Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE PROSTATA
ADK de prostata
Adenocarcinomul de prostată
reprezintă o tumoră malignă epitelială
localizată la nivelul epiteliului acinilor
glandulari prostatici, cu dezvoltare în
general în glanda periferică (prostată
caudală) şi mai rar în cea centrală
(cranială).
Cel mai frecvent cancer al aparatului
urinar si genital masculin
Suspiciune clinica in urma tuseului
rectal – zona dura sau zona moale
inconjurata de crater dur.
Etiologie
Factori genetici
– incidenta crescuta a ADK in unele familii
– posibila predispozitie genetica
– mai frecvent la rasa neagra si mai rar la
cea galbena
Factori fizici
– caldura, frigul, radiatiile
– dificil de afirmat
Etiologie
Factori chimici
– cadmiul inlocuieste zincul in
metabolismul steroidian si functia
celulelor prostatice determinand cresterea
incidentei ADK
– substante chimice din industria textila,
pielarie, ingrasaminte chimice
Factori alimentari
– Aportul bogat in lipide altereaza
metabolismele colesterolic si steroidic
– Vitaminele A si C au rol protector
(incidenta scazuta in Asia)
Etiologie
Factori hormonali
– dezechilibre hormonale
– excesul de hormoni androgeni – factor
cocarcinogen
– dezvoltare accelerata a ADK in cazul
administrarii de testosteron
Virusuri
– Pot fi implicate
Clasificare histopatologica
In functie de structura celulara:
Adenocarcinoame:
– Cu acini mari
– Cu acini mici
– Cribriforme
– Trabeculare
Carcinoame cu celule tranzitionale
Carcinoame epidermoide
Carcinoame mucoide
Carcinoame nediferentiate
Clasificare histopatologica
Cea mai mare parte sunt adenocarcinoame
Doar 3% sunt de natura sarcomatoasa
Poate exista un mozaic histopatologic
PIN – neoplazia prostatica intraepiteliala –
defineste modificarile arhitecturale si
etiologice premaligne. Caracterizata prin
proliferarea si anaplazia celulelor ce
captusesc acinii si ductele prostatice.
Clasificare TNM
M – Metastaze la distanta
M0 – Nu exista metastaze la distanta
M1 – Metastaze la distanta
Gradingul histologic
Gx – Gradul de diferentiere nu
poate fi apreciat
G1 – Bine diferentiat (anaplazie
usoara)
G2 – Moderat diferentiat
(anaplazie moderata)
G3-4 – Slab diferentiat sau
nediferentiat (anaplazie marcata)
Sistemul Gleason
Gradul Gleason – pattern-ul tumoral
(aspectul histologic predominant).
Valori de la 1 la 5
Scorul Gleason – sumarea pattern-ului
tumoral predominant cu cel secundar.
Valori de la 2 la 10
Importanta prognostica:
– 2 – 4: Evolutie blanda
– 5 – 7: Evolutie agresiva, frecventa
progresie locala si metastazare
– > 7: Recidiva si/sau metastazare intre 65 si
96% din cazuri
Grad Gleason 1
Manifestari generale
Manifestari locale
Manifestari clinice generale
Datorate bolii neoplazice
Astenie, adinamie, scadere ponderala,
inapetenta
Sindrom consumptiv, insomnie,
iritabilitate
Durere vertebrala (metastaze osoase)
Icter obstructiv (metastaze hepatice)
Cefalee, tulburari neurologice si de
echilibru, migrene (metastaze cerebrale)
Semne clinice de insuficienta renala
cronica (in obstructia caii urinare
superioare)
Manifestari clinice locale
De cauza mecanica – obstructive
Apar cel mai frecvent tardiv datorita
localizarii periferice a tumorii
Tulburarile de mictiune – evolutie lenta,
continua si progresiva
Evolutia continua si progresiva determina
succesiv:
– Retentie incompleta fara distensie vezicala
– Retentie incompleta cu distensie vezicala
– Retentie completa
– Falsa incontineta urinara (mictiuni prin prea
plin)
Diagnostic clinic
Tuseu rectal
Nodul de dimensiuni variabile, consistenta dura,
situat periferic, spre portiunea caudala, la nivelul
unui lob sau ambilor lobi prostatici, inconjurat de
tesut prostatic normal, elastic sau ferm
(adenomatos)
Carcinomatoza prostato-pelvina – tumora
voluminoasa, dura, prostato-pelvina, fixata uni- sau
bilateral la peretii pelvisului, neregulata, uneori
dureroasa prin prinderea filetelor nervoase.
Forme geodice – zone moi, depresibile, inconjurate
de tesut normal sau adenomatos (confuzie cu
abcesul prostatic)
Invazia veziculelor seminale – leziune “in cap de
taur” prin palparea veziculelor seminale
Forme clinice
Asimptomatica
Disurica
Piurica
Hematurica
Anemica
Dureroasa
Subocluziva
Metastatica (cu fracturi osoase, forme
respiratorii, circulatorii, icterice,
neurologice)
Diagnostic paraclinic
Ecografie endorectala
Ecografie abdominala
RRVS
UIV
Rx pulmonar
Limfografie si limfoscintigrafie
Scintigrafie osoasa
Explorari imagistice
Ecografie endorectala
Metoda imagistica de electie in
evaluarea ADK
Metoda de screening in depistarea
ADK
Frecvent – leziune hipoecogena
Utila in aprecierea extensiei
extracapsulare si monitorizarea
raspunsului la tratamentul hormonal
Ecografia abdominala
Rasunetul asupra aparatului urinar
superior
Eventuale metastaze hepatice
Ecografie endorectala
Radiografia pulmonara
Metastaze pulmonare sua osoase
costale
Limfografia si limfoscintigrafia
Putin utilizate
Invazie ganglionara
Explorari imagistice
Scintigrafia osoasa
Evidentiaza prezenta metastazelor cu
cel putin 6 luni inainte de aparitia
modificarilor radiologice, permitand
diagnosticul precoce al acestora
Diagnosticul de certitudine ramane cel
radiologic
Metastazele osoase pot fi:
– Osteoblastice (80% din cazuri) – determina
cresterea fosfatazelor alcaline
– Osteoclastice (5%) – determina cresterea
fosfatazelor acide
– Mixte (15%) – determina cresterea valorilor
ambelor fosfataze
Scintigrafia osoasa
CT si RMN
Evaluarea extensiei locale,
invaziei ganglionare si depistarea
eventualelor metastaze.
Tomografia computerizata
1. Deprivare androgenica
2. Antiprolactine
3. Antiestrogeni
4. Antagonisti ai factorilor de crestere
5. ACTH
6. Parathormon
7. Analogi de somatostatina
Tratament endocrin
1. Deprivare androgenica
Orhidectomia bilaterala
– Inlatura 90% din testosteronul circulant
– Greu acceptata de bolnav
– Ramane 10% din testosteron (suprarenala) ce necesita
tratament complementar
Castrare chimica
– Analogi de LH-RH (LH-RH = neurohormoni secretati de
hipotalamus ce stimuleaza secretia de LH si FSH)
– Crestere initiala importanta (3-5 zile) a testosteronului
urmata de reducerea la valori similare orhidectomiei la 21
– 28 zile
– Castrare reversibila
– Buserelina, Goserelina, Leuprolid, Decapeptid, etc.
Tratament endocrin
1. Deprivare androgenica
Antiandrogeni
– Blocheaza receptorii steroizi citoplasmatici ai celulelor
neoplazice prostatice
– Ciproteron acetat (Androcur), Flutamida, Nilutamida,
Bicalutamida
Estrogenoterapie
– Realizeaza blocarea secretiei de LH si FSH, scazand secretia
de testosteron
– Efect direct asupra celulelor neoplazice prostatice
– Dietilstilbestrol, Clorotrianisen , Estradurin, Estracit
– Efecte adverse: toxicitate cardiovasculara, ginecomastie,
afectarea raspunsului imun, toxicitate hepatica
Radioterapia
1. Externa
Pe campuri multiple (prostatic, ganglionar,
paraaortic)
2. Interstitiala (Brahiterapie)
– Izotopi: Aur 198, Iod 125, Iridiu 192 (cel mai
valoros)
Complicatii
– Gastrointestinale (anorectite, colite,
rectoragii)
– Genitourinare (cistite, disurie, tenesme
vezicale)
– Generale (hematologice sau imunologice)
Chimioterapia
In forme avansate
Eficienta redusa
– Mitomicina C, 5 Fluorouracil,
Ciclofosfamida, Doxorubicina,
Cisplatin, Epirubicina
Optiuni terapeutice functie de
stadiu
pT1a-c
– Prostatectomie radicala
– Supraveghere (risc de progresie tumorala)
– Tratament complementar (hormono- sau
radioterapie)
pT2a-c N0
– Prostatectomie radicala (standard)
– Alternative (radio- sau hormonoterapie)
pT2a-c N+
– Radioterapie
– Hormonoterapie =/- Radioterapie
– Chimioterapie (cazurile cu tendinta la invazie)
– Prostatectomie cu limfodisectie (controversata)
Optiuni terapeutice functie de
stadiu
pT3 si pT4
– Hormonoterapie
– Radioterapie
– Chimioterapie
– Tratament chirurgical (dezobstructie,
derivatie urinara)