Tomatillo

„Physalis ixocarpa”

Masterand:
RUSU NICOLAE-BOGDAN
 Importanța culturii
 Păpălaul își are denumirea botanica de la termenul grecesc
"fisă",adică bașică, făcându-se probabil aluzie la forma fructului
înconjurat de un caliciu pergamentos.
 Origine

 Tomatillo a reprezentat un rol esențial în economia aztecă și

mayașă. Planta are ca origine zona Mexic și zonele muntoase
din Guatemala.
 Importanţă în alimentaţie

 Este un fruct foarte bogat în: vitaminele B, vitamina P,

Vitamina A, Vitamina C.

 Este foarte benefic doarece ajută la:

• purificarea sângelui; • scaderea albuminei din rinichi;

• întărirea nerviilor optici; • ameliorea problemele de gât;

• curăță căderea; • controlarea amoebei;

• adjuvant în tratamentul cancerului de prostată și a colesterolului

ridicat
 Caracteristici biologice

Păpălul este o plantă anuală cu:

 rădăcină superficială
 tulpină ramificată
 frunze netede, lucioase,
lung petiolate
 flori de culoare albă, galbenă
 fructul este o bacă
 Soiuri cultivate

Pineapple 3 / 4 fructe rotunde,gust dulce, forma de ananas; plante scurte,randament ridicat

Purple fructe mici purpurii cu o aromă dulce, tartă; plante viguroase și productive

Purple De Milpa Prezintă dungi purpurii pe coajă; fructe de 2 inch cu aromă puternică

Toma Verde Fructul este verde ,are aromă dulce, tartă; plante viniene; ușor de cultivatși prolifică.

Verde Puebla fructe verzi de la 1 la 2 inchi are aromă dulce, tartă; producție continuă

Zuni Fructe de dimensiuni cherry sunt verzi și aromate

 Tehnologia de cultură și înfiinţarea
culturii
 Păpălăul se cultivă prin răsad. Pentru obținerea răsadurilor,
seamănatul se face în răsadnițe, în februarie-martie. Plantele
răsar la 25 – 30 zile după semănat, după aceea acesta se repică
în ghivece. Plantarea se face pe la jumătatea lunii mai, la
distanța de 70 cm între rânduri și la 40-50 cm între plante pe
rând. Lucrările de îngrijire sunt cele obișnuite, prășit, udat,
fertilizat etc. Spre deosebire de tomate, nu se face copilitul.
 Pregătirea terenului

 După eliberarea terenului de resturi vegetale, se aplică

îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de
bază.
 Erbicidarea terenului se realizează înainte de plantare cu 5-6
zile.
 Lucrări de întreţinere

 Plantele de Physalis nu au nevoie de îngijiri speciale, fată de

celelalte specii din familia Solanaceae, cea mai importantă
operațiune este palisarea ramurilor, deoarece fructele ajunse pe
pământ vor putrezi.
 Recoltare și păstrare

 Producția este continuă timp 1 -2 luni sau până la primul

îngheț. Recoltarea are loc în mod regulat, de obicei în
fiecare zi, aceasta realizându-se manual.

 Tomatillos poate fi depozitate până la trei săptămâni într-

un mediu rece și umed.
 Chervil
„Anthriscus cerefolium”
 Origine și istorie

 Anthriscus sau chervil face parte din familia Apiaceae,

crescând în Europa și părțile temperate ale Asiei.

 Folclorul face ca chervilul sa facă un om vesel, dăruiește

tineretului în vârstă și simbolizează sinceritatea.

 Această plantă face legătura cu Paștele în unele zone ale

Europei.
 Importanţă în alimentaţie

 Planta este o sursă excelentă de minerale și multe vitamine.

 Supliment bogat: Chervil este bogat în vitamine și

minerale. Acesta este un all-rounder, deoarece are toate
suplimentele esentiale de sanatate din ea.

 Utilizări: Plantele medicinale, medicina tradițională .

 Caracteristici

 Rădăcina este albă, subțire și unică.

 Tulpinile sunt fin grosate, rotunde, mult ramificate, verde deschis
și păroase.
 Frunzele sunt opuse, compuse și bi spintecate.
 Florile sunt de culoare albă, delicate, aranjate în umbele mici și
cresc în umbele compuse.
 Fructele sunt alungite cu lungimea de 0,5-0,75 cm, segmentate
și ciocănite.

 Semințele sunt lungi, subliniate cu o brazdă vizibilă de la

capăt la capăt
 Soiuri cultivate

 Chervilul musculos (Myrrhis odorata) cu flori albe, cu o

înălțime de 1,20 m, dă un miros de anason.

 Hasmațuchi (Anthriscus Silvestris) se mai numește popular

- asmatui, asmatuchi, hasmaciuca, pătrunjel.

 Selinul cu frunze înguste (S. tenuifolium) este înalt de 1 m,

cu tulpini roscate, are umbeli de flori fine de alb pur.

 Ferula comună (Ferula communis), cu flori galbene, este

rezervată grădinilor mari, deoarece poate să depășească
înălțimea de 2,50 m. Frunza foarte fină îi amintește de
sparanghel, dar moare adesea după înflorire
 Există și alte soiuri, cum ar fi:

• Anthriscus africana Hook. f.

• Anthriscus caucalis M. Bieb. - Bur chervil
• Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm. - Garden chervil, French parsley
• Anthriscus fumarioides (Waldst. & Kit.) Spreng.
• Anthriscus glacialis Lipsky
• Anthriscus kotschyi Fenzl ex Boiss.
• Anthriscus lamprocarpa Boiss.
• Anthriscus mollis Boiss. & Reut.
• Anthriscus nemorosa (M. Bieb.) Spreng
• Anthriscus nitida (Wahlenb.) Garcke
• Anthriscus ruprechtii Boiss.
• Anthriscus schumalhauenii (Albov) Koso-Pol.
• Anthriscus sylvestris (L.) Hoffm. - Wild chervil
• Anthriscus tenerrima Boiss. & Spruner
• Anthriscus velutinus Sommier & Levier
 Caractere ecofiziologice

 Se dezvoltă bine în orice grădină bună, cu fertilitate ridicată. Cu

toate acestea, solurile umede, bogate în humus, cu un drenaj bun,
sunt cele mai potrivite.

 Acesta poate fi cultivat cu succes în soluri cu un pH de 6,5, în

special chervil de rădăcină, care are o adaptabilitate mai largă și
crește în toate părțile lumii cultivatoare de chervil, unde solul este
fertil și cu umiditate suficientă.
 Chervil este o plantă dură și se dezvoltă într-un climat mult mai
rece, prevăzut cu o locație caldă, dar ca o recoltă de vreme rece,
chervilul este susceptibil de îngheț și ar trebui plantat într-o zonă
protejată. În zonele climatice temperate, poate fi cultivat și ca o
recoltă de sezon de vară. În aceste condiții, preferă umbra
parțială.

 Plantele nu sunt robuste și vor dispărea în curând.

 Tehnologia de cultură și înfiinţarea
culturii

 Poate fi propagat numai prin semințe,se folosesc 3 kg/ha

semințe, are o germinare lentă.

 Semințele se administrează primăvara la mică adâncime

 Distanța pe rând la fiecare plantă va fi de 10 cm , când plantele

au 4 până la 5 frunze.

 Cercul izvorăște spontan dacă i se permite scuturarea

semințelor și menținerea unui pământ umed și lipsit de
buruieni.
 Pregătirea terenului

 Terenul pregătit pentru cultura de Chervil este la fel ca și la

celelalte plante din familia Umbeliferae, începe din toamnă
prin desfiinţarea culturii premergătoare, discuire cu grapa cu
discuri, fertilizare cu îngrăşăminte şi arătură adâncă la 20-30
cm.
 Primăvara devreme se execută grăpatul pe arătură, fertilizarea
cu azotat de amoniu ,mărunţirea şi modelarea solului în straturi
înălţate.
 Lucrări de întreţinere

 Erbicidarea culturii inainte și după semănat.

 Recoltare și păstrare

 Frunzele se recoltează verzi, proaspete după cum este necesar,

înainte ca planta să înflorească și când este tânără și delicată.
 Recoltarea chervilului trebuie să fie programată în mod
corespunzător și depinde în principal de scopul recoltării, fie
că este vorba de folosire în mâncare sau pentru obținerea
semințelor.

 Frunzele și tulpinile pot fi uscate pe suporturi de sârmă într-un

loc răcoros, ventilat și umbros. Odată ce frunzele sunt uscate,
ele devin fragile (fie întregi, fie sfărâmate) și pot fi depozitate
într-un container etanș.
 Chervilul proaspăt poate fi tăiat și înghețat în tăvi cu apă în
formă de cub de gheață.
Vă mulțumesc pentru atenție!