Tulipan sau Copacul cu lalele

Denumire stiintifica: Liriodendron tulipifera Denumirea face referire la frunzele in forma de lira si florile asemanatoare lalelelor. Denumiri comune: Copacul cu lalele, Tulipanul Familie: Magnoliaceae Origine: zonele impadurite din Estul Americii de Nord Aspect si prezentare: Este poate unul din cei mai deosebiti arbori, in ce priveste dimensiunile pe care le poate atinge la maturitate, aspectul si culoarea florilor si a frunzelor. Foarte rezistent la conditiile de mediu, are o crestere rapida si continua. In regiunile de origine, unele exemplare pot ajunge si la 200 sau chiar 300 de ani, cand pot atinge 30 m inaltime si peste un metru in diametru. Ceea ce impresioneaza foarte mult la acest arbore, este aspectul florilor, de cca 4-5 cm, ce seamana foarte bine cu niste lalele. Acestea pot fi complet galbene sau pot avea nuante de galben-verzui cu o dunga de un portocaliu intens, ce strabate ca o centura toate petalele. Frunzele au forma de lira si culoare verde intens. Conditii de ingrijire/cultivare: S-a adaptat de-a lungul timpului la zone cu conditii de clima relativ diverse, suportand pe tot arealul, in care creste in mod spontan, si frig extrem, dar si caldura excesiva. Se dezvolta bine intr-o locatie bine luminata, dar fara soare direct. Exemplarele foarte tinere, care nu au inflorit, au nevoie in primii cativa ani de lumina difuza. O usoara umbra a arborilor mai inalti, care sa filtreze razele arzatoare ale soarelui, il va proteja de arsuri pe frunze. Arborii maturi tolereaza usor si soarele puternic, cu conditia ca temperatura sa nu depaseasca 30 de grade Celsius. In privinta rezistentei la frig, si aici e vorba de o gama variata de temperaturi, limita minima suportata de Liriodendron tulipiferum situandu-se la cca 8 grade Celsius.

Cel mai potrivit substrat este cel fertil, dar se adapteaza bine si in cele usor lutoase sau nisipoase. Se intalneste cel mai adesea pea marginea cursurilor de apa, sau in apropierea acestora (unde se si aclimatizeaza usor), intrucat pe masura ce creste, devine foarte setos. Ploile dese, ii asigura in zonele de origine, necesarul de apa pe perioada calda. O conditie esentiala a pamantului in care este cultivat este drenajul, care trebuie sa fie foarte bun, astfel incat sa nu retina surplusul de apa. Pamantul nu trebuie sa aiba un pH mai mare de 7, excesul de calcar si calciu afectand cresterea si dezvoltarea arborelui. Nu necesita fertilizare, un substrat bogat si fertile, ii asigura toate elementele nutritive necesare. Inflorirea are loc in perioada aprilie - iunie, florile rezistand intre 3 si 6 saptamani, functie de varsta, dimensiunile arborelui si mai ales de conditiile de mediu. Interesant este faptul ca acesti arbori nu infloresc in primii ani de cultura. Pot trece pana la 15 ani inainte ca primele flori sa apara pe ramuri, dar dupa aceea va continua sa infloreasca in mod constant cca 200 de ani. Inmultirea se realizeaza prin seminte. Acestea sunt foarte rezistente, in mediu natural, putand ramane in stratul superficial al solului chiar 3-4 ani, pana sa incolteasca. Ele pot sa germineze imediat ce ajung in sol, scotand primele frunze in mai putin de o luna sau pot astepta ani buni, pana ce conditiile devin propice acestei operatiuni. Trucuri si sfaturi speciale: In zonele calduroase, cu soare puternic, semintele se coc si ajung sa se imprastie chiar de la sfarsitul lunii august, pe cand in regiunile ceva mai reci, acestea se coc abia in septembrie sau octombrie. Desi un arbore matur poate produce zeci de mii de seminte, rata de germinare este de doar 5 pana la max 20 %. In tara noastra se gasesc foarte putine exemplare de Liriodendron tulipiferum. Trei astfel de arbori se mai afla in satul hunedorean Paclisa, in curtea castelului baronului Poganny, construit de familia acestuia, in secolul IX. In parcul de la Florica din judetul Arges, in care este situata Vila Bratienilor, diversitatea dendrologica este subliniata si de prezenta unor specii rare, precum Ginkgo biloba, tisa (Taxus baccata), Gymnocladus dioicus, chiparosul de balta (Taxodium distichum), de asemenea, Rhus typhyna, Maclura, Castanea sativa etc, alaturi de Liriodendron tulipifera. Un alt Tulipan se poate observa pe DN 66A, la cca 1 Km de soseaua Lupeni (Targu Jiu), iar alte cateva exemplare se mai gasesc doar la gradinile botanice sau serele de profil din marile orase, cum ar fi Decoflora Bucuresti.

Un astfel de copac se gaseste si la scoala cu clasele I-VIII Aurel Vlaicu-Fetesti.

Liriodendronul (liriodendron tulipifera), arborele cu lalele, este cel mai frumos dintre arborii din zona temperat. Acesta este originar din America de Nord, unde crete din Nova Scotia, Canada, pn n Florida. Liriodendronul ajunge la nlimea de 50 - 60 de metri cu diametrul maxim de 2 metri, are flori asemntoare cu lalelele, de culoare galben, potocalii-verzui. Arborele de lalea sau tulipanul poate s triasc 500 de ani. El a fost introdus n Europa n 1663 i, de atunci, poate fi admirat n parcurile btrnului continent, unde atinge nlimi de 40 de metri i triete circa 300 de ani. Un tulipan celebru a fost cel plantat la Micul Trianon din Versailles pentru regina Maria Antoaneta n 1771 i a fost distrus de o furtun n decembrie 1999. Curios este c am ntlnit un francez care spunea c a vzut pentru prima oar o astfel de minunie de arbore la Grdina Botanic din Bucureti. Arborele de lalea poate s reziste la ngheuri de pn la -30C, dar cnd este mic trebuie protejat. nflorete dup 10-15 ani de la plantare i apoi din 4 n 4 ani.