Educaţia copiilor în Roma antică era orientată în sens
practic şi în acela de a-i forma în spiritul integrării lor în viata colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să- şi exercite şi drepturile şi datoriile. Educaţia în Roma Antică Şcoala primară – la care băieţii şi fetele învăţau împreună – începea la vârsta de 7 ani. În aer liber sau în localuri de ocazie, sărăcăcioase, mizere chiar, în mijlocul zgomotului asurzitor al străzii, copiii învăţau să scrie, să citească şi să socotească, să repete pe de rost şi să recite texte literare. Familiile bogate nu îşi trimiteau copiii la şcoala populară a unui ludi magister, ci îi încredinţau unui pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instruiţi ai casei. Educaţia în Roma Antică Educaţia în Roma Antică Cu un bagaj minim de noţiuni practice elementare, un număr restrâns de copii treceau – la vârsta de 12 ani – la „şcoala de gramatică”. Elevii făceau exerciţii de lectură cu voce tare, recitau, li se dădeau lecţii de dicţie, învăţau figurile de stil; şi numai accidental, în legătură cu textele literare analizate, căpătau şi câteva noţiuni vagi de istorie generală, de geografie şi mitologie, de matematică, astronomie şi muzică. Educaţia în Roma Antică Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile înstărite puteau continua studiile la şcoala, de grad superior, de retorică. Această şcoală era indispensabilă pentru o carieră politică. Sărbătorile şi tradiţile romane • Sarbatorile la romani au un caracter religios, fiind organizate in cinstea unui zeu cu ocazia unor sacrificii religioase. Sarbatorile publice sunt impartite in: conciptivae- in general, aveau legatura cu viata agrara si aveau date mobile stativae- sunt in numar de 61 pe an si sunt inscrise in calendar la date fixe(exemplele: calendele din martie, iunie, octombrie, idele lui Jupiter, nonele din iulie,etc) imperativae- sunt organizate in urma unei intamplari neprevazute (ex: un miracol: o ploaie de pietre impunea rugcaciuni spuse timp de 9 zile) Sărbătorile şi tradiţile romane Sarbatorile nu se faceau in zilele pare (exceptie fac doar Refugium – 24 februarie si Eccuria- 14 martie) si nu se organizau imediat una dupa alta. Sarbatorile private erau organizate la nastere,majorat, casatorie sau inmormantare, dar si de grupuri de oameni ce au aceleasi preocupari sau ocupatii. Sarbatorile cele mai importante erau: Saturnalia 25 decembrie o sarbatoare in onoarea zeului roman Saturn In calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicata drept ziua nasterii Soarelui. Saturnalia Compitalia
In religia romana, Compitalia a fost un festival
sarbatorit o data pe an (3-5 ianuarie) in onoarea lui Lares Compilates si zeitatilor locale. In timpul celebrarii festivalului, fiecare familie punea statuia cu zeita Mania la usa casei lor. Compitalia Agonalia a fost o sarbatoare arhaica obscura celebrata in Roma antica de mai multe ori pe an, in onoarea diferitelor divinitati. Aceasta ii era atribuita lui Numa Pompilius. Parentalia In Roma antica, Parentalia era un festival care dura 9 zile (13-21 februarie) tinut in onoarea stramosilor. Influenţa calendarului roman asupra calendarului popular al românilor • Sfarsitul lunii ianuarie aduce in Calendarul Popular al ro- manilor un important ciclu de zile festive inchinat lupilor, cunoscut sub numele de Filipii de Iarna • ”La romani au fost niste zei de casa numiti Penates, care se ingrijau de sustinerea casei, adica de painea de toate zilele si de starea casei si, ca spirite amicale, aparau unitatea fa- miliei, existenta intregului, si acesti zei se venerau in penus, ce era centrul casei.” (At.M. Marienescu). • Romanii ii venerau si pe zeii Mani, un fel de spirite ale mortilor, asemanatoare mosilor de neam din Calendarul Popular al romanilor, carora le consacrau mai multe sarbatori peste an: Rosaria, Parentalia, Feraria...