Cuprins

Introducere............................................................................................-3-
Capitolul I:Caracteristici generale.
1.1 Monitorul..........................................................................................-4-
Capitolul II: Tipurile de monitoare.
2.1 Monitoarele LCD..............................................................................-5-
2.1.1 Principiul afişării cu ajutorul cristalelor lichide..........................-7-
2.1.2 Dysplay-uri cu matrice activă....................................................-10-
2.1.3 Dysplay-uri cu matrice pasivă....................................................-11-
2.1.4 Comparatii intre dysplay-urile cu matrice activă si
si cele cu matrice pasiva...............................................................-12-
2.2 Monitoarele CRT…………………………………………..….....-14-
2.2.1 Afisarea imaginilor pe monitoarele CRT………………...…..-20-
2.3 Monitoarele Plasma…………………………………………..….-24-
Concluzie...............................................................................................-26-
Bibliografie ...............................................................................................-27-
 Introducere

De-a lungul dezvoltării sale omenirea a cunoscut un sir de descoperiri care au dus
la schimbarea modului de gindire si dezvoltare a sa.O dată cu inceputul revolutiei
tehnico-ştiintifice incă din antichitate o majoritate de descoperiri importante au
schimbat modul de trai al oamenilor.Din descoperirile acestea totodată fac parte si
inovaţiile care sau produs în sfera industriei electronice. Industria electronică a
cunoscut in ultima perioadă de timp cel mai rapid timp de dezvoltare, atît pe plan
mondial cît şi la noi in tară, fiind considerată ramura de vârf a ştiinţei si tehnicii.În
prezent se acordă o mare atenţie dezvoltării industriei electronice, deoarece
influenţează pozitiv multe ramuri si domenii de activitate cum ar fi:automatizări,
masini de calcul, cibernetica, transporturi, telecomunicaţii etc. În industria
electronica, monitoarele constituie un rol important, în cadrul grupei marfurilor
electronice.Monitorul reprezintă acea componentă a calculatorului care se ocupă cu
prezentarea sub forma de imagini si text (afişarea), a informatiei generate de
calculator. Comanda afişarii informatiilor pe ecranul monitorului o realizează
calculatorul, prin intermediul placii video. Monitorul este conectat la placa video a
sistemului prin intermediul unui cablu video, care conţine semnalele de culoare şi
de sincronizare necesare afişării pe ecran a imaginilor dorite. Fiind partea din
calculator la care ne uitam cel mai mult fiind cea mai scumpa piesa dintr-un
calculator uzual si fiind si cel mai mare consumator de energie electrica din
calculator,trebuie sa-i acordam o atenţie specială.Odata cu informatizarea societaţii
si accesul tot mai liber la internet,necesitatea de monitoare a crescut
considerabil.Monitorul nu constitue partea cea mai principală intr-un calculator dar
fară el lucrul cu calculatorul de nu ar fi posibil. Primele generaţii de monitoare au
fost de tip digital, primind de la calculator toată informaţia necesară afişării sub
formă de semnale TTL. Din cauza multiplelor limitări introduse, cum ar fi numarul
redus de culori disponibile pentru afişăre, au apărut monitoarele analogice,
realizate in mai multe variante constructive. Acestea au rezolvat problema
nuanţelor de afişare, fiind capabile să genereze un număr nelimitat de nuanţe. De

2
asemenea s-a diversificat oferta de ecrane, perfecţionandu-se tehnologiile
cristalelor lichide, plasma si altele.In continuare voi reda o clasificare sumară a
diverselor tipuri de monitoare ce pot fi intalnite in practica.

CAPITOLUL I

1.1 MONITORUL

M o n i t o r u l r e pr e z i n t ă a c e a c o m p o n e n t ă a c a l c u l a t o r u l u i c a r e s e
o c u p ă c u p r e z e n t a r e a s u b f o r m ă d e i m a g i n i ş i t e x t ( af i ş a r e a ) , a
i nf o r m a ţ i e i g e n e r a t e d e c a l c u l a t o r. C o m a n d a a f i ş ă r i i i n f or m a ţ i i l o r
p e e c r a n u l m o n i t or u l u i o r e a l i z e a z ă c a l c u l a t o r u l , pr i n i n t e r m e d i u l
p l ă c i i v i d e o . M o n i t o r u l e s t e c o n e c t a t l a p l a c a vi d e o a s i s t e m u l u i
pr i n i n t e r m e d i u l u n u i c a b l u v i d e o , c a r e c o n ţ i n e s e m n a l e l e d e
c u l o a r e ş i d e s i n c r o n i z a r e n e c e s a r e a f i ş ă r i i p e e c r a n a i m a g i n i l or
d or i t e . F i i n d p a r t e a d i n c a l c u l a t o r l a c a r e n e u i t ă m c e l m a i m u l t ;
f i i n d c e a m a i s c u m p ă p i e s ă d i n t r- u n c a l c u l a t o r u z u a l ş i f i i n d ş i
c e l m a i m a r e c o n s u m a t o r d e e n e rg i e e l e c t r i c ă d i n c a l c u l a t o r, v a
t r e b u i s ă - i a c or d ă m o a t e n ţ i e s p e c i a l ă . Exista mai multe tipuri de
monitoare: cu tub (CRT), cu cristale lichide (LCD), cu plasma.

O proprietate a monitoarelor este rata de reafişare care se mai numeşte şi

frecvenţă.Primele generaţii de monitoare au fost de tip digital , primind de la
calculator toată informaţia necesară afişării sub forma de semnale TTL apărând
apoi monitoarele analogice din ce în ce mai constructive . S-a diversificat oferta ,
perfecţionându-se tehnologiile cristalelor lichide,plasma şi altele.O clasificare
sumară a monitoarelor ar putea fi facută dupa unul din criteriile :

a)după culorile de afişare –monitoare monocrome (afişează doar două culori –

negru şi alb/verde/galben) ; cu niveluri de gri – pot afişa o serie de intensităţi între
alb şi negru ; monitoarele color.
3
b)după tipul semnalelor video *Monitoare digitale : acceptă semnale video digitale
(TTL) sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA şi EGA . Sunt limitate la
afişarea unui număr fix de culori .

*Monitoarele analogice : pot afişa un număr nelimitat de culori .

c)după tipul grilei de ghidare a electronilor în tub

*Cu mască de umbrire : ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor

corespunzătoare de pe ecran este realizată de o masca metalică subţire prevazută cu
orificii fine

*Cu grilă de apertura : în locul maştii de umbrire se află o grilă formată din fibre
metalice fine , verticale , paralele , bine intinse şi foarte apropiate intre ele .
.Calitatea acestor monitoare este superioară .

c)dupa tipul constructiv al ecranului

*Monitoare cu tuburi catodice conevenţionale (CRT) , sunt cele mai ieftine şi mai
performante de pe piaţă . Prezintă diferite variante , cele mai întâlnite fiind
shadowmask CRT şi tuburile Trinitron , cu grilă de apertură

*Dispozitive de afişare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale

lichide) şi PDP(Plasma Display Panel) . Sunt utilizate la laptopuri , fiind net
inferioare monitoarelor clasice

*Ecrane tactile – adaugă posibilitatea de selectare şi manipulare a informaţiei de pe

ecran cu mâna . ;dimensiunile monitoarelor pot varia intre 14 şi 21 inch.

CAPITOLUL II

2.1 MONITOARE LCD

Acestea au ecrane care reflecta foarte putin lumina, sunt complet plate si
consuma foarte putin (5 wati, fata de 100 wati cât consuma un monitor obisnuit).

4
Calitatea culorii unui panou LCD cu matrice activă o depăşeşte în realitate pe cea
a majoritătii monitoarelor cu tub catodic.

Tehnologiile de realizare a ecranelor LCD au la bază două tehnologii majore:

DSTN si TFT.

Tehnologia DSTN (Dual-

Scan Twisted Nematic) constă în
utilizarea mai multor straturi.
Primul este o fâşie de sticlă
învelită cu un strat de oxid de
metal. Materialele folosite sunt
foarte transparente pentru a nu
diminua calitatea imaginii. Sub
acest strat este unul de electrozi
care alimentează elementele necesare pentru funcţionarea monitorului. Apoi este
un strat de şanţuri mici care aliniază cristalele lichide în poziţia corectă. Culorile
văzute pe ecran sunt rezultatul filtrării fasciculului de lumină prin filtrul de culoare.
5
Totuşi acest proces este lent şi de aceea la o mişcare mai rapidă a cursorului pe
ecran sau la vizionarea unui film monitorul nu poate ţine pasul şi apar dâre.

Multe companii au adoptat tehnologia TFT (Thin Film Transistor) care se

bazează pe o matrice activă si are strălucire si contrast foarte bune, comparatibile
cu cea a ecranelor CRT.

Totusi, pâna acum, ecranele LCD sunt mai limitate ca rezolutie fată de
tuburile catodice tipice. De exemplu, un panou LCD tipic de 15 inci (care oferă
aproximativ aceeasi suprafată vizibilă ca un monitor CRT de 17 inci) are o
rezolutie maximă de 1024x768, pe când un tub catodic tipic de 17 inci poate oferi
o rezolutie maxima de 1280x1024 sau 1600x1200.

Este, însa, important sa observam că un ecran LCD asigură o imagine

vizibilă mai mare decât un monitor CRT de aceeasi dimensiune.

Cele mai raspândite tipuri de monitoare cu matrice pasiva folosesc o

structura nematică supertorsadată (supertwist nematic design), astfel că aceste
panouri sunt, deseori, numite STN.

Panourile cu matrice activă folosesc, de obicei, o structură de tranzistor pe

film subţire (thin-film transistor design) şi sunt, de aceea, denumite TFT.

Panourile LCD de 15 inci mai ieftine folosesc conectorul VGA analogic

traditional si trebuie să convertească semnalele analogice înapoi în semnale
digitale, pe când panourile LCD de 15 inci mai scumpe sau panourile LCD mai
mari asigură atât conectorul VGA analogic, cât si conectorul DVI digital regăsit pe
multe placi video cu performanţe ridicate sau medii.

2.1.1 Principiul afişării cu ajutorul cristalelor lichide

Într-un monitor LCD, un filtru de polarizare creează doua unde luminoase

separate. Filtrul de polarizare permite trecerea numai a undelor luminoase aliniate

6
la acesta. Dupa ce trec prin filtrul de polarizare, undele luminoase rămase sunt
aliniate toate în aceeaşi direcţie. Dacă un al doilea filtru de polarizare este aliniat în
unghi drept fată de primul, toate undele luminoase vor fi blocate. Prin schimbarea
unghiului celui de-al doilea filtru de polarizare, cantitatea de lumina careia i se
permite sa treacă poate fi modificată. Rolul celulelor de cristal lichid constă din a
schimba unghiul de polarizare si de a controla cantitatea de lumina care trece.
Cristalele lichide reprezintă molecule de forma cilindrică, care curg ca un lichid.
Ele permit trecerea luminii, dar o sarcină electrica modifică orientarea lor si a
luminii care trece prin ele. Chiar dacă monitoarele cu cristale lichide monocrome
nu dispun de filtre de culoare, ele pot avea celule multiple pentru fiecare pixel spre
a controla tonurile de gri.

1. Filtru vertical pentru polarizarea

luminii exterioare

2. Substrat de sticla cu electrozi, a

caror forma vor determina forma
zonelor întunecoase

3. Cristale lichide twisted nematic

4. Substrat de sticla cu un film electrod comun

5. Filtru orizontal ce blocheaza/

permite trecerea luminii

6. Suprafata reflectoare a luminii către privitor

Figura.1. Panou cu matrice pasivă de tip STN

În cazul unui ecran LCD color, există înca un filtru, care are trei celule
pentru fiecare pixel- cîte una pentru culorile rosu, verde si albastru – si un

7
tranzistor corespondent fiecărei celule. Celulele roşii,verzi si albastre care
realizează un pixel sunt, uneori, denumite subpixel.

Monitoarele LCD si cele cu plasma generează imaginea similar tubului

catodic, dar la acestea imaginea nu este generată de catre fluxul de electroni în loc
de pixeli individuali sunt asignate elemente care pot fi adresate succesiv. Imaginea
pe monitor este generată linie cu linie, iar cursele inverse de întoarcere nu joacă
nici un rol, întoarcerea fiind efectuată simplu prin modificarea adresei elementelor
adresate.

Pixeli morti

Un aşa-zis pixel mort este unul în care celula rosie, verde sau albastră se
blochează în stare activă sau în stare inactivă. Blocarea în stare activă este cea mai
obisnuită. În special, pixelii care ramân în starea activă sunt foarte vizibili pe un
fundal întunecat ca puncte roşii, verzi sau albastre stralucitoare. Chiar dacă numai
unele dintre ele pot distrage atentia, fabricantii difera în ceea ce priveşte politica
lor fată de numarul de pixeli morti necesari pentru a obtine înlocuirea display-ului.
Unii furnizori iau în considerare atît numarul total de pixeli morti, cît si poziţiile
lor. Din fericire, îmbunătăţirile în calitatea productiei reduc tot mai mult
posibilitatea aparitiei unui ecran cu pixeli morti pe sisteme desktop sau pe afişajul
unui calculator notebook.

8
 2.1.2 Display-uri cu matrice activă

Cele mai multe display-uri cu matrice activă folosesc o matrice de

tranzistoare pe film subtire (thin-film transistor, TFT). TFT este o metodă de
încapsulare a unui număr de unul (monocrom) pâna la trei (culoare RGB)
tranzistoare per pixel într-un material flexibil care este de aceeaşi dimensiune si
formă ca display-ul. În acest mod, tranzistoarele pentru fiecare pixel sunt asezate
direct în spatele celulelor de cristale lichide pe care le controlează.

Două sunt metodele de fabricatie TFT care pot fi luate în consideraţie pentru
majoritatea monitoarelor cu matrice activă de pe piaţa actuală: cu siliciu amorf
hidrogenat (a-Si) şi cu polisiliciu la temperatură scazută (p-Si). Aceste metode
diferă, în primul rând, prin costul lor. La început, cele mai multe display-uri TFT
erau fabricate folosind metoda a-Si, deoarece necesita temperaturi mai reduse (sub
400oC) decât metoda p-Si la timpul respectiv. Astăzi, procesele de fabricaţie p-Si la
temperatură mai scazută fac din această metodă o alternativă economică viabilă la
procedeul a-Si.

Pentru a îmbunătăţi unghiurile de vizibilitate orizontală în diplay-urile LCD

cele mai recente, unii furnizori au modificat structura TFT clasică. De exemplu,
structura de comutaţie plană (in-plane switching, IPS) de la Hitachi – cunoscută si
ca STFT – orientează paralel cu sticla celulele individuale ale display-ului cu
cristale lichide, facînd sa circule curentul electrice pe lateralele celulelor si rotind
pixelii pentru a asigura o distributie mai uniforma a imaginii pe întreaga suprafată
a panoului si tehnologia Super-IPS de la Hitachi rearanjează moleculele de cristale
lichide într-un model mai degrabă în zig-zag decât pe linii şi pe coloane, spre a
reduce modificarile de culoare si a îmbunatati uniformitatea culorii. Tehnologia de
orientare verticală multidomeniu (multidomain vertical alignment, MVA)

9
dezvoltată de Futjitsu împarte ecranul în regiuni diferite si modifică unghiul
regiunilor.

Atît tehnologia Super-IPS, cât si tehnologia MVA asigură un unghi de

vizibilitate mai larg decît monitoarele TFT tradiţionale. Deoarece display-urile
LCD de dimensiuni superioare (de 17 inchi sau mai mult) sunt suficient de mari
spre a cauza deplasări ale unghiului de vedere chiar pentru un utilizator singular,
aceste tehnologii avansate sunt tot mai mult folosite de fabricantii de display-uri.

2.1.3 Display-uri cu matrice pasivă

În cazul unui ecran LCD cu matrice pasivă, care pot echipa calculatoarele de
tip notebook mai vechi sau mai putin costisitoare, fiecare celula este controlată de
sarcinile electrice a doua tranzistoare, determinate de poziţia celulei pe ecran
(rîndul si coloana în care se gaseşte). Numărul de tranzistoare pe orizontală şi pe
verticală determină rezoluţia ecranului. De exemplu, un ecran cu o rezoluţie de
1024x768 are 1024 de tranzistoare pe orizontală si 768 pe verticală. Reactionînd la
sarcinile celor doua tranzistoare ale sale, celula rasuceşte raza de lumină, sarcina
mai mare producînd o răsucire mai mare. Supertorsionarea se referă la orientarea
cristalelor lichide, comparînd modul aprins cu modul stins – cu cît răsucirea este
mai mare, cu atât mai mare va fi contrastul.

Sarcinile ecranelor LCD cu matrice pasivă sunt de tip puls, motiv pentru
care acestor display-uri le lipseste stralucirea matricei active, care asigură o sarcina
constantă fiecarei celule. Pentru a mări stralucirea, aproape toţi producătorii s-au
orientat spre o tehnica denumita LCD cu scanare duală, care împarte ecranele cu
matrice pasivă în doua jumatăti, superioară si inferioară, mărind intervalul dintre
pulsuri. Pe lânga faptul ca măresc strălucirea, modelele cu scanare dublă, reduc
timpul de raspuns al ecranului, ceea ce recomandă acest tip de monitor pentru
aplicatiile cu imagini în miscare sau pentru altele care necesită schimbări rapide ale
informatiilor afisate.

10
2.1.4 Comparaţie între display-urile cu matrice activă si cele cu matrice
pasivă.

Într-un ecran LCD cu matrice activă, precum cele folosite pe majoritatea

display-urilor notebook-urilor actuale si pe panourile LCD ale sistemelor desktop,
fiecare celula are propriul ei tranzistor, în spatele panoului, care o încarcă electric
pentru a torsiona unda luminoasă. Astfel, un monitor de 1024x768 cu matrice
activă (cea mai obisnuită rezoluţie pentru panourile LCD de 15 inci) are 786.432
de tranzistoare. Această asigură o imagine mai stralucitoare decît cea furnizată de
un ecran cu matrice pasivă, întrucît celula poate păstra o sarcina constantă, în loc
de una momentană. Totusi tehnologia matricei active foloseşte mai multă energie
decât cea a matricei pasive, ceea ce duce la o viată mai scurta a bateriei pe
sistemele portabile. Având câte un tranzistor pentru fiecare celula, display-urile cu
matrice activă sunt mai greu de realizat si cu costuri mai mari, dar, în compensare,
ele oferă un afişaj mai rapid care poate fi folosit în conditii de exterior, ca şi în
condiţii de interior, la unghiuri vizibile mai largi decât cele ale display-urilor cu
scanare dublă.

Atît pentru monitorul LCD cu matrice activă, cît si pentru cel cu matrice
pasivă, al doilea filtru de polarizare controlează cantitatea de lumină care trece prin
fiecare celulă. Celulele schimbă lungimea de undă a luminii, pentru ca aceasta să
corespundă celei careia i se permite sa treacă prin filtru. Cu cît prin filtru trece mai
multă lumină spre fiecare celulă, cu atît mai luminos va fi pixelul.

Monitoarele LCD monocrome folosite în sistemele handheld si în panourile

LCD industriale afisează tonuri de gri (pâna la 64), prin varierea stralucirii unei
celule sau prin combinarea celulelor într-un model de tipul aprins-stins. Pe de alta
parte, pentru a obţine diverse culori pe ecran, display-urile LCD color combină
cele trei celule de culoare si le controlează strălucirea. Display-urile LCD cu
matrice pasivă si cu scanare duală (cunoscute si ca DTSN) au fost folosite, în
ultimii ani, în unele modele de notebook-uri cu pret scazut, deoarece ele ating
11
calitatea monitoarelor cu matrice activă, dar realizarea lor nu costa cu mult mai
mult decît a monitoarelor cu matrice pasivă.

Chiar dacă panourile DTSN oferă o calitate a vizibilitaţii mai bună frontal
(chiar din fată), performanţele de vizibilitate laterală (vederea dintr-un unghi) sunt
încă reduse comparativ cu panourile cu matrice activă (TFT).

O alternativă la ecranele LCD o reprezintă tehnologia plasmei, cunoscută în

principal datorită ecranelor portocaliu cu negru ale unor calculatoare notebook mai
vechi. Unele firme încorporează această tehnologie pentru ecranele sistemelor
desktop si pentru ecranele plate, utilizate în televiziunea cu definitie mare (high-
definition television, HDTV). Deocamdată, tehnologia plasmei integral colorată nu
este rentabila pentru display-urile calculatoarelor.

Din punct de vedere istoric, marea problemă a display-urilor LCD cu

matrice activă a fost faptul ca productivitatea este mai scazută decît pentru display-
uri LCD cu matrice pasivă, ceea ce determină preturi mai mari. Aceasta înseamnă
ca multe dintre display-urile produse au mai multe tranzistoare defecte decît un
număr maxim prevăzut. Productivitatea scazută care rezultă limitează capacitatea
de productie si conduce la preturi întru-câtva mai ridicate. Îmbunatăţirile recente
ale tehnologiei şi existenta mai multor fabrici producatoare de panouri LCD au
contribuit la reducerea preturilor panourilor LCD ale notebook-urilor şi ale
sistemelor desktop şi au determinat utilizarea panourilor LCD cu matrice activă în
aproape toate notebook-urile existente în prezent pe piată.

În trecut, pentru a lumina un ecran LCD era nevoie de câteva tuburi CRT
miniatură fierbinţi, dar producatorii de calculatoare portabile folosesc în prezent un
singur tub de dimensiunea unei ţigari. Tehnologia fibrei optice împraştie uniform
pe întreaga suprafată a ecranului lumina emisă de acest tub.

Graţie monitoarelor LCD cu supertorsadare si cu torsadare tripla, ecranele

actuale vă permit să le vedeţi clar din mai multe unghiuri, la un contrast si o
12
luminare mai bune. Pentru a îmbunătăţi vizibilitatea, mai ales în cazul unei lumini
scăzute, aproape toate laptopurile folosesc iluminarea din spate (back-lightning)
sau iluminarea laterală (edge-lightning, denumita si side-lightning). Ecranele
iluminate din spate primesc lumina de la un panou din spatele LCD. Ecranele cu
iluminare laterală preiau lumina de la mici tuburi fluorescente montate de-a lungul
marginilor ecranului. Unele laptop-uri mai vechi au eliminat aceste sisteme de
iluminare, pentru a prelungi viata bateriei. Caracteristicile de gestionare a
consumului de energie încorporate în notebook-uri vă permit sa folositi iluminarea
din spate cu un consum redus de energie, ceea ce estompează ecranul, dar
prelungeste viata bateriei.

13
 2.2 MONITOARELE CRT

Noua tehnologie pentru monitoare:CromaClear, introdusă de NEC

 Tehnologiile tuburilor catodice

Pană de curînd existau doua direcţii principale de realizare, numite Dot

Trio şi Aperture Grille. De curînd firma niponă NEC a lansat pe piată un nou tip
de tuburi inglobînd o nouă tehnologie, CromaClear. Toate acestea au ceva în

14
comun - realizarea intregii palete coloristice prin aditia cromatică a celor trei culori
primare: rosu, verde si albastru. La baza acestei tehnologii stă folosirea unor
suprafeţe de fosfor care emit aceste culori primare, care sa fie suficient de mici şi
apropiate unele de altele pentru a nu permite ochiului să le distingă separat. Fiecare
din aceste tehnologii folosesc trei tunuri de electroni pentru a produce fluxurile de
electroni ce dau stralucire fosforului.

Tuburile catodice sunt cele mai importante elemente ce limitează performantele

unui monitor, dar si calitatea bobinelor de deflexie si a amplificatoarelor video au
un rol important. Este gresit sa afirmam ca doua monitoare ce folosesc acelasi tub
vor avea performante asemanatoare. 55356ftf22uxl6t

 Tuburile Dot Trio

Cea mai raspandită tehnologie are la baza o mască metalica perforată ce este
aşezată exact inaintea stratului de sticlă. Aceasta separă cele trei tunuri de electroni
de suprafaţa fosforescentă, avînd menirea de a asigura poziţionarea fluxului peste
pastila de fosfor de culoarea respectiva, fara a permite atingerea pastilelor vecine.
Atît fosforul cat si sectiunea fluxului de electroni sunt circulare si sunt dispuse sub
forma unui triunghi.

Printre avantajele acestei tehnologii putem mentiona:

 Caractere suficient clare, chiar si cele de dimensiune redusa tx356f5522uxxl

 Reprezentarea mai realistă si o bună uniformitate a culorii

 Prezintă o bună robusteţe mecanică

Distanta intre pixeli - mai mare de 0,28mm - nu permite sporirea calităţii ca

în cazul celorlalte doua tehnologii.

 Tuburile Aperture Grille

15
In 1968 Sony introduce o noua tehnologie pentru tuburile catodice, numită
Trinitron. Diferenta majoră fată de tehnologia precedentă constă în înlocuirea
măstii de metal cu o reţea de fire verticale - “aperture grille”- avînd un potenţial
ridicat. Suprafata fosforescentă nu mai este organizată în puncte ci în benzi
verticale.

Prin folosirea acestei tehnici se obtin urmatoarele caracteristici:

 Se foloseşte mai puţin metal pentru realizarea “maştii”, ceea ce implică o

cantitate mai mică de energie absorbită de aceasta si deci, implicit, reducerea
caldurii disipate.
 Folosirea unei suprafeţe marite de fosfor, generînd o cantitate de lumină mai
mare.

 Poate fi folosit un strat de sticla de culoare inchisă pentru a îmbunătăţi

contrastul

 Suprafaţa ecranului este cilindrică şi nu sferică, reducînd reflexia luminii

 Existenta retelei de fire scade rezistenta la solicitări mecanice - transport,

manipulari

 In acelasi timp se impune folosirea unui fir orizontal pentru stabilizarea

retelei verticale, fir care obturează baleierea, materializandu-se intr-o dungă
orizontală pe mijlocul ecranului - care uneori este deranjantă. In cazul
tuburilor de 17” si 20” se remarcă doua astfel de fire ce împart ecranul în trei
zone egale.

Tuburile Triniton folosesc un singur tun de electroni cu trei raze. In 1993

Mitsubishi introduce o variantă folosind trei tunuri, sistem numit
Diamondtron.

(Fosfor albastru;Fosfor verde;Fosfor rosu;Fire;Tun albastru;Tun verde;Tun rosu)

16
  Tuburile CromaClear

După ce vreme de atîţia ani nu s-a mai inregistrat nici o schimbarea radicală în
conceptia tuburilor, in 1996 firma niponă NEC introduce o noua tehnologie numită
CromaClear, care imbină avantajele celor doua tehnologii prezentate anterior.
Aceasta se caracterizează printr-o mască din aliaj INVAR - aliaj folosit la toate
tuburile NEC - care prezintă un coeficient de dilatare neglijabil, dar, de această
dată orificiile maştii nu mai au formă circulară, ci eliptică. Tunul de electroni are
de asemenea o forma eliptică, pentru a se asigura un transfer maxim de energie de
la aceasta spre suprafata fosforescenta făra pierderi de energie spre mască.
Asemeni tuburilor Aperture Grille, tunurile - ca si fosforii ce compun un pixel -
sunt aşezaţi in linie orizontală.

Principalele caracteristici ale acestei tehnologii sunt:

 O mai bună acoperire a unui pixel cu fosfor decît in cazul Dot Trio
 Combină avantajele tehnologiei Dot Trio - bună convergentă, imagine
stabila si clară - cu cele Aperture Grille - contrast ridicat, claritate excelentă
si o foarte bună fidelitate a culorii

 Nu necesită fire orizontale de sustinere - spatiul de afişare nu este afectat

 Masca de aliaj INVAR

 Prezintă o bună robusteţe mecanică la vibraţii sau pe durate transportului

Organizarea suprafetei fosforescente

Dimensiune orizontală

0,28mm

17
Suprafată fosforescentă este organizată în cîte trei pastile - aranjate in triunghi -
care formeaza un pixel.

0,25mm

Suprafata fosforescentă este organizată in dungi verticale, dimensiunea verticală a

pixelului fiind determinată de fluxul de baleiere. Aceste dungi se pot desparti prin
dungi negre foarte subtiri.

0,25mm

De această dată suprafata este organizată tot in puncte - ca la Dot Trio - dar liniar
dispuse - ca la Aperture Grille.

Caracteristicile tuburilor

Dimensiunea pixelului - Dot Pitch

Dimensiunea pixelului este distanta dintre doua grupuri(triplete) RGB de fosfor

adiacente; in principiu, cu cît aceasta este mai mică, cu atît densitatea de puncte pe
unitatea de suprafată este mai mare, deci si posibilitatea obtinerii unor rezolutii
mai mari. Pe de alta parte, reducerea dimensiunii unui pixel implică scaderea
strălucirii.

Banda de frecventă

Un alt factor care afectează rezoluţia maximă este banda de frecventă. Aceasta
reprezintă capacitatea circuitelor video de a reprezenta un singur pixel aprins -
sau, eventual, stins. Semnalul trebuie sa ajungă la cele trei tunuri de electroni prin
intermediul amplificatorului video. Daca amplificatoarele nu sunt suficient de
bune, atunci semnalul este degradat vizibil.

18
Banda de frecventa este direct proportionala cu numarul de pixeli afişaţi pe
secundă, desi cu cît se doreşte o rezolutie mai mare, cu atît este necesară o bandă
mai înaltă.

Focalizarea

Acest parametru poate fi studiat doar dupa o funcţionare a monitorului de 20-30

de minute. In schemele de funcţionare ce au fost prezentate pană acum fluxurile
de electroni aveau aceeaşi sectiune ca si orificiile maştii. In realitate fluxul nu are
o formă cilindrică, ci mai degrabă conică şi este ceva mai mare decît orificiul
măstii. Acest lucru permite ca cele trei fluxuri(rosu, verde, albastru) să se
suprapună cu uşurintă peste orificii - cazul tuburilor uzuale - dar implică şi un
număr crescut de electroni ce se ciocnesc de mască, rezultatul fiind creşterea
temperaturii acesteia şi ca urmare dilatarea maştii urmată de deprecierea imaginii -
orificiile îsi vor deplasa centrele, ducînd la scaderea focalizării.

Convergenţa

Calitatea imaginii este afectată serios si datorită convergenţei. Prin aceasta se

intelege capacitatea celor trei raze RGB de a sosi în acelaşi moment în acelaşi
punct de pe mască. Alinierea perfectă a acestor raze nu se obţine niciodată datorită
dificultaţilor întîmpinate în deflexia sub unghiuri foarte precise a celor trei
fascicole folosind aceleaşi bobine. Corectarea erorilor de acest fel se poate face
prin folosirea unor magneti situati pe gatul tubului catodic sau a tehnologiilor
avansate de control digital.

Emisia

Monitoarele sunt o sursă pentru diverse tipuri de emisii. In ceea ce priveşte emisia
de raze X - generate de tubul catodic -, nivelul acesteia nu pune deocamdată
probleme deoarece razele X sunt reţinute de stratul de sticlă al ecranului. Insă,
monitoarele trebuie prevazute cu circuite de protectie in caz de defectiune. Daca

19
tensiunea de anod devine prea mare, nivelul de radiatie creşte. De aceea trebuie
prevazut un dispozitiv care sa preia excesul de energie şi sa-l directioneze catre
masa sistemului. In unele conditii - de umiditate de exemplu - aceste circuite intră
in functiune, generînd un sunet aparte.

2.2.1 AFIŞAREA IMAGINILOR PE MONITOARELE CRT

Afişarea imaginilor pe un monitor este similară metodei folosite în

televiziunea conventionala. Figura 5.1 Ilustrează schematic generarea imaginilor
pe un tub catodic (cathode ray tube - CRT).

Figura.1. Modul de formare a imaginii pe tub catodic. Electronii emişi de catod

sunt acceleraţi de anod şi deviaţi de deflectori. După aceea ei lovesc ecranul
fluorescent iluminându-l

Ecranul este divizat în mai multe linii orizontale, unde fiecare linie este
alcatuită dintr-o multitudine de puncte 858c27i numite pixeli. Tubul este vidat, asa
încât electronii emişi de catod sunt cu rapiditate acceleraţi de cîmpul electric al
anodului şi ating ecranul. Ecranul conţine un material fluorescent care iluminează
la lovirea lui de catre fluxul de electroni. Electronii încărcaţi cu sarcină negativă
sunt deviaţi (deflectati) de catre câmpul electromagnetic generat de blocurile de
deflexie, deplasîndu-se pe suprafata ecranului de la stînga la dreapta şi de sus în
jos. Dac fascicolul de electroni ajunge în extrema dreapta a liniei atunci trebuie sa
20
se întoarca la începutul liniei de baleiaj. Acest lucru se numeste întoarcere
orizontală. În mod asemanător are loc întoarcerea verticală.

Pe ecranele actuale o imagine constă dintr-o multitudine de pixeli.

Intensitatea fluxului de electroni este modulată corespunzator cu stralucirea
pixelului. În locatiile în care un fascicol puternic de electroni atinge ecranul apare
un pixel stralucitor, iar în locatiile în care fascicolul de electroni este la cel mai
scazut nivel apare un punct negru.

Din cauza persistenţei stratului flourescent punctele înca emit lumină si după
deplasarea fascicolului de electroni în altă locaţie şi datorită inerţiei ochiului uman,
avem impresia că este o imagine permanentă pe ecran. Cu fascicolul de electroni
descris, pot fi generate doar imagini monocrome sau cu nuanţe de gri. Astfel de
monitoare au un strat flourescent care emite lumină verde, galbenă sau albă.

Dacă se doreşte afişarea de imagini colorate atunci sunt necesare trei fluxuri
de electroni care sa atingă suprafata ecranului luminînd în trei culori diferite. În
mod uzual sunt folosite trei culori de bază: rosu, verde si albastru. Cu aceste trei
culori de bază se generează toate tipurile de culori prin amestecarea acestora. Un
punct alb de exemplu, rezultă prin amestecarea celor trei culori la aceeasi
intensitate. Astfel, la monitoarele color toate cele trei fluxuri de electroni sunt
modulate corespunzator informatiei de imagine, intensitatea absolută a fluxului
determinînd stralucirea, iar intensitatea relativă a fluxului determinînd culoarea
pixelului corespondent.

21
 Figura.2. Modul de formare a imaginii pe un ecran color

Modularea fascicolului de electroni şi cursele de întoarcere orizontala si

verticală trebuiesc sincronizate aşa încît de exemplu, întoarcerea verticală are loc
exact în momentul cînd fascicolul de electroni atinge sfîrsitul ultimei linii de
baleiaj. Scanarea ecranului are loc linie cu linie, astfel si imaginea este afisată pe
monitor în acelasi mod. Adaptoarele grafice trebuie sa furnizeze semnalele video
cerute de pixeli individuali (intensitatea si culoarea) dar si sincronizarea
semnalelor pentru întoarcerea orizontală si verticală.

Pentru adaptoarele VGA la rezolutia indicata, IBM specifica o latime de

banda video de 25,175 MHz care corespunde ratei cu care pixelii apar pe ecran.
Aceasta înseamnă ca la fiecare secunda mai mult de 25 de milioane de puncte
trebuiesc scrise, astfel ca amplificatoarele video ale monitoarelor trebuie să
opereze foarte rapid. La rezolutii mai înalte (astazi avem deja un standard de
facto de peste 1024*768 pixeli)
latimea de bandă video creste la
100 MHz. Pentru astfel de
frecvenţe sunt necesare circuite
electronice si tuburi catodice de
înaltă calitate ce sunt relativ
22
scumpe. Dar există un mod simplu si ieftin de a iesi dintr-o astfel de
încurcatura:întreteserea (interlacing). Această metodă realizează baleierea
ecranului în doua treceri; la început sunt scrise doar liniile cu un numar impar, iar
apoi liniile cu un numar par. Frecventa de linii si astfel laţimea benzii video este
înjumatatită, dar frecvenţa de afişare (numarul de baleieri pe verticala) ramîne
aceeasi. Aceasta este necesar deoarece ochiul uman ar putea recunoaste o
înjumataţire a frecvenţei imaginii ca o pîlpaire (flicker), dar ochiul poate fi pacălit
alternînd scrierea (baleierea) liniilor impare si pare.

Figura.
3. Modurile întreţesut si neîntreţesut

Figura.3. prezintă cele doua moduri: întreţesut si ne-întreţesut. Pentru o

imagine perfectă, în modul întreţesut este esential ca fascicolul de electroni să
atingă suprafata ecranului exact între doua linii de scanare ale pasului anterior.
Această pozitionare precisă nu este foarte simpla asa încât imaginea în modul
întretesut este de obicei mai proastă decît cea obtinută în modul ne-întreţesut.

Această metodă este folosită de la începuturile erei televiziunii pentru a

preveni ca latimile de bandă ale canalelor TV sa treacă dincolo de limitele alocate.
În Europa o imagine TV consta din 625 de linii, separate în doua imaginii partiale

23
de cîte 312,5 linii fiecare. Imaginiile partiale sunt transmise de 50 de ori pe
secundă, asa încat TV afiseaza efectiv 25 de imaginii complete pe secunda.

Neîntreţesut Întreţesu
t 1 trecere

a 2-a trecere

Figura.4. Afişarea caracterelor în modurile neîntreţesut si întreţesut

2.3 MONITOARELE
PLASMA

Ecranele cu plasmă PDP -

Plasma Display Panels

Tehnologia utilizată în
realizarea ecranelor cu
plasmă este în dezvoltare de
mai mulţi ani, şi promite
foarte mult în domeniul
afişării informaţiei.
Un strat de gaz special este interpus între două ecrane transparente, pe care există
fixate rînduri respectiv coloane de electrozi sub formă de pelicule transparente.
Prin activarea unei anumite perechi de electrozi rînd-coloană, gazul de la
intersecţia lor se ionizează, emiţînd lumină. Tipul gazului determină culoarea de
afişare. Imaginile afişate prezintă contrast şi strălucire excelente, şi, în plus,

24
scalarea la dimensiuni mai mari se poate face uşor. Nu sunt în totalitate rezolvate
problemele legate de afişarea în nivele de gri şi color.
Tehnologia isi gaseste originile in anii \’60. De la ecranele-gigant montate in
public, urmatorul pas a fost productia de masă. Televizoarele cu tub catodic (CRT)
au fost, treptat, înlocuite cu retroproiectoare bazate pe cristale lichide (LCD) şi
apoi cu ceea ce se numeste "televiziune digitală" (PDP). Clasicul ecran cu tub
catodic compune o imagine uşor deformată, imperfectă. Ecranul PDP foloseşte
două straturi de sticla, între care se află un gaz nobil, xeon sau neon, şi o matrice
de celule de fosfor (pixeli). Compoziţia gazoasă, supusa unui camp electric
puternic, atinge starea de plasmă, degajînd o stralucire ultravioleta. Aceasta
actionează asupra fiecarui pixel din matrice in parte. Un pixel este alcatuit din trei
subcelule, rosie, verde si albastră, care compun imaginea finală in mod digital, la o
anumită rezolutie. Avantajele tehnologiei PDP Imaginea afişată pe un ecran pe
bază de plasmă nu mai prezintă distorsiunile caracteristice ecranelor obişnuite.
Totodata, imaginea este omogena in luminozitate, mai clara si mai stralucitoare (cu
o acurateţe de peste 16 milioane de nuanţe de culoare), fară deficienţe de focalizare
şi fară zone usor întunecate sau supraluminate.
Spre deosebire de ecranele clasice, unde distanta optimă de vizionare este de 4,5
ori dimensiunea diagonalei tubului, ecranele moderne permit vizionarea optimă de
la orice distantă, oricat de apropiată. Şi aceasta datorită faptului ca imaginea nu
mai este compusa din linii, ci din puncte fine (pixeli).
Modelele pretenţioase oferă rezoluţii înalte, pentru un afişaj desavarşit, iar calitatea
superioară este data şi de stabilitatea imaginii, care nu mai "palpaie", nu afectează
vederea şi nu dă dureri de cap. Nu in ultimul rînd, este remarcabilă absenta
interferentelor magnetice, televizorul cu plasmă putînd fi amplasat in apropierea
difuzoarelor sau a altor elemente audio/video perturbatoare, fară ca imaginea să
aibă de suferit. Un avantaj extrem de important este ergonomia unui astfel de
ecran. La o diagonala de 81 cm, grosimea ecranului nu depaseste 15 cm,
comparativ cu cel putin 60 cm, cît ar masura adîncimea unui televizor obisnuit de
51 cm. Adevaratul ecran plat este dat doar de tehnologia pe bază de plasmă.
25
Utilizarea practică Destinatiile principale ale ecranelor bazate pe plasmă sunt
prezentarile multimedia, publicitate in locuri mari.Tehnologia digitală a schimbat
multe aspecte din viata noastră. Transformarea televiziunii analogice intr-una
digitală, care acum este "pe văl", nu a mai mirat pe nimeni. Avantajele televiziunii
digitale sunt impresionante: lipsa perturbatiilor, a imaginii "duble", economie de
canale de transmisie prin codare si posibilitatea de transmisie la definitie mai mare.

CONCLUZIE
Monitorul în ultimul timp preea o importanţă zi cu zi mai mare.Monitorul ca si alte
componente ale calculatorului trebuie privit ca o investitie,deoarece un monitor
bun înseamnă confort,frumuseţe si productivitate.Monitorul este un dispozitiv de
ieşire care afisează imagini şi text. Ca orice altă componentă a calculatorului el
primeşte informaţii de la o sursa de date. În cazul acesta el primeşte informaţia de
la placa video care la unele calculatoare este inclusă în placa de bază, dar în
general este o placă de extensie. Există mai multe tipuri de monitoare: cu tub
(CRT), cu cristale lichide (LCD), cu plasma. Monitoarele CRT sunt alcatuite dintr-
un tub care are la un capat un tun cu electroni. Monitoarele LCD urmează un set
diferit de reguli fată de monitoarele CRT oferind avantaje în termeni de spatiu
ocupat şi economie , putere consumată a ratei de reîmprospătare a imaginii ce
deseori provoacă dureri de cap si ochi pentru un utilizator de monitor CRT , cît şi a
geometriei perfecte . Totodata monitoarele LCD au şi dezavantaje date de preţul
mai mare fată de un monitoarele CRT , a ungiului de vizibilitate cît şi a acurateţii
cu care pot reda culorile (panel-urile TN). In timp ce monitoarele CRT sunt
capabile să reproducă mai multe rezoluţii şi să se scaleze pe dimensiunea ecranului
un monitor LCD , are un numar fix de celule cu cristale lichide şi de aceea poate
reproduce doar o singură rezoluţie pentru o imagine pe întregul ecran , folosind
fiecare celulă pentru un pixel . Totuşi majoritatea monitoarelor LCD sunt capabile
să redimensioneze imaginile de rezoluţie inferioară celei native prin interpolare ,

26
astfel încît imaginea sa fie reprodusă pe tot monitorul . Această metodă
funcţionează mai bine pentru imaginiile cu ton continuu cum sunt fotografiile decît
pentru text si imagini cu un grad mare de detaliu , unde pot rezulta obiecte cu un
aliaj mare , pixelate . Cele mai bune rezultate sunt obtinute de un monitor LCD
care reesantioneaza imaginea atunci cand o redimensionează , aplicînd şi o
procesare anti-aliaş atunci cînd umple pixelii în plus . Unele monitoare pot face
acest lucru mai bine decît altele in funcţie de producător şi metoda de procesare a
imaginii.Monitoarele Plasma sunt un tip de monitoare cu o rezoluţie de înaltă
calitate,completată de unghi de vedere de 160 grade.Acest tip de monitor conferă o
imagine perfectă.Are o recepţie de înaltă fidelitate,cu un design deosebit,se
pretează la orice locaţie.Instalarea uşoara,avînd o construcţie inovativa.El poate fi
instalat în orice locaţie chiar si agaţat de perete.Fara emisii radioactive si avînd o
emisie electromagnetic insensibilă,care nu produce nici un fel de
interfeţe,monitorul cu plasmă este ideal pentru un mediu sigur şi sanatos.

BIBLIOGRAFIE

1. Informatica Generala,autorul:Plohotniuc Eugen.

2. Structura şi funcţiile calculatorului,autorul:Mocanu;Liudmila Grematschi.

3. PC. Elemente de baza si utilizare,autor: Silvia Curteanu

4. Calculatoarele Personale. Elemente Arhitecturale,autor:Radu Marsanu.

5. www.clopoţel.ro

6. http//www.referatenelimitate.ro/Monitorul.html

7.http//www.monitoarele LCD.ro/tft/lcd-versus-ctr.html.

8.http//www.wikipedia.org/w/index.phd?title=

9.http//www.ereferate.org-Monitorul.doc.zip-winrar.

27