COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN.

CHIȘINĂU

Încrengătura Artropode
(ARTHROPODA)

Elaborat:
profesor biologie Ion Bodean
 Chestionar
Clase:
 Insecte (Insecta)
 Arahnide (Arachnida)
 Crustacee (Crustacea)
 Subcompetențe
 Diferentțierea caracterelor distinctive
îîncrengaă turii ARTHROPODA;
 Identificarea locului sț i rolului artropodelor
îîn lumea vie;
 Proiectarea actțiunilor de protectție a
mediului ambiant.
 Caracteristica generală a artropodelor
Artropodele (din greacă arthron, "articulație" și podos, "picior") sunt animale nevertebrate, ce 
au membrele articulate.
Încrengătura include insecte, milipede,centipede, arahnide, crustacee etc.
Artropodele sunt organisme cu un exoschelet , corp segmentat și membre anexate de cap și 
torace. 
Artropodelor le sunt sunt caracteristice cuticulele chitinizate, la crustacee cuticulele sunt 
mineralizate cu carbonat de calciu. Cuticula este rigidă și nu se întinde, de aceea procesul de 
creștere e însoțit de năpârlirea periodică. Primele membre particpă la apucarea și fărămițarea 
hrănii. 
Corpul este alcătuit din segmente, fiecare având câte o pereche de membre. În prezent 
artropodele constiuie cel mai variat grup de animale. Peste 80% din toate speciile descrise revin 
artropodelor. 
Spre deosebire de alte nevretebrate, organele de simț ale atropodelor sunt foarte dezvoltate, au 
inimă ce pompează sângele, iar cavitatea internă constituie hemocelul. 
Artropodele sunt unisexuate, se reproduc doar pe cale sexuată (sunt și excepții, unii se înmulțesc 
prin partenogeneză). 
Toate speciile sunt ovipare, numai scorpionii pot fi clasificați ca vivipari. Se dezvoltă prin 
metamorfoză incompletă, completă sau direct.
 Populează cele mai diverse ecosisteme: terestre, marine, aeriene.
Artropodele au o mare importanță pentru om. Unele fac parte din dieta omului, sunt polenizatoare 
ale plantelor angiosperme. Altele ducând un mod de viață parazit, generează boli grave, sau aduc 
pagube agriculturii.
Aranjarea organelor interne este metamerică, cavitatea internă a corpului este ocupată de       
hemocel în care se varsă hemolimfa. Inima și glandele sexuale sunt înconjurate de celom.
Sistemul nervos este de tip scalariform compus din creer și lanțul nervos central.
 Creierul este concentrat în cefalotorace sau cap, deasupra esofagului; este constituit din 3 
regiuni: protocerebron – inervează ochii, deutocerebron – inervează antenele și tritocerebron – 
inervează chelicerele sau mandibulele. 
Lanțul nervos ventral se află sub intestin, de-a lungul abdomenului. În fiecare segment al corpului 
lanțul nervos formează câte un ganglion care sunt conectați prin comisuri (fascicule, relativ groase, 
de nervi) și conective. 
Aparatul circulator al artropodelor este de tip deschis. Inima este tubulară, contracția inimii se 
realizează din posterior spre anterior, împingând hemolimfa spre cap. De la inimă pleacă una sau 
două aorte ce se ramifică spre toate organele și țesuturile. Lichidul intern care circulă prin vase se 
numește hemolimfă.
 Organele respiratorii ale artropodelor sunt diverse. Crustaceele și unele chelicerate acvatice 
respiră prin branhii, altele prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. La miriapode și hexapode 
respirația e realizată de trahei ramificate prin tot corpul, oxigenând direct țesuturile. Artropodele de 
dimensiuni foarte mici, în special cele acvatice, efectuează schimbul de gaze prin tegument, datorită 
difuziei.
Artropodele marine realizează excreția prin glande antenale, cele terestre au mai multe moduri 
de a elimina, produsele metabolismului. Tuburile lui Malpighi sunt unice printre animale. 
Majoritatea artropodelor terestre și marine au glande coxale, de asemenea niște tuburi. Pe lângă 
acestea, mai sunt și nefrocite, celule specializate în colectarea produselor excretoare. La unele specii 
metaboliții se acumulează în cuticulă și sunt eliminați la năpârlire, împreună cu cuticula veche.
 Insectele
Cea mai largă și uniform răspândită categorie taxonomică din cadrul artropodelor, insectele alcătuiesc grupul cel 
mai divers de animale de pe Pământ,  arealul fiind cu precădere uscatul, existând cu mult peste 1.000.000 de specii, 
dintre care aproximativ 925.000 au fost cercetate și descrise.
Insectele reprezintă cel mai numeros grup de animale de pe Pământ, reprezentând 95% dintre artropode și 65% 
dintre numărul membrilor regnului animal.
Știința care se ocupă cu studiul insectelor poartă denumirea de entomologie.

1. Antene; 19. Ganglionul abdominal;

2, 3. Ocelli ochi simpli; 20. Sistemul excretor (tuburile
4. Ochi compuși; lui Malpighi);
5. Creier; 21. perna;
6, 9, 10. Cele trei segmente 22. Gheare;
toracice.; 23. Tarsus;
7. Artera dorsală; 24. Tibia;
8. Trahee (sistemul respirator); 25. Femur;
11, 12. Aripi; 26. Trochanter;
13.Stomac;
14. Inimă; 27. pipotă
15. Ovare (sistemul 28. ganglionul toracic;
reproducător); 29. Coxa;
16. intestine; 30. Glanda salivară;
17. anus; 31. Ganglion subesofagial;
18. vagin; 32. Aparatul bucal

Anatomia insectei
A- Cap; B- Torace; C- Abdomen.
Alcătuirea corpului - corpul protejat de cuticulă; scheletul extern; este 
împărțit în 3 părți: cap, torace și abdomen. 
Pe cap se află o pereche de antene segmentare, aparatul bucal şi ochii, care pot 
fi compuşi  sau simpli. 
Se deosebesc mai multe tipuri de aparate bucale, în funcţie de specificul 
hranei;- rozător, sugător, lingător, sugător-înţepător, rozător- sugător. 
Toracele - alcătiut din 3 segmente fiecare fiind înzestrat cu o pereche de 
membre locomotoare care în funcţie de modul de viaţă pot fi de tip: alergător,
săritor, săpător, înotător, etc.
Insectele zburătoare – de segmentele toracale sunt fixate aripile a căror 
structură şi formă diferă de la specie la specie.
Abdomenul - alcătuit din 6-10 segmente delimitate prin incizii. La femele 
abdomenul se termină cu ovipozitorul – prelungire specializată pentru 
depunerea ouălor în mediu. La albine, viespi şi furnici, ovipozitorul este 
transformat într-un ac prin care trece ductul glandei cu venin. La mascul 
abdomenul se termină cu organul copulator.
Aparatul digestiv - cavitate bucală esofag guşă stomac
intestin mediu intestin posterior anus. La omizi (larva fluturelui) 
glandele salivare sunt modificate în glande producătoare de fire (mătase) din 
care este împletită gogoaşa.
Organele excretorii - tuburile lui Malpighi care se deschid la hotarul dintre intestinul mediu şi 
cel posterior. 
Organele respiratorii - respiraţia – prin  trahei care străbat tot corpul şi comunică cu mediul 
exterior prin stigme (orificii) câte două pe fiecare segment al toracelui şi abdomenului.
Aparatul circulator - de tip deschis, asemănător cu al crustaceelor. Inima în formă de tub cu 
câteva camere pulsatorii; sângele poate fi: -incolor, galben-verzui, rareori – roşu, transportă 
numai substanţe organice.
Sistemul nervos - de tip ganglionar, alcătuit din ganglioni cefalici şi lanţul nervos ventral. La 
insectele sociale, SN este mai complex. Sunt puternic dezvoltate organele de simţ: ochii compuşi,
timpanul pentru ercepţia sunetelor, organul de echilibru – statocistele.
Reproducerea – insectele sunt unisexuate, fecundaţia – internă, dezvoltarea- prin 
metamorfoză incompletă şi completă.
Metamorfoză completă
Metamorfoză incompletă
 Reprezentanți
Ortopterele, adică cosașii, greierii și lăcustele, se număra printre insectele cele mai atrăgătoare. au
doua perechi de aripi neegale; prima pereche este pergamentoasă și așezat în lungul corpului, de
unde și denumirea de ortoptere (orthos- drept; pteron- aripă), iar a doua pereche de aripi este
membranoasă si împaturită în formă de evantai sub prima pereche.
Aparatul bucal este specializat pentru apucat, rupt si sfărâmat (aparat bucal masticator). Unele, cum
sunt lăcustele și greierii au ultima pereche de picioare adaptată pentru a sări; la altele, ca la
coropișniță prima pereche de picioare este adaptată pentru săpat.
Reproducerea este prin metamorfoză incompletă.

Greiere
Lăcustă

Coasaș coropisnita
Ordinul Heteroptera -
Ploşniţele
Cuprinde un grup de insecte cu două perechi de aripi, cele anterioare având jumătatea bazală chitinoasă şi 
întărită iar cea terminală membranoasă (hemielitre); a doua pereche este membranoasă. Au aparat bucal înţepător-sugător; au glande 
odorifere specifice. Multe specii suntdăunătoare ale agriculturii, altele pentru formele animale şi om. 

Eurygaster maurus (ploşniţa de câmp) -- 9-10 mm. Foarte răspândită în

                                      estul Europei, Asia.

Eurigaster maura (ploşniţa cerealelor) -- 9-10 mm. Corp aproape circular, ca un scut. Se hrăneşte
cu laptele şi seva din boabele, tulpinile şi frunzele de grâu. Femela depune cca 100 ouă în grupe;
larvele ies după 10 zile şi devin adulți după 30-40 zile, în iunie. După recoltarea păioaselor, adulții trec
pe graminee sălbatice, sorg şi porumb. În septembrie - aprilie hibernează în frunzar sau tufişuri
(pentru hibernare poate migra zeci de km). Este unul din cei mai mari dăunători ai culturilor de grâu.

Cimex lectularius (ploşniţa de pat, stelniţa) -- 2-4 mm. Hemielitrele sunt reduse la nişte solzi. Corp turtit.
Depune ouă în crăpături de lemn sau zid; larvele ies după 8 zile. La 11 săptămâni adultul
poate depune noi ouă. Suge sângele oamenilor. Rezistă la foame (poate sta nemâncat şi 6 luni, dar
când se hrăneşte se umflă ca o băşică). Transmite febra tifoidă. Proliferează unde este murdărie şi
umezeală călduță, unde sunt oameni îngrămădiți. Se combate greu, fiind foarte rezistentă şi
ascunzându-se foarte uşor. Fuge de lumină.
 Gândacii
Coleopterele au două perechi de aripi dezvoltate, cele anterioare fiind chitinizate – elitrele. Au 
aparat bucal de tip rozător. 
Multe specii produc daune;- gândacul- de –Colorado (mai puternic cartofului); gândacul-de-mai; - 
larvele se hrănesc cu rădăcinile arborilor; gărgăriţele, gândacul-de-scoarţă, etc. 

                        GÂNDACUL DIN COLORADO - Leptinotarsa decemlineata Say. (COLEOPTERA, 
                       CHRYSOMELIDAE) Prin pagubele pe care le produce, datoritaǎ prolificitaǎții ridicate 
                        cât și ca urmare a posibilitaǎților de raǎspândire (pe cale naturalaǎ, ca și prin 
                        transportul cu diferite produse alimentare) aceastaǎ specie este considerataǎ un 
                        adevaǎrat flagel pentru culturile de legume solonacee de pe majoritatea zonelor   
                        globului.

                             Cărăbușul este o insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie sau 
                                neagră, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu 
                                frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante). Îi se mai zice popular: 
                                găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha)

                                Gândacul-de-scoarţă, afectează mai lulte specii de copaci, mai ales 
                                 pinofite, pot cauza uscarea pe suprafeţe considerabile a pădurilor.
                                
 Himenopterele
Hymenoptera este unul dintre cele mai mari ordine de insecte, cuprinzând viespi, albine și furnici. 
Prezintă două perechi de aripi membranoase, cu nervuri longitudinale și transversale. Aripile celei de-a 
doua perechi sunt mai mari și sunt legate de cele posterioare printr-un rând de croșete. 
Aparatul bucal este de tip rozător sau lingător adaptat la hrana lichidă. 

                                     
                                         Albinele.Fiecare membru al familiei îndeplineşte sarcini concrete,.
                                         numai de el ştiuteÎn acest sens, în stup există albine lucrătoare care 
                                         culeg nectar şi polen, albine sanitare care se ocupă cu curăţenia şi 
                                         igiena stupului, albine constructor care clădesc faguri, albine paznici
                                         care asigură paza stupului faţă de dăunători, albine cercetaşe, cu 
                                         sarcina de a identifica sursele de nectar şi polen, albine din suita mătcii care au 
rolul de a hrăni şi curăţa matca. Matca are rolul de a depune ouă pentru asigurarea reproducerii, dar şi 
rolul de a produce un hormon care determină coeziunea dintre indivizi. Trântorii în familiile de albine au 
nu numai rolul de a împerechea matca, ci şi acela de a asigura un rol protector în timpul zborului de 
împerechere.

                                               Furnicile sunt insecte sociale care trăiesc în colonii (mușuroaie)
                                             de  mai multe milioane de indivizi, având o organizare a coloniilor
                                              foarte avansată pentru lumea animalelor. Fac parte din 
                                              familia Formicidae, care, împreună cu familiile înrudite 
                                              ale viespilor și albinelor, aparțin ordinului Hymenoptera. 
                                              Indivizii se împart în femele subfertile sau uneori sterile 
                                             (lucrătoare), masculi fertili (trântori) și femele fertile 
                                             (denumite mătci sau regine).
Insecte tipice dăunătoare ale stejarului și coniferelor și entomofage 
folositoare
 Legenda
1-7 Dăunătorii țesuturilor frunzelor și acelor
 20, 21 Dăunătorii lemnului
pinofitelor;- (legăturile de direcționare prin săgeata
albastră) rădăcinilor (legături de direcționare
1. Phalera bucephala – săgeata neagră)
2. Ocneria dispar
20. larva la Hylobius abietes
3. Tortrix viridana
4. Diprion pini
21. larva la May bruchus or
5. Dendrolimus pini Ientalem
6. Cynips quercifolia 22-23. Vătămătorii fructelor și semințelor
7. Melolontha hippocostani
8-9. Dăunătorii lemnului tulpinilor; (direcția legăturilor –
(legături de direcționare – săgeata
săgeata violetă) galbenă)
8. Zeuzera pyrina 22. Curculio glanarium
9. Plagionotus arcuatus 23. Pissodes validirostris
10. Agrilus biguttatus
11. Cerambyx cerdo
24-29. Specii folositoare entomofage-
12. Phaenopus cyanea (legături de direcționare – săgeata
13. Blastophagus piniperdia roșie):
14. Acanthocinus aedilis
24. Calosoma sycophanta
15. Spondylis burpestoides
16. Ips acuminatus 25. Sturmia scutellata
17. Monochamus galloprovincialis 26. Formica rufa
18. Urocerus gigas 27. Exenterus oriolus
19. Hylobius abietes
28. Laphria gibbosa
29. Rhyssa persuasoria
 Arahnidele
Arahnidele (lat. Arachnida) sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la 
      cuvântul grecesc αράχνη (arachne) – păianjen.
Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol, în 
apă, parazitează plante, animale și oameni . Cei mai cunoscuți reprezentanți ai clasei 
sunt: păianjenii, scorpionii, opilionii și căpușele. Știința care se ocupă cu cercetarea arahnidelor se 
numește - Arahnologie.
corpul arahnidelor este constituit din 2 părți: prosomă și opistosomă.
Prosoma este regiunea anterioară a corpului și poartă ochii, orificiul bucal, câte o pereche 
de chelicere și pedipalpi și 4 perechi de membre locomotoare. La majoritatea arahnidelor 
prosoma nu este segmentată, doar la solifuge, schizomide și palpigrazi ultimele două segmente 
prosomale sunt libere.
Chelicerele sunt alcătuite din 2 – 3 articole, dintre care ultimul este mobil. Ele sunt situate 
anterior orificiului bucal. Chelicerele se termină cu clești mici care participă la fărâmițarea hranei.
Pedipalpii reprezintă membre formate din 7 articole. La scorpioni și pseudoscorpioni, pedipalpii 
sunt transformați în clești masivi și puternici, cu rol în apucarea și fărâmițarea prăzii. La opilioni, 
solifuge forma pedipalpilor nu se deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă.
Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și 
metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite.
Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și 
previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este 
oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii.
 Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul nervos 
ventral.
Lanțul nervos ventral, constituit din 7 ganglioni, cel mai bine este prezentat la 
scorpioni. La păianjeni lanțul nervos este contopit cu ganglionul din prosomă. 
La opilioni și acarieni sistemul nervos este concentrat în întregime în jurul 
esofagului, formând un inel circumesofagian.
Organele de simț. Cel mai dezvoltat și important simț al arahnidelor este cel 
tactil. Corpul lor - mai ales pedipalpii și picioarele - este acoperit cu perișori 
senzitivi, trihobotrii, care recepționează temperatura, vibrațiile, presiunea. 
Organele oflactive sunt reprezentate de organele filiforme - orificii în cuticulă 
de 50 - 160 mcm, la capătul cărora se află celule senzitive. Organele firiforme 
sunt răspândite pe toată suprafața corpului. Vederea este asigurată de ochi 
simpli (oceli), în număr de 2 - 12, situați dorsal pe prosomă. Păianjenii au 
ochii dispuși în formă de 2 arcuri câte 4, iar scorpionii au o pereche situată 
median și 2 - 5 perechi - lateral.
Aparatul circulator este de tip deschis. De le inima tubulară, aflată îm 
opistosomă, pleacă aortele anterioară și posterioară și vasele laterale, care se 
ramifică în arterii. La păianjenii aorta posterioară lipsește. Hemolimfa (sângele) 
ca pigment respirator conține hemocianină, în componența căreia intră cupru.
Respirația se realizează prin plămâni (saci pulmonari) și trahei. Sacii pulmonari reprezintă o 
invaginare în cuticulă, pereții lor formează lamele pulmonare în care și are loc schimbul de gaze. 
Traheile sunt tuburi ramificate prin tot corpul. 
Aparatul digestiv. Arahnidele sunt animale carnivore. Digestia începe extrabucal, în corpul 
victemei sunt introduse enzime ce descompun proteinele. Apoi, hrana lichifiată este aspirată cu 
ajutorul mușchilor puternici, care înconjoară tubul digestiv. Tubul digestiv este format din: 
orificiul bucal, esofagul musculos, stomac, intestin mediu și posterior, și anus.
Excreția este îndeplinită de tuburile lui Malpighi , ce se deschid în intestin, și de glandele 
coxale, aflate în prosomă.
Arahnidele sunt animale unisexuate. Fecundația este internă. La scorpioni, pseudoscorpioni 
acuplarea este însoțită de lăsarea spermatoforului. Masculii păianjenilor folosesc pedipalpii 
pentru a transfera sperma. Majoritatea arahnidelor sunt ovipare, însă scorpionii sunt vivipari.
     Legendă                             Anatomia unei arahnide
1.Chelicer                                        9. Tuburile lui Malpighi
   2. Glandă veninoasă                       10. Rect dilatat
   3. Creier                                             11. Aorta posterioară
   4. Faringe                                         12. Filiere
   5. Aorta anterioară                         13. glande serigiene
   6. Diverticuli hepatopancreatici 14. Trahee
7. Inimă 15. Ovar
8. Intestinul mediu 16. Plămân
17. Cordon nervos
18. Membre locomotoare
19. Pedipalp

                                                        
 Diversitatea arahnidelor
Scorpionii sunt animale nevertebrate din clasa Arachnida, 
încrengătura Arthropoda. Ei au un aspect înșelător de răcușor. Se 
deosebesc ușor de alte arahnide după pedipalpii în formă de clește și 
metasoma (coada) ce se termină cu telson. Ca și toate arahnidele, ei au 
opt picioare, corpul este segmentata. În telson sunt localizate glandele 
veninoase. Canalele acestor glande se deschid în exterior printr-un ac. 
Deși, scorpionii au o reputație înfricoșătoare, doar 25 de specii 
au venin capabil să ucidă un om. 

Araneae (Păianjenii) este cel mai numeros ordin de arahnide, 
numărul speciilor descrise depaǎșind 40 000. În prezent, păianjenii se 
întâlnesc pe toate continentele, cu excepția Antarctidei. Cea mai 
notabilă deosebire de alte animale constituie construcția plasei din 
mătase. Dimensiunile păianjenilor diferă: cel mai mic este Patu
digua de 0,37 mm, iar cel mai mare - Theraphosa blondi - 90 mm, 
inclusiv picioarele - 250 mm

Căpușele sunt un grup de artropode parazite din 
clasa arahnidelor care parazitează vertebratele, se hrănesc cu sângele 
lor și pot transmite, în unele cazuri, boli infecțioase.
 Crustacee
 Crustaceele aparțin de grupa artropodelor subgrupa „Protostomia”, cuprinzând aproape 40.000 
de specii. Ele variază ca formă și ca mărime având dimensiuni de la câțiva mm până la 0,6 m. 
Majoritatea sunt animale acvatice, mai puțin terestre.
Corpul crustaceelor este alcaă tuit dintr-un cefalotorace sț i abdomen, fiind acoperit cu o crustă

din calcar sț i chitină, respiră prin branhii, spre deosebire de insecte care respiraă prin trahee,
orificii amplaste lateral pe corp.
Crustaceele au cinci perechi de membre pe cefalotorace, prima pereche s-a modificat îîn timp,

transformaî ndu-se îîn chelipede (clesț ti). Pe cefalotorace mai sunt douaă perechi de antene, ce au
îîmpreunaă cu ochii compusț i rolul unui organ de simtț . Pe abdomen, sunt 4 perechi de apendici care
se prind de 6 segmente articulate mobil.
Aparatul digestiv – Cavitatea bucală, esofag, stomac. Hrana lichidă se reţine în intestinul mediu, 

iar resturile solide trec în intestinul posterior şi sun expulzate prin anus.
Respiraţia – prin branhii care sunt amplasate în cavităţi speciale pe membrele toracale.

Aparatul circulator – de tip deschis; inima de la care pleacă vase sanguine ce se deschid în 

cavitatea corpului unde cedează O2 şi substanţele nutritive asimilând CO2 şi deşeurile metabolice. 
Schimbul de gaze are loc în branhii.
 Exreţia- se efectuează prin 2 glande verzi care se deschid la baza antenelor lungi, evacuarea 

deşeurilor metabolice lichide din sânge.
Sistemul nervos – de tip ganglionar, constituit din inelul paraesofaringian de la care pornesc 

ganglionii nervoşi subesofaringian şi şi lanţul nervos ventral.
Organele de simţ – variate şi bine dezvoltate; antenele lungi –funcţii tactile; antele scurte – 

olfactive. Ochii compuşi de tip fasetic – vedere mozaică.
 Reproducerea – Animale unisexuate; dimorfizmul sexual bne exprimat, la femele abdomenul 

mai lat ca la mascul. Fecundaţie internă, dezvoltare directă.

 Diversitatea crustaceelor
Clasificare:  Inferioare şi superioare.
Inferioare: Dafnii, ciclopi, copepode, etc.

Superioare: Langustele, homarii, cevetele, crabii, racul-de-râu, etc.   

dafnia dafnie ciclop copepode

Langustă Homarul Crevetele

Identificaţi structurile indicate la racul-de -râu şi numiţi succint funcţiile
 Bibliografie

ro.wikipedia.org/wiki/Artropode;
pets-2012.blogspot.com; 
Ion Ungureanu, Ana Postolache- Călugăru, Ion Melian; Biologie, manual pentru cl. X-a, Editura Bons 
Offices, Chișinău, 2007;
ro.wikipedia.org/wiki/Insectă;   
www.fituica.com/copiute_fituici/Biologie/.../Ordinul_ortoptere.htm;
mybiosis.info;
istoriiregasite.wordpress.com; 
radioseal.com; 
zooland.md; 
cosmln.nature4stock.com;
ro.wikipedia.org/wiki/Arahnide;
nordsee.com;
lorologiaiomiope.com; 
speleoclpa.free.fr;
mnf.uni-greifswald.de;
animalutul.ro; 
vcbio.science.ru.nl;
infovisual.info;
dic.academic.ru;
www.extclub.ro;
dendrology.ru;