Educaţia în Roma Antică

 Educaţia copiilor în Roma antică era orientată în sens

practic şi în acela de a-i forma în spiritul integrării lor
în viata colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să-
şi exercite şi drepturile şi datoriile.
 Educaţia în Roma Antică
 Şcoala primară – la care băieţii şi fetele învăţau
împreună – începea la vârsta de 7 ani. În aer liber sau
în localuri de ocazie, sărăcăcioase, mizere chiar, în
mijlocul zgomotului asurzitor al străzii, copiii învăţau
să scrie, să citească şi să socotească, să repete pe de
rost şi să recite texte literare.
 Familiile bogate nu îşi trimiteau copiii la şcoala
populară a unui ludi magister, ci îi încredinţau unui
pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instruiţi ai
casei.
Educaţia în Roma Antică
 Educaţia în Roma Antică
 Cu un bagaj minim de noţiuni practice elementare, un
număr restrâns de copii treceau – la vârsta de 12 ani –
la „şcoala de gramatică”.
 Elevii făceau exerciţii de lectură cu voce tare, recitau, li
se dădeau lecţii de dicţie, învăţau figurile de stil; şi
numai accidental, în legătură cu textele literare
analizate, căpătau şi câteva noţiuni vagi de istorie
generală, de geografie şi mitologie, de matematică,
astronomie şi muzică.
 Educaţia în Roma Antică
 Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile înstărite
puteau continua studiile la şcoala, de grad superior, de
retorică. Această şcoală era indispensabilă pentru o
carieră politică.
 Sărbătorile şi tradiţile romane
• Sarbatorile la romani au un caracter religios, fiind
organizate in cinstea unui zeu cu ocazia unor sacrificii
religioase.
 Sarbatorile publice sunt impartite in:
 conciptivae- in general, aveau legatura cu viata agrara
si aveau date mobile
 stativae- sunt in numar de 61 pe an si sunt inscrise in
calendar la date fixe(exemplele: calendele din martie,
iunie, octombrie, idele lui Jupiter, nonele din iulie,etc)
 imperativae- sunt organizate in urma unei intamplari
neprevazute (ex: un miracol: o ploaie de pietre
impunea rugcaciuni spuse timp de 9 zile)
 Sărbătorile şi tradiţile romane
 Sarbatorile nu se faceau in zilele pare (exceptie fac
doar Refugium – 24 februarie si Eccuria- 14 martie) si
nu se organizau imediat una dupa alta.
 Sarbatorile private erau organizate la nastere,majorat,
casatorie sau inmormantare, dar si de grupuri de
oameni ce au aceleasi preocupari sau ocupatii.
 Sarbatorile cele mai importante erau:
 Saturnalia
 25 decembrie
 o sarbatoare in onoarea zeului roman Saturn
 In calendarele romane, ziua de 25 decembrie era
indicata drept ziua nasterii Soarelui.
Saturnalia
 Compitalia

 In religia romana, Compitalia a fost un festival

sarbatorit o data pe an (3-5 ianuarie) in onoarea lui
Lares Compilates si zeitatilor locale.
 In timpul celebrarii festivalului, fiecare familie punea
statuia cu zeita Mania la usa casei lor.
Compitalia
 Agonalia
 a fost o sarbatoare arhaica obscura celebrata in Roma
antica de mai multe ori pe an, in onoarea diferitelor
divinitati.
 Aceasta ii era atribuita lui Numa Pompilius.
 Parentalia
 In Roma antica, Parentalia era un festival care dura 9
zile (13-21 februarie) tinut in onoarea stramosilor.
Influenţa calendarului roman asupra
calendarului popular al românilor
• Sfarsitul lunii ianuarie aduce in Calendarul Popular al ro-
manilor un important ciclu de zile festive inchinat lupilor,
cunoscut sub numele de Filipii de Iarna
• ”La romani au fost niste zei de casa numiti Penates, care se
ingrijau de sustinerea casei, adica de painea de toate zilele
si de starea casei si, ca spirite amicale, aparau unitatea fa-
miliei, existenta intregului, si acesti zei se venerau in
penus, ce era centrul casei.” (At.M. Marienescu).
• Romanii ii venerau si pe zeii Mani, un fel de spirite ale
mortilor, asemanatoare mosilor de neam din Calendarul
Popular al romanilor, carora le consacrau mai multe
sarbatori peste an: Rosaria, Parentalia, Feraria...