Comunicarea non-verbala.

Generalitati
• https://www.ted.com/talks/amy_cuddy_your_
body_language_shapes_who_you_are/discuss
ion#t-420583
• Conștient sau inconștient, omul comunică nu doar prin
cuvinte, ci și prin mimică, gestică, postură, distanță, forma
ochilor, culoarea obrajilor, ritmul respirației, pulsul inimii și
alte indicii ale comunicării nonverbale. În plus, în procesul
comunicării, nu transmite doar idei, concepții și dorințe, ci
și afecte, emoții și sentimente. În sens spiritual, vorbirea
„nu este doar acțiunea care ne arată nouă sau comunică
celor din jur că respirăm și știm să articulăm cuvinte. Ea
este o formă, cea mai pregnantă, de comunicare a
sufletului”.
• Petre Anghel, Stiluri şi metode de comunicare, p. 93.
• Legătura strânsă dintre verbal şi nonverbal a fost
sesizată încă din Antichitate – Cicero constata, în
Arta oratoriei, că oratorul „face discursul clar şi
strălucitor [...] şi plăcut, nu prin cuvinte, ci prin
varietatea vocii, prin mişcarea corpului şi prin
privire, căci au foarte mare putere, dacă sunt în
armonie cu felul discursului”.
• Marcus Tullius Cicero, Arta Oratoriei, Ediţie Bilingvă,
trad. Traian Diaconescu, Editura Saeculum Vizual,
Bucureşti, 2007, p. 43.
• Comunicarea nonverbală, raportată la comunicarea
verbală, prezintă următoarele caracteristici și diferențe:
• este prezentă în toate conversațiile interpersonale
(chiar și în situația în care nu se vorbește);
• transmite, adesea, mai multe informații despre
interlocutori decât comunicarea verbală. Dezvăluie
adevăratele gânduri, sentimente și intenții ale
persoanei care vorbește, dar contribuie și la
înțelegerea sentimentelor, intențiilor și impresiilor
persoanei căreia i se vorbește;
• este mai credibilă decât comunicarea verbală tocmai
pentru că oamenii sunt mai puțin conștienți de ea decât
de comunicarea verbală și, prin urmare, poate fi mai greu
anulată prin cuvinte;
• este principalul mijloc de transmitere a emoției;
• este mai spontană decât comunicarea verbală, impactul
său este imediat;

• Joe Navarro, Secretele comunicării nonverbale., p. 18.

• Christian Baylon, Xavier Mignot, Comunicarea, p. 156.
• „Ansamblul elementelor paraverbale (și
nonverbale) ale comunicării este numit
metacomunicare (gr. μετα înseamnă dincolo
sau în plus). Aceasta privește ceva ce apare în
plus față de conținutul verbal propriu-zis. Acest
ceva în plus poate fi mai important decât
mesajul verbal la care se adaugă.”
• Ştefan Prutianu, Comunicare şi negociere în
afaceri, p. 75.
• 1. Se consideră că o mare parte a comunicării vorbite
este intenționată. Noi alegem cuvintele pe care le rostim. De
asemenea, majoritatea formelor de comunicare nonverbală
este intenționată. Spre exemplu, salutăm în mod deliberat cu
mâna în semn de „la revedere”. Cu toate acestea, se poate
constata că, în raport cu comunicarea verbală, o proporție
mai mare din comunicarea nonverbală este neintenționată.
De exemplu, unii oameni ar putea dori să transmită calm și
maturitate, la moartea animalului lor foarte drag, și totuși,
de multe ori, ele comunică în mod neintenționat tristețe prin
tonul vocii și prin expresia facială.
• 2. În mod similar, oamenii sunt mai puțin conștienți
de comunicarea lor nonverbală comparativ cu
comunicarea verbală. În același timp, adesea au mai
puțin control asupra elementului nonverbal atunci
când transmit un mesaj. De exemplu, când minte, o
persoană poate să simtă frică și totuși ceilalți
observă că el sau ea a încercat să ascundă acea frică.
În pofida convingerilor lor, mincinoșii nu sunt
conștienți că, de fapt, exprimă semne clare de teamă
în fața altora, prin mimică, postură etc.
• 3. Comunicare nonverbală este, prin urmare, mai puțin
controlabilă decât comunicarea verbală. Comunicarea verbală
este ușor de suprimat sau de exprimat, deoarece oamenii aleg
cuvintele pe care le folosesc. Deși o mare parte din
comunicarea nonverbală urmează același model – de exemplu,
oamenii aleg să afișeze un gest făcut cu mâna –, comunicarea
nonverbală este mult mai probabil să aibă și o componentă
involuntară. Aceasta poate fi zâmbetul care se strecoară
implacabil pe chipul cuiva, chiar dacă știe că el sau ea se află în
ipostaza de a nu râde. Aceasta este persoana care știe că nu
trebuie să râdă atunci când nu este cazul și totuși zâmbește,
recunoscând că încearcă să-și ascundă zâmbetul.
• 4. Comunicarea verbală este mult mai ușor de analizat decât
comunicarea nonverbală.
• În trecut, când candidații politici țineau discursuri, oamenii
discutau și dezbăteau politicile lor, nu vorbeau despre ținuta
sau gesturile lor. Această tendință s-a schimbat în ultimul timp.
Se pare că se pune la fel de mult accent pe modul în care
candidatul transmite un mesaj, ca și pe conținutul mesajului pe
care îl emite. Acest lucru a ajuns la punctul în care fiecare canal
de știri angajează (pretinși) experți pentru a analiza
comportamentele nonverbale ale diverșilor vorbitori, cum ar fi
politicieni, sportivi, persoane suspecte de crimă și așa mai
departe.
• 5. Dacă despre comunicarea verbală se poate afirma că este, în
mod clar, mai evidentă, comportamentul nonverbal poate fi mult
mai ascuns. Oamenii sunt instruiți în mod oficial în școli să-și
dezvolte comunicarea verbală. Comunicarea nonverbală este mai
puțin evidentă sau, datorită caracterului foarte firesc, mai puțin
observabilă, ca în expresiile faciale subtile sau în schimbările abia
perceptibile în tonul vocii. Astfel, oamenii nu sunt de obicei
formal instruiți în ceea ce privește comunicarea nonverbală. 
• D. Matsumoto et al. (eds), „Reading People. Introduction to the
World of Nonverbal Behaviour”, D. Matsumoto et al. (eds),
Nonverbal Communication. Science and Applications…, pp. 7-9.
• 6. Ambele comunicări pot fi perturbate de
diverși factori ai contextului în care se
desfășoară. Spre exemplu, comunicarea
verbală este mai frecvent afectată de zgomot,
iar cea nonverbală este mai frecvent afectată
de luminozitate.
• 7. În timp ce comunicarea verbală poate fi
înțeleasă prin ascultare atentă, comunicarea
nonverbală poate fi înțeleasă prin observare
atentă, dar poate fi și și mai ușor interpretată
greșit, decât comunicarea nonverbală.
• 8. Importanța comunicării nonverbale în relațiile interpersonale
este, categoric, mai mare decât cea a comunicării verbale, sensurile
cuvintelor fiind adesea inferioare relației dintre interlocutori. Acest
fapt a determinat concluzia că „în comunicare relația cântărește mai
greu decât conținutul.” Dacă din punct de vedere relațional putem
vorbi despre o superioritate a comunicării nonverbale, din punct de
vedere informațional, este certă superioritatea comunicării verbale.
Iar aceasta, deoarece cuvântul (prin sensurile pe care le transmite)
este actul prin care universul gândirii umane se exteriorizează.
• Giséle Commarmond, Alain Exiga, Arta de a comunica şi de a
convinge, trad. Beatrice Stanciu Editura Polirom, Bucureşti, 2003, p.
75.
• „Cercetări recente, efectuate la Princeton
University, arată că, atunci când întâlnim pe
cineva pentru prima oară, evaluăm persoana
prin prisma unor criterii: atractivitate,
încredere, competență și agresivitate. Iar asta
se întâmplă în primele o sută de milisecunde
(adică o zecime de secundă) ale întâlnirii.”
• Pio E. Ricci-Bitti, Comunicazione e gestualitȧ, p.
19.