In deceniile care urmeaza Unirii Principatelor (1859),
istoria tarii noastre cunoaste cateva evenimente
importante. Una dintre cele mai stralucite epoci din cultura noastra – numita Epoca marilor clasici – este considerata pe drept cuvant aceea din deceniile VII-IX ale secolului trecut, cand apar operele exceptionale ale luiEminescu, Caragiale, Slavici, Macedonski, Critica lui Maiorescu, revistele “Convorbiri literare”,“Contemporanul” si “Literatorul”. De aceasta epoca se leaga cateva din cele mai mari realizari ale poeziei, prozei, teatrului, criticii si publicisticii nationale. Junimea a fost considerata in acea epoca si dupa aceea cel mai de seama cenaclu si cea mai importanta societate culturala din istoria literaturii romane. In 1867, Junimea scoate o revista proprie. Revista se intituleaza “Convorbiri Literare” si primul numar apare la Iasi la 1 martie 1867. De aici inainte, activitatea societatii, se reflecta in revista. Aceasta are o viata lunga in cadrul careia publica toti scriitori de seama ai epocii : Mihai Eminescu (multe poezii), Ion Creanga (amintiri, povesti), Vasile Alecsandri (pastelurile),Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici si numerosii altii. A fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României(1912-1914), ministru de interne, membru fondator al Academiei Romane. Voind a educa constiinta artistica a contemporanilor, el publica un studiu, “O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867”, in care da cateva norme, nu, fireste, pentru prepararea poeziei, cat pentru intelegerea ei. Este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s- au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ion Slavici. A scris 43 de poezii din care ar fi putut scoate un volum; nu a publicat insa decat 13 poezii, 28 de pagini din 92-o treime. Mai avea gata in 1869 o piesa de teatru in proza, dupa o poezie de Alecsandri, Amor pierdut - viata pierduta. Prima poezie publicata cu numele de Mihai Eminovici: La mormantul lui Aron Pumnul. Poetul aspira de timpuriu sa fie un autor de teatru, in afara de Emmi nu a dus insa nici o piesa pana la capat. Se incadreaza singur in curentul literar al romanticilor, recunoscand inclinatia sa de vizionar, scepticismul solitar si preferinta sa pentru antiteza. Universul preocuparilor sale este vast: etica, estetica, pedagogia, filologia. Creator de personaje memorabile şi constructor epic, observator ascuţit şi moralist cu vocaţie de pedagog, loan Slavici este cel dintâi mare scriitor pe care Transilvania îl dăruie literaturii române la sfârşitul secolului al XlX-lea Este cunoscut îndeosebi ca nuvelist de excepţie, prin opere ca Moara cu Noroc, Pădureanca, Popa Tanda ori Budulea Taichii Valoarea nuvelisticii a pus mult timp în umbră importanţa operei de romancier a lui I. Slavici, care prin Mara, realizează „Un pas mare în istoria genului", după aprecierea lui G. Călinescu. Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. Desi a fost acuzat de folosirea excesiva a regionalismelor, stilul lui Slavici are o oraliatate asemanatoare cu aceea a lui Creanga A fost un mare dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. A fost ales membru al Academiei Romane post-mortem. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o drama), nuvele sipovestiri, momente si schite, publicistică, parodii, poezii. De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în 1879 în Convorbiri literare, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile