Cancerul bronhopulmonar

Factorii
• Carcinogenii chimici:
– Tabagismul: Aproximativ 87% din cazurile de cancer
pulmonar sunt legate de fumat. Chiar expunerea la
fumul de tutun secundar.
– Poluarea atmosferică, poluarea profesională etc.:
Azbest, arsenic, beriliu, hidrocarburi aromate,nichel,
crom, siliciu, formaldehide, fibresintetice.
• Carcinogenii radioactivi: radiatii gamma si raze X.
• Factori genetici
• Factori alimentari
• Infectii pulmonare cronice (tbc pulmonar,BPOC).
 Clasificare:
• Non small cell carcinoma (NSCLC = carcinomul
fără celule mici), care cuprinde:
– carcinomul scuamos -> din celulele ciliate ale
epiteliului bronşic ca urmare a iritaţiei locale şi a
efectelor carcinogenice ale fumului de ţigară.
(carcinom epidermoid)
– Adenocarcinomul -> din epiteliile de acoperire ale
bronhiilor mici sau din glandele mucoasei bronşice
şi bronhiolare incluse în zone de fibroză sau cicatrici
vechi;
– carcinomul cu celule mari -> se găseşte în glandele
mucoasei bronşice, mai ales din bronhiile
periferice. Carcinomul cu celule mari apare sub
forma unei mase mari, necrotice, cel mai frecvent
periferică, invadând pleura şi structurile vecine. Se
localizează central sau mai frecvent periferic. Are
dimensiuni mari şi format polilobat

• Small cell carcinoma (SCLC = carcinomul cu

celule mici).
• În România, pe locul întâi se situează, deocamdată,
– carcinomul epidermoid (45%),
– adenocarcinom (25%),
– carcinomul cu celule mari (10%)
– carcinoamele cu celule mici (20%).

• Manifestările clinice ale cancerului bronhopulmonar

sunt de o mare diversitate în raport cu forma anatomo-
clinică, tipul histologic şi stadiul bolii.
– Unii pacienţi prezintă o leziune asimptomatică care este
descoperită accidental la radiografia toracică,
– însă cele mai multe cancere sunt diagnosticate datorită
dezvoltării unui semn sau simptom nou sau înrăutăţirii
simptomatologiei existente.
 Tablou clinic
• Semne funcţionale respiratorii (semne
date de tumoră):
– Tusea: unul dintre simptomele cele mai
constante, este seacă, rebelă la tratament;
– Hemoptizia
– Dispneea sau respiraţia dificilă (apare
tardiv)
– Durerea toracică (apare de asemenea
tardiv)
– Episoade infecţioase recidivante bronşitice
sau pneumonii
– Wheezing.
• Semne date de extensia loco-regională:
– Disfonie
– Disfagie
– Pleurezie sau apă la plămâni, care se reface rapid
după puncţie evacuatorie;
– Tulburări de ritm cardiac şi pericardită, prin
extensia la inimă.
 Alte semne
• Semne date de metastaze:
– Potenţialul metastazant al cancerului bronho-pulmonar este crescut.
– În medie, 60-70% dintre pacienţi au metastaze la prezentare.
– Cele mai frecvente organe în care metastazează cancerul bronho-
pulmonar sunt: sistemul osos, ficatul, creierul, glandele suprarenale,
măduva osoasă, ganglionii.
• Sindroamele paraneoplazice apar datorită secreţiei de către tumoră
a unor hormoni sau peptide:
– Evoluţia acestor sindroame este legată de cea a tumorii: pot precede
manifestările respiratorii ale cancerului pulmonar, dispar după rezecţia
tumorală şi reapar în caz de recidivă sau metastazare.

• Alterarea stării generale: lipsa poftei de mâncare, dezgust faţă de

tutun, febră etc.
 Examene paraclinice:
• Radiografii toracice,
• Tomografii computerizate (CT),
• Bronhoscopii,
• Examene din spută pentru celule canceroase,
• Biopsii din fragmente din bronşii,
• Echografii,
• Analize de laborator etc.
 Bronhoscopia
• Constă în vizualizarea directă a
arborelui traheobronşic cu ajutorul
bronhoscopului rigid sau flexibil.
• Fibrobronhoscopia constituie cea mai
utilă investigaţie diagnostică la
cazurile cu suspiciune de cancer
bronhopulmonar deoarece permite:
1. detectarea leziunilor preneoplazice
(displazia), neoplazice precoce
(carcinom in situ şi carcinom
microinvaziv);
2. stabilirea tipului histopatologic;
3. stadializarea TNM;
4. evaluarea extensiei şi operabilităţii
cazului.
 Examenul citologic al sputei
• Este o metodă excelentă în diagnosticul CBP.
• Această metodă se bazează pe capacitatea de
exfoliere celulară de la nivelul tumorii bronşice
şi pe identificarea celulelor maligne în spută
sau lichidul de spălătură bronşică, după
fixarea şi colorarea preparatului.
 Stadializare
Pentru a evalua operabilitatea cancerului
bronho-pulmonar, pentru a stabili un
prognostic şi pentru a compara eficacitatea
diferitelor protocoale terapeutice, se
utilizează un sistem de codificare a
extensiei cancerului, denumit TNM :
• T - tumoră,
• N - ganglioni,
• M - metastaze.

Această stadializare se poate face numai

prin aportul coroborat al datelor oferite de
investigaţii specifice.
 Prognosticul
• Este mediocru, din cauza:
– absenţei unei depistări precoce eficiente (insuficienţa
depistărilor radiologice şi citologice) pe de o parte,
– iar pe de altă parte, din cauza evoluţiei rapid metastatice a
acestui cancer.
 Tratamentul cancerului bronho-
pulmonar
Tratamentul chirurgical :
• singurul tratament care aduce o speranţă de vindecare,
• însă numai unu din cinci bolnavi poate beneficia de ea.

Chimioterapia
• Reacţiile adverse sunt numeroase şi adesea severe.

Radioterapia
• constă în iradierea patului tumoral şi a ganglionilor.
 Tratamentele cu scop paliativ
Au o importanţă capitală în cursul evoluţiei acestui cancer. Ele
includ două categorii de intervenţii:
• Specifice:
– dezobstrucţia bronşică prin laser,
– evacuarea apei din pleură,
– tratamentul specific al metastazelor osoase (radioterapie
antalgică, prevenirea fracturilor patologice).
• Nespecifice:
– Tratamentul suprainfecţiilor,
– prevenirea şi tratamentul reacţiilor adverse medicamentoase,
– prevenirea / atenuarea răsunetului psihologic al cancerului,
– prevenirea tulburărilor de somn, tratamentul durerii.
Cancerul esofagian
Cancerul esofagian este o tumoare
malignă care se formează în stratul
superficial si pe măsură ce crește se
întinde spre straturile din grosimea
esofagului.
Cele mai frecvente tipuri de cancer
esofagian sunt numite dupa tipul
de celule care devin maligne: Carcinom scuamos
• Carcinomul scuamos (60%):
cancerul care apare in celulele
scuamoase, celulele subtiri, plate
care tapeteaza esofagul;
• Adenocarcinomul (40%): apare
în celulele glandulare (secretorii),
care produc și elibereaza mucus.
adenocarcinom
- localizarea cea mai frecventa este în 1/3
inferioara (>50%) si doar 20% în 1/3 superioara;
- macroscopic: cea mai frecventa forma este
ulcero-vegetanta;
 Factori de risc pentru carcinom
scuamos:
• fumatul
• consumul de alcool
• Antecedente cancer ORL
Stari patologice care predispun la aparitia
adenocarcinomului esofagian:
• Reflux gastro-esofagian
• esofagul Barrett (afecțiune în care celulele
care tapetează partea inferioara a esofagului
s-au modificat sau au fost înlocuite de celule
de tip gastric sau intestinal, care pot duce la
adenocarcinom)
• megaesofagul
• diverticulii esofagieni
• stenozele postcaustice
• stenozele peptice.
 Alte conditii:
• consum de lichide excesiv de fierbinti (ceai),
• expunerea la radiatii ionizante,
• agenti infectiosi (Papiloma-virus),
• factori genetici.
 Simptome:
Simptomul cel mai important este disfagia:
• apare precoce.
• este descrisa diferit de bolnav; „nu trece mancarea", „nod in gat", „se opreste ceva in
piept";
• poate sa apară brusc sau progresiv,
• poate sa fie ușoară sau pronunțată.
Ulterior se instalează:
• durerea retrosternala,
• regurgitarea,
• eructațiile,
• vărsăturile.
Într-un stadiu mai avansat apare:
• voce răgușită (disfonie),
• Tuse la deglutitie (cale falsa),
• hematemeza,
• melena.
Un alt simptom important este pierderea în greutate
 Identificarea extinderii:
• Dureri mediastinale = invazie
• Hepatomegalie
• Carcinomatoza (diseminarea locală/regională a
neoplaziilor digestive, ginecologice sau a altor
forme de cancer): se poate identifica la tuseu
rectal
• Ganglionul Troisier

Carcinomatoza peritoneala

Ganglionul Troisier
 Diagnostic:
• în principal endoscopic,
cu posibilitatea prelevarii
si de biopsii.
• Se poate folosi si
radiologia (bariu pasaj),
util în caz de stenoze
esofagiene nepasabile
endoscopic.
• Ecoendoscopia (EUS) este necesara si utila,
pentru stadializarea preoperatorie, la fel si
tomografia computerizata (CT).
 Stadii
• Stadializarea este procesul prin care se
cuantifica gradul de extindere al celulelor
maligne in esofag si in alte organe.
• Este important de stiut stadiul bolii pentru a
planifica tratamentul.
• Un cancer esofagian progreseaza din stadiul 0
in stadiul IV, celulele maligne crescand prin
straturile peretelui esofagian si afectand
nodulii limfatici sau alte organe.
 Evolutie si complicatii:
• Evolutia: este rapida, cu prognostic rezervat si
o supravietuire la 5 ani de doar 5%.
• Complicatiile înrautatesc prognosticul bolii:
– pneumonia de aspiratie,
– fistule eso-bronsice,
– perforatii,
– hemoragii.
 Tratament:
• Tumora superficiala: mucosectomie
• Tumora la nivelul esofagului cervical: exclusiv
Radio-chimioterapie
• Tumora la nivelul esofagului toracic:
– Stadiul II (invadeaza toate straturile esofagului dar nu
ajunge la structurile adiacente): esofagectomie uneori
precedata de chimioterapie
– Stadiul III (ajunge in structurile adiacente):
Scuamos: exclusiv: Radiochimioterapie
Adenocarcinom: esofagectomie uneori precedata de
chimio- sau radiochimioterapie
• Daca metastaza: NUMAI chimioterapie
• Daca tumora nerezecabila cauzatoare de
disfagie: proteza, chimio-, radiochimioterapie