FARMACOCINETICA

Definitie
• Farmacocinetica este o ramură a farmacologiei
care studiază soarta medicamentelor în
organism, de la administrare până la
eliminare.
Etapele farmacocineticii se derulează
simultan, realizând un sistem unitar.
 Farmacocinetica – etape:
- absorbţia: un proces complex prin care medicamentele trec de la locul de
administrare în sânge

- transportul: vehicularea medicamentului de către sange în tot sistemul circulator

- difuziunea şi distribuţia: trecerea medicamentului din sange în ţesuturi şi

distributia lui în organism

- biotransformarea: modificarea structurii chimice a moleculei iniţiale cu apariţia

metaboliţilor activi/inactivi

- eliminarea: ultima etapă a evoluţiei med. în organism în care se produce excreţia

lui, neschimbat sau sub forma de metaboliţi
 Biodisponibilitatea

Bd = parametru farmaceutic specific fiecărui

medicament, parametru ce poate fi exprimat
prin două variabile:
- cantitatea de subst.activa eliberata dintr-o
formă farmaceutica şi absorbită în circulatia
sistemică
- viteza cu care substanta activa este eliberata
şi absorbită
 Bioechivalenţa
• postulatul echivalenţei prevedea că doza indicată
pe eticheta medicametului este şi doza absorbita de
organism
Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe
etichetă nu este egală cu doza absorbita
- este fondat pe un nou parametru farmaceutic: Bd
- pot fi considerate echivalente numai preparatele
cu aceeaşi Bd
Organismul este un compartiment mare, separat prin membrane
in mai multe compartimente mai mici.
La baza proceselor farmaceutice stau mecanisme prin care
medicamentele traverseaza membranele biologice.
Trecerea medicamentelor prin membranele biologice – tipuri de
transfer
Membranele biologice:
- sunt structuri tip mozaic constituite din complexe lipoproteice
- poseda sisteme membranare specializate şi active de transport
- constituie bariere semipermeabile care separă materia vie în
compartimente
- ex: membrana celulară, epidermul
Categorii de transfer transmembranar:
Transfer pasiv:
- filtrarea
- difuziunea simplă
Transfer specializat (necesită un sistem
transportor):
- difuziunea facilitată (canale şi transportori)
- microtransport (pompe ionice, co-transport şi
transport activ secundar)
- macrotransport (endocitoza, exocitoza,
transcitoza, pinocitoza)
Filtrarea reprezinta procesul prin care medicamentele strabat membranele
biologice prin pori aposi. Este un proces pasiv, care are loc conform
gradientului de concentratie: de la o concentratie mai mare spre o
concentratie mai mica.
- presupune existenţa unui flux de apă
- este determinata de presiunea osmotică / hidrostatică de o parte şi de alta a
membranei
- prin filtrare trec substante hidrosolubile cu molecule mici în sensul
gradientului de concentratie

Difuziunea simplă
- are loc în sensul gradientului de concentratie datorita solubilitatii în
dublul strat lipidic
- moleculele neionizate sunt în general liposolubile în timp ce ionii (având
solubilitate mică în lipide) nu pot
trece prin membrane
Transportul activ este un proces care presupune existenta unui
transportor care se cupleaza la capatul extracelular al sau cu
medicamentul, se formeaza un complex transportor-
medicament care traverseaza membrana. La suprafata interna a
membranei, medicamentul se desface de transportor si
transportorul isi reia drumul.
Transportul activ:
- are loc împotriva gradientului de concentratie, necesită
energie
- este selectiv, este limitat (pt că se saturează)
- poate fi inhibat competitiv de compuşi cu o structura
asemănătoare
• Difuziunea facilitată:
- tot prin sistem transportor, nu necesită energie
- deplasarea medicamentului are loc în sensul
gradientului de concentratie
Pinocitoza
- constă în formarea şi deplasarea unei vezicule care
inglobeaza medicamentul
- veziculele traversează membrana şi se deschid în
interiorul celulei sau după traversarea celulei la polul
opus (ex: bulele de aer din sucul carbonatat)
 ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR

-este prima etapă a farmacocineticii, reprezinta fenomenul de pătrundere a

medicamentului in sange

Factorii care influenteaza absorbţia:

1. factori care ţin de medicament:

- proprietatile fiz-chim ale medicamentului (ex: solubilitatea, mărimea moleculelor)
- dimensiunea particulelor solide
- concentraţia
- forma farmaceutica administrată
2. factori care ţin de organism:
- calea de administrare
- factori fiziologici (vârsta)
- factori patologici
Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasele
tubului digestiv
1. Absorbtia prin muc bucală:
sublingual → efectul se instalează în 1-3 min
- circulatia venoasă de la acest nivel se varsă
în vena cavă superioara
- Av+: abs. rapidă, medicamentul este protejat
de degradarea sucului gastric şi de trecerea
prin „primul pasaj hepatic”
(ex: nitroglicerina)
2. Abs prin mucoasa gastrica
- membrana gastrică se comportă ca o membrana lipidică ce separă plasma
de sucul gastric( v.gastrice, vena porta, vene suprahepatice, VCI, atriu si
ventricol dr., mica circulatie pulmonara, inima cu atriu si ventricolstg.,
carja aortica, marea circulatie sistemica.)
• 3. Abs. prin muc. intest subţire
- suprafata mare de absorbtie, vascularizatie
bogată, pH aproape de neutru
- este locul principal de absorbtie pentru
majoritatea med.
Factorii care infl abs med pe cale orală:
A. factori care depind de med.:
1. substanta activa: (solubilitate, dimensiuni moleculelor,
forma cristalină).
2. forma farmaceutica
B. factori care depind de funcţia aparatului digestiv:
- factori locali: pH, motilitate gastrică, timp de golire a
stomacului, sisteme enzimatice, bacterii intestinale, circulatia
de la nivelul stomac+intestin, tranzitul intestinal
- efectul primului pasaj hepatic
- stări fiziologice particulare (nou născut, vârstnic, gravidă)
- stări patologice ale căii orale: tranzit intestinal accelerat
- stări patologice sistemice: febra, insufic. cardiacă
- asocieri între med (ex: Fe + pansament gastric)
Absorbtia la nivelul caii orale poate fi:
Grabita prin:
- administrarea medicamentelor pe nemancate
Intarziata prin:
- administrarea dupa masa
- asocierea cu substante adsorbante / mucilaginoase
- administrarea de forme farmaceutice retard
(comprimate)
 Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa intestin gros

Se pot absorbi substante hidro si liposolubile care nu au fost absorbite in

intestinul subtire
Se pot absorbi subst. din forme farm. administrate pe cale rectala (ex
supozitoare, clisme)
Calea rectala este lenta si inegala.
Vena hemoroidala inf si mijlocie dreneaza in vena cava inf. si evita pasajul
hepatic.
Vena superioara dreneaza sangele in circulatia portala.
Calea rectala o folosim pt. afectiuni locale si sistemice (cand nu se poate
folosi calea orala, cand subst este
iritanta pt mucoasa gastrica)
Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa conjunctivala

Administrarea med. se face in sacul conjunctival pt acţiune locală: antimicrobiene,

anestezice locale,vasoconstrictoare, miotice, midriatice.
De nedorit: abs. în circ. sistemică prin drenarea med. prin canalul lacrimo-nazal.
Se pot utiliza forme farm moderne: sisteme terapeutice cu eliberare continua, implante,
lentile.

Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa uretrală şi vaginală

- abs. este redusă

- congestia şi inflamaţia favorizeaza abs.
- se admin med pt acţiune locală: antib, antimicotice, antiinflam

Particularităţi ale absorbţiei prin calea cutanată

Prin pielea intactă abs. este redusă, dar poate fi mărită prin pielea lezată (arsuri), inflamaţii
Med. se utilizeaza pt acţiune locală (antipruringinoase, antiinflamatorii, antimicrobiene,
antifungice, keratolitice)
Particularităţi ale absorbţiei la nivelul ap respirator
a. Mucoasa rinofaringiană
- vascularizaţie bună
- se abs. subst. lipo/hidrosolubile în solutii apoase, uleioase, pulberi pt.
prizat
- acţiune locală: antiseptice, decongestionante, antimicobiene, rinite,
infecţii, inflamaţii
- acţiune generală: pulbere de hipofiză posterioară (hormon)
b. Calea pulmonară
Mucoasa bronşiolară – adaptată pt protecţie şi secreţie de mucus
protector
Epiteliul alveolar – prezinta o supraf. mare de abs şi o reţea capilară f.
bogată
Subst med absorbite sunt:
- lipo/hidro solubile – prin mucoasa bronşiolară (aerosoli)
- gazoase şi volatile – prin epiteliul alveolar (ex anestezice generale)
Calea pulmonară este utilizata pt: - acţiune generală (anestezie)
- acţiune locală: bronhodilatatoare, expectorante, antiseptice şi antibiotice
Avantaj: evita pasajului hepatic
Factori care influenţează abs med admin pe cale pulmonară:
1. Factori dependenţi de med.
- presiunea parţială în amestecul de gaze alveolar şi gradul de
volatilitate
- solubilitatea
- mărimea, densitatea şi diametrul particulelor: > 10µ : rămân în
căile resp. sup. < 0,5 – 1µ : se absorb, dar pot fi eliminate prin
expiraţie (ca fumul de ţigară)
1 - 8µ : străbat arborele bronşic

2. Factori dependenţi de organism

- anatomici
- fiziologici: respiraţie, umiditatea aerului, secreţia bronşică –
cantitate, vâscozitate
- patologici: obstrucţii bronşice, inflamaţii, hipersecreţie bronşică
Particularităţi ale absorbţiei med admin pe cale
parenterală
- abs rapidă şi completă
- este avantajoasă în situaţii de urgenţă (i.v.)
- este posibilă la pacienţii care nu colaborează
- este evitat primul pasaj hepatic şi contactul cu
sucurile gastrice
- este preferată când se urmareste un efect rapid
- presupune personal specializat, instrumentar
steril, med. sterile
A. Calea subcutanată
- abs se produce lent datorita vascularizaţiei reduse
- injecţiile sunt dureroase dat inervaţiei bogate

- absorbtia poate fi:

- grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu
vasodilatatorii
- întârziată prin: răcire locală, aplicare de garou,
asociere cu vasoconstrictoare/subst.
greu absorbabile
- riscuri: durere, abcese, lezare de vase/nervi
B. Calea intramusculară
- este mai rapidă decât calea s.c.
- inervaţia senzitivă mai redusă
- injecţiile profunde sunt mai puţin dureroase
- med. trec din ţes conjunctiv în sânge:
- molec mici trec direct în capilare
- molec voluminoase trec mai întâi în limfatice
- absorbtia are loc în 15 – 30 min
- se pot adm i.m. : sol / suspensii apoase / uleioase, în volume: 5-
20 ml, sol izotone pe cât posibil
- nu se admin i.m.: sol iritante hipo/ hiper tone prea acide / alcaline
deoarece provoacă durere,
abcese sterile, complicaţii infecţii cu anaerobi
C. Calea intravenoasă
- med sunt introduse direct în sânge
- este util în situatii de urgenţă (antidoturi în intoxicaţii, tonice
cardiace, pt anestezie generala)
- permite perfuzia continuă, picătura cu picătura, pt a asigura un
nivel sanguin constant timp îndelungat
sau pt introd unei cantit mari de lichid
- se pot admin sol iritante (clorura de calciu)
- nu se pot admin: suspensii / emulsii, subst hemolizante, subst
toxice care lezează muşchiul cardiac

- se recomanda administrarea lentă (cel puţin 1 min, timp necesar

unui circuit complet al sangelui)
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
Substantele active pot circula sub 2 forme:
- forma liberă (dizolvată în plasmă)
- forma legată (inactivă biologic) - legarea reversibilă a med de proteine
Legarea reversibilă se conformează legii maselor caracterizata de 2
param:
- afinitatea
- procentul de fixare (raportul dintre fracţia liberă şi cantitatea totală de
med din plasmă):
* med cu molec slab acide se leagă de albumine: diuretice, AINS,
antidiabetice
* med baze slabe, acizi f slabi, subst nedisociate se fix prin punţi de H

Med care se fix în procent mare de proteinele plasmatice se elimină lent!

DIFUZIUNEA ŞI DISTRIBUIREA MED ÎN ORGANISM
Compartimentele hidrice ale organismului:
- intracelular
- interstiţial (între celule) → întotdeauna trebuie
să existe un echilibru între un compartiment -
intravascular şi celălalt
Există med care intră în toate compartimentele
din org şi deci se elimina mai greu.
1. Bariera hematoencefalică
2. Placenta
- are permeabilitate crescută

Tipuri de distribuire
- distribuire uniformă (alcoolul)
- distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are afinitate către
glanda tiroidă
- anestezice locale → către ţes. bogate în lipide
- calciu, fosfor → în oase
- tetraciclina → dinţi (îngălbenire)
- distribuire urmată de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul
după transportul către creier se depoziteaza în ţes. adipos → de
aceea persoanele obeze îşi revin mai greu din anestezie)
 Fixarea medicamentului în ţesuturi poate fi:
- reversibilă, rareori ireversibilă
- se remarcă 3 aspecte: - legarea de proteinele
tisulare:
- afinitate medie faţă de proteine
- legarea med de receptori:
- depozitarea med: se pot acumula în ţesuturi
 BIOTRANSFORMAREA MEDICAMENTELOR

Etapa în care org intervine asupra med. Au loc modif de struct

chimIca favorizând eliminarea med din org.

Mecanismele biotransformărilor
R de fază I - oxidări, reduceri, hidrolize → iau naştere
metaboliţii (activi şi inactivi)
R de fază II - r. sintetice, de conjugare: implică cuplarea med.
cu o substanta endogenă → metaboliţii sunt
în general inactivi
ELIMINAREA MED DIN ORGANISM

Forma sub care se elimină med:

- netransformate
- transformate sub forma de metaboliţi
Eliminarea med pe cale renală - implică 3 procese:
- filtrare glomerulară - majoritatea med. se filtrează
- reabsorbţia tubulară - med se întorc către mediul intern
- secreţia tubulară - med vin dinspre organism către tubul renal

Eliminarea renală poate fi - grăbită prin: creşterea diurezei,

împiedicarea reabsorbţiei tubulare
- încetinită prin: scăderea diurezei, inhibarea procesului de secreţie
tubulară
Elimin med pe cale digestivă - se elimina substante admin oral:
- insolubile şi neabsorbabile (cărbune, ulei de parafină)
- solubile şi neabsorbabile (streptomicina, kanamicina, sulfat de Mg)
* prin salivă - se elimina iod, alcaloizi
* prin bilă - se elimina contraceptivele orale

Elimin med. pe cale pulmonară - prin epiteliul alveolar (subst volatile şi

gazoase: protoxid de azot)
- prin secreţii bronşice

Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale grele, uleiuri
volatile
- pot realiza depozite în celule
- persistenţa timp îndelungat a unor med (As, Hg) în fanere - toxicitate
Elimin prin secreţia lactată
Elimin prin secreţia lacrimală
FARMACODINAMIE GENERALĂ
Parametri specifici: acţ. farmacodinamică primară + efect farmacologic

Caracteristicile acţiunii farmacodinamice (AF):

1. Sensul AF
- stimulator
- inhibitor
Acţ stimulatoare: direct, acţionând asupra ei (adrenalina → tahicardie)
deprimând o funcţie antagonică (atropina → bradicardie)
(simpaticul consumă, parasimpaticul reface)
Acţ. inhibitoare: direct, prin deprimare,stimulare până la epuizare
(cafeina)
Med. pot stimula o funcţie deprimată de boală, fără să aibă acţiune pe
funcţiile normale (antipireticele scad
T crescută în febră, dar nu influenteaz T normală)
2. Potenţa AF - o substanta este mai potentă decât alta cu cât este mai activă în doze mai
mici.

3. Eficacitatea maximă - o proprietatea a unei subst. de a avea un "efect maxim posibil".

4. Selectivitatea - proprietatea unui med de a influenta un teritoriu cât mai limitat din
org.

Ex. receptorii pt simpatic (α1, α2, β1, β2, β3) : β1 - la nivel cardiac, β2 - arborele
bronşic, nivel vascular

5. Latenţa - timpul scurs de la administrarea med până la apariţia efectului

- depinde de abs, transport, difuziune, biotransform.
- în cazul admin i.v. timpul de abs = 0.
6. Durata acţiunii
- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2)
Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre administrări este m mare.
Tipuri de AF
- după utilitate terapeutica şi intensitate:- acţ principală (ex.
acţiune antipiretică a paracetamolului)
- după modul de utilizare: - acţiune locală (topică): ung,
pansamente gastrice
- acţ sistemică
- după reversibilitate: - reversibile
- ireversibile
- după mecanismul de acţiune: - directă: subst se fix direct pe
receptor şi îl activează
- indirectă: ca o consecinţă a influenţei unui mediator
Receptorii farmacologici

Def: o macromolecula proteică capabilă să lege specific o subst. med. cu

formarea complexului med-receptor.

Interacţiunea med-receptor:
Med pot acţ ca agonişti (un agonist se fix pe receptor şi îl activează) - are
afinitate şi activitate intrinsecă
Un antagonist se fixeaza pe receptor, dar nu îl activează - nu are activitate
intrinsecă.
Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade presiunea intraoculară
atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina să se fixeze →
creşte presiunea intraoculară
Antagoniştii pot fi competitivi (se leagă de receptori la nivelul situsurilor de
legare ale agoniştilor)
Antagoniştii necompetitivi se fixează de receptori pe un situs diferit de un situs
de legare al agonistului, blochează receptorii şi împiedică legarea agonistului
Tipuri de receptori
I. Proteina care include un canal ionic:
- colinergici
- GABA
II. Proteine transmembranare
III. Receptori cuplaţi cu proteine G
IV. Receptori intracelulari
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ
A. Factori dependenţi de medicament
Structura chimică
Doza: reprez cantit de med prin a cărei administrare
obţinem un efect biologic.
Subst. pot fi: - inactive farmacodinamic (nu au potenţă)
- cu potenţă mică
- cu potenţă medie
- puternic active (DE - doza eficace)

B. Factori dependenţi de organism

C. Alte condiţii (T, altitudine ..)

 Indicele terapeutic reprezintă o margine de siguranţă; cu cât este mai mare cu atât
este mai uşor de mânuit terapeutic.

Asocierea medicamentelor
Interacţiuni medicamentoase = interacţ farmaceutice = incompatibilităţi.
- interacţ farmacocinetice:
- prin modif absorbţiei
- în faza de transport
- în faza de difuziune
- în faza de biotransformare
- în faza de eliminare
- interacţ farmacodinamice:- sinergismul: sinergia - de adiţie
- de potenţare → ex. antidepresive + tranchilizante
(receptori diferiţi)
- antagonistul - competitiv
- necompetitiv
- antidotism
FARMACOTOXICOLOGIE
GENERALĂ
• Este ramura cu caracter predominant care studiaza efectele /
reacţiile adverse la med, patologia medicamentoasa,precum şi
intoxicaţiile acute / cronice.

Factori favorizanţi:
- dozele mari
- stări fiziologice (sarcina, vârsta înaintată, copilul mic)
- stări patologice (insuficienta renală, insuficienta hepatică)
Alţi factori sunt legaţi de:
- malnutriţie
- consum de alcool, tutun
- poluanţi din mediu
Riscul creşte progresiv cu numarul de medicamente utilizate de un
singur pacient.
Tipuri de reactii adverse:
- ef. secundare
- ef. adverse toxice
- intoleranţa

1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin farmacodinamic, ca o

consecinţă directă sau indir a AF.
Ef sec pot fi: - uneori dorite
- alteori dorite
- adesea inevitabile
Uneori pot fi utile terapeutic; nu sunt dependente de doză.
Ex: uscăciunea mucoaselor (hiposalivaţia) după admin. de atropină este
neplăcută şi poate fi combătută printr-un consum crescut de lichide; în
preanestezie este utiliz pt reducerea secreţiilor în căile aeriene
superioare, secreţii nefavorabile în cursul anesteziei generale.
2. Efecte adverse toxice - sunt tulb. funcţionale /
morfologice, diferite de efectele farmacodinamice,
întotdeana nedorite şi care apar la o parte din
subiecţii trataţi în conditii similare
Sunt dependente de doză; riscul este mai mare cu cât
doza este mai mare.
Exemple de r. adverse toxice la nivelul unor aparate / sisteme
- la nivelul pielii - pot apare diferite erupţii
- la niv SNC- funcţii psihice sau sist extrapiramidal
- la niv ap digestiv - pot fi ef adverse toxice funcţionale (greţuri,
vărsături, diaree, colici) sau morfologice (ulcere)
- la niv ficatului - unele med produc un tablou clinic asemanator cu
hepatita virală
- la niv cordului - pot apare efecte funcţionale (creşterea excitabilitatii
miocardului cu aritmii)

- la niv sanguin - ef toxice se manifesta prin: - leucopenie,

trombopenie, agranulocitoză (citostatice)
-anemie megaloblastică=carenţă de vit B12 ± acid folic (antiepileptice)
- atenţie la admin Fe: trebuie fracţionat în mai multe prize pe zi pt că
receptorul nu poate transporta decât limitat
- la niv renal - antibiotice nefrotoxice (kanamicina, streptomicină)
3. Intoleranţa - este o r. adv. medicamentoasă care se manifesta
printr-un răspuns anormal cantitativ şi/sau calitativ la un med.
- congenitală - poate fi de specie sau de grup (idiosincrazie)
- dobândită
a. Idiosincrazia - se manifesta prin efecte dif. de acţ
farmacodinamică caracteristică ce apare numai la unii indivizi,
putându-se manifesta la prima administrare a med sau la
timp scurt de la începutul admin.

Când o genă prez anomalii sau este absentă, enzima

respectivă are o constituţie anormală sau lipseşte;
aceste anomalii enzimatice = enzimopatii (sunt manifeste sau
latente).
b. Intoleranţa dobândită = hipersensibilitate -
reprezinta de fapt o alergie la med.
Intoleranţa dobandita presupune contactul
organismului cu alergenul şi abia la
următatorul contact se produce
sensibilizarea /alergia.
După mecanismul de producere există 4 tipuri de reactii
alergice:
1) r. alergice de tip anafilactic (de tip 1): fac parte din categ
reactiilor imediate
Şocul anafilactic este o manif acută, cu caracter sistemic a
alergiilor de tip 1
În această privinţă penicilinele sunt med cu riscul cel mai mare.
Simptomele (se dezvolta în câteva minute): dispnee acută cu
sufocare prin bronhospasm şi edem laringean,
urmat de hipotensiune până la colaps. Manifestările clinice
mai puţin grave şi mai frecvente: urticaria,
astm bronşic (apărute după peniciline şi acid acetilsalicilic).
2) r. alergice de tip 2: se datorează formării de
anticorpi prin imunoglobulin E, M direcţionaţi
specific împotriva unor constituenţi celulari.
Anticorpii formaţi au proprietăţi aglutinante şi
determina liza celulară. (astfel se explică unele
anemii,trombocitopenii produse de sulfamide,
chinidină)

3) r. alergice prin complexe imune (de tip 3) - se

datorează formării de complexe între antigeni şi
anticorpi circulanţi (imunoglobuline G şi M).
4) r. alergice mediate celular (de tip 4): fac parte
din categoria reacţiilor întârziate, se dat
intervenţiei limfocitelor sensibilizate.
De obicei, manifestările acestui tip de r.
alergice sunt cutanate: dermatita de contact
4. Toleranţa: - congenitală
- dobândită
Se cunosc câteva aspecte ale toleranţei:
- obişnuinţa - constă în diminuarea treptată a unor efecte ale unui
med în urma admin repetate;fenomenul este reversibil.
- mitridatismul -reprezinta capacitatea unui organism de a suporta
fără simptome deosebite, ca urmare a administrarii de cantităţi
progresiv crescânde dintr-o subst, doze, care la prima admin pot
prod ef toxice. (ex fumătorii
care suportă doze mari de nicotină)
- toleranţa încrucişată - se poate produce între 2 sau m multe med
(ex: alcoolicii sunt mai puţin sensibili la anestezice generale)
- tahifilaxia (toleranţa acută) - constă în diminuarea progresivă a
intensitatii efectului unor doze constante dintr-o substanta prin
administrare repetată la intervale scurte de timp.