• LICEUL TEHNOLOGIC ‘’IORDACHE GOLESCU’’

ATESTAT

CLASA: XII B
PROFILUL: ELECTRONICĂ AUTOMATIZĂRI
ABSOLVENTĂ: CHIVU M. ANDREEA CRISTINA
 CUPRINS
• Argument.................................................................................................Pag.3
• I. Domenii de aplicație...............................................................................Pag.4
• II. Clasificare..................................................................................................Pag.5
• III. Măsurături de performanță....................................................................Pag.8
• IV. Comparație...............................................................................................Pag.12
• V. Sistemul video și monitorul....................................................................Pag.16
• CBibliografie.............................................................................................Pag.32
• Bibliografie................................................................................................Pag.33
 ARGUMENT
• Monitorul este un dispozitiv periferic de ieșire care se ocupă cu prezentarea sub formă de imagini
și text a informației generate de calculator. Comanda afșării informaţiilor pe ecranul monitorului se
realizează prin intermediul plăcii video. Monitorul este conectat la placa video a sistemului prin
intermediul unui cablu video, care conţine semnalele de culoare și de sincronizare necesare afșării
pe ecran a imaginilor dorite.
 CAPITOLUL I
• I. DOMENII DE APLICATIE
• Monitoarele sunt folosite în circuitele închise de televiziune, de exemplu in aeroporturi (pentru a
supraveghea diverse zone de la depărtare) și de aceea nu au nevoie să recepteze sau să prelucreze
semnale din rețeaua de TV. În asemenea cazuri semnalele video vin prin fr direct de la camerele
de luat vederi din cadrul unui circuit închis.
• Tot monitoare se numesc și unele difuzoare de supraveghere și control suplimentare.
• Cu timpul, prin extensie, tot monitor (sau ecran, display, iar uneori și aparat video) a fost numit și
echipamentul periferic al calculatorului cu ajutorul căruia se afșează informațiile și se realizează
complementar cu tastatura comanda și/sau comunicarea între utilizator și calculator. În acest caz
monitorul este considerat o interfață grafcă a utilizatorului (Graphic User Interface sau GUI).
 CAPITOLUL II
• II. CLASIFICARE
• Diferitele tipuri de monitoare întâlnite în practică pot f clasifcate după mai multe criterii în următoarele categorii:
• A) după culorile de afișare:
• monitoare monocrome: pot afșa doar două culori - de obicei negru și una din culorile alb, verde sau ocru-galben.
• monitoare cu niveluri de gri: pot afșa o serie de intensităţi de culoare între alb si negru.
• monitoare color: utilizează combinarea a trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru) cu diferite intensităţi pentru a crea ochiului
uman impresia unei palete foarte mari de nuanţe.
• B) după tipul semnalelor video:
• monitoare digitale: acceptă semnale video digitale.
• Sunt conforme cu standardele mai vechi IBM, CGA și EGA. Datorită arhitecturii lor interne, sunt limitate la afșarea unui număr fx de culori.
- monitoare analogice: pot afșa un număr nelimitat de culori, datorită faptului că acceptă semnal video analogic. Componentele uzuale
ale semnalului video analogic sunt sincronizările pe orizontală și pe verticală și semnalele momentane pentru culorile fundamentale roșu,
verde și albastru. Sunt
 • majoritare în prezent, find mai flexibile și mai ieftine ca cele digitale.
C) după tipul grilei de ghidare a electronilor în tub:
monitoare cu mască de umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor
corespunzătoare de pe ecran este realizată de o mască metalică subţire prevăzută cu
orifcii fne. Este tipul de monitor cel mai utilizat în prezent.
monitoare cu grilă de apertură: în locul măștii de umbrire, se află o grilă formată din fre
metalice fne, verticale, paralele, bine întinse și foarte apropiate între ele. Monitoarele de
acest tip pot afșa imagini mai de calitate decât cele bazate pe masca de umbrire
(strălucire, contrast).
D) după tipul controalelor exterioare:
monitoare cu controale analogice: ajustarea afșajului se face prin acţionarea de taste si
butoane de tip analogic. Parametrii care pot f modifcaţi de utilizator sunt, de obicei,
luminozitatea, contrastul și poziţionarea imaginii pe verticală și pe orizontală.
monitoare cu controale digitale: ajustarea se face cu ajutorul unui set de taste și
butoane speciale. Se pot modifca parametrii menţionaţi mai sus, plus: forma
trapezoidală, curbarea marginilor
laterale ale imaginii, dimensiunea pe orizontală și verticală a imaginii, și altele. Modifcarea valorii
unui anumit parametru se face în trepte discrete (cuante). Monitoarele mai recente oferă facilităţi
de memorare a ajustărilor făcute în diferite moduri de lucru, în așa fel încât la trecerea dintrun
mod în altul să nu mai fe necesară reajustarea parametrilor doriţi.
după tipul constructiv al ecranului:
monitoare cu tuburi catodice convenţionale (CRT
Cathode Ray Tubes): sunt cele mai utilizate, mai ieftine și mai performante ecrane existente pe
piaţă la ora actuală. Prezintă diferite variante constructive, cele mai des întâlnite find tuburile cu
mască de umbrire (shadow-mask CRT) și tuburile Trinitron, cu grilă de apertură (aperture grille
CRT).
dispozitive de afișare cu ecran plat (FPD - Flat
Panel Display): includ ecranele cu cristale lichide (LCD - Liquid Crystal Display) și ecranele cu
plasmă (PDP - Plasma Display Panel). În prezent sunt utilizate în laptop-uri datorită dimensiunilor
și greutăţii reduse. Din punct de vedere al performanţelor, sunt net inferioare tuburilor catodice
clasice.
 CAPITOLUL III
• III. MASURATORI DE PERFORMANTA
• Parametrii de performan ă ce caracterizează un monitor ț sunt:
• Luminozitatea, măsurată în candele pe metru pătrat (cd/m²).
• Mărimea imaginii vizualizabile, măsurată diagonal. Pentru CRT-uri, mărimea este, de obicei, cu un inch
mai mică decât tubul. Suprafa a unui ecran este determinată ț frecvent de distan a dintre două col uri
opuse ale acestuia. ț ț Este însă o problemă, că metoda de măsurare nu face deosebire între formele
geometrice exacte ale monitoarelor cu mărimi de diagonală identice, în sensul că suprafa a ț determinată
de o diagonală scade (în raport cu cele pătrate), cu cât ecranele devin mai dreptunghiulare. Ini ial, ț
• dimensiunile diagonale ale tuburilor folosite erau mici: 8, 9,
• 10, 12, 14, 15 inch. În prezent, valorile uzuale ale monitoarelor de tip CRT (cu tub electronic) sunt de 15,
17, 19, 20, 21, 22, 24 sau 27 de inch.
 - Rezolu ia ecranuluiț , numărul de pixeli (puncte informa ionale alb/negru) ce pot fi
afi a i pe fiecare ț ș ț dimensiune. Valori uzuale ale rezoluției (lă ime x înăl ime) ț ț
sunt :

• 640x480
• 800x600

• 1024x768
• 1280x1024
• 1600x1200

- Distanța dintre subpixeli de aceeași culoare, măsurată în milimetri. Cu cât această

distanță este mai mică, cu atât mai ascuțită va f imaginea.
- Rata de reîmprospătare descrie numărul de iluminări ale ecranului, într-o secundă. Rata maximă
de reîmprospătare este limitată de timpul de răspuns.
- Timpul de răspuns, timpul necesar unui pixel să treacă din starea activă (negru), în starea inactivă (alb) și în
cea activă, din nou (negru). Este măsurat in milisecunde (ms).
 - Raportul de contrast este raportul dintre luminozitatea celei mai strălucitoare culori (alb) și a celei
mai întunecate culori (negru), pe care ecranul este capabil să le producă.

- Consumul de putere (energie), măsurat în wați.

Raportul de aspect, lungimea orizontală comparată cu cea verticală. De exemplu, dacă 4:3 este raportul
standard de aspect, un ecran cu lungimea de 1024 de pixeli, va avea
- înălțimea de 768 de pixeli. Un ecran widescreen poate avea raportul de aspect 16:9, adică la lungimea de
1024 de pixeli, va avea înălțimea de 576 de pixeli.
- Unghiul de vizualizare, capacitatea ecranului de a f privit (neperpendicular) de la un unghi diferit de 90°,
fără a surveni o degradare excesivă a imaginii, măsurat în grade, orizontal si vertical.
 A adar, există mai multe tehnologii ș hardware pentru afi area informa
iilor generate de calculator:ș ț
I. Ecran cu cristale lichide (Liquid Cristal Diode,
LCD). Ecranele de tip Thin Film Transistor, TFT sunt cele mai răspândite
pentru computerele noi.
a. LCD pasiv produce contrast slab, timp de răspuns înalt și alte defecte de
imagine. A fost folosit în majoritatea calculatoarelor portabile până în
mijlocul anilor `90.
b. LCD TFT redă imaginea cu o calitate mult mai bună. Aproape toate LCD-
urile moderne sunt TFT.
II. Tub catodic (Cathode Ray Tube, CRT).
III.Ecrane cu plasmă.
 CAPITOLUL IV
• IV. COMPARATIE
• CRT
• Aspecte pozitive:
• Raport de contrast foarte ridicat (20000:1 sau mai mare, mult mai înalt decât majoritatea LCD- urilor și ecranelor cu plasmă)  Viteză mică de
răspuns
• Culoare excelentă
• Poate afșa nativ în aproape orice rezoluție și rată de reîmprospătare
• Unghi de vizualizare ridicat
• Este o tehnologie stabilă și testată de-a lungul anilor Aspecte negative:
• Dimensiune si masă mari
• Distorsiune geometrică în CRT-uri non-plate
• Consum mai mare de putere decât un LCD de aceleași dimensiuni
• Există riscul de a apărea efectul moiré la cea mai mare rezoluție
 Intolerant al mediilor umede

Există un risc (redus) de implozie (din cauza vidului intern) dacă tubul este avariat

• Rata de reîmprospătare scăzută cauzează un pâlpâit observabil al imaginii

LCD

Aspecte pozitive:

• Foarte compact si ușor

• Consum redus de putere

• Fără distorsiuni geometrice

• Rezistent
• Prezintă pâlpâit foarte redus sau absent, în funcție de lumina de fundal Aspecte
negative:
• Raport scăzut de contrast
• Unghi de vizualizare limitat
• Lumina de fundal inegală poate crea distorsiuni de luminozitate
Timpuri înalte de răspuns

Adâncime fxă a culorilor

• Prezintă o singură rezoluție nativă

• Mai scump decât CRT

• Pixeli morți pot apărea în timpul fabricării

Plasma

Aspecte pozitive:

• Foarte compact si ușor

• Raporturi înalte de contrast (10000:1 sau mai mari)

• Viteză mare de răspuns

• Culoare excelentă

• Unghi de vizualizare ridicat

• Fără distorsiuni geometrice Aspecte negative:

• Distanță mare dintre subpixeli de aceeași culoare
• Pâlpâit observabil când este vizualizat la distanțe mici
Temperatură ridicată de operare

Mai scump decât LCD

• Consum ridicat de putere

• Prezintă o singură rezoluție nativă

• Adâncime fxă a culorilor

• Pixeli morți pot apărea în timpul fabricării

 CAPITOLUL V
SISTEMUL VIDEO SI MONITORUL
Sistemul video este format din
două părti: un adaptor (placă) video si un monitor sau display.
Adaptorul video reprezintă dispozitivul care realizează legătura
(interfata) cu calculatorul si se află în interiorul acestuia. El va f
corespunzător tipului de monitor video care ii este atașat. Adaptorul
video realizează o rezolutie orizontală și una verticală. Rezoluția
reprezintă numărul de elemente, în cazul de față puncte-pixeli-, care
pot f afșate pe ecran. De exemplu, un monitor VGA poate opera în mod
video afșând 640 de puncte de-a lungul ecranului care prezintă 480 de
rânduri de puncte. Referindu-ne la această rezoluție, vom spune că
este de 640*480.
 În modurile video grafce (deseori acestea sunt referite doar prin termenul de moduri grafce), fecare pixel
este referit ca find unic adresabil. Aceasta înseamnă că placa video poate afșa fecare pixel în mod individual,
putând modifca atributele acestuia (de exemplu culoarea).
În modurile video text (sau simplu, text) ecranul poate conține numai caractere. În acest caz adresarea nu se
mai face pe pixel, acesta nemaifind unic adresabil. Controlul ecranului nu se mai face deci la nivel de punct, ci la
nivel de caracter. În acest scop, ecranul este împărțit în suprafețe numite și celule caracter, fecare dintre ele
putând conține un caracter. Deși placa video poate modifca în orice
moment atât caracterul, cât și atributele sale, acest lucru se va reflecta asupra întregii celule caracter
și, după cum am mai arătat, nu asupra unui singur punct.
Este de remarcat faptul că, de obicei, în modul text, numărul de pixeli nu mai este specifcat, acest
lucru făcându-se în schimb cu numărul de caractere de pe un rând și numărul de rânduri. De exemplu, un
mod text anumit poate afșa 80 de caractere pe câte 25 de rânduri. În modul text fecare celulă caracter
prezintă aceleași dimensiuni și, din această cauză, caracterele se aliniază pe coloane ca și cum ar avea
aceeași mărime, fe că este vorba de o mică virgulă sau
de o majusculă. Forma caracterelor este de obicei memorată în memoria ROM, de aici find citită de placa video
în vederea afșării.
 Plăcile video care controlează în modul text celulele caracter de dimensiuni mai mari (acestea sunt
formate din mai multe puncte și nu din puncte de dimensiuni mai mari ), afșează caracterele mai clar, acestea
find mai bine defnite. De exemplu,caracterele în modul text VGA, care sunt formate din matrici de puncte
9*16, apar mai proeminent decât cele în mod text CGA, în care matricea de puncte care defnește un caracter
are 8*8 puncte.
Standardul VGA (Video Graphics Array) a fost introdus de către IBM odată cu calculatoarele PS/2, iar
modurile video VGA reprezintă un superset al standardelor video anterioare, CGA (Color Graphics Adapter) și
EGA (Enhanced Graphics Adapter). Cea mai importantă îmbunătățire adusă de standardul VGA a fost rezoluția
superioară a caracterelor în modul text, precum și posibilitatea de a afșa 256 de culori la un moment dat.
Monitorul

Adaptorul video este legat de monitor prin intermediul unui cablu. Monitorul, denumit uneori și
display, permite vizualizarea datelor introduse de la tastatură sau rezultate în urma execuției unor
comenzi sau programe, putând f deci încadrat în categoria echipamentelor periferice de ieșire. Din
punct de vedere fzic, monitorul translatează semnalele trimise prin intermediul cablului în semnale pe
care le utilizează pentru a afșa imagini pe ecran.
 Ca piesă principală, monitorul conține un tub de vacuum, similar cu cel de la televizor și un tun de
electroni. Monitoarele color (numărul de culori care pot f reprezentate de acestea este variabil) prezintă trei
tunuri de electroni.
Rezoluția ecranului este un parametru deosebit de important în aprecierea monitoarelor și exprimă
numărul de pixeli afșat pe o suprafață dată, iar defniția ecranului – numărul de pixeli pe o singură linie
orizontală și numărul de linii orizontale afșate. Este de notat faptul că un monitor poate afșa numere diferite
de pixeli pe linie și de linii pe imagine, în funcție de modul video. Oricum, cu cât rezoluția ecranului este mai
mare, cu atât calitatea imaginii este mai bună, iar solicitarea ochilor utilizatorului se diminuează.
Ecranul monitorului se poate acoperi cu o folie protectoare specială. În acest caz solicitarea ochilor este
mai mică. Acest lucru se recomandă în special pentru cei care petrec mai mult de trei ore zilnic în fața
ecranului.
Mai sunt și alți parametri care carcacterizează monitoarele. De exemplu persistența care este în funcție de
durata de timp în care ecranul continuă să lucească după ce fasciculul de electroni a trecut.
Această durată depinde de compoziția chimică a fosforului din care e realizat ecranul. În ceea ce privește
persistența, monitoarele sun t proiectate astfel încât mărimea acestiu parametru să fe medie sau mare.
Fiecare imagine este desenată pe ecran de mai multe ori pe secundă, de obicei cu frecvența 60-70 MGz,
acest parametru find cunoscut sub numele de rată de reîmprospătare.
 Pentru unele moduri video, imaginea se formează începând cu linia 1, apoi cu linia 2 și așa mai departe,
până la partea de jos a ecranului. Acest stil de afșare se mai numește și “noninterlaced”, obținându-se în acest
fel, rezultate foarte bune în cazul imaginilor statice. În alt mod video, ecranul se desenează în două faze, iar
acest stil de afșare se mai numește și “interlaced”, find indicat pentru imagini în mișcare deorece acestea pot f
reactualizate de două ori mai rapid. Este de notat faptul că televizoarele obișnuite prezintă imagini evident
interlaced.
Televizoarele cu tub catodic (CRT) au fost, treptat, inlocuite cu retroproiectoare bazate pe cristale lichide
(LCD) si apoi cu ceea ce se numeste "televiziune digitala" (PDP). Clasicul ecran cu tub catodic compune o
imagine usor deformata, imperfecta.

Tipuri de monitoare

Standardele video MDA, CGA și EGA

folosesc monitoare digitale. Datele care descriu culorile pixelilor sunt
trimise de adaptorul video la monitor sub forma unor serii de semnale
digitale care sunt echivalente cu serii de biți.
Astfel, pentru adaptoare video care pot afșa numai un număr limitat de culori, sistemele digitale reprezintă o
soluție practică și economică, circuitul electronic nefind foarte complicat.
Standardul VGA a introdus un nou tip de monitor care utilizează semnale analogice pentru transferul
informațiilor privind culoarea de la adaptorul video la monitor. Dacă semnalele digitale prezintă niveluri care
indică prezența sau absența unui bit, semnalele analogice pot prezenta orice valoare între una minimă și una
maximă.
Atenție! Nu se poate utiliza un monitor digital cu un adaptor video analog și invers. O soluție în acest scop
constă în utilizarea unui monitor care poate opera atât cu semnale digitale, cât și analogice (sistem video dual).

Ecranele cu plasmă PDP - Plasma Display Panels

Tehnologia utilizată în realizarea ecranelor cu

plasmă este în dezvoltare de mai mulţi ani, și promite foarte
mult în domeniul afșării informaţiei. Un strat de gaz special
este interpus între două ecrane transparente, pe care există
fxate rânduri respectiv coloane de electrozi sub formă de
pelicule transparente.
 Prin activarea unei anumite perechi de electrozi rândcoloană, gazul de la intersecţia lor seionizează, emiţând
lumină. Tipul gazului determină culoarea de afșare. Imaginile afșate prezintă contrast și strălucire excelente, și, în
plus, scalarea la dimensiuni mai mari se poate face ușor. Nu sunt în totalitate rezolvate problemele legate de
afșarea în nivele de gri si color.Tehnologia își găsește originile in anii '60. De la ecranele-gigant montate in public,
următorul pas a fost producția de masă.

Ecranul PDP

Ecranul PDP folosește două straturi de sticlă, între care se află un gaz nobil, xeon sau neon, și o matrice de
celule de fosfor (pixeli). Compoziția gazoasă, supusă unui câmp electric puternic, atinge starea de plasmă,
degajând o strălucire ultravioletă. Aceasta acționează asupra fecărui pixel din matrice în parte. Un pixel este
alcătuit din trei subcelule, roșie, verde și albastră, care compun imaginea fnală în mod digital, la o anumită
rezoluție. Principalul avantaj al tehnologiei PDP este că imaginea afșată pe un ecran pe bază de plasmă nu mai
prezintă distorsiunile caracteristice ecranelor obișnuite.
Totodată, imaginea este omogenă în luminozitate, mai clară și mai strălucitoare (cu o acuratețe de peste 16
milioane de nuanțe de culoare), fără defciențe de focalizare și fără zone ușor întunecate sau supraluminate.
 Spre deosebire de ecranele clasice, unde distanța optimă de vizionare este de 4,5 ori dimensiunea
diagonalei tubului, ecranele moderne permit vizionarea optimă de la orice distanță, oricât de apropiată. Și
aceasta datorită faptului că imaginea nu mai este compusă din linii, ci din puncte fne (pixeli). Modelele
pretențioase oferă rezoluții înalte, pentru un afșaj desăvârșit, iar calitatea superioară este dată și de stabilitatea
imaginii, care nu mai "pâlpâie", nu afectează vederea și nu dă dureri de cap. Nu în ultimul rând, este remarcabilă
absența interferențelor magnetice, televizorul cu plasmă putând f amplasat în apropierea difuzoarelor sau a
altor elemente audio/video perturbatoare, fără ca imaginea sa aibă de suferit. Un avantaj extrem de important
este ergonomia unui astfel de ecran. La o diagonală de 81 cm, grosimea ecranului nu depășește 15 cm,
comparativ cu cel putin 60 cm, cât ar măsura adâncimea unui televizor obișnuit de 51 cm. Adevăratul ecran plat
este dat doar de tehnologia pe bază de plasmă.

Principiul de funcționare a monitorului LCD

Principiul de funcționare este destul de

simplu: o sursă de lumină în fața căreia se află un panou special de tip sandwich, care
conține un strat de cristale lichide amplasat între două suprafețe de tip electrod. În
momentul în care se aplică o sarcină electrică, aceste cristale își schimbă poziția, lucru
care le modifcă la nivel de transparență, respectiv de opacitate.
 Astfel, lumina este lăsată să treacă sau este oprită. Pentru a afșa imaginile pe un monitor este nevoie de
control la nivel de pixeli. În consecință panoul este împărțit pe linii și coloane în zone corespunzătoare câte
unui pixel iar fecare asemenea pixel are și el trei subzone distincte, separate, care sunt asociate unuia dintre
cele trei canale de culoare elementare: roșu, verde, albastru (RGB). Cele trei subzone au de asemenea un
fltru de culoare pentru a se putea obține cele trei culori de bază.
Fiecare canal de culoare are asociat un tranzistor care controlează nivelul sarcinii electrice aplicate
stratului de cristale lichide și, implicit, câtă lumină este lăsată să treacă pe acolo. Astfel, tranzistorul
controlează intensitatea culorii respective. De aici provine și denumirea de TFT LCD (Thin Film transistor
Liquid Crystal Display). În funcție de modul particular de acțiune asupra cristalelor lichide, se pot distinge trei
mari categorii de panouri TFT:

-TN - Twisted Nematic

-MVA - Multidomain vector Alignment
-IPS - In Plane Switching

Principiul de funcţionare al monitorului este acela că lumina albă variază ca intensitate în urma trecerii printr-
un fltru. Elementele de culoare roşie, verde şi albastră ale unui pixel sunt obţinute prin simpla fltrare a luminii albe.
 Apariții in anul 2011
1) Apple Thuderbolt MC914LL/A

Noul display Apple Thunderbolt este o adevărată revelație în domeniul monitoarelor. Pe lângă experiența
vizuală deosebită pe care o oferă utilizatorului, acesta include o serie de caracteristici care îl propulsează pe
locul 1 in topul aparițiilor din 2011. Astfel, dintre acestea putem aminti:
- Tehnologia Thunderbolt încorporată ce permite transferul de date între computer și alte dispozitive cu o
viteză foarte mare. Având două canale de 10 Gbps în ambele direcții, acesta este de 20 de ori mai rapid decât
porturile USB 2.0 și de 12 ori mai rapid decât FireWire 800.
- Permite conectarea a până la 6 dispozitive într-un singur port compact
- Diagonala de 27 inch, raport de aspect de 16:9, rezoluția de 2560x1440
- Tehnologia LED backlighting: spre deosebire de alte monitoare care au nevoie de un anumit timp de
încălzire pentru a atinge maximul de luminozitate, monitoarele ce folosesc tehnologia LED backlighting se
aprind instantaneu și sunt
luminate în mod uniform
- Camera FaceTime HD și microfon încorporate
- 3 porturi USB 2.0
- Un port FireWire 800
- Un port Gigabit Ethernet
 2) Asus VS228H-P
Caracteristici:
- Diagonală de 21,5 inch
- Design elegant și subțire
- Tehnologia SmartView ce ajustează parametrii culorilor pentru a oferi o mai bună calitate a
imaginii și nuanțe vibrante
- Tehnologia LED backlighting
- Rezoluție de 1920x1080 Full HD cu HDMI
- Raport de contrast 10 000 000:1 (ASUS Smart Contrast Ratio)
3) Acer G245HQ 24" Class Widescreen LCD Monitor
Caracteristici:
- Diagonală de 24 inch
- Rezoluție de 1920x1080
- Rată de reîmprospătare de 75 Hz
- Raport de contrast 80 000:1
- Raport de aspect de 16:9
- Input DVD-I si VGA
4) eMachines E182HL bm 19 inch LED Monitor
Caracteristici:
- Diagonală de 19 inch
- 16,7 milioane de culori de display
- Rată de reîmprospătare verticală: 55-75 kHz
- Rezoluție de 1366x768
- Raport de contrast 1000:1
- Boxe încorporate
- Tehnologia LED Backlight
- Economic din punct de vedere energetic
5) ViewSonic VA1906A-LED 19 inche LED Monitor
Caracteristici:
- Diagonală de 19 inch
- Rezoluție de 1366x768
- Raport de contrast de 10 000 000:1
- Tehnologie LED Backlight
- Ajustare automată a raportului de aspect
- Eco Mode pentru consum redus de energie
Tehnologia 3D

În afară de aceste apariții lansate de diferiți producători precum Apple, Asus sau Acer, anul 2011 a introdus
inovații bazate pe tehnologia 3D aplicată monitoarelor PC.
NVIDIA lansează a doua generatie de produse NVIDIA
3D vision, proiectate pentru a oferi pasionatilor de jocuri o experientă 3D uluitoare pentru vizionarea de flme,
fotografi și jocuri.
 Concluzii

Sistemul video este format din două părti: un adaptor (placă) video si un monitor sau display. Adaptorul
video reprezintă dispozitivul care realizează legătura (interfata) cu calculatorul si se află în interiorul acestuia.
El va f corespunzător tipului de monitor video care ii este atașat. Adaptorul video realizează o rezolutie
orizontală și una verticală. Rezoluția reprezintă numărul de elemente, în cazul de față puncte-pixeli-, care pot
f afșate pe ecran. De exemplu, un monitor VGA poate opera în mod video afșând 640 de puncte de-a lungul
ecranului care prezintă 480 de rânduri de puncte. Referindu-ne la această rezoluție, vom spune că este de
640*480.
 BIBLIOGRAFIE
Boian F. M., Sisteme de operare interactive, Ed. Libris,
Cluj Napoca, 1994

Cadar C., Gheorghiţă V., Tehnologia informaţiei - manual pentru clasa a IX-a, Ed. L&S Infomat, 1999

Cerchez E., Şerban M., Sisteme de calcul, manual pentru clasa a IX-a, Ed. L&S Infomat, Bucureşti, 1998

Cerchez E., Şerban M., Tehnologia informaţiei, manual pentru clasa a IX-a, Ed. L&S Infomat, Bucureşti,
1999 Lica D., Onea E., Informatica, manual pentru clasa a IX-a,
Ed. L&S Infomat, 1999