VIATA LUI MIHAI EMINESCU

S-a nascut la 20 decembrie 1849, fiind la saptelea copil al lui

Gheorghe Eminovici si al Ralucai Jurascu, fiica stolnicului Jurascu
din Joldesti. Aceasta data este confirmata de fratele poetului,
Matei, si fusese notata pe albumul societatii Junimea din 1878.
Dupa actul de botez s-ar fi nascut la 15 ianuarie 1850. Acest act
se afla la Uspenia din Botosani. Era obiceiul in epoca, sa se
completeze actele mai tarziu, dupa nasterea copilului. Cercetatorii,
inclina pentru ambele date.
Copilaria si-o petrece la Ipotesti, unde tatal isi ridicase o casa,
mosia de acolo fiind adusa drept zestre de Raluca.
In 1857, august, Mihai impreuna cu patru frati ai sai, este dus de
tatal sau pentru studii la Cernauti. In 1864 intalneste trupa Fanny
Tardini- Vladicescu si are revelatia unei alte lumi – cea a teatrului.
La 25 octombrie 1864 intra ca practicant la Tribunalul din
Botosani, apoi copist la comitetul judetean permanent.
In 1865 demisioneaza si in martie cere pasaport pentru
Bucovina. Ca elev, sta in gazda la profesorul sau Aron Pumnul,
de altfel unul dintre profesorii stimati de elevi, tinandu-i totodata
ordine in biblioteca. Aron Pumnul este cunoscut pentru
“Lepturariu”, o culegere de texte despre primii poeti, carte ce-l va
inspira pe M. Eminescu in poezia “Epigonii”.
In 1866, cu ocazia mortii lui Aron Pumnul, la 12/24 ianuarie,
cativa elevi din gimnaziu publica o brosura intitulata
“Lacramioarele invataceilor gimnazisti la moartea prea iubitului
lor profesor Aron Pumnul”. In acest an trimite versuri la revista
“Familia”, care aparea in limba romana la Pesta. Directorul
revistei schimba cu acest prilej numele poetului in Eminescu.
Directorul se numea Iosif Vulcan.
In iunie, se stabileste la Blaj cu intentia de a-si continua studiile,
continand sa publice vesuri in “Familia”, dintre care amintim:
“Din strainatate”, “La Bucovina”, “Speranta”, “La o artista”,
“Amorul unei marmure”, etc.
La Alba Iulia va participa la intrunirea “Astrei”, apoi va vizia
Sibiul, trecand muntii, vine la Bucuresti.
In 1867 va lucra ca sufleor in trupa lui Iorgu Caragiale,
mergand cu trupa in turnee la Braila, Galati, Giurgiu, Ploiesti.
In 1868 se angajeaza in trupa lui Mihai Pascali, stabilit in
Bucuresti, face cunostinta cu I.L. Caragiale. Este in continuare
sufleor si copist al teatrului national. Acum incepe proiectul pentru
romanul “Geniu pustiu”.
In 1869, se impaca cu familia si tatal sau il trimite la Viena spre
a urma cursuri universitare.
Poetul se inscrie la facultatea de filozofie ca student
extraordinar, lipsindu-i bacalaureatul.
Din 1870, incepe sa publice si in “Convorbiri literare”. Tot in
acest an va participa si la pregatirea serbarilor de la Putna.
 In 1872, subventionat de Junimea, poetul pleaca la studii la
Berlin, unde se inscrie la universitate ca student ordinar, alegandu-
si cursuri de filozofie, istorie, economie si drept. Se pare ca tot in
acest an o cunoaste pe Veronica Micle la Viena.
In 1874, Titu Maiorescu il roaga necontenit pe poet sa-si dea
doctoratul, trimitandu-i si o suma de bani in acest scop. Poetul,
insa, ia drumul catre tara si la 1 septembrie este numit director al
Bibliotecii Centrale din Iasi. Acum merge si la unele serate literare
ale Veronicai Micle.
In 1875, la 15 iunie, Titu Maiorescu ii propune functia de
revizor scolar pentru districtele Iasi si Vaslui, iar la 2 iulie, preda
biblioteca lui D. Petrino. Revizor fiind, are ocazia sa-l cunoasca
pe Ion Creanga, institutor la scoala nr. 2 din Pacurari, Iasi.
Anul 1876 este un an nefast pentru poet, pe de o parte pentru ca
D. Petrino cere ca poetul sa fie urmarit pentru carti “sustrase” de la
blibioteca, invinuire ec s-a dovedit a fi nefondata, iar pe de alta
parte, in acest an se stinge din viata, la Ipotesti, mama poetului. Tot
in acest an primeste postul de corector si redactor al ziarului
“Curierul de Iasi”.
In 1877, isi continua activitatea la “Curierul de Iasi” si paritcipa
la sedintele “Junimii”. Este invitat sa intre in redactia ziarului
“Timpul”, astfel paraseste Iasii venind la Bucuresti, unde face
gazetarie cu pasiune.
In 1879, moare Stefan Micle, sotul Veronicai, aceasta, vaduva,
vine la Bucuresti si cei doi fac planuri de casatorie.
In 1883, se imbolnaveste si se interneaza temporar in spital.
Apoi, dupa ce boala izbucneste in iunie, va fi internat in sanatoriul
doctorului Sutu.
In octombrie, va fi trimis de prieteni la sanatoriul “Ober-
Dobling” din Viena. In acelasi an, Titu Maiorescu strange poeziile
publicate in “Convorbiri literare” si scoate volumul “Poesii”.
In 1885, apare a doua editie a volumului “Poesii”. In
“Convorbiri” se publica “Sara pe deal”.
“Luceafarul”, capodopera lui Mihai Eminescu, vede lumina
tiparului in 1883 in “Almanahul societatii studentesti Romania
juna” din Viena. Tot in 1883 apar in “Familia” poeziile: “S-a dus
amorul”, “Adio”, “Ce e amorul?”, “Pe langa plopii fara sot”, “Si
daca”.
In 1886, apar poeziile: “Nu ma intelegi” si “La steaua” (in
“Convorbiri”), “Sfantul Spiridon”. Tot acum continua tratamentul
la Viena si Hall, apoi se reintoarce la Botosani, la sora sa.
Acum apar poeziile: “De ce nu-mi vii” si “Kamodeva” publicate
in “Convorbiri literare”.
In 1889 este internat la spitalul “Marcuta” din Bucuresti si apoi,
transferat la sanatoriul “Caritas”.
In noaptea de 15 iuni e 1889, Mihai Eminescu moare in
sanatoriul doctorului Sutu si este inmormantat la cimitirul “Bellu”.
In octombrie se da la tipar editia a patra a volumului “Poesii”,
insotit de un studiu al lui Maiorescu intitulat “Poetul Eminescu”.
In acelasi an moare la 3 august Veronica Micle, cea care ocupa
primul loc in biografia lui M. Eminescu, in chilia unor maici de la
manastirea Varatic, unde se autoclaustrase dupa moartea
“Lucefarului”.
Un destin fatal ii unea simbolic si in moarte.
Eminescu este poetul “nepereche”; o aparitie atat de rara incat
G. Calinescu afirna:
“Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari
padure sau cetate, iar cate o stea va pali pe cer in departare pana
cand acest pamant isi va strange toate sevele, ca sa le inalte in
teava subtire a unui alt crin de taria parfumurilor sale.”

EMINESCIANISMUL
(OPERA, TEME, MOTIVE)

Eminescu este poetul national , recunoscut ca atare inca din timpul

vietii . Distingem trei etape distincte in creatia eminesciana :
Prima etapa este a poeziilor din adolescenta .Sub influenta lui
Eliade, Muresanu, Bolintineanu si Alecsandri , Eminescu scrie o
poezie insufletita de idealuri patriotice si umanitare , ca si de
multiple intrebari asupra existentei sau visuri generoase de
dragoste, de prietenie.

Din aceasta faza dateaza poeziile :

 -“De--as avea “,”O calarire in zori “, “La Bucovina”, “Ce-ti
doresc eu tie, Romanie”, “Junii
corupti”, “Amorul unei marmore”
 -precum si romanul :”Geniu pustiu”;
 -poemul faustic : “Muresan”;
 -un proiect de drama “Mira”.

A doua etapa reprezintra o prima incercare de analiza a

idealurilor si problemelor intrevazute anterior. Din ce in ce mai
adanc se configureaza acum revolta eminesciana impotriva
ingradirilor si piedicilor pe care o intocmire sociala stramba ,
lumea marginita , le aseaza in calea elanurilor de afirmare ale
omului.

Din aceasta vreme dateaza :

 - “Venere si Madona “,”Epigonii”,”Mortua est”’,”Memento
mori “,”Calin”,”Strigoii”, “Gemenii”;
 -poemele de dragoste : “Floare albastra”,”Sara pe deal”;
 -basmul in proza : “Fat Frumos din lacrima “;
 -nuvela : “Sarmanul Dionis”.

A treia etapa si ultima , este faza deplinei maturitati si a

desavarsirii artistice, in sensul inlaturarii asperitatilor de expresie ,
a perfectiunii formei , pe masura inaltimii cugetarii si
sentimentului , a echilibrului si proportiei liniilor creatiei.
Acum apar un numar mare de poezii erotice: “Povestea
codrului ,”Singuratate”, “O ramai “, “Atat de frageda”,”Sonete
“, care preceda cele cinci “Scrisori” si poemul “Luceafarul”,
urmate la randul lor de alte poezii de dragoste precum :”S-a dus
amorul” “Cand amintirile “,”Adio “, “Ce e amorul “,”Pe langa
plopii fara sot”

Luata in ansamblu, opera lui Mihai Eminescu trateaza marile teme

romantice cum ar fi :
 -transfigurarea sufletului ,
 -conditia geniului;
 -ingerul si demonul;
 -mitul Zburatorului;
 -natura si dragostea;
 -luna,codrul,floarea albastra, muzica sferelor.

Dupa cum am vazut temele liricii eminesciene sunt impresionante

prin diversitate, profunzime si expresie artistica.O tematica de o
asemenea extensie si adancime , duce usor la convingerea ca
Eminescu reprezinta saltul suficient , el singur, sa proiecteze
geniul creator romanesc in sfera valorilor universale, incat devine
posibila si obligatorie raportarea poetului nostru national la marii
romantici ai lumii : NOVALIS, BYRON, HUGO, PUSKIN.

Cu alte cuvinte in literatura romana apare odata cu Eminescu

componenta axiologic-universala, fapt ce duce la concluzia ca
dupa Eminescu nu se mai putea scrie ca inainte de el.

Vom observa ca dupa moartea “Luceafarului”, intreaga literatura

romaneasca se va defini prin raportare la poezia lui Eminescu.
Iar aceasta raportare se savarseste in cel putin prin doua sensuri
majore : tematic si ca atitudine estetica.

Mergand in directia primului sens, putem constata cu usurinta ca

de pilda orgoliul romantic eminescian ,de atatea ori ranit , dar de
putine ori explodand in violente de pamflet , va cunoaste la
Macedonski o manifestare protestatara fara limite, in primul rand
in ciclul “Noptilor”.

Pesimismul metafizic al marelui poet ii va raspunde ,peste decenii,

tristetea covarsitoare si concreta , transfigurata prin simboluri
culese tot in realitatea imediata, din poezia bacoviana.

Daca la Eminecsu am observat o preocupare de a creea un fond

sufletesc prealtin, de sursa dacica, la Blaga se schimba un pic,
sursa este mai ampla , tracica.

Multiplele nazuinte spre cunoastere, prezente in mai toata opera

eminesciana, vor gasi ecouri in chinuitoarele intrebari din lirica lui
Tudor Arghezi.

In plus observam la toti urmasii lui Eminescu sursa folclorica ,

aflata de la Eminescu incoace intr-o relatie stransa cu literatura
culta.

La Eminescu observam pe langa folosirea sursei folclorice,

preocuparea pentru mitologie , o ramura mai veche , de fapt a
folclorului.Daca marii scriitori romantici preluau mituri din
cultura universala si le transformau in scrieri romantice, Eminescu
are obsesia unei mitologii nationale , pe care o afla in stratul
folcloric al culturii autohtone,in istoria patriei, ori creeata din
substanta insasi a propriei poezii.

Chiar cand abordeaza mituri de circulatie universala , cum ar fi

“Cain si Abel”(‘Gemenii’), “Orfeu si Euridice”(‘Strigoii’), poetul
raman autohtonizeaza intriga, circumstantele , personajele
legandu-le de istoria prelatina a poporului nostru ori de motive
folclorice bine reprezentate in literatura populara.

In “CUVANTUL INAINTE “ la unei antologii din poezia

eminesciana, aparuta in 1991, Eugen Simion descopera opt mituri
posibile in poezia lui Eminescu :

1.MITUL NASTERII SI AL MORTII

Prezent in poeziile “Scrisoarea I “, “Rugaciunea unui dac
“(antume) si postumele ”Muresanu”, “Gemenii” sau “Memento
Mori “.

2.MITUL ISTORIEI
Fundamentat pe criteriul moral al opozitiei dintre bine si rau si
inchegat artistic de cele mai multe ori pe antiteza dintre trecutul
glorios si prezentul decazut. Pentru acest mit semnificative sunt :
“Scrisoarea III “, “Scrisoarea IV’ “, “Epigonii”, “Imparat si
proletar”.

3.MITUL INTELEPTULUI
Al dascalului , al magului -urmas de regula al zdeilor aflati la
inceputul inceputurilor - sau el insusi un zeu - aparator al legii
acelor vremi, capabili sa descifreze tainele aflate in semnele din
cartea lumii . Asemenea intelepti mitici sunt invocati in :
“Rugaciunea unui dac “, “Gemenii”,”Andrei Muresanu”.

Acest mit se afla in stransa legatura cu primele doua.

4.MITUL EROTIC
Rezultat din impletirea sentimentului iubirii erotice cu cel al
peisajului in numeroase lieduri ,romante, idile, elegii in care
intalnim motive poetice specific eminesciene, precum luna, lacul,
codrul, izvoarele, vantul, steaua, pasarea etc.Subspecie filozofica,
mitul erotic isi va gasi intruchiparea artistica deplina in
“Luceafarul”, poem care ramane sinteza catre care converg mai
toate miturile enumerate.

Dintre poeziile erotice amintim : “Somnoroase pasarele “,”Pe

langa plopii fara sot”,”Lacul”,”Dorinta”,”Floare
albastra”,”Sara pe deal”.