la bugetul de stat și alte sume primite de entitate de
la bugetul de stat, precum și taxa pe valoare adăugată de recuperat.
4. Alte creanțe pot fi față de întreprinderi în cadrul grupului sau legate de drepturi de
participare și sunt drepturile întreprinderii de a încasa contravaloarea titlurilor de participare
vândute altor unități. Tot în această categorie se regăsesc creanțele față de acționari sau asociați,

12
pentru plata contravalorii acțiunilor sau părților sociale achiziționate, dar nedecontate la
momentul întocmirii bilanțului.
III. Investiții financiare (Plasamente)
Plasamentele sunt valori economice sub forma titlurilor de valoare (acțiuni, obligațiuni)
aflate temporar la dispoziția întreprinderii și care au capacitatea de a se transforma în lichidități
într-o perioadă scurtă de timp.
Din aceasta categorie fac parte:
- acțiunile deținute la entitățile afiliate;
- alte investiții pe termen scurt care cuprind obligațiunile emise și răscumpărate,
obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare achiziționate în vederea realizării
unui profit într‐un termen scurt. Tot în această categorie și certificatele de emisii de
gaze cu efect de seră.
- Depozitele bancare pe termen scurt în lei și în valută.
IV. Casa și conturi la bănci ( mijloace bănești)
În categoria mijloacelor bănești sunt incluse disponibilitățile bănești deținute de
întreprinderi sub mai multe forme:
- Conturile de la bănci sunt conturi de disponibilități cu ajutorul cărora întreprinderea
face încasări și plăți pentru desfășurarea normală a activității economice sau sociale. Aceste
transferuri se fac fără mișcarea efectivă a lichidităților, ci prin virament bancar. În situația în care
entitatea poate rămâne fără lichidități temporar, băncile pot acorda credite de cont curent
(descoperire de cont).
- Acreditivul este un cont deschis pe numele unui furnizor din care se pot face plăți
numai acestuia, în cazul în care și furnizorul respectă clauzele contractuale.
- Alte valori sub forma titlurilor de credit utilizate de întreprindere pentru efectuarea
încasărilor și plăților (cecul, biletul de ordin, cambia)
- Casa cuprinde numerarul aflat în casieria entității în limita unui plafon de casă stabilit
de bancă. Cea mai mare parte a încasărilor și plăților se fac prin virament, adică prin conturile
deschise de fiecare entitate la bancă. Prin casierie se pot face plăți de valoare mică, sub limita
plafonului stabilit de bancă, iar acestea constau în avansuri spre decontare acordate angajaților
pentru delegații sau deplasări sau mci plăți în numerar la magazine alimentare sau piețe. În cazul
în care se fac încasări zilnice peste limita plafonului, acestea se depun la în contul de la bancă.
C. Activele de regularizare reflecta cheltuielile efectuate în avans de întreprindere și
care privesc exerciții viitoare de gestiune. Acestea pot fi abonamente la ziare, chirii plătite în
avans sau alte cheltuieli care nu se referă la perioada curentă și care vor fi repartizate asupra
perioadelor sau exercițiilor viitoare. Această structură apare ca urmare a funcționării în
contabilitate a principiului independenței exercițiilor, conform căruia fiecare cheltuială trebuie
recunoscută în contabilitate ca cheltuială curentă în perioada la care aceasta se referă.

4.3. STRUCTURI BILANŢIERE DE DATORII ȘI CAPITALURI

13
 (PASIV)

Pasivul cuprinde elemente patrimoniale de natura datoriilor și a capitalurilor proprii.

Acestea sunt grupate în bilanț după natura lor în :
- Datorii pe termen scurt sau datorii ce trebuie plătite pe o perioadă de până la un an;
- Datorii pe termen lung, sau datorii cu termen de exigibilitate mai mare de un;
- Provizioane;
- Venituri în avans;
- Capitaluri proprii.
Datoriile pe termen lung, provizioanele, veniturile în avans și capitalurile proprii formează
capitalul permanent al entității. O datorie pe termen lung poate fi prezentată ca datorie pe termen
scurt în condițiile în care termenul de decontare este mai mic de 12 luni de la data întocmirii
ultimului bilanț, așa cum o datorie pe termen scurt, poate fi prezentată ca o datorie pe termen
lung, în condițiile în care termenul de decontare este mai mare de 12 luni de la data întocmirii
ultimului bilanț.
Datoriile sunt definite în OMF 1802/2014 ca fiind ˮ o obligație actuală a entității ce
decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse
care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată
în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va
rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această
decontare poate fi evaluată în mod credibil ˮ. Datoriile reflect o obligație actuală a entității, dar
care provin din evenimente din trecut și prin decontarea acestora se așteaptă o ieșire de
resurse, care încorporează beneficii economice.
A. Datoriile pe termen scurt reflectă obligația întreprinderii față de alte persoane fizice
sau juridice rezultate în urma tranzacțiilor economice sau în urma unor reglementări legale
pentru care aceștia trebuie să achite contravaloarea lor sau să acorde un echivalent sub forma
unei contraprestații.
De regulă, din această categorie fac parte:
- Datoriile comerciale;
- Datoriile salariale;
- Datoriile sociale;
- Datoriile fiscale;
- Datoriile bancare și alte datorii.
În structura bilanțului ele apar grupate astfel:
- împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
- avansuri încasate în conturi comerciale
- datorii comerciale față de persoane fizice
- efecte de plătit
- sume datorate societăților din cadrul grupului
- alte datorii pentru asigurările sociale

14
 Datoriile comerciale sunt datorii ale întreprinderii față de alte întreprinderi rezultate în
urma tranzacțiilor referitoare la cumpărarea de bunuri, lucrări și servicii pentru care
întreprinderea trebuie să plătească un echivalent valoric sau o contraprestație. Constau în
datoriile față de furnizorii de bunuri, lucrări, servicii și față de furnizorii de imobilizări.
Datoriile salariale sunt datoriile întreprinderii față de salariați pentru munca prestată de
aceștia pe perioada existenței contractului de munca. Reținerile din salarii în favoarea terților se
fac la sursa, iar datoriile se înregistrează la valoarea bruta.
Datoriile sociale reprezintă datoriile salariaților față de bugetul asigurărilor de stat și
pentru asigurările de sănătate. Cotele prevăzute de lege pentru utilizarea muncii salariate sunt
incluse în salariul brut al salariaților și se rețin la sursă (entitate), aceasta având obligația plății
lunare către aceste bugete. Cotele prevăzute de lege sunt: 25% rețineri pentru pensii și 10%
contribuția la asigurările sociale de sănătate.
Datoriile fiscale cuprind datoriile legate de impozitele directe și taxele datorate bugetului
de stat sau bugetelor locale, potrivit legislației în vigoare. Acestea îmbracă următoarele forme:
- impozitul pe profit/venit plătit lunar de agenții economici în cotă de 16% calculat la
venitul impozabil (venituri – cheltuieli)/ 1% din cifra de afaceri pentru microîntreprinderile care
au 1 sau mai mulți salariați.
- legate de utilizarea muncii salariate: impozit pe salarii datorat de angajat, bani vărsați de
întreprindere prin reținere la sursă; contribuția asiguratorie pentru muncă în cotă de 2,25%
suportată de angajator.
- TVA de plata
- taxe pe teren, pe clădiri, pe mijloace de transport, accize.
Datoriile bancare se referă la datoriile sub forma împrumuturilor efectuate de entitate pe
o perioada mai mică de un an, datoriile legate de credite bancare pe termen scurt destinate
exploatării, pentru acoperirea necesarului de lichidități.
În bilanț, după scăderea acestor datorii din activele întreprinderii se determină situația
neta a activelor, situație neta care, de fapt, este echivalentă cu capitalul permanent.
Capitalul permanent este cuprinde datoriile pe termen mediu și lung,
provizioanele, veniturile înregistrate în avans, capitalul propriu.
B. Datoriile pe termen mediu și lung reprezintă datoriile întreprinderii fată de instituții
de credit sau alte persoane juridice care au un termen de decontare mai mare de un an.
Din aceasta categorie fac parte:
- împrumuturile din emisiunea de obligațiuni
- credite bancare pe termen mediu și lung
- alte datorii cu termen mai mare de un an
- credite primite de la entitățile legate prin interese de participare.
Aceste structuri reprezintă surse atrase pe termen lung de către entitate și sunt purtătoare
de dobânzi, pentru care entitatea contabilizează cheltuieli cu dobânzile.
C. Provizioanele reprezintă o datorie cu plasare în timp sau valoare incertă, precum și o
datorie contingentă. Un provizion este recunoscut în contabilitate când:
- Entitatea are o obligație actuală ca urmare a unui eveniment trecut;

15
 - Este posibil să fie necesară o ieșire de beneficii viitoare, în vederea decontării acesteia;
- Se poate face o estimare fiabilă pentru stabilirea valorii obligației.
Datoria contingentă este o obligație posibilă, apărută în urma unor evenimente trecute, dar care
poate fi confirmată în urma unor evenimente viitoare incerte ce nu pot fi controlate de entitate.
Acestea sunt surse utilizate de întreprindere pe o perioada de timp, care nu au însă fie
calitatea de capital propriu, fie calitatea de datorii. Sunt constituite pe seama cheltuielilor și se
vor relua la venituri în momentul în care intervine riscul sau cheltuiala, sau când riscul a fost
depășit.
Din aceasta categorie fac parte:
- Provizioane pentru litigii
- Provizioane pentru garanții acordate clienților
- Provizioane pentru pensii și obligații similare
- Provizioane pentru impozite
- Alte provizioane
Spre exemplu, entitatea are un litigiu comercial pentru o creanță și este posibil să nu
încaseze toată suma. În acest caz, entitatea constituie un provizion pentru litigii, iar în momentul
în care se stabilește prin hotărâre judecătorească realitatea tranzacției, provizionul constituit se
reia la venituri, iar entitatea va înregistra sau nu pierderea definitivă. La fel se constituie și
provizioanele pentru bunuri vândute cu perioadă de garanție, urmând ca la apariția riscului sau la
încheierea perioadei de garanție, acestea sa se reia la venituri.
Se constată că în cazul apariției riscului sau cheltuielii, acestea devin datorii, iar în caz
contrar, acestea devin elemente de capital. Constituirea provizioanelor în contabilitate, are scopul
de a asigura respectarea principiului independenței exercițiilor, conform căruia, fiecare cheltuială
sau venit trebuie recunoscut în contabilitate în exercițiul la care acestea se referă.
D. Veniturile înregistrate în avans sau pasivele de regularizare reflectă veniturile
încasate în avans dar care privesc perioade sau exerciții viitoare de gestiune. Ca și cheltuielile
înregistrate în avans din Activ, acestea au rolul de a asigura respectarea principiului
independenței exercițiului. Tot în structura veniturilor înregistrate în avans se recunosc și
subvențiile pentru investiții. Legiuitorul a considerat că aceste subvenții nu pot fi considerate în
totalitate elemente de capital, deoarece pe măsură ce activul realizat din subvenții va fi amortizat,
valoarea aferentă va fi reluată la venituri și, deci, impozitată.
D. Capitalul propriu cuprinde interesele reziduale ale acționarilor sau asociaților în
activele entității, după deducerea tuturor datoriilor. În structura capitalului propriu sunt incluse:
- Capitalul social
- Prime legate de capital
- Rezerve din reevaluare
- Rezerve
- Rezultatul întreprinderii
1. Capitalul social constă în contravaloarea acțiunilor sau părților sociale depuse de
acționari sau asociați la înființarea entității, precum și a acțiunilor sau părților sociale cu care se

16
majorează capitalul pe parcursul desfășurării activității entității. Capitalul social este evaluat în
contabilitate la valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale deținute de acționari.
Capitalul social = Valoarea nominală/ acțiune x Număr de acțiuni
Acesta poate fi:
- capital social subscris nevărsat, în cazul în care acționarii sau asociații au preluat
acțiunile sau părțile sociale, dar nu au depus încă contravaloarea acestora; în acest caz, entitatea
are o creanță față de aceștia urmând ca în momentul depunerii contravalorii acțiunilor sau
părților sociale să se stingă creanța, iar capitalul nevărsat să se transforme în capital vărsat.
- capital social subscris și vărsat, atunci când contravaloare acțiunilor sau părților
sociale se regăsesc în activul entității sub formă de lichidități sau active imobilizate.
2. Primele legate de capital sunt surse proprii ale entității care apar ca urmare a
majorării ulterioare a capitalului social. Emisiunea de noi acțiuni sau părți sociale nu se mai face
la valoare nominală, ci la o valoare contabilă, care va ține seama de totalul capitalului propriu
sau la o valoare bursieră. În cazul acțiunilor, valoarea nominală este mai mică decât valoarea de
emisie sau valoarea bursieră. Primele de capital, în funcție de calea de majorare a capitalului
social, se clasifică în:
- Prime de emisiune, care apar ca urmare a emisiunii de noi acțiuni în numerar, pe
parcursul desfășurării activității. Valoarea de emisie a acțiunilor se determină în
funcție de valoarea contabilă. Valoarea contabilă se determină ca raport între
valoarea˂ capitalului propriu și numărul de acțiuni. Valoarea de emisiune este, de
regulă, mai mică decât valoarea contabilă, deoarece noile acțiuni pot fi cumpărate și
de noi acționari, iar pentru protejarea vechilor acționari se calculează drepturile de
subscriere. Astfel vechii acționari vor cumpăra acțiuni la valoare mai mică decât noii
acționari. Relația dintre valorile acțiunilor este:
VN ˂VE˂VC
Primele de emisiune se calculează ca diferență între valoarea de emisiune și valoarea
contabilă, ponderat cu numărul de acțiuni.
PE = ( VE – VN) x Nr. acțiuni
- Primele de fuziune/ divizare, se înregistrează în contabilitate ca urmare a apariției
unei fuziuni de întreprinderi sau în cazul divizării de întreprinderi. Primele de fuziune
se calculează ca diferență între valoarea contabilă și valoarea nominală a acțiunilor.
 PF = (VC – VE) x nr. acțiuni
- Primele de aport se înregistrează în contabilitate atunci când un acționar aduce ca
aport un activ, pentru care primește un număr de acțiuni. Valoarea de aport se
determină similar valorii de emisiune și se calculează:
PA = (VA –VN) x nr. acțiuni
- Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni se înregistrează în contabilitate
atunci când titularul unui împrumut obligatar acceptă să devină acționar. Astfel, se
determină o valoare de conversie negociată și prima de conversie se determină ca
diferență între valoarea de conversie și valoarea contabilă a acțiunilor primite.

17
 PC = (VC –VN) x nr. acțiuni
3. Rezervele din reevaluare sunt surse proprii ale entității care se constituie ca urmare a
reevaluării activelor imobilizate atunci când valoarea din contabilitate este diferită de valoarea
actuală, ca urmare a unor factori exteriori, independenți de voința entității, precum inflația.
Valoarea rezervelor din reevaluare este egală cu diferența dintre valoarea reevaluată și valoarea
actuală a activelor imobilizate supuse reevaluării.
4. Rezervele reprezintă surse proprii ale entității constituite pe seama profitului, ca
urmare a unor reglementări legale sau statutare. Acestea se clasifică astfel:
- Rezerve legale, care se constituie potrivit legii, din profitul brut (înainte de impozitare)
în cotă de 5% din acesta, până în limita a 20% din capitalul social. Rezervele legale au termen de
decontare în situația lichidării sau fuziunii acesteia.
- Rezerve statutare/contractuale sunt constituite pe seama profitului net și au ca
suport prevederile din statutul social, scopul prevederilor fiind acela de limitare a
acționarilor de a încasa dividende în defavoarea dezvoltării întreprinderii.
- Alte rezerve sunt constituite pe seama profitului net la nivel de întreprindere, sunt
datorate reevaluărilor unor elemente patrimoniale (de exemplu reevaluarea capitalului social
depus în valuta) sau sunt prevăzute de acte normative.
- Rezervele pentru acțiuni proprii sunt constituite în vederea acoperirii pierderilor
realizate în urma răscumpărării sau revânzării acțiunilor proprii.
5. Rezultatul întreprinderii este element de capital propriu, însă acesta se determină în
Contul de profit sau pierdere, care arată performanța entității economice și care, la rândul său,
este componentă a situațiilor financiare.
Rezultatul exercițiului se repartizează la finele anului pentru: constituirea rezervelor,
dividende cuvenite acționarilor, prime acordate salariaților și pentru acoperirea eventualelor
pierderi provenite din anii anteriori. În cazul în care, la finele anului exercițiul se încheie cu
pierdere sau au rămas sume nerepartizate din profit, acestea se repartizează în rezultatul reportat.
Dacă în rezultatul reportat există pierdere, aceasta va fi acoperită din profitul anilor viitori.
Schematic, bilanțul sub formă de Tablou se prezintă:
Activ Datorii +Capitaluri (Pasiv)
Elemente Sumă Elemente Sumă
I. Active imobilizate, din I. Datorii pe termen scurt,
care: din care:
1. Active imobilizate necorporale 1. Datorii comerciale
2. Active imobilizate corporale 2. Datorii salariale
3. Imobilizări financiare 3. Datorii sociale
I. Active circulante, din 4. Datorii fiscale
care: 5. Datorii bancare pe termen scurt
1. Stocuri II. Datorii pe termen lung
2. Creanțe III. Provizioane
3. Investiții pe termen scurt IV. Venituri înregistrate în
4. Mijloace bănești (elemente de avans
trezorerie) V. Capital propriu
II. Cheltuieli înregistrate

18
 în avans

4.4. Modificări produse de operațiile economice și financiare în structura

elementelor de bilanț
Bilanțul reflectă poziția financiară a entității, iar valoarea elementelor de activ,
datorii și capitaluri este specifică doar la data întocmirii bilanțului. Însă, activitatea economică și
financiară a unei întreprinderi este continuă, iar valorile din bilanț se modifică după fiecare
operație. Fiecare operație economică și financiară influențează fie volumul bilanțului, fie
structura acestuia. Astfel, se pot desprinde două tipuri de modificări:
- Modificări de volum, care apar în cazul operațiilor și tranzacțiilor entității cu mediul
economico-social, tranzacții ce determină intrări dinspre mediul economico-social
spre entitate sau ieșiri dinspre entitate spre mediul economico-social.
- Modificări de structură, care sunt determinate de operații și tranzacții economice sau
financiare doar în interiorul entității.
Atât operațiile economice, cât și cele financiare sunt reprezentate în contabilitate
ca un raport între doi termeni:
intrarea/ destinația/ utilizarea = ieșirea/ proveniența/ finanțarea.
Așa cum s-a arătat la începutul acestui capitol, ecuația generală a dublei reprezentări a
entității (patrimoniului) este de forma:
Activ= Datorii + Capitaluri
Pentru a simplifica explicarea modificărilor produse de operațiile economice și financiare
vom lua în considerare ecuația de forma:
Activ = Pasiv,
Unde Pasivul cuprinde cele două elemente, și anume, capitaluri și datorii.
 MODIFICĂRILE DE VOLUM
Acestea sunt determinate de tranzacții cu mediul economico-social și determină
modificarea volumului bilanțului:
a) în sensul creșterii; aceste operații determină creșterea atât a volumului Activului,
cât și a Pasivului (Datorii+ Capitaluri), cu aceeași sumă, fără a afecta egalitatea bilanțieră.
Această modificare este de forma:
A+x=P+x
În cazul utilizării ecuației de forma : Activ= Datorii+ Capitaluri, modificarea devine:
Activ + x = (Datorii +x) + Capitaluri,
în situația în care modificarea afectează un element de datorie, sau
Activ + x= Datorii + (Capitaluri + x),
în situația în care modificarea influențează un element de capital.

19
 b) în sensul micșorării; aceste operații determină scăderea volumului Activului, cât și a
Pasivului (Datorii+ Capitaluri), cu aceeași sumă, fără a afecta egalitatea bilanțieră. Această
modificare este de forma:
A-x=P-x
 În cazul utilizării ecuației de forma : Activ= Datorii+ Capitaluri, modificarea devine:
 Activ - x = (Datorii -x) + Capitaluri,
 în situația în care modificarea afectează un element de datorie, sau
 Activ - x= Datorii + (Capitaluri - x),
 în situația în care modificarea influențează un element de capital.
 MODIFICĂRI DE STRUCTURĂ
Acestea sunt determinate de operații care influențează doar structura activului sau a
pasivului, producând o scădere a unui element, concomitent cu creșterea altui element, cu aceeași
sumă, fără a modifica volumul bilanțului, dar egalitatea păstrându-se.
a) Creșterea unui element de activ concomitent cu micșorarea altui element de activ, cu
aceeași valoare, pasivul rămânând neschimbat.
A+x-x=P
Acest tip de modificări se referă operațiile economice și financiare ce au ca obiect
consumul de materiale, obținerea de produse finite, transformarea valorilor materiale sau bănești
în creanțe, încasarea creanțelor etc. , deci operații ce produc modificări numai în structura
activului, adică transformări interne ale unor active în alte active.
* În cazul utilizării ecuației de forma : Activ= Datorii+ Capitaluri, modificarea devine:
* Activ – x + x = Datorii + Capitaluri,
b) Creșterea unui element de pasiv concomitent cu scăderea altui element de pasiv, cu
aceeași valoare, activul rămânând neschimbat.
A=P+x-x
Această ecuație se referă la operațiile economice și financiare ce produc modificări în
structura pasivului, operații ce cuprind transformarea unor datorii în alte datorii, creșterea
capitalului propriu prin operații interne, ca de exemplu repartizarea profitului pentru constituirea
capitalurilor proprii.
* În cazul utilizării ecuației de forma : Activ= Datorii+ Capitaluri, modificarea devine:
* Activ = (Datorii –x +x) + Capitaluri,
* în situația în care modificarea afectează elementele de datorii, sau
* Activ = Datorii + (Capitaluri – x + x),

20
* în situația în care modificarea influențează doar elementele de capital.
* Activ = (Datorii +x )+ (Capitaluri – x ),
În situația în care este influențat un element de datorie în sensul creșterii, concomitent cu
scăderea unui element de capital.
* Activ = (Datorii - x )+ (Capitaluri + x ),
* În situația în care este influențat un element de datorie în sensul scăderii, concomitent cu
creșterea unui element de capital.
Exemplu
Se dă următoarea situație patrimonială:
A BILANŢ CONTABIL INIŢIAL P (D+C)

Active imobilizate corporale 10 Capital social 5

Materii prime 2 Rezerve 1

Produse finite 3 Împrumuturi pe termen lung 1

Clienți 1 Datorii salariale 3

Casa 0,1 Furnizori 1
Ajustări pentru riscuri și
Conturi curente la bănci 5 0,1
cheltuieli

TOTAL 21,1 TOTAL 21,1

În cursul lunii au loc următoarele operații economice și financiare:

1. Se achiziționează un computer în valoare de 1 mii lei
2. Se achită furnizorul din contul de la bancă - 1,5 mii lei
3. Se ridică de la bancă 0,5 mii lei
4. Se încasează contravaloarea produselor finite vândute clienților în valoare de 1 mii lei
5. Se încorporează în capitalul social rezerve în valoare de
0,5 mii lei
6. Întreprinderea achită o parte din împrumutul pe termen lung în valoare de 0,5 mii lei din
disponibilul de la bancă.
Rezolvare:
1. Operația produce modificări în ambele părți ale bilanțului: se produce o creștere a
postului "Active imobilizate corporale" din activ, concomitent cu o creștere a postului
"Furnizori" din pasiv, care se explică prin creșterea datoriei față de furnizori, ca urmare a
achiziționării de active imobilizate corporale. Deci modificarea este de forma:
A + x = P + x.

21
 A + ”Active imobilizate corporale”=P + ”Furnizori”
Sau
A + ”Active imobilizate corporale”=(Datorii+ ”Furnizori”) + Capitaluri
Această operație a modificat volumul bilanțului în sensul creșterii, egalitatea însă
păstrându-se. Iată noul bilanț:
(mii. lei)
A BILANŢ CONTABIL 1 P
Active imobilizate 10+1 Capital social 15
corporale
Materii prime 2 Rezerve 1
Împrumuturi pe termen
Produse finite 3 1
lung
Clienți 1 Datorii salariale 3
Casa 0,1 Furnizori 1+1
Ajustări pentru riscuri și
Conturi curente la 5 0,1
cheltuieli
bănci

TOTAL 22,1 TOTAL 22,1

2. Operația produce, de asemenea, modificări în ambele părți ale bilanțului, însă în sensul
scăderii unui element de activ, concomitent cu scăderea unui element de pasiv. Astfel, se
înregistrează o scădere a postului de activ "Conturi curente la bănci" și o scădere a postului de
pasiv "Furnizori", operația interpretându-se prin achitarea din disponibilul de la bancă a datoriei
față de furnizori pentru bunurile materiale aprovizionate de la aceștia.
A-x=P-x
Activ -”Conturi curente la bănci”=Pasiv - “Furnizori”
Sau, Activ -”Conturi curente la bănci”=(Datorii - “Furnizori”) + Capital

(mii. lei)
A BILANŢ CONTABIL 2 P
Active imobilizate 11 Capital social 15
corporale
Materii prime 2 Rezerve 1
Împrumuturi pe
Produse 3 1
termen lung
Clienți 1 Datorii salariale 3
Casa 0,1 Furnizori 2-1,5
Ajustări pentru riscuri
Conturi curente la 5-1,5 0,1
și cheltuieli
bănci

22
 TOTAL 20,6 TOTAL 20,6

Și în acest caz modificarea este tot de volum însă de data aceasta se produce o scădere a
volumului bilanțului, egalitatea păstrându-se, ca în bilanțul de mai sus.
3. În exemplul 3, operația produce modificări numai în activul bilanțului. Astfel, se
produce o creștere a postului "Casa" și o scădere a postului "Conturi curente la bănci în lei". În
acest caz, constatăm că modificările determinate de operația financiară sunt produse numai în
structura activelor circulante de forma mijloacelor bănești. Deci ecuația determinată de această
operație este:
A+x-x=P
Activ + Casa – Conturi curente la bănci = Pasiv
Activ + Casa – Conturi curente la bănci = Datorii + Capitaluri
În această situație constatăm că operația nu a produs decât modificări în structurile de activ
ale bilanțului, totalul acestuia rămânând neschimbat, bilanțul păstrându-și, de asemenea,
egalitatea.
(mii. lei)
A BILANŢ CONTABIL 3 P
Active imobilizate 11 Capital social 15
corporale
Materii prime 2 Rezerve 1
Împrumuturi pe termen
Produse finite 3 1
lung
Clienți 1 Datorii salariale 3
Casa 0,1 Furnizori 0,5
Ajustări pentru riscuri și
Conturi curente la 3,5-0,5 0,1
cheltuieli
bănci
Carnete de cecuri cu
+0,5
limită de sumă

TOTAL 20,6 TOTAL 20,6

4. Operația economică va produce modificări numai în structura activului și, făcând o

analiză mai amănunțită, constatăm că modificările sunt chiar în structura activelor circulante.
Astfel se înregistrează o creștere a activelor circulante sub forma mijloacelor bănești, la postul
"Conturi curente la bănci" și se produce o scădere la activele circulante sub forma creanțelor
comerciale la postul "Clienți". Ecuația este de forma:
A+x-x=P ,
adică
A + "Conturi curente la bănci" - "Clienți" = P
A +"Conturi curente la bănci" - "Clienți" = Datorii + Capitaluri

23
 (mii. lei)
A BILANŢ CONTABIL 4 P
Active imobilizate 11 Capital social 15
corporale
Materii prime 2 Rezerve 1
Împrumuturi pe termen
Produse finite 3 1
lung
Clienți 1-1 Datorii salariale 3
Casa 0,1 Furnizori 0,5
Ajustări pentru riscuri și
Conturi curente la bănci 3+1 0,1
cheltuieli
Carnete de cecuri cu
0,5
limită de sumă

TOTAL 20,6 TOTAL 20,6

5. Operația produce modificări numai în structura pasivului și, făcând o analiză mai
profundă, constatăm că se modifică numai capitalul propriu, crescând capitalul social și
înregistrându-se o scădere a rezervelor. Modificarea determină o ecuație de forma:
A=P+x-x ,
adică
A = P + "Capital social" - "Rezerve"
A = Datorii + (Capitaluri + ˮ Capital social ˮ– ˮ Rezerve ˮ)
Și în acest caz, ca și în cele precedente, se constată că egalitatea bilanțieră se păstrează și
fiind o modificare de structură, modificările se produc numai în pasivul bilanțului; totalul va
rămâne neschimbat.
(mii.lei)
A BILANŢ CONTABIL 5 P
Active imobilizate corporale 11 Capital social 15+0,5

Materii prime 2 Rezerve 1-0,5

Împrumuturi pe
Produse finite 3 1
termen lung
Casa 0,1 Datorii salariale 3

Conturi curente la bănci 4 Furnizori 0,5

Ajustări pentru
Carnete de cecuri cu limită de
0,5 riscuri și cheltuieli 0,1
sumă

TOTAL 20,6 TOTAL 20,6

24
 6. Și această operație produce modificări în volumul bilanțului, astfel se înregistrează o
scădere a "Conturilor la bănci" din activ și o scădere a datoriilor pe termen lung din pasiv.
Ecuația este de forma:
A-x=P-x ,
adică
A - "Conturi curente la bănci" = P - "Împrumuturi pe termen lung"
A – Conturi la bănci = (Datorii – Împrumuturi pe termen lung)+ Capitaluri

(mii. lei)
A BILANŢ CONTABIL 6 (FINAL) P
Active imobilizate 11 Capital social 15,5
corporale
Materii prime 2 Rezerve 0,5
Împrumuturi pe
Produse finite 3 1-0,5
termen lung
Casa 0,1 Datorii salariale 3
Conturi curente la bănci 4-0,5 Furnizori 0,5
Carnete de cecuri cu Ajustări pentru riscuri
0,5 0,1
limită de sumă și cheltuieli

TOTAL 20,1 TOTAL 20,1

4.5. CHELTUIELI ȘI VENITURI. CONTUL DE REZULTATE

Ca urmare a activităților ce se desfășoară în întreprinderi, alături de modificările de
volum și structură în masa elementelor patrimoniale se produc și transformări cantitative și
calitative, ca urmare a activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.
Transformările calitative și cantitative sunt descrise în contabilitate cu ajutorul structurilor
de cheltuieli și venituri, care sunt prezentate în contul de rezultate al entității, situație cu ajutorul
căreia se exprimă performanța financiară a firmei.
Contul de rezultate este prezentat sub formă de listă, cu prezentarea veniturilor și a
cheltuielilor și cu determinarea rezultatului intermediar (pe fiecare fel de activitate). Organizarea
contabilității de angajamente în entități presupune organizarea și conducerea contabilității
drepturilor constatate și a veniturilor încasate, precum și a angajamentelor și a plăților efectuate.
Punerea în aplicare a principiilor contabilității de angajamente, precum şi aplicarea
Standardelor Internaționale de Contabilitate impune gruparea cheltuielilor și veniturilor în
contabilitate după natura activității în: cheltuieli și venituri de exploatare și cheltuieli și venituri
financiare.
Activitățile de exploatare sau ordinare sunt activitățile angajate de o entitate, parte a
serviciilor sau activităților sale comerciale. Activitățile ordinare includ orice activități conexe în
care entitatea se angajează sau care derivă din aceste activități. În urma înregistrării veniturilor și

25
cheltuielilor din activități ordinare rezultă surplusul sau deficitul din activități ordinare. Trebuie
făcută distincție între veniturile curente, respectiv cheltuielile generate din activitățile de
exploatare, de cele ce apar din deținerea activelor sau de cele legate de finanțarea operațiunilor
entității. Cu toate acestea, cele din urmă nu pot fi incluse nici în categoria activităților
extraordinare.
OMFP 1802/2014 definește cheltuielile ca fiind „ diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor
ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât
cele rezultate din distribuirea acestora către acționari ˮ.
Potrivit contabilității de angajamente, cheltuielile se vor recunoaște în contabilitate astfel:
 pentru bunurile achiziționate, cheltuielile se vor recunoaște în contabilitate în
momentul transferului dreptului de proprietate;
 pentru serviciile primite, cheltuielile se vor recunoaște în momentul încheierii
prestației;
 pentru consumul propriu, cheltuiala se recunoaște în momentul în care se desfășoară
efectiv producția;
 salariile și indemnizațiile brute se recunosc în contabilitate în cursul perioadei pentru
care s-a prestat activitatea;
 primele și alte plăti excepționale se recunosc drept cheltuieli în momentul în care
trebuie plătite;
 cotizațiile sociale efective din sarcina angajatorilor sunt recunoscute drept cheltuieli în
momentul în care sunt recunoscute și salariile angajaților;
 consumul propriu se recunoaște în contabilitate atunci când producția are loc;
 costurile cu dobânzile se recunosc în perioada în care sunt datorate conform
contractului și nu în perioada când sunt plătite;
 costurile de capital - amortizările se recunosc lunar, pe parcursul duratei de viață utile
a activului imobilizat.
Veniturile sunt definite, potrivit OMFP 1802/2014 ca fiind „creșteri ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale
activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii,
altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor ˮ.
Conform contabilității de angajamente „efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau
echivalentul este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în evidențele contabile și raportate în situațiile
financiare ale perioadelor aferente. Acest mod de reflectare în contabilitate permite cunoașterea atât a
veniturilor ce au fost deja încasate, cât și a creanțelor ce urmează a fi încasate, cu alte cuvinte permite
cunoașterea tuturor resurselor de care dispune entitatea pe parcursul unui exercițiu financiar.
Cheltuielile pot fi interpretate ca utilizări de resurse și pot apărea în următoarele momente:
 angajare - care înseamnă momentul în care are loc efectiv contractarea obligației
bănești (de exemplu, aprovizionarea cu materii prime de la furnizori);

26
  consum - adică momentul în care are loc efectiv consumul de resurse în vederea
obținerii obiectului de activitate al unității;
 plată - adică înregistrarea cheltuielilor în momentul achitării contravalorii bunurilor
economice achiziționate.
După natura activității și destinația cheltuielilor, acestea sunt grupate în: cheltuieli de
exploatare și cheltuieli financiare,
I. Cheltuielile de exploatare cuprind: cheltuieli privind stocurile, cheltuieli cu lucrările
și serviciile executate de terți, cheltuieli cu alte lucrări și servicii executate de terți, cheltuieli cu
alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul și alte cheltuieli de
exploatare;
1. Cheltuielile privind stocurile se referă la cheltuielile legate de consumurile de materii
prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate
consumate de societate în scopul desfășurării normale a activității proprii, animale și păsări aflate
în societăți agricole, mărfurile și ambalajele vândute.
2. Cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți se referă la lucrările și serviciile
achiziționate de la terțe persoane fizice sau juridice în scopul asigurării condițiilor normale de
desfășurare a activității societății comerciale. Aceste cheltuieli constau în: lucrări de întreținere și
reparații efectuate de către terțe persoane la activele aflate în folosința societății comerciale;
cheltuielile legate de redevențele, locațiile de gestiune și chiriile plătite altor persoane juridice
pentru bunurile date în folosința temporară a societății comerciale; primele de asigurare plătite
întreprinderilor de asigurare; cheltuieli cu deplasări, detașări, transferării.
3. Cheltuielile cu alte servicii executate de terți se referă la alte servicii executate de terți,
cum ar fi: comisioanele și onorariile plătite de societate altor organizații; cheltuielile efectuate de
societate cu protocolul, reclama și publicitatea, pentru bunul mers al activității acesteia; cheltuieli
cu transportul bunurilor sau al personalului societății comerciale; cheltuieli cu serviciile poștale
și taxele de comunicații; cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate; alte lucrări și servicii
executate de terți; alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale;
4. Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate se referă la cheltuielile
înregistrate de societate pentru impozitele, taxele și alte vărsăminte datorate bugetului local (mai
ales la taxele pentru clădiri, mijloace de transport, terenuri etc.).
5. Cheltuielile cu personalul se referă la cheltuielile efectuate de entitate pentru: plata
salariaților societății comerciale;
6. În structura „Alte cheltuieli de exploatare” sunt reflectate alte cheltuieli efectuate de
societate care nu se regăsesc în structurile de mai sus, precum: pierderi din creanțe și debitori
diverși (în cazul prescrierii unor creanțe ca urmare a insolvabilității debitorilor) și alte cheltuieli
de exploatare în care se includ cheltuielile legate de cedarea sau dezmembrarea activelor
imobilizate, precum și alte operațiuni de capital.
II. Cheltuielile financiare ale societății comerciale publice sunt legate de activitatea
financiară a acesteia și se referă la:

27
  pierderi din creanțe legate de participații, determinate de plata garanțiilor către alte
societăți – gaze, telefon, energie – și care au devenit nerecuperabile;
 cheltuieli cu diferențele de curs valutar, determinate de reevaluarea disponibilităților
bănești și a împrumuturilor în valută, operație efectuată la finele fiecărei luni, precum
și în urma încasării creanțelor și plății datoriilor exprimate în valută;
 cheltuielile cu dobânzile plătite pentru împrumuturile contractate de societate;
 alte cheltuieli financiare care nu se regăsesc în structurile de mai sus;
 cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele.
Veniturile se referă la rezultatele obținute din activitățile desfășurate de unitățile economice
și pot fi evidențiate și ele în trei momente:
 obținerea rezultatului - adică momentul în care s-au obținut de exemplu, produsele
finite din activitatea de producție;
 vânzarea - adică momentul în care are loc vânzarea și facturarea bunurilor economice
către clienți;
 încasarea - adică momentul în care se încasează efectiv contravaloarea bunurilor
vândute.
În Normele românești, veniturile sunt ținute pe feluri de venituri, după natura lor și
sursa de proveniență. Contabilitatea entităților grupează veniturile, după natura lor, în: venituri
de exploatare, venituri financiare și venituri extraordinare.
a) Veniturile de exploatare reprezintă venituri ale entităților provenite din activitatea de
exploatare și care se referă la:
 venituri din activități economice;
 venituri din alte activități de exploatare;
 venituri din producția de active imobilizate;
 alte venituri.
b) Veniturile financiare sunt venituri obținute de societate din activitatea financiară.
Înregistrarea cheltuielilor în momentul plății și a veniturilor în momentul încasării
sunt specifice contabilității de casă (cash-accounting), iar înregistrarea cheltuielilor în momentul
angajării și consumului și a veniturilor în momentul obținerii și vânzării (facturării) sunt
specifice contabilității de angajamente (accrual-accounting).
Aceste structuri arătate mai sus sunt reprezentate în contabilitate cu ajutorul contului de
rezultate, care explică într-o formă analitică rezultatele (profitul sau pierderea) prin prisma
raporturilor de echilibru dintre cheltuieli și venituri, pe baza relației:
Cheltuieli  Rezultate = Venituri
sau
Venituri - Cheltuieli = Rezultat
Același rezultat se poate obține folosind relația:
Capital propriu în exercițiul N - Capital propriu în exercițiul N-1 = Rezultat
Rezultatele pot fi clasificate astfel:

28
 a. În funcție de felul rezultatului:
- Profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât rezultatele
Venituri > Cheltuieli
- Pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile
Venituri˂ Cheltuieli
b. În funcție de perioada la care se referă:
- Rezultatul exercițiului, care reprezintă rezultatul obținut ca diferență între veniturile
curente și cheltuielile curente înregistrate în timpul exercițiului financiar.
- Rezultatul reportat, care reprezintă rezultatul preluat din exercițiile precedente.
c. În funcție de momentul raportării:
- Înainte de impozitare – rezultat brut; acesta este determinat ca diferență între
veniturile și cheltuielile curente înregistrate în cursul perioadei
Venituri – Cheltuieli = Rezultat brut
- După impozitare – rezultat net; acesta se determină după calculul și înregistrarea
impozitului pe profit, astfel:
Rezultat brut – cheltuieli nedeductibile fiscal + Venituri neimpozabile = Profit
impozabil
Profit impozabil x cota de impozit pe profit (16%) = Impozitul pe profit
Impozitul pe profit reprezintă o cheltuială pentru entitate și se regăsește în contul de
rezultate.

Contul de profit sau pierdere, cuprinde următorii indicatori:

1. Cifra de afaceri netă

2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma
ajustărilor
de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile
afiliate
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

29
 11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților
afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Sintetizând informațiile, contul de profit sau pierdere sub formă de listă s-ar putea
prezenta astfel:
Nr.crt Elemente Sume
1. Venituri din exploatare
2. Cheltuieli din exploatare
I. Rezultatul din exploatare
3. Venituri financiare
4. Cheltuieli financiare
II. Rezultatul financiar
III. Rezultatul brut al exercițiului = I + II
5. Cheltuieli cu impozitul pe profit
IV. Profit sau pierdere netă

Contul de rezultate prezentat sub forma unui tablou (cu 2 parți), ar prezenta următorii
indicatori:
Cont de profit sau pierdere
Utilizări Resurse
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și 1.Cifra de afaceri netă
materialele consumabile 2. Variația stocurilor de produse finite și
b) Alte cheltuieli externe a producției în curs de execuție
6. Cheltuieli cu personalul: 3. Producția realizată de entitate pentru
a) Salarii și indemnizații scopurile sale proprii și capitalizată
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu 4. Alte venituri din exploatare
indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările
corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele
circulante, în cazul care acestea depășesc
suma ajustărilor de valoare care sunt normale
în entitatea în cauză

30
8. Alte cheltuieli de exploatare

I. Rezultat din exploatare

12. Ajustări de valoare privind imobilizările 9. Venituri din interese de participare, cu
financiare și investițiile deținute ca active indicarea distinctă a celor obținute de la
circulante entitățile afiliate
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu 10. Venituri din alte investiții și împrumuturi
indicarea distinctă a celor de plătit entităților care fac parte din activele imobilizate, cu
afiliate indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri
similare, cu indicarea distinctă a celor
obținute de la
entitățile afiliate
II. Rezultatul financiar
III. Rezultatul brut al exercițiului = I + II
14.Impozit pe profit
IV. Profitul sau pierderea = III. - 14
exercițiului financiar

31