Variabilitatea genetica

(curs pt studentii anului I Medicina UMF Carol Davila 2014/2015/2016)

Acest curs este doar pentru uz personal.

VA ROG, SA NU IL POSTATI
PE SITE-URI PUBLICE.
Dr. Dragotoiu
 Genetica 2 laturi

EREDITATEA VARIABILITATEA
DEFINITIE

Variabilitatea descrie potentialul sau

capacitatea de a varia, de a fi diferit.

La nivel molecular, variabilitatea genetica

poate fi estimata prin determinarea ratei
mutatiilor.
DEFINITIE: variabilitatea este
(1) tendinta caracteristicilor genetice
individuale de a fi diferite la nivel populational

(2) potentialul unui genotip de a se modifica,

atunci cand este supus actiunii unor factori de
mediu sau genetici
Semnificatia VG

Cu cat VG este mai mare cresc sansele de

adaptare la modificarile mediului, deci

rezistenta mai mare la boli, la modificari ale

climei, la specii competitoare, etc.

Cat de diferiti sunt acesti oameni?
Din cele
3.000.000.000 de
baze azotate ale
genomului* uman in
medie 99.9% sunt
similare

Adica aproximativ o
baza azotata din 1000
este diferita.
 Deci intre 2
persoane, intr-o
secventa (a
unei catene) de
1000 pb exista
o singura
diferenta.

Diferenta aici
(mai putin
evidenta) este
inlocuirea C cu
G.
 Intre 2 persoane neinrudite, cate
diferente vor fi in secventa de ADN?

Ce trebuie sa luam in considerare?

1 diferenta la 1000 de baze

3.000.000.000 baze/ set genomic
2 seturi genomice/ persoana
?

Raspuns: 6.000.000?
 Surse de variabilitate
Pentru ca selectia naturala sa poata actiona in
cadrul unei populatii, este nevoie ca indivizii ce o
alcatuiesc sa fie diferiti.
Variabilitatea la eucariote are urmatoarele 5
mecanisme posibile:
1. Aparitia mutatiilor
2. Diploidia
3. Reproducerea sexuata
4. Incrucisarile in afara speciei
5. Polimorfismele fenotipice echilibrate in populatia
studiata
 Mutatia = sursa de
variabilitate

Natura dovedeste ca
legendele isi au radacinile
in realitate.
 Mutatiile asigura aparitia unor noi
variante alelice (polialelism sau
polimorfism genic).
Diploidia, adica prezenta celor doi
cromozomi omologi in celule, contribuie
la pastrarea in genofond (= totalitatea
genelor unei populatii) a alelelor
recesive. In stare de heterozigotie
aceste alele nu sunt supuse selectiei
naturale, raman ascunse si
depozitate pentru generatiile viitoare,
pentru descendenti.
 Reproducerea sexuata creeaza indivizi
cu noi combinatii alelice. Aceste
rearanjamente (sau aceasta
recombinare genetica) isi au originea in
3 evenimente, care au loc in cazul
organismelor cu reproducere sexuata:
1. crossing-overul
2. asortarea independenta a omologilor
3. cuplarea intamplatoare a gametilor
Recombinarea intracromozomica
1. Crossing - overul sau schimbul de
fragmente egale de ADN intre
cromatidele nesurori ale cromozomilor
omologi din pahitenul si diplotenul
profazei meiozei reductionale/
heterotipice are drept urmare
modificarea continutului informational al
cromozomilor recombinanti. Acesti
cromozomi nu vor mai aduce informatia
de la un singur ascendent/predecesor.
Meiotic chromosome pairing culminates in the formation of the synaptonemal complex

Pentru a avea loc recombinarea intracromozomica

cromozomii omologi alcatuiesc bivalenti (tetrade)
fiind uniti prin complexul sinaptonemal.
 Fiecare cromatida este alcatuita
din ADN bicatenar(si proteine).

In anumite puncte ADNul se rupe

si o catena se desface de cea
partenera (complementara).

Monocatenele libere cauta imprejur o

alta catena cu care sa se uneasca prin
complementaritatea bazelor azotate.

Noua partenera nu poate fi

cromatida sora, ci trebuie sa
fie din componenta
cromozomului omolog.
Nou unitele fragmente mono-
catenare sunt complementare.
Fragmentul ce alcatuia inainte
dubla catena (desenat in negru)
este impins la distanta, solutia
fiind unirea sa cu catena
singura de pe cromozomul
omolog.
Complementaritatea bazelor azotate sta la baza alinierii cromozomilor omologi.

Rezultatul:
cromozomii omologi sunt
- corect imperecheati pentru metafaza
si
- precis aliniati prin crossing-over

Urmare a recombinarii intracromozomice

vor aparea la descendenti noi combinatii
ale alelelor parentale.
Ce se intampla, de fapt?
Capetele catenare libere se
imperecheaza (aliniaza) cu
partenerul gresit..

Deoarece alinierea s-a facut pe baza

de complementaritate secventa este
intacta, doar conexiunea s-a schimbat.

Crossing-over-ul leaga impreuna

cei doi cromozomi omologi (cu
origine materna si respectiv
paterna)
Dar de ce nu se despart
aceste fragmente
catenare (nou imbinate)
cand fibrele fusului de
diviziune se depoli-
merizeaza si trag cu forta
de kinetocor?
 Crossing over-ul leaga
omologii, acolo unde
era complexul
sinaptonemal.

Dar ce leaga
cromatidele?

Si de ce in metafaza I sunt micro -

tubuli atasati unilateral spre
deosebire de metafaza II?
Cromatidele surori sunt unite prin coezina, iar
astfel ele nu se despart in meioza I.
 Coezina mentine unite
cromatidele surori din S
pana in metafaza.

Proteinele SMC
(structural
maintenance of
chromosomes)
alcatuiesc
COEZINA
 In ANAFAZA
fosfataza cdc20
activeaza APC
(anaphase
promoting complex),
care la randul sau
activeaza separaza,
care desface inelele
s
de coezina ce tin
Evenimente care au loc in orice diviziune.
atasate cromatidele
surori.
MEIOZA I

Fibre opuse ale fusului de diviziune

trag/imping kinetocorii omologilor catre
ecuatorul celulei, astfel incat ii aliniaza
in placa metafazica.

Separaza taie inelele de

coezina exceptand
centromerul.

Omologii sunt trasi

spre polii celulei, IAR
CROMOZOMII VOR
FI RECOMBINANTI
MEIOZA II

restul de coezina
de la nivel
centromeric este
clivat proteolitic
de separaza in
meioza II
Microtubulii se alungesc prin polimerizare si se
scurteaza prin depolimerizare
Se observa comparativ
prinderea microtubulilor la
nivelul kinetocorului in
metafaza I si II.

De asemenea imbratisarea
sau impletirea cromatidelor
de la doi cromozomi omologi in
vederea recombinarii
intracromozomice
 Imagine
electrono-
microscopica a
unui kinetocor
uman.

Doar unilateral se ataseaza in meioza I

microtubulii! (de cromatida din dreapta)

Fiecare cromatida prezinta in regiunea

centromerului o secventa specifica de
ADN inalt repetitiv unde se fixeaza
complexele proteice CENP (centromer
protein) alcatuind kinetocorul.
 Recombinarea
intercromozomica

2. Asortarea independenta a omologilor in metafaza

primara creeaza celule fiice (cite de ordinul I) avand
combinatii intamplatoare de cromozomi materni si
paterni
Dispunerea intamplatoare a cromozomilor in placa
metafazica a influentat orientarea lor spre un pol sau
celalalt al celulei in anafaza primara.
Urmare: daca unii cromozomi vor fi de origine
materna, altii vor fi de origine paterna in ovocitele de
ordin II si spermatocitele de ordin II.
 Prin asortarea independenta a cromozomilor se pot forma
223 tipuri de gameti, adica peste 8,4 milioane de gameti
diferiti, la fiecare dintre cele doua sexe.

Dupa fecundare pot rezulta teoretic 246 combinatii, valoare

ce depaseste de opt mii de ori populatia actuala a globului.

Aceste cifre sunt insa calculate pentru situatia in care

cromozomii se deosebesc prin alelele unei singure perechi
de gene, ceea ce nu corepunde realitatii!
In concluzie fiecare individ are o structura genica unica.
 Recombinarea genomica
3. Combinarea intamplatoare a gametilor in
cursul fertilizarii contribuie la diversificarea
combinatiilor genice la nivelul zigotului.

Desi se considera ca fiind un

eveniment in mare masura
supus intamplarii, nu toti
spermatozoizii au aceeasi
viteza de deplasare (legat se
pare de forma lor).
 Importanta recombinarii

1. mareste rata starii de heterozigotie

2. determina dinamica evolutiei biologice
prin amplificarea diversitatii
3. determina o capacitate de adaptare
(raspuns) diferentiata a indivizilor la
modificarile factorilor de mediu (de ex.
medicamente)
4. intervine in realizarea tipului genetic
constitutional individual
 Surse de variabilitate
la eucariote :
1. Aparitia mutatiilor
2. Diploidia
3. Reproducerea sexuata

4. Incrucisarile in afara speciei

5. Polimorfismele fenotipice echilibrate
in populatia studiata
Incrucisari in afara speciei?.....

doar Sci-fi!
 Incrucisarile in afara speciei
http://en.wikipedia.org/wiki/Liger
Liger = hibrid intre un leu (Panthera
leo) si o tigroaica (Panthera tigris),
avand parinti apartinand aceluiasi
gen dar unor specii diferite.
Este diferit de tiglon.
Este cea mai mare felina cunoscuta.
Inoata precum tigrii si este sociabil
precum leii.
Exista doar in captivitate deoarece
habitatele speciilor parentale nu se
suprapun.
De observat, tipic ei cresc atat cat
sunt ambii parinti pusi la un loc.
 Polimorfismele fenotipice
echilibrate in populatia studiata

Deseori un singur fenotip asigura cea mai

buna adaptare, in timp ce altele sunt mai
putin avantajoase
In astfel de cazuri, frecventa alelelor
pentru caracterul avantajos va creste in
populatie in detrimentul frecventei
celorlalte alele (dezechilibru)
 Polimorfismele fenotipice
Avantajul heterozigotilor apare atunci cand starea
de heterozigot acorda un avantaj selectiv
superior starii de homozigot, a.i toate cele 3
genotipuri si implicit fenotipurile pe care le
determina, se vor pastra in cadrul populatiei.

In cursul evolutiei de obicei la un moment dat au

predominat heterozigotii, adaptati mai bine
conditiilor de mediu.

Un exemplu la om este anemia falciforma.

In alcatuirea unei molecule de hemoglobina intra 4 lanturi de globina
Genele care codifica globina, in functie de perioada ontogenetica.

Lanturile de globina sunt codificate de un sistem poligenic:

unele gene sunt pe cromozomul 11, altele pe cromozomul 16

Hemoglobina A este
alcatuita din doua
lanturi alpha si doua
lanturi beta de
globina, urmare a
activarii genelor cu
acelasi nume la
adult
 Bose frontale;
febra

Paloare
(anemie)

Hepato- si
splenomegalie
(hemoliza)

Dureri Dureri
osoase

Edeme palmare si plantare;

Frotiu sanguin: hematii in
secera

Nu toti copii au
tabloul clinic
complet
 Substitutia punctiforma* (A T)
din codonul 6 al globinei
determina inlocuirea acidului
glutamic cu valina.

* transversie: purina inlocuita cu pirimidina

 Electroforeza hemoglobinei unui heterozigot, a unei persoane cu anemie
falciforma si a uneia normale. Petele de culoare arata pozitiile in care au
migrat hemoglobinele in gelul de agaroza fata de punctul de origine

Care este
oare tipul de
transmitere a
acestei boli?
MALARIA este cauzata de un parazit
(Plasmodium falciparum) unicelular,
care se transmite cu ajutorul unui
vector (femela tantarului Anopheles)
de la o persoana infectata la una
sanatoasa.
 Hematii normale si una in forma de secera.
(dg.= drepanocitoza)
Parazitului
Plasmodium
falciparum nu ii
plac nici eritrocitele
persoanei bolnave
In conditii speciale de
(homozigotul SS)
presiune scazuta a O2
celulele normale se si nici cele ale
persoanei purtatoare
deformeaza dovedind
(heterozigotul AS).
starea de heterozigot!
deces

selectati

deces
 In imaginea anterioara s-a putut observa cum in
urma cu sute de ani mutatia producatoare de HbS
s-a pastrat in cadrul populatiei umane.
In acel moment, starea de heterozigot era
avantajoasa, deoarece nu exista un tratament
pentru malarie.
Astazi, populatiile cu risc crescut sunt consiliate, sa
efectueze analize prenuptiale in vederea cunoasterii
posibilei stari de heterozigozitate.
Daca sotii sunt heterozigoti se recomanda
diagnosticul prenatal. Daca produsul de conceptie
se dovedeste a fi homozigot pentru mutatia
cauzatoare de anemie falciforma se discuta
optiunile reproductive (terminarea sau continuarea
sarcinii) cu cei doi soti.
Cele 3 boli eritrocitare s-au raspandit in populatia umana datorita malariei.
 Variabilitatea
Transferul ADNului poate sa se faca si
prin alte mecanisme, in afara de
reproducere sexuata, recombinare si
anume prin:
- conjugarea bacteriana
- transductia dintre bacteriofagi si bacterii
- transformarea bacteriilor prin plasmide
- transfectia in culturi de celule eucariote
 Recombinarea la bacterii

In 1946, Lederberg si Tatum au aratat ca

informatia genetica poate fi schimbata/
transmisa de la o bacterie la alta sau de
la o tulpina de bacterii la alta.
Aceasta ar corespunde unei asa numite
sexualitati si ar conduce la
recombinarea materialului genetic la
procariote
 Recombinarea la procariote

Bacteriile sunt avantajos de studiat caci:

o - sunt organisme haploide
o - au un timp de viata redus
o - se multiplica rapid (timp redus per generatie)
o - organismele mutante pot fi usor identificate
Prin urmare, un numar aproape nelimitat
poate fi testat in scurt timp, ceea ce le
face utile in studiul mutatiilor.
 1. 2.

In 1952 Joshua si Esther Lederberg au folosit o stampila (replica)

acoperita cu catifea pentru a muta coloniile din culturile de origine pe:
1. mediu normal si respectiv
2. mediu cu antibiotic.
In al doilea caz au crescut doar coloniile rezistente la antibiotic.
Experimentul identifica bacteriile mutante
Primul vas Petri contine colonia martor/normala
In al doilea este cultura cu mediu mai putin nutritiv (= minimal), iar in
urmatoarele doua este mediu minimal imbogatit diferentiat.
Bacteriile care lipsesc in al doilea vas sunt fie deficitare in Thr, fie in Arg,
fapt dovedit de prezenta unora in al treilea si a altora in al patrulea vas
Petri, unde s-a adaugat cate unul din acesti aminoacizi.
 Recombinarea la bacterii

In experimentul lor devenit clasic, Lederberg si

Tatum au folosit 2 tulpini bacteriene diferite,
ambele auxotrofe (mutante, nu pot creste fara
anumite substante din mediul de cultura)
Ce au observat? Cand se amesteca cele 2
tulpini, fara a adauga aminoacizi in mediul de
cultura, vor creste colonii.
Neasteptatul fenomen apare destul de rar
(aprox.1 din 107 celule cultivate in Petri), dar a
fost evident datorita numarului mare de bacterii
puse pe placa.
Tulpina A necesita metionina si biotina, iar cea B treonina si leucina.
Apar insa colonii pe un mediu minimal, fara a.a., cand se cultiva impreuna
cele 2 tulpini.
Interpretare: a avut loc o recombinare intre tulpinile A si B.
Proprietatile genetice ale celulelor din tulpinile parentale s-au completat
reciproc (complementare genetica)
 Recombinarea
la bacterii

Schimbul de material genetic intre bacterii

(CONJUGAREA) a fost evidentiat cu microscopul
optic.
Transferul de ADN bacterian decurge numai intr-un
singur sens: materialul cromozomial masculin este
introdus intr-o celula feminina
Bacteriile Escherichia coli difera in functie de
prezenta/absenta factorului de fertilitate F
Cand sunt mixate celule F+ si F-, se formeaza niste
perechi conjugale: un pil(us) sexual al bacteriei
masculine (F+) se ataseaza la suprafata celulei F-.
 Recombinarea la
bacterii

Factorul F (de fertilitate)

poate fi integrat (1) in cz.
bacterian printr-un
crossing-over specific.
Cz. nou format se numeste
Hfr (high frequency of
recombination), deoarece are
o frecventa mare de
recombinare cu genele
altor bacterii in urma
procesului de conjugare.
 Recombinarea
bacteriana
Bacteriile pot contine factorul F de fertilitate sub
forma unui cz. mic aditional (2), respectiv o molecula
circulara de ADN de aprox. 94 000pb, plasmidul F

Acesta reprezinta cam 1/40

din totalul informatiei
genetice continute in cz.
bacterian.
Intr-o celula apare un singur
plasmid si el poate fi
transferat altei bacterii.
 Aprox. 1/3 din ADNul
factorului F (plasmidului)
consta din gene de transfer,
inclusiv gene pentru
formarea pililor sexuali.

Transferul factorului F incepe dupa ce

se deschide dubla catena. O
monocatena este transferata celulei
acceptoare, se replica si devine dubla.
Si monocatena ramasa in celula
donoare se replica redevenind dubla.
In final ambele celule sunt de tip F+
 Recombinarea
bacteriana
Uneori cromozomul se rupe in timpul transferului.
Astfel, bacteriile F- receptoare mostenesc o copie
incompleta a elementului F.
Celulele F- , care au primit doar o parte din cz. donor
se numesc zigoti partiali sau hemizigoti si raman de
tip F-

Daca transferul este complet, bacteria receptoare va

mosteni un element F complet si proprietatea Hfr;
descendentii sai vor fi tot celule Hfr, respectiv F+
Cand cromozomii bacterieni contin diferiti markeri
genetici, celulele au suferit frecvente recombinari.
 Bacteriofag =
Virus bacterian
Desi initial (1941) s-a
crezut ca s-a identifi-
cat o modalitate de
combatere a infectii-
lor bacteriene, de fapt
acestia au fost utilizati
pt a analiza bacteriile.

Reproducerea bacteriofagilor nu
are loc totdeauna imediat dupa
infectarea celulei.
Ocazional, ADNul fagic este
integrat in cz. bacterian si
replicat odata cu acesta (ciclul
lizogenic)
In acest caz bacteriofagul Lambda s-a inserat prin crossing-
over in ADNul bacteriei E.coli, dupa formarea unui inel.
Atasarea se face la o secventa cu omologie din cz.bacterian.
Fagul induce ciclul litic si apoi se elibereaza prin mecanismul
invers.
 In 1952 Zinder si Lederberg au
descris un nou tip de recombina-
re intre 2 tulpini de bacterii.
Fagi care au infectat anterior
bacterii, care produceau lactoza,
au transferat aceasta proprietate
noilor gazde.

Transductia = transferul unui mic

fragment de ADN dintr-un cz. bacterian
prin intermediul unui bacteriofag in alta
celula bacteriana.
 Transductia poate
fi de 2 feluri:

-T. Generalizata: fagul se

insera oriunde in genomul
gazdei
-T. Specializata: fagul se
insera numai la nivelul
unui segment de ADN cz.
particular
Celulele modificate genetic prin incorporarea de ADN sunt considerate
transformate. Termenul se refera de obicei la rezultat si nu la
mecanism.
Transformarea prin plasmide
Plasmidele = molecule mici, circulare de
ADN, care se replica autonom si care nu
intra in componenta cz. din celula bacteriana
in care se gasesc

Deseori contin gene de rezistenta la

antibiotice (de ex. la ampicilina)

Incorporarea plasmidului transforma

celula bacteriana initial sensibila la
ampicilina in una rezistenta.
 Plasmidele sunt
utilizate ca vectori in
transferul de ADN.

Pentru aceasta se utilizeaza

un mediu selectiv a.i vor
creste pe el doar bacteriile
care au incorporat
plasmidul recombinant
continand ADNul
de investigat.
 Transfectia = transferul de
ADN intre celule eucariote in
cultura
- Poate fi folosita in analiza
transmiterii unor caracteristici
genetice

In cele 2 cazuri alaturate

fibroblastele normale pierd
contactul de inhibitie si se
transforma asemanator
celulelor cu care vin in contact.
Astfel de studii au fost initial
utilizate pentru a identifica
oncogene (gene cauzatoare de
cancere)
 DEFINITIE
Variatia genetica a unei populatii este masurata
prin gradul de polimorfism, respectiv
heterozigozitate

Variatia se refera la actualele diferente prezente

la indivizii unei populatii sau grup studiat si
poate fi direct observata ca o colectie de
trasaturi/caracteristice.
Polimorfismele

- proteice au fost studiate primele (ABH, Rh,

etc). Cel mai polimorfic sistem genetic uman este
considerat sistemul HLA

- genetice sunt responsabile pentru cea mai

mare parte din diversitatea si individualitatea
observate in cadrul speciei umane (de fapt, sunt
originea polimorfismului proteic)
 Polimorfisme proteice - exemple

1. Antigene eritrocitare: ABH, Rh, MNS, Xg, Lutheran,

Lewis, etc

2. Proteine serice: Hp, Trf, imunoglobuline, alfa-1-

antitripsina (A1AT), etc

3. Enzime eritrocitare: PAE, G6PD, etc

4. Enzime plasmatice: pseudocolinesteraza, etc

5. Enzime tisulare: alcool-dehidrogenaza, etc

Variatia individuala in populatia generala a polimorfismelor proteice

poate atinge 20% din totalul proteinelor.
 Diferente genomice la persoanele
din diferite parti ale lumii

98
Numerele reprezinta diferite Variatia
haplotipuri pentru 4 gene la genetica la 199
~1400 persoane: europeni Variatia
Concluzia: genetica la
Oamenii sunt genetic africani
asemanatori. Variante
genetice gasite intr-o
populatie sunt de obicei 73
prezente si in altele. Variatia
Populatii neafricane au genetica la
secvente de ADN asiatici
intalnite la populatia
moderna dar si
ancestrala din Africa.
Polimorfisme proteice
Cu cat 2 persoane sunt mai indepartate dpdv
genetic, adica apartin unor grupuri etnice
diferite, cu atat gradul de diversitate este mai
accentuat.
Datorita numarului mare de sisteme polimorfice
si de variante in fiecare sistem, se poate realiza
un numar imens de combinatii
Fiecare individ poseda o combinatie specifica a
acestor variante, ceea ce il face unic din punct
de vedere biologic.
 Polimorfismul A1AT
A1AT produsa in ficat protejeaza plamanul de
actiunea elastazei eliberata de neutrofile (in
inflamatii).
A1AT este codificata de gena SERPINA 1 de la
nivel 14q32.1. Gena are peste 100 alele
mutante (ex. S si Z). Alela normala este M
Gt: MS, MZ, SS, SZ, si ZZ (forma cea
mai grava); alelele sunt codominante

A1AT = inhibitor de proteaza (PI)

Pi ZZ este fenotipul cel mai grav, al deficitului de
A1AT, cand sunt manifeste afectarea pulmonara
si hepatica.

Activitate enzimatica redusa =>

elastaza poate actiona nestingherita (afectare
pulmonara)
Agregarea moleculelor de A1AT la
nivelul RE al hepatocitelor determina afectarea
ficatului (hepatita, ciroza)

Alte fenotipuri nu prezinta afectare hepatica.

Se estimeaza, ca 95% din cazuri nu sunt dg.
Secventa ADN-ului nuclear
este identica in proportie de
99,9% la doua persoane
alese la intamplare.

Genomul uman fiind

compus din 3 miliarde de
perechi de baze, inseamna
ca 0,1% reprezinta aproape
3 milioane de baze azotate,
ceea ce reprezinta diferenta
dintre un genom si un altul;
totusi diferentele fenotipice
sunt uneori dramatice intre
doua persoane!
 DIVERSITATEA GENETICA
INDIVIDUALA SI POPULATIONALA
Din cele 0,1% secvente de ADN unele nu au efecte sau au
efecte fenotipice minore, pe cand altele sunt direct
responsabile de producerea unor boli (mutatii punctiforme).
Intre aceste doua extreme se gasesc variatiile genetice
care au drept urmare variabilitatea fenotipica, precum:
- caracterele anatomice
- particularitatile fiziologice
- intolerantele alimentare
- raspunsul imun si/ sau susceptibilitatea la infectii
- reactiile adverse si/sau raspunsul la o anumita terapie
- predispozitia pentru dezvoltarea anumitor boli (tumori)
- caracteristicile temperamentale si psihologice
- talentul artistic
- aptitudinile sportive, etc
Un concept important al geneticii umane si
medicale
Boala genetica este doar cea mai evidenta si
deseori cea mai extrema manifestare a
diferentelor genetice, extremitatea unui
continuum format din variatii ce se intind de la
variante rare ce produc boala, trecand prin
variantele mai obisnuite care pot spori
susceptibilitatea pentru a dezvolta maladia,
pana la cea mai comuna (obisnuita) varianta din
cadrul populatiei, care nu are nici o relevanta
cunoscuta in patologia umana.
 O varianta genetica (alela) obisnuita, adica cu o
frecventa peste (sau egala cu) 1% in populatia
generala, este considerata un POLIMORFISM
GENETIC (PG).

Majoritatea PG sunt
Alelele cu o frecventa < 1% silentioase fenotipic
sunt numite variante rare.

Nu exista o corelatie directa

intre frecventa cu care apare
o alela mutanta si efectul
sau in patologia umana.
 Motoo Kimura postula teoria neutralista a evolutiei la sfarsitul anilor
1960: nivelul de evolutie moleculara explica evolutia speciei prin
mutatiile succesive pastrate in genom si produse cu precadere printr-o
deriva aleatorie; diversitatea specifica fiind in mare parte rezultatul
acumularii substitutiilor neutre, care nu modifica adaptabilitatea
organismului la mediul sau de viata.

Diversitatea genetica este unul din mijloacele prin care populatiile se

adapteaza la mediul mereu schimbator.

Diversitatea este cu atat mai mare cu cat:

- numarul de alele ale unei gene este mai mare
- frecventele alelice sunt apropiate, adica nu exista una mai frecventa

- frecventele indivizilor heterozigoti si homozigoti sunt echilibrate in

populatia respectiva.
Se estimeaza ca aprox. 1 din 2500
perechi de baze azotate sunt
heterozigote in regiunile ce codifica
proteine din genom.

Polimorfismele pot fi localizate:

- intre gene

- in introni

- in exoni

- in regiunile reglatoare
 Variom-ul = totalitatea modificarilor genetice gasite
in populatiile speciilor care au avut o schimbare
evolutiva relativ scurta

De exemplu, la om, aprox. 1 din 1200 nucleotide

difera.

Specia umana a aparut acum doar 100.000 de ani,

rata variatiei fiind comparativ mica.

In practica, variomul poate fi suma SNPs ( single

nucleotide polymorphisms) de la nivelul populatiei.
 Variatia cea mai mare la nivelul unui locus
se evidentiaza in interiorul unei populatii si
nu intre populatii..adevarat/fals?
85% este variatia genetica in interiorul raselor continentale si
numai 15% intre ele.
Concret, pentru un locus dat X in populatia 1 frecventa alelei A
poate fi 40%, iar in populatia 2 poate fi 45%. Adica mica
diferenta nu este informativa.
Dar exista loci informativi: o mare parte a variatiei culorii
tegumentului la doua populatii poate fi anticipata analizand gena
SLC24A5, care codifica o proteina intracelulara membranara
Un SNP, o substitutie, are un efect fenotipic major. O varianta
este aproape fixata in populatia Europei si alta aproape fixata in
cea din Africa.
Altfel spus variatia genetica in cazul acesta este de aproape
100%, (si nu 15%) INTRE POPULATII
 Teoria Out of Africa explica evolutia umana

Hominizii au
aparut si s-au
diversificat in
Africa.
Un
grup a plecat
din Africa si
divergenta a
continuat.
Hominizii s-au
raspandit pe tot
globul.
Toate
populatiile ne-
africane sunt
Image source:
descendentii Wikimedia Commons
acelui grup.
 Diversitatea este de fapt foarte, foarte redusa la om. In principal deoarece
migrarea out of Africa a avut loc recent (aproximativ in urma cu 100.000
de ani +/- cateva zeci de mii de ani, in functie de diversi specialisti) si
deoarece au existat evenimente ecologice majore, care au redus populatia
umana la un numar mic de indivizi. De ex. eruptia vulcanului Toba in urma
cu circa 70.000 de ani, care a racit clima si se presupune ca a determinat
reducerea populatei umane.

Diversitatea genetica umana este de numai 10.000 (graficul urmator) in

ciuda unei populatii globale de aproape 7 miliarde.

"Rasele" nu sunt recunoscute ca entitati biologice.

In 1972 R.C. Lewontin arata, ca diversitatea genetica este mai mare la om

in interiorul unei populatii decat intre populatii cu origine geografica
diferita; totusi in 2003 A.W.F. Edwards contrazicea teoria lui Lewontin (pt
informatii mai multe: Wikipedia Human genetic diversity)

Diversitatea
nucleotidica
autozomala
la diverse
specii
Valorile sunt medii procentuale
ale (pairwise analizate)
diferentelor per pereche de
baze si sunt reprezentate la
scara log10. Fiecare estimare
reprezinta media efectuata prin
analiza pairwise la nivel de
minim 3 loci din regiuni
necodante sau situsuri
sinonime.
Drosophila melanogaster
are o diversitate genetica
mai mare decat homo
sapiens, respectiv o variatie
la fiecare cateva sute de
baze azotate.
Nota! Estimarile sunt valori
medii - variatia genetica
fiind raspandita neuniform
in genom: unele portiuni ale
genomului uman prezinta
variabilitate inalta, pe cand
altele sunt relativ uniforme.
Homo sapiens
 Daca la om 1 din 1000 de baze variaza, la cimpanzei este 1 la fiecare
750 de baze, iar la gorile 1 la 650 de baze.

Deci, cum am vazut anterior, D. melanogaster are o variatie genetica

mult mai mare.

Concluzia este, ca desi noua ne par specii cu variabilitate foarte redusa,

atat musculitele de otet , cat si gorilele ne sunt superioare in ceea ce
priveste diversitatea genetica.

Variatia intre rase de caini este cu mult mai mare decat variatia
identificata intre anumite populatii umane: 27.5% versus 5.4%. Si
invers, gradul de omogenitate genetica este mai mare in cadrul unei
rase canine individuale decat in interiorul unei populatii umane distincte
(94.6% versus 72.5%)Parker et al.
 Professor Svante Paabo (de la
Alte intrebari! Institutul Max Planck de
Antropologie Evolutionista)

Did humans
really mate with Yes!
Neanderthals?

Photo from
Wikimedia Commons
 Au existat doua imperecheri (punctele galbene pe
desen)intre hominizii cu anatomie moderna (liniile
albastre) si neanderthalieni (liniile rosii)

Procentul secventelor similare dovedeste aceste imperecheri.

Cum s-au aflat aceste lucruri?
Mai intai s-au pus bazele tehnicii de secventiere a
ADNului din scheletele gasite de antropologi si
arheologi (echipa profesorului Paabo).
In prezent dispun de secvente de ADN de la 6 oameni
de Neandertal, din care unul dintr-o pestera din Siberia
(Denisova).
Genomul ne-African contine 2-3% alele de la
neandertalieni.
Genomul populatiei din Papua-Noua Guinea si din
Australia contine circa 6% modele comune cu secventa
de ADN izolat din oasele gasite la Denisova dovedind o
a doua incrucisare.
Polimorfismele ADN

1. Polimorfismele unui singur nucleotid (SNPs)RFLP

2. Polimorfismele fragmentelor mai mici de 1000 perechi

de baze (minisateliti, microsateliti,VNTR, indel)

3. Polimorfismele submicroscopice

4. Polimorfismele microscopice (heteromorfismele

heterocromatinei si ale eucromatinei, situsurile fragile)
 Polimorfismele unui singur nucleotid: SNP

SNPs reprezinta forma cea mai frecventa a polimorfismelor ADN.

Prin secventierea genomului uman s-au identificat aprox. 18 milioane
de SNPs (1% din genom), 1 SNP la circa 1.000 de nucleotide, dar
frecventa poate fi mai inalta in anumite regiuni, precum insulele CpG
s.a 1 la 100 sau mai redusa in interiorul unor gene s.a 1 la 2.500 pb.
SNPs neutre sunt folosite ca markeri genetici
SNP inlantuit cu gena Y
In prezent SNPs utilizate pentru:

Localizarea genelor de susceptibilitate in

cazul bolilor multifactoriale (diabet)
folosindu-se studii de dezechilibru al
inlantuirii si de asociere a haplotipurilor

Studii de farmacogenetica

Intelegerea originii si evolutiei speciei

umane(migratia populatiei)
 SNPs au fost identificate prin digestia ADN-ului cu endonucleaze de
restrictie; aceste enzime bacteriene recunosc si sectioneaza ADN-ul
la nivelul unei secvente specifice. In acest caz CCTGAGG. Urmare a
mutatiei punctiforme (SNP) dispare un situs de restrictie, iar
fragmentele de ADN vor fi diferite in cazul lantului normal si
respectiv anormal de globina. RFLP (restriction fragment length
polymorphism) a fost folosit in dg. genotipic indirect.

Fragmentele de
restrictie cu lungimi
variate sunt
evidentiate prin
tehnica Southern blot
dupa hibridarea cu o
proba complementara
Vezi
http://science.howstuffworks.com/dna-
profiling1.htm
 Variatiile identificate in genomul uman
Variatii de secventa- prin modificarea unui singur
nucleotid:
prin substitutie
SNV (single nucleotid variation)< 1% in pop.
SNP >1%
prin insertie/deletie = DIP (deletion-insertion
polymorphism of one base pair)
Variante structurale fragmente de ADN modificate:
Variatiile fragmentelor avand intre 2 1.000 nucleotide
Variatiile submicroscopice ( 1kb cateva Mb)
Variatiile microscopice cromozomiale sau genomice
(heteromorfisme cz., inversii, situsuri fragile, unii cz.
markeri)
Variatiile fragmentelor ADN cu lungime intre 2 1.000 pb:

1. VNTR (variable number tandem repeats) sunt de 2 feluri:

Microsateliti (sau STR=short tandem repeats sau SSR = simple
sequence repeats): repetitii foarte scurte (1-15pb), frecvent
dinucleotidice (CA/TA) sau trinucleotidice, ce formeaza
fragmente de 100pb foarte numeroase, polimorfe (cu circa 10
alele/locus)si cu o distributie uniforma: un microsatelit la
1.000pb

Minisateliti: repetitii de secvente scurte (15-500pb), ce formeaza

fragmente de 1-20 kb, dispersate in structura autozomilor si
ocupand situsuri specifice (peste 1.000 de localizari)

Ambele tipuri utile in medicina legala pentru realizarea profi-

lului genetic individual, specific (identificare sau paternitate)
 Locusul A este o repetitie in tandem GC: 4 alele posibile, cu cate
2,3,4 sau 5 repetitii (A2, A3, A4 si A5).
Locusul B cu motivul AGCT : 2 alele, cu 2 sau 3 repetitii (B2 si B3).
AMPRENTA GENETICA include simultan ambii loci.

Cele 2 persoane
se diferentiaza
prin ambii loci.
AMPRENTELE
GENETICE
includ de obicei
peste 10 loci
polimorfi
http://www.mun.ca/biology/scarr/VNTR_f Individ 2: heterozigot A si B Individ 1: Heterozigot A si homozigot B
ingerprinting.html vezi homework
 Genotipuri hTERT MNS16 A

MNS16A minisateliti ai genei umane pentru telomeraza :

un factor de risc pentru cancerul colorectal

S-au identificat 5 VNTR (2 Scurte si 3 Lungi) in 10

combinatii
Hofer P et al. Carcinogenesis alelice
2011;32:866-871

The Author 2011. Published by Oxford University Press. All rights reserved. For Permissions,
please email: journals.permissions@oup.com
Variatiile fragmentelor ADN cu lungime intre 2
1.000 pb:
1. VNTR
2. INDELS = insertion + deletion
- secventele nucleotidice sunt scurte
- 1/3 din ele sunt intre 200 400 pb si
reflecta polimorfismul secventelor Alu din
genomul uman
- utilizate in studiul evolutiei genomului uman
si pentru intelegerea structurii sale dinamice
Polimorfismele submiscroscopice (1kb
cateva Mb)

1. Variatiile numarului de copii (CNV) reprezinta

principala sursa de variatie genetica intre indivizi
CNP = polimorfismul numarului de copii, cand
CNV au o frecventa peste 1% in populatie

33% din genomul uman

2. Polimorfismul inversiilor sau translocatiilor

3. Polimorfismele genelor ARN necodant

Orice clasificare este
relativa, prin ea incercam
doar sa intelegem putin
mai mult lumea
Incercam sa intuim viitorul presupunand ca intelegem trecutul
Mutatiile ca sursa de
variabilitate
 Clasificarea
1. somatice sau germinale mutatiilor
2. genomice, cromozomiale sau genice

3. AD, AR, X-lincat D, X-lincat R, Y-lincate

4. nucleare sau mitocondriale

5. stabile sau instabile ( = mutatii dinamice)

6. de tip substitutii, deletii, insertii (de nucleotide)

7. missense, nonsense sau frame-shift

8. spontane sau induse (fizic, chimic)

9. silentioase sau vizibile in fenotip

10. punctiforme sau largi (= expansiuni)

11. avantajoase, neutre sau dezavantajoase..etc

Spre deosebire
de cele somatice,
mutatiile
germinale
afecteaza intregul
organism si sunt
ereditare
 Mutatiile genomice: poliploidii si

aneuploidii

Mutatiile cromozomiale = aberatiile cromozomiale

de structura

Mutatiile genice
 Mutatia autozomal dominanta
De ex. la nivelul genei care codifica receptorul 3 al factorului de
crestere a fibroblastelor FGFR3 (fibroblast growth factor
receptor 3)

FGFR3 regleaza negativ cresterea oaselor.

Urmare a splicing-ului alternativ al genei FGFR3 exista mai multe

izoforme ale proteinei ce intervin in procese precum:
o - reglarea cresterii si diviziunii celulare

o - determinarea tipului de celula

o - formarea vaselor sanguine

o - vindecarea ranilor

o - dezvoltarea embrionara
Legarea factorului de crestere fibroblastica (FGF) la
nivelul receptorului stimuleaza activitatea tyrozin-
kinazica a acestuia in celula.
Reactii in cascada in
interiorul celulei
dupa legarea FGF cu
FGFR3
Mutatii ale genei FGFR3 determina activarea exagerata a
receptorului, ceea ce interfera cu osificarea si conduce la
tulburari ale cresterii oaselor, fenomen caracteristic
acondroplaziei.
Aceasta teorie este sustinuta de catre modelul
soarecilor knockout, care nu au receptorul, reglarea
negativa a formarii oaselor fiind deci pierduta.
Soarecele knock-out FGFR3 are oase
excesiv de lungi si vertebre elongate,
respectiv o coada lunga.
a
b
 Mutatia este complet
penetranta (si nu incomplet
penetranta alta clasificare);

in 75-80% din cazuri este

o mutatie de novo 4p 16.3

Cele 2 substitutii punctiforme produc aceeasi modificare:

aminoacidul glicina este inlocuit cu aminoacidul arginina in pozitia
380 (Gly380Arg sau G380R) din structura receptorului. Astazi se
considera ca aceasta modificare suprastimuleaza receptorul, astfel
determinand modificari osoase caracteristice acondroplaziei.
Invatand intelegeti tot mai mult, da?
 Mutatia autozomal recesiva
De ex. gena PAH (fenil-alanin hidroxilaza) are 100 kb, locusul
ei fiind pe cromozomul 12q22q24.1

Gena PAH cuprinde 13 exoni.

Exista cateva sute de mutatii* ce pot determina aparitia bolii.

Datorita acestei heterogenitati alelice, cei mai multi bolnavi sunt

heterozigoti compusi (adica au doua mutatii diferite)
 Fenilcetonuria
Mutatia genei PAH determina incapacitatea enzimei
hepatice fenilalanin-hidroxilaza (PAH) de a metaboliza amino-
acidul fenilalanina si deci de a-l transforma in amino-
acidul tirozina.

Cand activitatea PAH este redusa, fenilalanina se acumuleaza

si este convertita in acidul fenilpiruvic, acidul fenillactic
si feniletilamina (fenilcetone), ce pot fi detectate in urina

(test dg.) (PHE este metabolizata pe calea minora a transaminazelor pana la fenilcetone)
 Deficitul de GLUCOZO-6-FOSFAT
DEHIDROGENAZA (FAVISM) ex de mutatie X-
lincata recesiva
DEFICITUL de G6PD determina o ANEMIE HEMOLITICA cronica

Dupa identificarea bolii si a originii modificarilor pe cromozomul X

in anii 1950 si demonstrarea existentei variantelor electroforetice
ale enzimei in anii 1960, s-a inteles importanta semnificatie
genetica, clinica si biochimica a acestui polimorfism.

Toate mutatiile care determina boala se gasesc la Xq26.

Gena normala a enzimei G6PD are 18.5 kb fiind numita GdB.

Exista 9 bine-cunoscute variante si mutatii ale genei.
 Genes
5Designation of variant Mutation type Subtype Structure change Function change
short name

G6PD-A(+) Gd-A(+) Polymorphism nucleotide AG Asparagine No enzyme defect (variant)

Aspartic acid

G6PD-A(-) Gd-A(-) Substitution nucleotide GA ValineMethionine Lower function

AsparagineAspartic acid

G6PD-Mediterran Gd-Med Substitution nucleotide CT SerinePhenylalanine Favism

G6PD-Canton Gd-Canton Substitution nucleotide GT ArginineLeucine

G6PD-Chatham Gd-Chatham Substitution nucleotide GA AlanineThreonine

G6PD-Cosenza Gd-Cosenza Substitution nucleotide GA ArginineProline

G6PD-Mahidol Gd-Mahidol Substitution nucleotide GA GlycineSerine

G6PD-Orissa Gd-Orissa Substitution nucleotide AlanineGlycine

G6PD-Asahi Gd-Asahi Substitution nucleotide AG AsparagineAspartic acid

(several) ValineMethionine
GA

Variantele alelice si mutatiile cauzatoare (de tip substitutii punctiforme)

GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDROGENAZA

Variante diferite ale enzimei sunt gasite in Africa, Asia si zona

mediteraniana

Dar, de ce ar fi mutatia anormala GdB- sau Gdm mai frecventa in

aceste populatii?

Heterozigotii au avut avantaj selectiv vis-a-vis de malarie in

populatiile din aceste regiuni

Alela mediteraniana acorda rezistenta la malarie, caci parazitul nu

se poate multiplica in celule cu deficit de glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza.

Astfel, alela bolii confera un avantaj adaptiv ( sau intrinsec

genetic) protejand impotriva malariei.
Mutatii dinamice (instabile)

Are loc o amplificare a numarului de

nucleotide in gametogeneza (spre deosebire de

mutatiile stabile!)

Ex: Coreea Huntington si sindromul X-

fragil
Gena Huntingtin (HTT), numita si gena HD
(Huntington disease este localizata pe bratul scurt
al cromozomului 4 (4p16.3).
 Boala Huntington (HD)
Este cauzata de repetitia unei expansiuni anormale
trinucleotidice (CAG)

In mod normal repetitia CAG trebuie sa fie intre 7

si 35 de repetitii

Gena HTT codifica proteina huntingtina si daca este

anormala ea contine o expansiune poliglutaminica

Huntingtina este prezenta in numeroase tesuturi;

nivelurile cele mai ridicate se gasesc intracerebral;
 Gravitatea bolii corelata cu numarul de repetitii
trinucleotidice

Numar de Clasificare Statusul bolii

repetitii
<27 Normal Neafectat

2735 Intermediar Neafectat

3639 Penetranta +/- Afectat

Redusa
>39 Penetranta Afectat
totala/completa
Nu exista un algoritm precis cu privire la momentul instalarii bolii
si gravitatea sa.
 Testare moleculara pentru HD
Persoanele care au pe cineva bolnav in familie si doresc sa stie,
daca au mostenit gena bolii, pot cere realizarea unui
diagnostic molecular. Bineinteles ca, daca sunt purtatoare ale
genei mutante HTT nu se va putea preciza momentul in care
vor debuta simptomele. Desi nu exista inca un tratament
curativ, testarea genetica poate fi de ajutor persoanelor la
risc in vederea luarii unor decizii privind viitorul lor. Totusi
majoritatea decid sa nu faca acest test!

Analiza ADN a bolii Huntington.

Fiecare coloana arata ADN -ul
altei persoane:
2 benzi in zona normala (N)
apartin celor neafectati.
O banda in zona H arata o
persoana care va putea deveni
bolnava de HD (heterozigot).
Department of Neurogenetics, Institute of
Neurology, London

1 2 3 4 5 6 7
 Sindromul X- fragil
Se datoreaz unei mutaii dinamice

In gametogeneza materna (cu precadere) are loc amplificarea.

Denumirea este data de faptul ca initial, prin analiza citogenetica

cromozomul X parea sa prezinte o ruptura la nivelul telomerului
bratului q, adica s-a presupus existenta la acest nivel a unui
situs fragil (zona cz. cu rupturi frecvente)

Astazi, se stie ca, aspectul citogenetic este datorat multiplicarii

excesive a codonului CGG la nivelul promotorului genei FMR1
(Fragile X Mental Retardation)

La baieii cu o astfel de amplificare, unde codonul CGG este deci

supranumerar, apare un retard psihomotor grav.

Sindromul X-fragil este cea mai cunoscuta cauza de autism

 Interpretare: I1 prezinta premutatia (pe singurul sau cz. X), pe care fiica
sa, II2, o mosteneste de aceeasi marime;II2 are 2 cz. X deci unul cu
premutatia de la tata si unul cu gena FMR1 normala, mostenit de la
mama, care nu mai este reprezentata in arborele genealogic; III1 are
mutatia completa, adica sd. X-fragil, amprenta ADNului sau aproape ca
nu s-a deplasat de la punctul de start. II1 are un cz. X cu gena normala
agaroza.
mai greu se va deplasa in gelul de
fragmentul de ADN este mai mare, cu atat
migreaza de la minus la +; cu cat
In analiza Southern blot alaturata ADNul
 Numarul de repetitii ale Situs fragil
codonului detectabil Inteligenta Descendenti
(CGG) (citogenetic)

Barbati cu 50-200 repetitii Nu Normala Fete purtatoare (PM)

(premutatie =PM) (barbat purtator) Baieti normali (fara PM)

Barbati cu 200-2000 repetitii Da Retard moderat Fete purtatoare (M)

(mutatie completa=M) pana la sever Baieti normali (fara PM)

Femei cu 50-200 repetiii Nu Normala Baieti bolnavi (M)

(premutatie) Fete normale (fara PM)
sau purtatoare (PM)

Femei cu 200-2000 repetiii Da De la normal Baieti bolnavi (M)

(mutatie completa) retard moderat Fete normale (fara PM)
sau cu M
Dupa mecanismul de
formare exista trei tipuri de
mutatii.

Gasiti diferenta
intre tranzitii si
transversii?
 Dupa efectul pe
care il are o
mutatie poate fi:

Mutatie silentioasa

+/- silentioasa

Mutatie cu exprimare
in fenotip (zgomotoasa)
 Dupa efectul pe care il au mutatiile se mai
pot clasifica in:
Mutatii misens: o substitutie punctiforma determina
inlocuirea aminoacidului cu altul, pastrandu-se/nu
functia proteinei/enzimei

Mutatii nonsens, cauzate de aparitia unui codon stop

prematur, nu sunt silentioase

Mutatii frameshift, cauzate de insertia sau deletia:

- unei baze azotate sau
- mai multor baze azotate, dar obligatoriu un numar
diferit de multiplu de 3
MUCOVISCIDOZA

Este cauzata de:

mutatii nonsens si

mutatii cu sens gresit (engl. missense),

deletii si

mutatii ce modifica matisarea (splicing-ul)

ARN-ului
Heterogenitatea alelica in mucoviscidoza (fibroza chistica)
 Gena ABCC7 determina sinteza unei forme
anormale de proteina CFTR ( = cystic fibrosis
transmembrane conductance regulator), care
actioneaza ca un canal de clor la nivelul
polului apical al celulelor epiteliale
Proteina CFTR a fost identificata in celulele din :
- plamani, - glandele sudoripare ,
- ficat, - si tractul genitourinar
-pancreas.
Proteina CFTR (wikipedia)
 vs
Gena
este
numita
tot
CFTR

http://nature.ca/genome/03/d/10/03d_11_e.cfm
 Mucoviscidoza
Cand proteina CFTR este anormal
sintetizata datorita unei mutatii, celulele epiteliale nu mai
pot regla modul in care clorul strabate membranele
celulare

Heterogenitate alelica
Gena normala ABCC7 de peste 2 105 pb are 27 exoni
 Mucoviscidoza

Exonii sunt supusi unei matisari alternative in

cazul prezentei unei mutatii (3 izoforme sunt mai
frecvente); astfel pot lipsi: exonul 3 sau exonii 2 si 3
(http://hmg.oxfordjournals.org/content/3/7/1141)

Pentru gena normala ARNm = 6129 pb, din care

4443 pb codifica 1480 aminoacizi ai proteinei
transmembranare ce regleaza activitatea canalelor
de clor
(http://www.uniprot.org/uniprot/P13569)
Peste 66% dintre bolnavi au mutatia F508, adica o
deletie de 3pb, ce are drept urmare disparitia a.a.
fenilalanina din pozitia 508 a CFTR
Activarea canalului de clor este un proces complex!
HETEROGENITATE ALELICA
ANALIZE
MOLECULARE

A. Relatia dintre gena si un

RFLP-lincat , KM.19, de pe
cz. 7. + alela KM.19
prezenta , iar alela absenta
la nivelul situsului de
restrictie

B. Diagnosticul bolii
utilizand RFLP-ul KM.19 in
ADN amplificat prin PCR .
Dupa PCR, ADN a fost
supus digestiei enzimatice
cu Pst I si s-a efectuat
electroforeza.
http://www.glowm.com/?p=glowm.cml/section_view&articleid=344
 Analiza ADN cu sonde oligonucleotidice specifice
unei alele (ASO)
Sonde monocatenare
specifice:
1. ADN normal,
fara mutatia
- F508

2. ADN cu mutatia
F508 9 pacienti cu mucoviscidoza;
ADN-ul genomic nefractionat imobilizat pe o membrana de
nitroceluloza va hibrida cu sonda;
-htz: 1,7,9 heteroduplexul tinta sonda este evidentiat in cele 9 cazuri
-hz: 2,3,4,5,8 prin autoradiografie
Ce se intampla? Nu uitati: b. autoz.rec <== se manifesta doar la homozigotii recesivi
Deci la Htz trebuie sa mai fie alta mutatie prezenta pt a fi bolnavi!
Iar pacientul 6 are 2 mutatii diferite de F508
(http://www.glowm.com/?p=glowm.cml/section_view&articleid=344 )
 Clasificarea mutatiilor ce produc mucoviscidoza

Conform bazei de date canadiene (Cystic Fibrosis Mutation

Database) peste 1.800 mutatii ale genei CFTR au fost
descrise din 1989, cand a fost descoperita.
Traditional, mutatiile CFTR sunt impartite in 6 clase pe baza
efectului probabil:
Clasa I produc o proteina nefunctionala
Clasa II determina o procesare defectuoasa a proteinei (ex.
Deletia F508)
Clasa III produc o reglare defectuoasa a canalului
Clasa IV determina o conductanta deficitara la nivelul
canalului
Clasa V se caracterizeza prin splicing anormal.
Clasa VI sunt mutatii cu efecte necunoscute.
http://www.cftr.info/about-cf/role-of-ctfr-in-cf/cftr-mutations/the-six-classes-of-cftr-defects/
Dupa localizare mutatiile pot fi:

Nucleare toate tipurile discutate

anterior si care actioneaza la nivelul
ADNului din nucleu

Mitocondriale ce afecteaza ADNul

mitocondrial
 Ovocitul primar uman contine in jur de 100.000 de
mitocondrii, dar pierde majoritatea in decursul maturarii.

Astfel ca in ovul sunt intre 10 si 100 de mitocondrii.

In timpul diviziunii zigotului numarul lor creste pana la

aproape 10.000/ celula.

Reducerea drastica a mitocondriilor in ovul poarta

denumirea de "bottleneck".

Daca o mutatie este inclusa in cele 10 100 de mitocondrii

din ovul, atunci exista riscul ca ea sa fie regasita in celulele
embrionare.
Dupa diviziunea celulara mitocondriile sunt distribuite la intamplare in celulele
fiice, astfel incat doar si numai pe baza de sansa celulele pot primi/mosteni mai
multe sau mai putine (chiar 0) mitocondrii cu ADN mutant.
S

Cazurile sporadice de
boli mitoocondriale au
drept cauza o noua
mutatie mitocondriala

Noua mutatie poate fi prezenta in cateva celule, dar daca se gaseste si intr-un ovocit I,
va putea fi transmisa la descendenti. Astfel, o mama (aparent) sanatoasa poate
transmite mitocondrii cu ADN mutant in numar mai mare decat in celulele sale,
datorita efectului bottle-neck, respectiv mitocondriile cu mutatii pot fi
disproportional incluse in ovul comparativ cu alte celule.
Apoi, aceste mitocondrii cu ADN mutant se pot multiplica si ca urmare pot avea o
frecventa mai mare printre cele zeci de mii de mitocondrii intalnite intr-un caz
sporadic (rar, intamplator).
Heteroplasmia descrie situatia in
care o celula contine atat ADNmt
normal cat si cu mutatii.
Homeoplasmia descrie uniformitatea
ADNmt (normal sau cu mutatii) in
celule.

Heteroplasmie

Homeoplasmie
 Tesuturile bogate in mitocondrii cu mutatii produc mai putin ATP.
Daca tesutul (de ex. nervos, muscular, renal) consuma multa energie
persoana avand ADNmt mutant va deveni bolnava, atunci cand
mutatiile depasesc pragul pana la care organismul se poate adapta.

Pedigree-ul ilustreaza atat baieti cat si fete bolnave, iar boala se

mosteneste doar de la mama (TRANSMITERE MATROCLINA).
 Transmiterea mutatiilor mitocondriale este exclusiv
materna.

Spermatozoidul contribuie numai cu nucleul sau

(pronucleu).

Exista mai multe explicatii posibile ale acestui fenomen:

- diluarea mitocondriilor paterne printre numeroasele

mitocondrii ale ovulului

- prezenta mitocondriilor paterne doar in piesa

intermediara si deci pierdera lor in urma fertilizarii

- descompunerea activa a mitocondriilor paterne

 Ereditatea matroclina

Deci, mitocondriile
spermatozoidului (in
galben pe desen) sunt
de obicei distruse in
ovul imediat dupa
fertilizare.
 Analizele au fost facute pe
mitocondrii din
B = sange
M = muschi
SF = fibroblaste din piele

Cele 4 exemple arata procentul mutatiilor mitocondriale de tip T8993C (o substitutie puncti-
forma). Manifestarea fenotipica anormala (boala) apare atunci cand mutatiile depasesc un
anumit prag (peste 90%). Multe persoane sunt purtatoare ale mutatiei analizate, dar sunt
sanatoase.

http://www.nature.com/pr/journal/v39/n5/full/pr19962547a.html