Literatura română

Poporul român este un popor căruia Dumnezeu i-a dăruit o mare

parte din creatorii de literatură, meşteri ai mânuirii cuvântuli şi patrioţi
ai ocrotirii valorilor naţonale.
Spiritul lor fascinat de universul literaturii, condeele lor vrăjite
de fantasticul necunoaşterii i-a făcut să ne împărtăşească şi nouă prin
operele lor minunata putere a creaţiei şi a dăruirii totale către literatură.
În operele tuturor scriitorilor români vom întâlni o dăinuire a
sentimentului de iubire, o veneraţie a puterii absolute, o sete de cuvinte
frumoase şi o latură în care noi ne identificăm şi cu a cărei conţinut
încercăm să contopim realitatea noastră.
Caută totul în iubirea scriitorilor, pentru că din ei izvoreşte
mirul cuvântului frumos rostit.
 Scriitori români
Mihai Eminescu Liviu Rebreanu
Ion Creangă Ion Luca Caragiale
Mihail Sadoveanu Marin Preada
Ion Barbu Marin Sorescu
Eugen Simion George Călinescu
Augustin Buzura Tudor Arghezi
Lucian Blaga Mircea Eliade
Nichita Stănescu Nicolae Iorga

Galerie semnături
Ieşire
 Mihai Eminescu
1856-1858
Copilarie de farmec la Ipotesti, alaturi de droaia de plozi.
Familia Eminovici, care cumparase mosia cu 4000 de
galbeni, darâma casa batrâneasca si ridica un conac nou.
Mihaita era înconjurat prin, "natala mea vâlcioara" de patru
frati: Serban, Niculae, Iorgu si Ilie (acesta era prietenul de
nazdravanii). Surorile Ruxandra si Maria au murit de
copile. Dar, "dulcea mama" mai naste patru prunci, dupa
Mihai: Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul încetând din
viata la vârsta frageda.
1858-1860 Dupa ce învatase doua clase acasa, severul
caminar Gheorghies îl duce peste hotar, în Bucovina
stapânita atunci de Imperiul austro-ungar, la Cernauti. În
pasaport, tatal declara ca Mihai de 8 ani are "parul negru,
ochii negri, nasul potrivit, fata smolita". Clasele a III-a si a
IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita
"National-Hauptschule". Locuieste la Aron Pumnul
(profesor si revolutionar pasoptist ardelean), prieten cu tatal
sau. Ceilalti frati sunt la gimnaziu. Mihai învata binisor, dar
programul militaresc si dorul de casa îl determina sa fuga
singur, pe jos, pâna la Ipotesti.
Home
Biciul usturator al caminarului îl obliga sa revina în capitala Bucovinei.
1860, în septembrie Tatal îsi duce iarasi baietii, prin vama Mihaileni, la Cernauti. Mihai e
înscris la "K.K. ober-Gymnasium"
1860-1863 Frecventeaza gimnaziul. Rezultate bune în prima clasa ("excelent" la româna,
"foarte bine" la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul si, neglijând matematica si
latina, ramâne repetent. Fuge iarasi la Ipotesti, peste granita, mai simte o data biciul
tatalui, care-l duce legat la Cernauti. Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar dupa Pasti
(1863) nu mai e înscris în cataloage.
Atras de teatru, însoteste trupa Fanny Tardini-Vladicescu care soseste la Hotel
Moldova din Cernauti. Este angajat ca sufleur si pleaca in turneu cu trupa la Brasov. Era
fascinat de frumusetea actritei Fanny Tardini. Toamna e copist în administratia judetului
Botosani, pâna în martie 1865.
1865-1866 Mihai mai are o sansa: sa-si continue la Cernauti studiile liceale în particular.
Are grija de biblioteca lui Aron Pumnul. Dar în ianuarie, când numara 16 ani, e zguduit de
moartea, tocmai lânga el, a profesorului. Plânge în hohote, fiindca se stie, spiritual
vorbind, fiul adoptiv al ardeleanului. Seara, îi citeste colegului Stefanelii poema La
moartea lui Aron Pumnul, compusa în acea zi. E prima creatie, publicata în brosura
omagiala Lacramioarele învataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor
profesor Aron Pumnul, tiparita cu aceasta ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist.
La Ipotesti, adolescentul Mihai e coplesit de prima iubire. Se zice ca o chema Casandra
Elena si era fiica lui Gheorghe Alupului. Arata ca floarea alba de cires. Se plimba prin
lunci, prin codru, pâna la lacul fermecat. Ea e mai mare decât junele amorezat. Mai apoi,
fiind departe, Mihai afla ca fata de 19 ani a fost luata de zburatorul, rapusa de dropica
(hidropizie) si e înmormântata în tintirim. Trist, o evoca în: De-as avea, Din strainatate,
Mortua est (intitulata la început Elena), Aveam o muza ori Floare albastra
Home
Trimite poezia De-as avea revistei Familia, condusa de Iosif Vulcan, care o publica
imediat (martie 1866), schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Calatoreste mai
mult pe jos la Blaj ("mica Roma", despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte si o
traista în spinare (cu niste carti si caiete în care adunase folclor), Mihai coboara de pe
dealul Hula în "vatra românismului" - Blaj, încearca sa-si dea examenele, dar nu le ia,
neavând conditii de învatatura. Fara parale, doarme într-un pod de fân, îmbuca din piata
prune cu pâine neagra si se scalda în Târnava (fiind un bun înotator). Citeste cu nesat
cartile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotesti nu-i vin la timp si
pleaca la Sibiu, în cautarea fratelui sau Neculai, dar acesta plecase la Timisoara. La
vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi da niste ghete.
Pasaportul fiind expirat, este ajutat de Popa Bratu din Rasinari (bunicul dinspre mama al
poetului O. Goga) sa treaca clandestin granita austro-ungara spre tara sa, România,
furisându-se prin munti. Strabate Oltenia si Muntenia, atras de Bucuresti.
1867-1869 Îl aflam la Giurgiu - hamal în port. Devine sufleur în trupa ambulanta a lui
Iorgu Caragiale si, apoi, îl cunoaste pe nepotul acestuia, Ion Luca Caragiale. Împreuna
cu trupa teatrala a lui Mihai Pascaly face un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Oravita,
Buzias. Se angajeaza, cu ajutorul acestuia, ca "sufleur II si copist" la Teatrul National
din Bucuresti. Întreprinde un nou turneu, cu trupa Pascaly, la Galati, Iasi, Cernauti si
Botosani, unde e retinut de tatal sau Gheorghies si trimis, toamna, la studii în strainatate.
În septembrie, purcede cu fratele cel mare Serban la Praga, încercând sa se înscrie la
Universitatea Carolina. Îsi face o fotografie, în atelierul pictorului-fotograf Jan Tomas,
însa pleaca din acest oras. La 2 oct. îl aflam la Viena.
1869-1872 În capitala Imperiului Habsburgic figureaza ca student la Universitate.
Neavând diploma de bacalaureat, e înscris ca "audient extraordinar" si nu ca "student
ordinar", precum ceilalti. Urmeaza cursuri de filosofie, drept, economie politica, limbi
romanice, anatomie etc. Scrie mult.
Home
1870 Colaboreaza la revista Convorbiri literare din Iasi cu poezia Venere si Madona. Vara,
I. Negruzzi îl gaseste la Viena, invitându-l sa se stabileasca în Iasi. O cunoaste la Viena
(martie 1872) pe frumoasa doamna Veronica Micle, venita la un tratament.
1871, 15 august Participa la sarbatorirea a 400 de ani de la sfintirea mânastirii Putna,
fiind unul dintre organizatori.
1872-1874 Paraseste Viena si vine, prin Botosani, la Iasi. La 1 septembrie citeste la
sedinta Junimii poezia Egipetul si nuvela Sarmanul Dionis. Impresionati, membrii
societatii decid sa-i acorde o importanta suma de bani pentru continuarea studiilor la Berlin.
Titu Maiorescu îl voia "doctor în filozofie" si urmas al sau la catedra din Iasi. Se înscrie la
Universitatea Humboldt din Berlin si frecventeaza iarasi cursuri diverse. Maiorescu îi
trimite 100 de galbeni, ca sa-si ia doctoratul, însa Eminescu paraseste brusc Berlinul,
renuntând la examene. Calatoreste cu trenul tocmai la Marea Baltica, la Königsberg,
orasul marelui filozof Kant, cautând documente din istoria românilor. În plina vara 1874,
descinde la Iasi, fara titlul de doctor în filozofie. Supararea lui Maiorescu va trece repede. Îi
ofera postul de director al Bibliotecii Centrale, depunând juramântul în fata rectorului
Stefan Micle, sotul Veronicai. Este poftit în salonasul literar al V. Micle, din casa rectorului.
Preda germana la Institutul Academic.
1875 Numit de Maiorescu revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, viziteaza multe scoli
si face rapoarte detaliate. Se împrieteneste cu Ion Creanga. Dragostea pentru Veronica se
amplifica.
1876, 15 august Moare "dulcea mama" Raluca, înmormântând-o la Ipotesti. Revenit la Iasi
e, pâna în 1877, redactor la Curierul de Iasi (100 de lei lunar).
1876 Paraseste redactia, în urma unui conflict cu cei de la "foaia vitelor de pripas".
Totodata, pleaca din Iasi, unde statuse 4 ani si crease perlele din ciclul veronian: Fat-
Frumos din tei, Calin, Lacul, Dorinta, Peste vârfuri s.a.
Home
1877-1883 Redactor al ziarului conservator Timpul. Munca epuizanta la articole si poezii,
viata intima dezordonata, firea de boem - toate contribuie la darâmarea sa psihica. Se
declanseaza boala, are dureri de cap.
1875-1883 Timpul capodoperelor: Luceafarul, Scrisorile (5 la numar), Doina s.a.
1883 Vara, acasa la Maiorescu, Eminescu îi declara ca vrea sa învete albaneza si sa se
calugareasca. Altadata, se duce la cafeneaua "Capsa", scoate revolverul si racneste ca regele
trebuie împuscat, pentru ca-i tine pe liberali în brate. Apoi se baricadeaza într-o baie publica,
opt ore, lasând apa sa se reverse peste tot. Gardienii sparg usa si-i pun camasa de forta.
Ajunge la casa de sanatate a dr. Sutu si Bucurestiul afla ca "D-l Eminescu a înnebunit".
Are 33 de ani si, pâna la moarte, va trai într-o agonie prelunga, prin spitale si ospicii, fara a
mai putea scrie ceva important. Vietuieste din mila publica, apoi din mica pensie viagera (250
lei lunar).
La 2 XI 1883 soseste la Viena, însotit de prietenul Chibici-Râvneanu, fiind internat la
Sanatoriul Ober-Döbling. Apare prima editie a poeziilor lui Eminescu, îngrijita de Maiorescu.
1884-1885 Locuieste la Iasi. Calatoreste în Italia (cu Chibici). Apoi face bai la Liman, lânga
Odesa
1886 Este înternat la ospiciul de la mânastirea Neamt, unde îl viziteaza Creanga.
1886-1888 Locuieste la Botosani, îngrijit de sora sa paralitica Harieta. În vara lui 1887, e dus
la bai, la Hall, aproape de Insbruck.
1888, aprilie Pleaca de la Botosani la Bucuresti, unde V. Micle îl ia pentru îngrijiri medicale.
1889, februarie Internat din nou la Sanatoriul dr. Sutu. Pietrele i se par diamante, frunzele
bani. Se crede voievodul Matei Basarab.
1889, 15 iunie Pacientul Petrea Poenarul îl loveste în cap cu o piatra trasa din prastie.
Dar moartea e consecinta unei endocardite vechi. Creierul sau cântareste 1495 de grame,
aproape cât al poetului german Schiller. Este înmormântat la Bellu, cu onoruri nationale.

Home
 Ion Creangă
(1839-1889)
"Sunt nascut la 1 martie 1837 în satul Humulesti, judetul
Neamtului, Plasa de Sus, din parinti români: Stefan a lui
Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda,
nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul
Neamtului..."
Data înscrisa de mâna lui Creanga în Fragment de biografie
si acceptata de multi istorici literari e contestata de alti
cercetatori, care afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la
10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o
condica (mitrica) de nou-nascuti din Humulesti, descoperita
si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
În casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele
Cetatii Neamt, în familia lui Stefan si a Smarandei se nasc
8 copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor,
Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina
moare în1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pâna în
1919.

Home
La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica "Sfânta Treime".
1864-1865 În acest an scolar, este elev stralucit la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi
(director si profesor Titu Maiorescu, mai mic decât C.). Maiorescu îl apreciaza si-l pune învatator
la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10
iunie 1865 devine institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e însurat, are si-un baiat,
Constantin (nascut la 19 dec. 1860).
Acum îi moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala va suferi si Ionica).
1859-1872 Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La
10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl parasise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorteze),
trasese cu pusca în ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon în casa aflata si azi în
curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia în 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post-mortem o
hotarâre reparatorie: Creanga a fost reprimit în rândul clerului, ca diacon.
1864-1889 Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca
fusese destituit din învatamânt între 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare,
scoase în colaborare cu alti institutori.
1873 Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de divort si Creanga are câstig de cauza, în
procesul cu Ileana, primind copilul în îngrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o
casuta potrivita. O gaseste în mahalaua Ticau si se muta în bojdeuca (asa îi spunea povestitorul)
de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va
trai toata viata, fara sa se casatoreasca legitim. 1875 Moment decisiv în viata humulesteanului
stabilit în Ticau: îl cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui. Poetul
descopera, la o consfatuire a învatatorilor ori la vreun han iesean, harul nemaipomenit de
povestitor al lui Creanga. Devin prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crâsma cu hrube
Bolta Rece ori la alte hanuri iesene.

Home
1846-1853 Istet si neastâmparat, cum se autodescrie mai apoi în Amintiri din copilarie, Nica
urmeaza scoala de pe lânga biserica, avându-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel
luat cu arcanul la oaste. Scoala era într-o chilie facuta de sateni, la îndemnul parohului Ion
Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si
biserica sau drumul spre Ozana, unde se scalda Ionica.
Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda îl da în primire tatalui ei David
Creanga (bunicul lui Nica). Acesta îl duce, împreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe
Valea Bistritei, la Brosteni, unde învata cu un profesor, N. Nanu, pâna la episodul hazliu cu râia si
caprele Irinucai.
1853-1854 E înscris la Scoala Domneasca de la Tg. Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca
profesor pe parintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). În scriptele scolii, Nica e înscris:
Stefanescu Ion.
1854, toamna Mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind înscris la "fabrica de popi": Scoala
catihetica din Falticeni, condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta). Aici nu mai este
Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat toata viata.
1855-1858 Desfiintându-se Scoala din Falticeni (caricaturizata copios în Amintiri...), Creanga
pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul
teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si
"eminent". Sta la internat, care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.
1859 Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia Facauti (mormântul se afla la Prigoreni,
lânga Tg. Frumos, localitate legata de Neculce).
Când se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu voia sa plece din Humulesti.
Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si Mos Ion Roata si Cuza Voda.
Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica 40 de Sfinti-Iasi.

Home
E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii române. Eminescu îl determina sa scrie si-l introduce în
cenaclul Junimii. Citeste Soacra cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 în Convorbiri literare). Autorul de
manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Ticau,
gustând cu placere sarmalele facute de Tinca. Era în anii 1876-1877, înaintea plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.
1875-1883 Sub imboldul poetului, care-i citea si îndrepta manuscrisele, sunt compuse în bojdeuca genialele sale
scrieri literare, care încânta toate generatiile de cititori români (ba si straini, prin traduceri).
Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit
a facut ca în 1883 amândoi sa se îmbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra
cu trei nurori, Creanga publica în Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea
porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca,
Povestea unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu,
Cinci pâni. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar în alte publicatii. 1883-
1889 Exact în aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de
epilepsie îi aduc o suferinta de sase ani. Când afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, îl apuca disperarea. Cade
chiar în clasa, înaintea scolarilor, stând mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic
Moldova.
1889, 15 iunie Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins "fratele Mihai". Plânge ca
un copil si murmura tremurând de suspine: Badie Mihai!
Dupa câteva saptamâni, afla ca - la începutul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la
bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.
1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Înveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o
franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mâncând pofticios gogosi cu dulceata. Împreuna cu prof. Draghici, urca
pe Ulita de Sus. Dupa ce beau câte un coniac, amicul îl conduce pâna aproape de bojdeuca. Îsi ureaza "La multi
ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. În noaptea bucuriilor, el îsi da
duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir.
Cosciugul - prea mare; usile - prea strâmte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de
curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890
Home
 Augustin Buzura

Maramuresean din comuna Berita, viitorul romancier se

naste in 1938, face liceul la Baia Mare si Facultatea de
Medicina si Farmacie din Cluj (1958-1964). Renunta
usor la profesia de doctor, dedicandu-se literaturii. Debut
editorial: volumul de povestiri Capul Bunei Sperante.
In 1970, deschide ciclul romanelor care l-au consacrat cu
Absentii.
Atat critica literara, cat si cititorii savureaza urmatoarele
romane, atat de indraznete pentru acei ani ai cenzurii
comuniste: Fetele tacerii, Orgolii, Vocile noptii,
Refugii, Drumul cenusii (publicate intre 1974 si 1988).
Dupa revolutie, este presedinte al Fundatiei Culturale
Romane. Membru al Academiei, 1992.

Home
Nichita Stănescu
(n. 1933, Ploiesti - m. 1983, Bucuresti)
Cel care va deveni poet reprezentativ al timpului
nostru, rasfatat de public si critici, e primul nascut al
Tatianei si al lui Nicolae Stanescu (singur spune ca e
nascut "dintr-un taran român venit la oras si dintr-o
rusoaica"). Primeste numele celor doi bunici: Nichita si
Hristea. Liceul la Ploiesti. Filologia la Bucuresti
(1957). Debuteaza la Tribuna. Redactor la Gazeta
literara, România libera, Luceafarul. Debut editorial:
Sensul iubirii (colectia Luceafarul, 1960). Premii
pentru poezie, dintre care cel mai important este
Premiul Herder (1975). Viata de boem, mereu ispitit
de darurile lumii înconjuratoare, l-a costat scump: se
stinge la numai 50 de ani. Lasa un nume legendar si
carti importante în literatura postbelica: O viziune a
sentimentelor, Dreptul la timp, 11 elegii, Alfa, Oul si
sfera, Necuvintele, Un pamânt numit România.

Home
Mihail Sadoveanu
(1880-1961)
1880 Pe data de 5 noiembrie, se naste la Pascani,
înregistrat pentru început sub numele mamei sale.
1887 Mihail Sadoveanu este în clasa I la scoala primara
din satul Vatra Pascani. Primul sau învatator, Mihai
Busuioc, îi va marca hotarâtor evolutia. În povestirea
"Domnu Trandafir" este evocata figura celui care l-a
învatat "ortografia si istoria".
1891 Termina scoala primara din Vatra Pascanilor, dar,
pentru a putea frecventa cursurile gimnaziului "Alecu
Donici" din Falticeni, este nevoit sa repete clasa a IV a,
deoarece trecea de la o forma de învatamânt "rural" la
unul "urban". Soarta face ca unul dintre colegii sai de
clasa sa fie Eugen Lovinescu, fiul directorului scolii,
marele critic literar de mai târziu. În jocurile lor
copilaresti, Sadoveanu va fi în rolul "haiducului", în
timp ce Lovinescu va fi "poteras". 1895 Moare mama sa,
Profira Ursaki, moment pe care viitorul scriitor îl va
evoca în povestirile de mai târziu. Tot în acest ani se
deruleaza faimosul esec întruchipat de teza de la
matematici, consecinta fireasca a ratacitorilor si visarilor
de la Nada Florilor.
Home
Între 1895-1896, va fi nevoit sa repete clasa a III de gimnaziu. În toti acesti ani petrecuti la Falticeni,
penduleaza între lecturile profitabile si evadarile în natura.
1897 În saptamânal "Dracu" din Bucuresti, apare schita Domnisoara M din Falticeni, semnata cu
pseudonimul Mihai din Pascani. În toamna acestui an se înscrie la Liceul national din Iasi, liceu care azi îi
poarta numele. Este perioada definitorie pentru formarea sa, având parte de o serie de profesori renumiti,
în frunte cu cunoscutul filolog junimist Vasile Burla, directorul liceului.
1898-1899 Continua colaborarea la diverse publicatii ale vremii: Vieata noua, Pagini literare, Opinia.
1900 Dupa absolvirea Liceului National se înscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, dupa îndemnul
tatalui sau. Nu va urma pentru multa vreme aceste cursuri, fiind atras de mirajul literaturii. Începe scrierea
povestirilor ce vor constitui volumul de peste câtiva ani, Dureri înabusite. Ia hotarârea eroica de a trai din
scris.
1901 Se va stabili la Falticeni, casatorindu-se, în acelasi an, cu Ecaterina Bâlu.
1904 Primeste un post de copist la Casa Scoalelor, în Bucuresti. În acest an se produce o prima mare
cristalizare a acumularilor sadoveniene: aparitia succesiva a patru volume de proza: Povestiri, Soimii,
Dureri înabusite, Crâsma lui mos Precu. Faptul face ca acest an sa fie supranumit "anul Lui
Sadoveanu" (N. Iorga).
1906 Se reîntoarce la Falticeni, de unde va începe o rodnica si îndelungata colaborare cu revista Viata
Româneasca. I se publica, printre altele, Floare ofilita si Amintirile caprarului Gheorghita.
1908 Îi apar volumele: Duduia Margareta, O istorie de demult, Oameni si locuri.
1910 Este numit director al Teatrului National din Iasi (pâna în 1919).
1913 Ia parte la campania din Bulgaria, ca sublocotenent si apoi locotenent.
1915 Apare romanul Neamul Soimarestilor, marcând o noua etapa scriitoriceasca.
1918 Dupa încetarea razboiului mondial, Sadoveanu se va stabili la Iasi, în fosta casa a lui Kogalniceanu
din Copou (azi muzeul "Mihail Sadoveanu"). Este locul cel mai fericit al existentei sale, atât din punct de
vedere familial, cât si artistic. Aici va concepe peste 30 de titluri din opera sa.
Home
1921 Moare tatal sau, Al. Sadoveanu. Devine membru cu drepturi depline al Academiei Române.
1922 Concepe bijuteria literara Dumbrava Minunata, care va apare în 1926.
1923 Rosteste faimosul sau discurs de receptie la Academia Româna, facând elogiul poeziei populare.
1925 Apare romanul Venea o moara pe Siret, pornit din logia cladirii cantacuzinesti din Pascani, de
unde se vedea ca-n palma valea Siretului.
1926 Tara de dincolo de negura si Dumbrava minunata.
1927 Ajunge, în obisnuitele peregrinari prin tara, în zona Oasa, descoperind "raiul" de la Valea
Frumoasei si de la Bradu-Strâmb, un alt important spatiu de inspiratie pentru cel care era, deopotriva,
vânator, perscar, scriitor. Face, de asemenea, o calatorie în Olanda, tot cu consecinte literare cunoscute
(Olanda).
1928 Prolificul scriitor publica într-un ritm sustinut, practic nemaiîntânit în spatiul nostru literar: Hanu-
Ancutei, Demonul tineretii, Olanda, Împaratia apelor.
1929 O alta capodopera sadoveniana iese de sub tipar: Zodia cancerului sau Vremea Ducai-voda,
roman istoric.
1930 Împlinind 50 de ani, "maestrul" era sarbatorit pe plan national, cunoscând toate onorurile civile. La
editura Cartea româneasca apare romanul Baltagul, scris "dintr-o rasuflare" în circa doua saptamâni. 1932
Nunta domnitei Ruxandra.
1934 Viata lui Stefan cel Mare, scriere romantata ce anunta capodopera în trei volume Fratii Jderi.
1935 Ucenicia lui Ionut, primul volum din trilogia mai sus numita.
1937 Cartile lui Sadoveanu sunt arse în pietele publice de manifestanti aflati sub semnul fanatismului si
intolerantei politice. Într-un generos "Protest al intelectualilor", scriitorul este aparat de valorosi oameni
de cultura ai vremii.
1939 I se înmâneaza diploma de "Doctor honoris causa" al Universitatii iesene, în urma raportului citit
de profesorul Octav Botez.
1940 Apare Divanul persan, carte pe care însusi autorul o aseaza între preferintele sale.

Home
1940 Apare Divanul persan, carte pe care însusi autorul o aseaza între preferintele sale.
1942 Apare ultima parte din trilogia istorica Fratii Jderi: Oamenii Mariei Sale.
1943 Într-un fel de protest fata de ororile civilizatiei, Sadoveanu se retrage în Valea Frumoasei; unul
dintre rezultatele acestei retrageri va fi volumul Povestile de la Bradu-Strâmb.
1944 Ororile razboiului îl ating din greu: Paul-Mihu, fiul cel mai tânar al scriitorului, moare la
Turda, în luptele de eliberare a Transilvaniei. Casa din strada Witting 12 este lovita de bombe. 1946
Începe sa ocupe diferite functii social-politice în perioada comunista. Plateste greu tribut ideilor
societatii socialiste, publicând carti nereusite, dupa metoda realismului socialist: Pauna Mica, 1948;
Mitrea Cocor, 1949; Clont de fier, 1951.
1952 Vechiul roman Soimii, publicat în 1904, este reluat în ultima scriere sadoveniana importanta:
Nicoara Potcoava.
1958 La E.S.P.L.A. apare volumul Aspecte din si opera lui Mihai Sadoveanu, cu fotografii de Dan
Grigorescu, sub îngrijirea lui Constantin Mitru.
1961 Bolnav de câtiva ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19
octombrie. Este înmormântat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.

Home
Marin Preda (1927-1980)
Romancier talentat, Preda se naste în judetul Teleorman,
la Silistea-Gumesti, în familia lui Tudor Calarasu,
Termina în sat sapte clase si, între 1937-1940, este elev la
Scoala Normala din Abrud, continuata la Cristuru-
Odorhei si, dupa aceea, la Bucuresti. Ia examenul de
capacitate, dar renunta la scoala. E functionar la Institutul
de Statistica, face corectura la Timpul, unde debuteaza în
1942 cu schita Pârlitu. Încurajat, publica apoi proza si e
remarcat de Eugen Lovinescu la cenaclul Sburatorul. În
1948, debut editorial: Întâlnirea din pamânturi. Tânarul
nuvelist plateste, si el, tribut realismului socialist, ca
majoritatea scriitorilor din perioada "dictaturii
proletariatului" (Desfasurarea s.a.)
Prima sa capodopera este Morometii (vol. I- 1955; vol.
II-1967), carte care a fost apoi ecranizata.
A mai scris romanele: Risipitorii, Intrusul, Marele
singuratic, Delirul, precum si a doua capodopera Cel
mai iubit dintre pamânteni (1980), dupa care a fost gasit
mort, în camera sa de creatie de la Palatul Mogosoaia. S-
a stins, în mod suspect, la 16 mai 1980, lasând o dâra de
legende asupra disparitiei sale pamântesti, tinând cont ca
romancierul era cunoscut pentru atitudinea sa rece fata de
autoritatile timpului.
Home
 Marele nostru romancier vede lumina soareuiI în satul Târlisiua,

Liviu Rebreanu
jud. Bistrita-Nasaud, fiind primul din cei 13 copii ai învatatorului
Vasile Rebreanu si ai Ludovicai din Beclean, ambii provenind din
familii de "graniceri" (tarani liberi) de pe Valea Somesului.
1891-1891 Scoala primara în comuna Maieru.
1895-1899 Gimnaziul la Nasaud si Bistrita.
1900-1903 Scoala superioara militara din Sopron. 1903-1908
Academia militara la Budapesta, dupa care e ofiter la Gyula, de
unde demisioneaza.
1908-1909 Functionar la Magura Ilvei, Vararea.
Acum debuteaza literar în revista Luceafarul din Sibiu. Trece muntii
îi se stabileste la Bucuresti.
1910 La cererea guvernului ungar e încarcerat la Vacaresti si
extradat; apoi închis la Gyula pâna în august, revenind la Bucuresti.
1911-1919 Secretar literar la Teatrul National Craiova, unde se
casatoreste cu actrita Fanny Radulescu. Debuteaza editorial cu
volumul de nuvele Framântari (1912), urmat de alte carti: Golanii
(1916), Marturisire (1916), Rafuiala (1919).
1920 Romanul Ion îi aduce consacrarea si premiul Academiei
Române.
1922-1944 Faima sa creste prin publicarea romanului Padurea
spânzuratilor, care reia motivul din nuvela Catastrofa. E inspirat din
drama reala a fratelui sau Emil, sublocotenent în armata
habsburgica, spânzurat pentru ca încercase sa treaca, în razboi, de
partea românilor. Urmeaza romanele: Adam si Eva, (1925),
Ciuleandra (1927), Craisorul (1929), Rascoala (1932), Jar (1934),
Gorila (1938), Amândoi (1940). Piesele de teatru Cadrilul, Plicul si
Apostolii se afla sub nivelul artistic al romanelor.
1944, 1 septembrie
Se stinge la Valea Mare, Arges.
Home
 (1895-1961)

Lucian Blaga "Destinul omului este creatia" spunea scriitorul. Toata viata sa a
fost creatie: poetica, teatrala, filosofica.
Primul poet mare pe care ni l-a dat Ardealul dupa Unirea din
1918. Nascut la 9 mai la Lancram-Alba, ca fiu de preot. Curios
pentru tinerii cititori (mai ales copiii) e urmatorul amanunt:
viitorul poet si filosof n-a putut vorbi pâna la 4 ani, fiind "mut ca
o lebada", cum singur spunea.
Îsi revine si dovedeste, mai apoi, ca e foarte inteligent. Dupa
studii în tara (Sebes, Brasov, Sibiu), urmeaza Universitatea din
Viena si-si ia doctoratul în filosofie (1920). Apoi îmbratiseaza
cariera diplomatica (Varsovia, Praga, Berna, Viena,
Lisabona), timp de 12 ani. E ales în 1936 membru al Academiei
si numit profesor de filosofia culturii la Universitatea clujeana.
În perioada comunista, a avut mult de suferit, fiind îndepartat de
la catedra universitara, marginalizat la Filiala din Cluj a
Academiei si la biblioteca universitara. Este înmormântat în
gradina bisericii din satul natal Lancram, lânga Sebes.
Volume de versuri: Poemele luminii (1919, debut), Pasii
profetului (1921), În marea trecere (1924), Lauda somnului
(1929), La cumpana apelor (1933), La curtile dorului (1938),
Nebanuitele trepte (1943), Poezii (1962).
Piese de teatru: Zamolxe, mister pagân (1921), Mesterul
Manole (1927), Avram Iancu (1934), Arca lui Noe (1944) si
postum Anton Pann (1964).
A publicat aforisme (Pietre pentru templul meu, Discobol) si
memorialistica (Hronicul si cântecul vârstelor).
Opera filosofica e dominata de cele patru trilogii: Trilogia
cunoasterii - 1943, Trilogia culturii - 1944, Trilogia valorilor
- 1946 si Trilogia cosmologica (neterminata).
Home
Ion Luca
(1852-1912)
1852 La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova
I.L.Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al

Caragiale Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui

dramaturg.
1859-60 Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul
de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica
Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.
1860-61 Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala
Domneasca nr. 1 Ploiesti.
1862-64 La aceeasi scoala, îl are ca învatator pe Bazil
Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, între care si
vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de
absolvire a cursului primar.
1864-67 Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti.
Bucuresti, unde se mutase familia.
1868-70 Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la
Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din
unchii sai, autor dramatic si actor.
1870 La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta
batrânului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa
înmormântarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si este
destituit. Ramâne singurul sustinator al mamei sale Ecaterina si al
surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tânara).
1871-72 Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti. 1873-
75 Începe cariera de gazetar în revista Ghimpele.
1875-76 "Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber.
1876-77 Redactor al Claponului. Cu F. Dam‚ editeaza ziarul
Home Natiunea româna.
 (1848-1925)

Ion Slavici 1848Vigurosul nostru prozator (mare prieten al lui Eminescu) se

naste în anul revolutiei, la Siria, pe 18 ianuarie. Este al doilea copil
al cojocarului Sava Slavici si al Elenei, nascuta Borlea.
1854-1858 Frecventeaza scoala "greco-ortodoxa" din satul natal,
avându-l dascal pe D. Vostinari.
1859-1860 Repeta clasa a IV-a, pentru a putea razbi la liceu.
1860-1865 Urmeaza Liceul din Arad, stând la gazda precum eroii
sai din Budulea Taichii.
1865-1867 Clasele a VI-a si a VII-a la Liceul Piarist din
Timisoara.
1867-1868 Clasa a VIII-a ca "privatist" la Liceul Maghiar din
Arad.
1868 Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna se înscrie la
Universitatea din Budapesta.
1869 În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea si revine la Siria. Se
mai înscrie si la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl
aflam în functia de secretar al notarului din Cumlaus. În toamna e
din nou la Viena, în armata, urmând si Facultatea de Drept. Acum
se împrieteneste, pentru toata viata, cu Eminescu, student si el în
capitala Imperiului hasbsburgic. Fireste, vorbea cursiv limbile
germana si maghiara. Mai tânarul sau amic moldovean îl va
îndemna sa scrie literatura în româneste (cum s-a spus, asa va
proceda Eminescu si cu I. Creanga).
1870 Îsi ia "examenul de stat".
Home
1940 Apare Divanul persan, carte pe care însusi autorul o aseaza între preferintele sale.
1942 Apare ultima parte din trilogia istorica Fratii Jderi: Oamenii Mariei Sale.
1943 Într-un fel de protest fata de ororile civilizatiei, Sadoveanu se retrage în Valea Frumoasei; unul
dintre rezultatele acestei retrageri va fi volumul Povestile de la Bradu-Strâmb.
1944 Ororile razboiului îl ating din greu: Paul-Mihu, fiul cel mai tânar al scriitorului, moare la
Turda, în luptele de eliberare a Transilvaniei. Casa din strada Witting 12 este lovita de bombe. 1946
Începe sa ocupe diferite functii social-politice în perioada comunista. Plateste greu tribut ideilor
societatii socialiste, publicând carti nereusite, dupa metoda realismului socialist: Pauna Mica, 1948;
Mitrea Cocor, 1949; Clont de fier, 1951.
1952 Vechiul roman Soimii, publicat în 1904, este reluat în ultima scriere sadoveniana importanta:
Nicoara Potcoava.
1958 La E.S.P.L.A. apare volumul Aspecte din si opera lui Mihai Sadoveanu, cu fotografii de Dan
Grigorescu, sub îngrijirea lui Constantin Mitru.
1961 Bolnav de câtiva ani, aproape orb si marcat de dureri familiale, se stinge din viata la 19
octombrie. Este înmormântat la cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.
1924 Volumul Amintiri (pretioase memorii despre Eminescu, Caragiale, Creanga, Cosbuc,
Maiorescu).
1925 Bolnav si obosit de viata agitata, cu procese si detentii în puscarii, se refugiaza la fiica sa, care
traia la Panciu, în podgoria asemanatoare cu Siria natala. La 17 august trece în lumea umbrelor,
înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteste cuvântul de ramas bun...

Home
 (1880-1967)
1880, 23 mai Vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N.
Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de
Tudor Arghezi catre scriitor în legatura cu Argesis (numele vechi al
râului Arges).
1891-1896 Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 Debut literar sub influenta "magistrului"
Macedonski, în Liga ortodoxa, semnând Ion Theo.
1900-1904 Poetul e câtiva ani calugar la Cernica.
1905-1910 Calatorie în strainatate. Putin timp la Paris,
apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina
catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde
scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si
câstige existenta, lucreaza într-un atelier dinti de aur,
inele si capace de ceasornice. În 1909 viziteaza Italia.
1912-1916 Revine în România. La Facla, Viata
româneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete,
articole polemice s.a.
1918-1919 În timpul realizarii României Mari, e închis
doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si
Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de
tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea
României.
1927 Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezie
Cuvinte potrivite.
1928 Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal.
1929 Prima carte în proza Icoane de lemn.
Home
Calinescu a aderat, dupa alungarea Regelului Mihai si instaurarea comunismului, la ideologia noua,
surâzându-i bineînteles, avantajele practice. A facut calatorii în Uniunea Sovietica si în China
comunista, publicând impresiile de calatorie. Rechemat profesor onorific la Facultatea de Litere. Îsi
republica toata creatia, e înconjurat de onoruri, e premiat si omagiat. În noiembrie 1964, era internat
cu ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, noaptea, pleaca în lumea umbrelor,
lasând "o opera fundamentala pentru cultura poporului român". (Geo Bogza).
A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga, Filimon, Alexandrescu (1932-1962), o
monumentala Istorie a literaturii române de la origini pâna în prezent (1941, aproape 1000 de pagini
în quarto), numeroase studii, eseuri, conferinte. Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide,
Scrinul negru, precum si volume de versuri, teatru, culegeri gazetaresti (Cronicile optimistului).
1936 Cimitirul Buna-Vestire, roman.
1939 Hore, volum de versuri
1942 Romanul Lina, de fapt lung poem în proza.
1943 Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informatia zilei) publica îndeosebi pamflete
usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane,
atacând pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la
Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu.
1944 Iese din lagar.
1944-1967 În anii "dictaturii proletariatului", dupa o perioada de retinere, este "reabilitat", distins cu
titluri si premii, ales membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-
a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind
poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cântare omului, Stihuri pestrite,
Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti.
1966 Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.
1967(1880-1967)
Home
1880, 23 mai Vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de catre
scriitor în legatura cu Argesis (numele vechi al râului Arges).
1891-1896 Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 Debut literar sub influenta "magistrului" Macedonski, în Liga ortodoxa, semnând Ion Theo.
1900-1904 Poetul e câtiva ani calugar la Cernica.
1905-1910 Calatorie în strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina
catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si
câstige existenta, lucreaza într-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. În 1909 viziteaza Italia
1912-1916 Revine în România. La Facla, Viata româneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole
polemice s.a.
1918-1919 În timpul realizarii României Mari, e închis doi ani, împreuna cu 11 ziaristi si scriitori (între care si
Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea României.
1927 Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite.
1928 Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal.
1929 Prima carte în proza Icoane de lemn.
1931 Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detentie. Tot acum, pentru copii,
publica volumul în proza Cartea cu jucarii, inaugurând o directie secundara în creatia scriitorului, ce va continua,
mai apoi, cu volumele stiute de scolari: Cântec de adormit Mitzura, Buruieni, Martisoare, Prisaca, Zdreanta s.a.
Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.
1934 Romanul Ochii maicii Domnului (dragostea materna si devotamentul filial).
1935 Versuri de seara
1936 Cimitirul Buna-Vestire, roman.
1939 Hore, volum de versuri
1942 Romanul Lina, de fapt lung poem în proza.
1943 Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informatia zilei) publica îndeosebi pamflete usturatoare, pentru care
e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane, atacând pe ambasadorul german von
Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucuresti si în lagarul de la Tg. Jiu.
1944 Iese din lagar.

Home
1944-1967 În anii "dictaturii proletariatului", dupa o perioada
de retinere, este "reabilitat", distins cu titluri si premii, ales
membru al Academiei Române, sarbatorit ca poet national la 80 si
85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca si
Sadoveanu, colaborând cu autoritatile si scriind poezii sociale pe
placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cântare omului,
Stihuri pestrite, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti.
1966 Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.
1967 Moare si el, fiind înmormântat, alaturi de Paraschiva, în
gradina casei din str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi
muzeu, întretinut de fiica sa Mitzura.

Home
 (1899-1965)
Personalitate complexa a literaturii române: prozator,
George Călinescu dramaturg, poet, critic si istoric literar, eseist,
ziarist. Se naste la Bucuresti Gh. Visan, fiu "din flori"
al Mariei Visan. Copilul e recunoscut de impiegatul
C.F.R. Const. Calinescu si sotia sa Maria, în casa
carora mama baiatului este menajera. Familia
Calinescu, împreuna cu "femeia în casa" si copilul, se
muta la Botosani, apoi impiegatul Calinescu e
transferat cu slujba la Iasi. Aici Gh. Visan (viitorul
scriitor) e înscris la Scoala "Carol I", de lânga Liceul
Internat. În 1907, Maria Visan (mama adevarata)
accepta ca sotii Calinescu sa ii adopte fiul (va semna G.
Calinescu). Dar moare în acelasi an tatal adoptiv, si
micul Calinescu, împreuna cu cele doua mame (purtând
amândoua numele de Maria), descinde la Bucuresti
(1908). Studii liceale si universitare în Capitala.
Licenta în 1923. Profesor de italiana la licee, apoi
pleaca la Roma, doi ani, cu o bursa. În 1929, se
casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari
bucuresteni. Doctor în litere la Universitatea ieseana
(teza despre manuscrisul eminescian Avatarii
faraonului Tlà, 1936). Aici va fi conferentiar. Publica
la Iasi Jurnalul literar (1939). Din 1945, e profesor la
Universitatea Bucuresti. Membru al Academiei, din
Home 1949.
 Calinescu a aderat, dupa alungarea Regelului Mihai si instaurarea comunismului,
la ideologia noua, surâzându-i bineînteles, avantajele practice. A facut calatorii în
Uniunea Sovietica si în China comunista, publicând impresiile de calatorie.
Rechemat profesor onorific la Facultatea de Litere. Îsi republica toata creatia, e
înconjurat de onoruri, e premiat si omagiat. În noiembrie 1964, era internat cu
ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, noaptea, pleaca în
lumea umbrelor, lasând "o opera fundamentala pentru cultura poporului român".
(Geo Bogza).
A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga, Filimon, Alexandrescu
(1932-1962), o monumentala Istorie a literaturii române de la origini pâna în
prezent (1941, aproape 1000 de pagini în quarto), numeroase studii, eseuri,
conferinte. Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru,
precum si volume de versuri, teatru, culegeri gazetaresti (Cronicile optimistului).

Home
Mircea Eliade S'a nascut la 28 Februarie 1907 in Bucuresti. Studiile primare
le face in orasul natal; secundare in cadrul liceului "Spiru
Haret"; superioare in cadrul Universitatii Bucuresti,
unde studiaza filosofia, si Calcutta (India), intre Decembrie
1928 si Decembrie 1931, unde ia cursuri dela renumitii filozofi
Rabindranath Tagore si Surendranata Dasgupta despre istoria
religiilor si a filozofiei indiene.
Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica "Cum am
descoperit piatra filosofului", publicata la varsta de 14 ani in
"Ziarul Stiintelor Populare" din Bucuresti, lucrare premiata
de comitetul de conducere al ziarului. La varsta de 16 ani,
incepe sa publice nuvele si esseuri literare la diferite reviste, iar
dela 17 ani ancepe sa scrie articole in care trateaza istoria
religiilor si cultura Orientului in cadrul revistei "Vlastarul"
(revista liceului "Spiru Haret). Student la filosofie, isi incepe
colaborarea la "Revista Universitara" in Ianuarie 1926 (Anul
I, Nr. 1), in paginile careia desfasoara o acida polemica
impotriva lui Nicolae Iorga, polemica bazata pe argumente
irefutabile privind anumite lucrari ale istoricului, continuata in
paginile ziarului "Cuvantul" (Director: Nae Ionescu) de-a
lungul urmatorilor ani.

Home
Preocupat masiv de cultura italiana intre 1927/1928, pleaca pentru scurt timp in Italia in studiu de
cercetare, publicand la finele studiilor universitare o teza ampla privind Filosofia Renasterii. Dupa
revenirea sa la Bucuresti dela studiile efectuate in India, Mircea Eliade se pregateste pentru
sustinerea doctoratului in filosofie cu o lucrare orientalisticã referitoare la practicile si gandirea
"Yoga" (1933), publicata mai apoi sub titlul: "Yoga. Essai sur les origines de la mistique
indienne", Paris-Bucuresti, 1936.
Incepand cu anul 1933, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Bucuresti, tine
numeroase cursuri de filosofie si de istoria religiilor, bucurandu-se de o numeroasa audienta din
partea studentimii nationaliste. Laureat cu premiul I al Societatii Scriitorilor din Romania in
anul 1937, in urma publicarii unei editii critice in doua volume despre Bogdan Petriceicu Hasdeu
cu titlul: "B. P. Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice" aparuta in cadrul Fundatiei pentru
Literatura si Arta, Mircea Eliade este preocupat in egala masura si de politicã, fiind candidat pe
listele partidului "Totul Pentru Tara" (expresia politica a Miscarii Legionare) in alegerile din
Decembrie 1937 si dupa victoria din alegeri, deputat legionar in Parlamentul Romaniei.
Dupa instaurarea dictaturii carliste la inceputul anului 1938 si prigoana indreptata impotriva
Miscarii Legionare, Mircea Eliade este arestat alaturi de ceilalti conducatori ai Legiunii si
intemnitat in lagarul dela Miercurea-Ciuc . Mircea Eliade a desfasurat o intensa si variata
activitate publicistica1), colaborand la numeroase ziare si reviste nationaliste, intre care:
"Calendarul", "Vremea", "Cuvantul", "Credinta", "Buna Vestire", "Sfarma Piatra",
"Gandirea", "Tinerimea Romana", "Criterion" s.a., sustinand in acelasi timp numeroase
conferinte la Radio Romania: "Secretul Indiei", "Eseul european si eseul romanesc", "Mesaj
cultural de 6.000 de ani", "Arta si tehnica criticii", etc. Atasat cultural al ambasadei Romaniei
la Londra (1940-1941) si apoi al legatiei romane din Lisabona (1941-1945), dupa instalarea fortata
a comunismului la conducerea Romaniei se stabileste in Franta, la Paris, unde ramane pana in anul
1957, timp in care preda istoria religiilor mai intai la "Scoala Practica de Inalte Studii" (1945-
1948), iar dupa aceea la Sorbona (1945-1957).
Home
Sosit in Statele Unite la invitatia mai multor profesori si cercetatori ai istoriei religiilor in anul
1956, tine cursuri pana in anul 1957 cand accepta postul de profesor titular si de coordonator al
Catedrei de Istoria Religiilor dela Universitatea din Chicago, dela care data se stabileste
definitiv in aceasta tara.
Ca o recunoastere a savantului pentru marile sale merite aduse la studiul si cercetarea istoriei
religiilor, catedra mai sus amintita a fost numita Catedra "Mircea Eliade" incepand cu anul 1985.
Autor a peste 1.500 de carti, eseuri si articole de specialitate, Mircea Eliade s'a bucurat de o
atentie imensa in lumea cercetarilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrari omagiale privind
activitatea si personalitatea sa creatoare.
In Exil, a fondat si condus revista "Luceafarul" (Anul I, Nr. 1, Nov. 1948, Paris), colaborand
activ si la alte reviste si ziare romanesti: "Fiinta Romaneasca", "Cuvantul in Exil", "Revista
Scriitorilor Romani", "Buletinul Bibliotecii Romane" (Freiburg), "Caete de dor", s.a. Co-
editor al revistei "History of Religions" aparuta la Chicago in anul 1957, Mircea Eliade si-a adus
contributia in paginile multor reviste de specialitate straine, publicand numeroase studii de
importanta majora la cunoasterea istoriei si a filosofiei religiilor. "Doctor Honoris Causa" al multor
universitati din Franta, St. Unite, Anglia, Belgia, Argentina; Membru al Academiei belgiene,
decorat cu "Legiunea de Onoare" in anul 1978.
Cea mai mare autoritate stiintifica in materie, lucrarile sale au aparut traduse in numeroase limbi
ale lumii in multe editii consecutive (in Japonia de pilda, numai in cuprinsul a trei ani [1974-1977]
au fost publicate 13 volume din opera autorului, adaugandu-li-se si un volum supliment intitulat
"Studiile lui Eliade").
Mircea Eliade s'a stins din viata in Chicago, la 22 Aprilie 1986, cu gandul la tara pe care a iubit-o
si a purtat-o in inima in tot timpul vietii lui, si pe care nu a mai revazut-o niciodata dupa plecarea sa
in strainatate in anul 1940, dar tanjind la gandul ca intr'o zi va fi eliberata din chingile asupritoare
comuniste.

Home
Ion Barbu (1885-1961)
Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Câmpulung-Muscel.
Fiul unic al magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii
elementare si gimnaziale în oraselul natal, Darmanesti-Roman,
Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh.
Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Din 1914 - student
la matematici. Dupa licenta (1921) i se acorda o bursa în
Germania. Doctoratul în 1929 cu teza Reprezentarea canonica a
adunarii functiilor ipereliptice. Apoi se afirma ca matematician si
devine profesor titular la Universitatea din Bucuresti (din 1942).
Stralucita vocatie matematica se materializeaza în 80 de studii,
apreciate în tara si strainatate. Cu numele sau adevarat sunt
consacrate asa-zisele "spatii Barbilian" în geometrie.
Dan Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic
este aceeasi persoana cu Ion Barbu, pseudonimul sau literar,
înscris la loc de cinste în istoria literaturii române.
Ca poet, debuteaza în Literatorul (1918). Colaboreaza la
Sburatorul si E. Lovinescu îl semnaleaza cititorilor ca un "poet
nou". Preocupat mai mult de matematici, ne-a lasat putine opere
literare: Dupa melci (1921), Joc secund (1930), iar dupa moarte
au aparut Ochean (1966), Pagini de proza (1968).
Pleaca în lumea de dincolo, la 11 august 1961, rapus de o criza
hepatica. A doua zi, salcia din fata casei (strada C. Davilla 8),
cântata de poet ca un copac sfânt, se prabuseste la o furtuna.
Acolo, la radacina salciei, îsi îngropase câinii credinciosi...

Home
Nicolae Iorga
(1871 - 1940)
Personalitate monumentala a culturii românesti, barbat
înzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenala, cel
mai mare poligraf al neamului românesc (circa 1250 de
volume publicate si 25.000 de articole), Iorga s-a
nascut, precum multe minti luminate, în nord de tara, la
Botosani. În urbea natala, urmeaza scoala primara si
gimnaziul, uimindu-si profesorii. Termina Liceul
National din Iasi (1888); reuseste într-un singur an sa
absolve Universitatea din Iasi ("magna cum laudae",
1889). În anul în care se stingeau Eminescu si Creanga,
era deja considerat un fenomen. Face studii stralucite la
Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si
devenind la 23 de ani membru corespondent al
Academiei (academician va deveni în 1911). Tânarul
savant câstiga, în 1894, prin concurs, catedra de istorie,
la Universitatea din Bucuresti

Home
 Personalitate marcanta a criticii si
Eugen Simion istoriei literare actuale. Vede
lumina zilei la Chiojdeanca -
Prahova. Liceul la Ploiesti.
Filologia la Bucuresti (1952-1957).
In 1963 e asistent la facultatea pe
care o absolvise. Isi da doctoratul
cu o teza despre Eugen Lovinescu,
scepticul mantuit (1969). Lector la
Sorbona (Paris). Ii cunoaste pe
Mircea Eliade, Eugen Ionescu,
Emil Cioran, evocati in Timpul
trairii, Timpul marturisirii, Jurnal
parizian (1977). Opera sa
fundamentala este Scriitori
romani de azi, in mai multe
volume. Din 1991 este membru al
Home Academiei Romane.
Marin Sorescu (n. 1936, la Bulzesti, Dolj - m. 1997, Bucuresti)
Poet si dramaturg reprezentativ al zilelor noastre.
Scoala primara in comuna natala. Liceul "Fratii
Buzesti", Craiova, transferat la Scoala Medie
Militara Predeal, absolvita in 1954. Facultatea de
Filologie din Iasi (1955-1960). Stabilit la
absolvire in Bucuresti, cu o ascensiune rapida in
lumea literara, ca poet, romancier, dramaturg,
eseist. A debutat cu volumul de parodii Singur
printre poeti (1964). Se impune, prin stilul sau
original cu volumele: Poeme (1966, Premiul
Uniunii Scriitorilor), Tusiti (1970), La lilieci
(1973). Dramaturgia e exceptionala: Iona,
Paracliserul, Matca, Exista nervi, A treia teapa,
Raceala. Tradus in numeroase limbi. Premiul
Herder in 1991. Membru al Academiei, dupa
revolutia din 1989. In plina glorie, o boala
necrutatoare il secera prea devreme pentru un
creator care ne mai putea da capodopere.

Home
Doriţi să ieşiţi IEŞIRE
din prezentare
sau reveniţi la
meniul
principal? MENIU