3.5.2.

Echipamente de iesire Dupa cum deja am aratat, rolul functional al acestor echipamente este sa converteasca informatiile din forma interna de reprezentare n calculator ntr-un format extern accesibil omului - alfanumeric, grafic, imagine sau sunet. Monitorul cu ecran este dispozitivul de iesire cel mai familiar utilizatorului de PC-uri (figura 3.10.). El poate fi definit ca acel echipament de iesire care permite vizualizarea datelor pe un ecran. Daca ecranul are atasata o tastatura pentru introducerea de date, ansamblul se numeste terminal display si reprezinta structura tipica a unei statii de comunicatie cu calculatorul. Astfel de terminalele au fost specifice minicalculatoarelor sau sistemelor mainframe. La PC-uri, tastatura si monitorul sunt separate constructiv, astfel nct functiile lor de intrare sau iesire sunt clar diferentiate. De aceea, vom folosi n aceasta lucrare pentru monitor si denumirea de display numai prin abuz de limbaj. Monitoarele sunt dispozitive soft-copy (informatiile afisate sunt evident neremanente, temporare). mpreuna cu placa grafica, monitorul alcatuieste sistemul video al calculatorului.

Figura 3.10. Monitoare cu ecran Constructiv, monitorul clasic este un tub catodic (CRT, Cathode Ray Tube), similar cu cele utilizate de receptoarele TV (figura 3.11.).

Figura 3.11. Principiul de functionare al tubului catodic Principiul sau de functionare este bine cunoscut: un "tun electronic" emite fascicole de electroni de mare viteza care lovesc ecranul tubului, pe care este depusa o substanta luminiscenta pe baza de compusi ai fosforului - luminoforul. Energia preluta de la electroni de catre atomii luminoforului se disipa sub forma de radiatie luminoasa. Un dispozitiv magnetic de deflexie permite baleierea periodica a ntregii suprafete a ecranului de catre fascicolul de electroni. Pentru ca imaginea sa fie stabila si sa se evite fenomenul de "plpire" a acesteia, luminiscenta fiecarui punct de pe ecran - numit pixel - trebuie ntretinuta printr-un aflux periodic de energie, dat de electronii n miscare. Numarul de baleieri ale ecranului efectuate nr-o secunda de tunul electronic se numeste rata(frecventa) de renprospatare. Ea are astazi valori uzuale de 70 Hz, adica 70 de treceri/secunda. Intensitatea stralucirii unui pixel este data de valoarea tensiunii aplicate tunului electronic. Imaginile de pe ecran pot fi alb-negru (mai corect n nuante de gri) sau color. Tuburile color sunt mai sofisticate constructiv. Fiecare pixel vizibil de pe stratul luminofor este format de fapt din cte trei puncte, asezate foarte apropiat n triunghi. Acestea lumineaza n cele trei culori fundamentale (rosu, verde,albastru) si sunt "aprinse" de trei tunuri electronice, comandate separat. Excitarea diferita a particulelor de fosfor corespunzatoare celor trei culori fundamentale determina culoarea vizibila. Numarul de culori ce pot fi obtinut depinde de modul de control al intensitatii celor trei fluxuri de electroni. S-au purtat si se poarta n continuare discutii n cotradictoriu privind periculozitatea radiatiilor electromagnetice emise n mediul nconjurator de tuburile catodice. Fara a ne face partizanii nici uneia din parti, vom mentiona numai ca acesta radiatie este infima fata de fondul natural pe care l suporta omul, iar monitoarele moderne sunt construite (conform unor norme internationale care limiteaza aceasta emisie) n variante cu emisie redusa (din clasa LR, low radiation). O atentie mai mare trebuie acordata nsa efectul de obosire al ochilor dupa o expunere prea ndelungata n fata monitorului de calculator. Pentru atenuarea acestei stari, se recomanda evitarea exceselor (4-6 ore de lucru pe zi sunt suficiente), pastrarea unei distante

corespunzatoare fata de ecran (de exemplu, circa 70 cm pentru monitoarele de 14" si progresiv mai mult pentru cele cu ecran mai mare), iluminarea corespunzatoare a camerelor, efectuarea unor pauze dupa cteva zeci de minute de lucru si folosirea unor ecrane de protectie de culoare verde, care filtreaza componentele agresive ale radiatiei luminoase. Monitoarele se clasifica n general dupa posibilitatea de afisare a informatiei, dupa caracteristicile semnalelor de comanda si dupa tipul constructiv al ecranului. n ceea ce priveste posibilitatea de afisare, monitoarele pot fi monocrome sau color. Primele se mai numesc si alb - negru, cu toate ca unele dintre ele, pentru evitarea acestui contrast obositor pentru ochi, afiseaza n galben - negru, verde - maro sau verde - negru. Aceste monitoare sunt iefine si se utilizeaza mai ales n aplicatii profesionale, acolo unde operatorul lucreaza zilnic ore ntregi n fata calculatorului (culegerea de date, operatorii de banca, vnzatorii de bilete de transport, brokerii etc.). Monitoarele color sunt n majoritate de tip RGB (Red - Green - Blue) si astazi sunt cel mai frecvent utilizate. n functie de varianta constructiva, caracteristicile placii video si si marimea memoriei video, numarul de culori afisabile variaza ntre 8 si 16 milioane. Pentru aplicatiile de procesare a textelor sau de afaceri, afisarea necesita putine culori. n schimb, aplicatiile grafice - care s-au dezvoltat extraordinar n ultimii ani - cer monitoare performante, cu afisaj color de calitate. Odata cu avntul tehnicilor multimedia, se ncearca constructia unor monitoare pe care imaginea sa fie perceputa tridimensional. n afara simularii software ale imaginilor obiectelor n relief, se folosesc si tehnici stereoscopice (doua ecrane furnizeaza simultan componente ale imaginii care sunt recompuse pe retina ochiului cu ajutorul unor ochelari speciali, dnd impresia de spatiu tridimensional). Privind spre viitor, nu este exclusa ncercarea de utilizare a tehnicilor laser holografice pentru a putea reproduce ct mai fidel realitati virtuale tridimensionale cu ajutorul PC-ului. Dupa criteriul caracteristicilor semnalelor de comanda, monitoarele

sunt analogice sau digitale. Parametrii monitoarelor analogice sunt mai putini (luminozitate, contrast, pozitie imagine pe ecran) si permit reglaje continui. Monitoarele digitale ofera facilitati suplimentare de corectie si reglare a imaginii (eliminarea deformatiilor geometrice ale imaginii sau modificarea dimensiunilor acesteia). Comenzile monitoarelor digitale actioneaza n trepte. n functie de tipul constructiv al ecranului, monitoarele pot fi cu tub catodic sau cu ecran plat. Principiul de functionare al primului tip a fost prezentat anterior. Ecranul plat este obtinut din materiale speciale, cunoscute sub numele de cristale lichide (LCD -

Liquid Crystal Display). Datorita proprietatii lor de a-si orienta n spatiu cristalele sub influenta unui cmp electric, aceste ecrane nu mai necesita tun electronic pentru afisarea imaginii, au

gabarite mai mici, consum energetic redus, luminozitate mai buna, sunt usoare, nu emit radiatii daunatoare si imaginea nu este perturbata de cmpuri electromagnetice. De aceea, cu toate ca sunt nca scumpe, iar calitatea imaginii lor nu o egaleaza inca pe cea a monitoarelor clasice (au contrast si rezolutie mai slabe), utilizarea monitoarelor cu cristale lichide este din ce n ce mai raspndita. Se pare ca pentru viitor, anumite inconveniente ale monitoarelor actuale vor fi nlaturate de tehnologiile ecranelor plate (flat-panel). Astfel, monitoare cu gaz-plasma si

cele electroluminiscente, cu toate ca sunt mai scumpe, ofera performante ridicate, mai ales n marirea potentialului de reproducere a imaginilor color. Principalele caracteristici ale monitoarelor sunt determinate de cteva marimi: rezolutia, definitia, diagonala ecranului, modul de lucru. Rezolutia defineste finetea de afisare si se reprezinta prin produsul ntre numarul de pixeli de pe o linie si cel de pe o coloana a ecranului (de exemplu, 768 x 1024). Rezolutia trebuie sa aiba valori ct mai mari si creste odata cu cresterea diagonalei ecranului. Definitia este distanta dintre doi pixeli de pe ecran. Calitatea unui monitor impune definitii ct mai mici. Valorile actuale uzuale sunt 0,28 mm (la monitoare de 14") sau 0.31mm (la monitoare de 17 -21"). Diagonala ecranului este o caracteristica geometrica. Remarcam ca

diagonala geometrica a ecranului este mai mare dect diagonala vizibila a imaginii. Valorile diagonalei pentru monitoarele uzuale sunt 14, 15 sau 17" (31, 38 sau 43 centimetri). Pentru aplicatii speciale (proiectare, tehnoredactare, grafica), diagonala poate fi mai mare. Modul de lucru defineste mecanismul de baleiaj al ecranului de catre fascicolul de electroni. Daca ecranul este parcurs ntr-o singura trecere, linie cu linie, de sus n jos, monitorul lucreaza n modul nentretesut (NI - non-interlaced). Daca ecranul este baleiat n doua treceri, la prima fiind renprospatate liniile impare, iar la a doua, cele pare, monitorul lucreaza n modul ntretesut (I - interlaced). Timpul total de baleiaj este acelasi n ambele cazuri, dar calitatea cea mai buna se obtine pentru primul mod de lucru (nentretesut). Monitoarele moderne sunt dotate cu mecanisme de reducere a consumului de energie, avnd posibilitatea de a trece ntr-o stare de asteptare (stand-by) sau chiar de a se decupla complet de sub tensiune, atunci cnd semnalul video de afisare lipseste (imaginea de pe ecran nu se modifica pe o durata de timp modificabila de catre utilizator). Dincolo de economia de energie, se protejeaza n acest mod si stratul luminofor, pentru ca afisarea aceleiasi imagini pe durata lunga poate duce la deteriorarea prin ardere a anumitor zone ale acestuia. Acest mecanism de protectie - destul de costisitor - de numeste DPMS (Display Power Management System). Pentru monitoarele care nu au aceasta facilitate, rolul economizorului este preluat de

programele screen-saver, care salveaza imaginea utila de pe ecran si afiseaza n locul ei o alta, aleasa pe criterii estetice de catre utilizator. La apasarea oricarei taste sau la miscarea mouse-lui, ecranul salvat va fi restaurat. Monitoarele de calitate ofera posibilitatea de a fi setate prin meniuri care se afiseaza pe ecran (On-Screen Menu), iar valorile alese sunt memorate si ramn valabile si dupa deconectarea tensiunii de alimentare. Ele sunt de asemenea prevazute cu mecanisme de tip Plug and Play, printr-un sistem numit DDC (Display DataChanel). Acesta permite transmiterea parametrilor de functionare ai monitorului catre sistemul de calcul, procedurile de instalare si configurare ale acestuia realizndu-se automat. Din punct de vedere functional, monitoarele pot lucra n mod alfanumeric (pentru redarea textului - litere, cifre, caractere speciale) sau grafic (desene, imagini). n modul alfanumeric, elementul de adresare de pe ecran este caracterul. Conform standardului ANSI, pentru fiecare caracter se rezerva in memorie doi octeti, primul indicnd tipul acestuia, iar al doilea, atributul sau (inversat, subliniat, clipitor). Rezulta ca pentru un ecran cu 25 de linii, fiecare a cte 80 de caractere, este necesara o memorie de 4KB (80 x 25 x 2 octeti). O alta modalitate de lucru n mod alfanumeric este afisarea pe ecran prin matrici de puncte, de dimensiuni 5 x 7 (35 pixeli) sau 7 x 12 (84 pixeli). n aceste cazuri, un ecran complet poate contine 25 rnduri a 65 de caractere, sau 50 rnduri a 132 caractere. Modul grafic permite controlul ecranului la nivel de pixel. Cele mai cunoscute standarde pentru acest mod sunt: Hercules (monitoare alb-negru, cu rezolutie de 120 x 348 pixeli), CGA (monitoare n doua sau patru culori cu rezolutii de 640 x 200 sau 300 x 200 pixeli), EGA (monitoare color n 16 culori, cu rezolutia 640 x 480 pixeli) sau VGA (monitoare color n 16 culori cu rezolutia 640 x 480 sau 256 culori, cu rezolutia 320 x 200). Standardul actual pentru monitoare color este SVGA de 800 x 600 pixeli, fiecare putnd fi reprezentat cu cte 4, 8, 16 sau 32 de biti (16 culori, 256 culori, High Color, True Color). Principalul criteriu de alegere al unui monitor este gama de aplicatii pentru care va fi utilizat. Pe piata sunt oferite n general trei clase comerciale de monitoare: pentru aplicatii SOHO (Small Office Home Office), recomandate pentru afaceri mici si aplicatii domestice - contabilitate, gestiune si secretariat, nvatamnt, tehnoredactare; pentru aplicatii business, recomandate pentru firmele care utilizeaza tehnica de calcul n scop productiv; pentru aplicatii profesionale, recomandate pentru anumite aplicatii speciale (proiectare asistata, desktop publishing, productii multimedia s.a.).

Imprimantele reprezinta cea de a doua categorie de echipamente de iesire frecvent utilizate. Ele ncearca sa elimine unele inconvenientele ale monitoarelor, legate de cantitatea redusa a informatiei afisate la un moment dat pe ecran sau lipsa de portabilitate a acesteia. Imprimantele sunt dispozitive hard-copy, deoarece permit fixarea informatiilor pe un suport ce poate fi pastrat un timp ndelungat. Aceste periferice se clasifica dupa doua criterii: tehnologia de imprimare si domeniul de utilizare. Dupa tehnologia de imprimare, imprimantele sunt cu impact si fara impact.

Imprimantele cu impact utilizeaza principiul clasic al masinii de scris: un ciocanel din metal pe care este gravat caracterul de tiparit loveste o banda tusata (sauribbon) asezata deasupra hrtiei, astfel nct imaginea caracterului se imprima pe aceasta (figura 3.11.). n functie de mecanismul de scriere, imprimantele cu impact pot fi cu caractere gravate, numite si cu font solid (cu cap rotativ, cu lant sau banda de caractere, cu tambur) sau matrice de ace. Figura 3.11. Imprimanta cu impact ntre imprimantele cu caractere gravate, de o mare popularitate s-a bucurat n trecut cea cu cap rotativ, numita cu cap petale de margareta (fig. 3.12). Era un periferic lent (30 pna la 80 de caractere pe secunda) al carui nume provine de la faptul ca fiecare caracter era gravat pe una din petalele unui disc rotitor, asemanator cu o floare de margareta. Cnd petala cu caracterul dorit ajungea n dreptul statiei de tiparire, era lovita din spate cu un ciocanel, caracterul atingnd ribonul asezat peste hrtie. O versiune constructiva cu viteza mai mare era imprimanta cu lant de imprimare. Lantul era de fapt o banda metalica avnd gravate pe ea caracterele, care era deplasata rapid prin fata a 132 de ciocanele cu ajutorul unui dispozitiv de antrenare si ghidare (figura 3.11). ntre banda si ciocanele se gasea ribonul si hrtia.

Dezavantajele acestor imprimante utilizate n trecut erau majore. Ele dispuneau de un singur font de caractere, a caror marime si forma erau memodificabile, nu puteau reda desene si erau putin fiabile, datorita pieselor mecanice n miscare. Figura 3.12. Imprimanta cu cap petale de margareta Imprimantele cu matrice de ace (sau matriceale) sunt singurele imprimante cu impact pastrate n uz si n zilele noastre. Ele sunt dotate cu un mecanism de imprimare dotat cu ace (9, 18 sau 24, n functie de calitate) care pot fi selectate corespunzator profilului caracterului dorit, prin intermediul unor electromagneti. Aceste ace lovesc ribbonul si pe hrtie se imprima puncte (figura 3.13). n memoria imprimantei este stocat un generator de caractere, astfel ca se pot utiliza pentru tiparire fonturi diferite si se pot realiza desene prin puncte, cu o calitatea a graficii destul de slaba nsa. Carul de tiparire imprima la ambele sale curse (de la dreapta spre stnga si invers) iar prin treceri succesive pe acelasi rnd, pot fi obtinute efecte de supraimprimare utile pentru anumite tipuri de documente. Fontul de imprimare disponibil este de obicei unic, schimbarea lui putnd fi facuta prin nlocuirea unui cartus atasat inprimantei, dotat cu o memorie ROM. naltimea, numarul de caractere pe linie si de linii pe pagina sunt ajustabile prin configurare sau soft. Hrtia utilizata pentru tiparire poate fi cea normala (n format A4 sau A3, cu mecanism de antrenare prin frictiune) sau speciala (avnd pe marginile laterale orificii de antrenare printr-un mecanism tractor cu role dintate). Viteza de lucru variaza ntre 150 - 300 cps (caractere pe secunda) la modelele uzuale si peste 750 cps la cele rapide. Modelele mai noi de imprimante matriceale pot lucra si n mod grafic, prin controlul software al fiecarui pin utiliznd tehnici bit-map, sau color, prin procedeul numit dithering (culorile sunt mixate prin treceri succesive pe hrtie si folosirea unui un ribon color).

Figura 3.13. Cap de tiparire matriceal Imprimantele cu ace permit obtinerea celor mai mici costuri de tiparire si sunt indispensabile pentru aplicatiile care impun elaborarea unor documente n mai multe exemplare (facturare, activitati contabile). O atentie deosebita trebuie acordata ribboanelor (panglici sau cartuse tusate), care trebuie sa posede calitati mecanice, fizice si chimice deosebite. De aceea, retusarea acestora este nerecomandabila, iar neutilizarea unor ribboane originale poate duce la defectarea capului de scriere, al carui pret poate ajunge la 30 - 50 % din pretul imprimantei. Imprimantele fara impact se caracterizeaza prin absenta contactului ntre hrtie si mecanismul de imprimare. Cele mai cunoscute sunt: imprimanta cu jet de cerneala, imprimanta laser si imprimantele termice. Imprimantele cu jet de cerneala fixeaza pe un suport (care poate fi altul dect hrtia, adica folie de plastic, folie transparenta si chiar pnza) mici puncte de cerneala, care sunt proiectare de catre capul de scriere prin efect piezoelectric. Cantitatea de cerneala dintr-o picatura este de circa 9 picolitri (adica 10-12 litri). Supapele de propulsare ale capului de scriere sunt dispuse ntr-o matrice 3 x 9. Modelele color au doua capete de scriere: unul cu cerneala neagra si altul cu trei rezervoare ce contin cele trei culori fundamentale (cian, magenta si galben). Aceste cerneluri au proprietati chimice si fizice deosebite. Viteza de imprimare se masoara in pagini pe minut ( ppm) si ajunge astazi la 6 ppm pentru imprimari alb-negru si 3 ppm pentru cele color. Calitatea imaginilor imprimate se masoara n dpi (dot per inch, adica puncte pe inch). La modele de calitate, aceste valori ating 600 dpi, n ambele moduri de lucru. Imprimantele cu jet sunt cele mai performante imprimante color. Ele pot realiza chiar efecte fotografice, prin folosirea metodei fotocolor. Aceasta consta n atenuarea contrastelor cu

ajutorul unui cartus color cu nuante speciale. Tehnologia permite, spre exemplu, imprimarea fotografiilor obtinute cu aparate digitale, utiliznd de obicei si o hrtie speciala, numita glossy. Una din problemele imprimantelor cu jet este consumul de cerneala. La modelele mai vechi exista posibilitatea reumplerii cartuselor. Datorita faptului ca utilizatorii nu foloseau la reumplere cerneala de calitate, apareau adeseori anomalii n functionarea imprimantei. Pentru evitarea acestor situatii, producatorii au lansat pe piata cartuse "inteligente", care contorizeaza numarul de picaturi consumate, iar la golirea cartusului nu mai permit functionarea imprimantei, daca acesta a fost reumplut. Utilizatorul este astfel obligat sa cumpere numai cartuse originale. n ultima vreme s-a adoptat si solutia ca pentru capetele color sa se utilizeze trei rezervoare distincte pentru culorile fundamentale, astfel nct acestea sa poata fi schimbate individual, la golire. Exista o gama aparte de imprimante profesionale cu jet, care lucreaza pe formate mari (A0 si chiar mai mult) sau pe suluri de hrtie si sunt dedicate unor aplicatii de proiectare sau de realizare a unor postere. Pretul lor este foarte mare. Imprimanta laser este liderul de necontestabil al acestei clase de echipamente, avnd si cel mai mare succes pe piata. Primele modele au fost contruite la mijlocul anilor '70, nsa versiunile ieftine au aparut dupa 1985. Aceste imprimante permit obtinerea n egala masura de text si imagini de nalta calitate. Principiul de functionare este xerografia, inventie patentata de firma Rank Xerox la constructia primului copiator, care permite imprimarea odata a unei pagini ntregi. Acest principiu este ilustrat n figura figura 3.14: un fascicol laser baleiaza printr-un sistem de oglinzi un tambur special care se ncarca electrostatic. n miscare de rotatie, acesta atrage pe suprafata sa, n zonele electrizate, particule dintr-un praf fin si uniform granulat de grafit, numit tonner. Zonele respective au forma caracterelor sau imaginii ce trebuie imprimata. n continuare, tonerul de pe tambur este transferat pe hrtie printr-un procedeu de presare la cald. Pentru obtinerea imaginilor color, rezervorul cu tonner contine trei compartimente cu granule colorate n cele trei culori fundamentale, iar logica de imprimare este ceva mai complexa. Prin aceasta metoda, fiecare pagina tiparita este alcatuita din circa 9 milioane de puncte precise.

Figura 3.14. Principiul de functionare al imprimantei laser Imprimantele laser sunt construite cu microprocesor si memorii RAM si ROM proprii. n ROM sunt stocate fonturile de imprimare si programele de formatare a paginii. n RAM se pot ncarca noi fonturi furnizate de catre calculator. Fonturile pot fi de tip bit-map (fiecare caracter descris printr-o matrice de puncte) sau decontur (outline - fiecare caracter este descris prin ecuatiile matematice ale curbelor conturului sau). Ultimul tip are avantajul insensibilitatii la scalari, n opozitie cu fonturile bit-map, care altereaza caracterele atuci cnd acestea sunt marite (prin fenomenul "dinte de ferastrau", pe care l vom comenta mai trziu). Marimile caracteristice imprimantelor laser sunt rezolutia, viteza de imprimare si capacitatea memoriei proprii. Pentru asigurarea calitatii la tiparirile grafice, pe cele doua coordonate ale hrtiei rezolutia este identica si poate atinge 600 dpi. Vitezele de imprimare sunt ntr-o permanenta crestere si ajung uzual la 24 - 32 ppm, putnd atinge nsa si 100 ppm. Marimea memoriei proprii influenteaza esential viteza de tiparire. Pentru modelele actuale, capacitatea acesteia variaza ntre 4 si 8 MB. Ca si la imprimantele cu jet, nici cartusele imprimantelor laser nu trebuie reumplute cu tonner "vrac", deoarece acesta poate avea alte proprietati decat cel original. Fata de imprimantele cu jet, cele laser au avantajul unei fiabilitati si viteze mai mari, la un cost pe pagina mai mic. Ele sunt recomandate att n mediile profesionale, ct si ca print server, n retelele de calculatoare. Imprimanta termica este realizata n doua variante constructive.

Imprimanta electrotermica se bazeaza pe fixarea vaporilor de cerneala pe o hrtie speciala termosensibila, ncalzirea efectundu-se prin intermediul unor tije din material rezistiv. Dezavantajul l reprezinta utilizarea hrtiei speciale si imposibilitatea imprimarii color.

Imprimanta cu transfer termic reprezinta o noua tehnologie, care permite fixarea pe hrtie a vaporilor de cerneala obtinuti prin ncalzirea unui ribbon impregnat cu o ceara speciala. Procedeul permite obtinerea unor imagini color de calitate remercabila, inclusiv pe formate mari, tip poster. CRITERIU Matriceala Font solid Jet cerneala Tipul Viteza impact buna impact mica nonimpact TIPUL Electro termic nonimpact Transfer termic nonimpact nonimpact foarte buna excelenta Laser

medie spre medie spre medie spre buna buna buna/ f.buna scazut mediu/ mare bune bune/ excelente excelente nu are excelente buna excelenta

Calitatea imprimarii Cost

buna/ f.buna scazut

excelenta

buna/ excelenta

mediu

mediu/ mare

mare

Facilitati grafice Culori

moderate

foarte limitate

moderate

excelente

moderate

foarte limitate

limitate

Figura 3.15. Performante comparative ale imprimantelor Un tablou comparativ al performantelor diferitelor tipuri de imprimante este prezentat n figura 3.15. Oferta de piata propune n ultimul timp un echipament integrat, numit

provizoriu copiator personal - care nglobeaza o imprimanta, un copiator, un fax si un scanner de imagine, exploatndu-se ideea ca toate aceste echipamente lucreaza dupa principii asemanatoare. Pentru PC -uri se aleg de obicei imprimante cu laser sau cu jet de cerneala, mai rar matriciale sau cu transfer termic. Imprimantele pentru calculatoarele mari sunt de trei categorii: line-printers; page-printers; tele printers (teleimprimatoare). Line-printerul este o imprimanta de mare viteza destinata tiparirii de text, utiliznd tehnologii de imprimare cu impact si fonturi solide. Performantele atinse sunt de la 300 la 3000 linii pe minut (lpm).

Page-printerul (sau copy-printerul) este, dupa cum i spune si numele, o imprimanta care tipareste la un moment dat o pagina ntreaga. Ea utilizeaza tehnologii fara impact si este utilizata numai pentru aplicatii speciale (tehnoredactare computerizata, grafica de nalta rezolutie, tiparirea pe ambele fete ale hrtiei). Deoarece o astfel de imprimanta este foarte scumpa, achizitia ei nu se justifica dect atunci cnd se tiparesc cteva milioane de linii pe luna. Teleimprimatoarele sunt echipamente de imprimare de mica viteza, dotate si cu o tastatura pentru introducerea de comenzi. Cu ajutorul ei, operatorul solicita tiparirea datelor de care are nevoie. Acestea pot fi transmise si de la un calculator aflat la distanta. Plotterele sunt dispozitive de de iesire utilizate pentru obtinerea de desene cu ajutorul calculatorului, n activitati de CAD/CAM. Spre deosebire de imprimanta, desenul poate fi realizat cu revenirea pe hrtie a capului de tiparire si se pot utiliza formate mari (A0, A1 s.a.). Domeniile de utilizare sunt: realizarea desenelor tehnice, a hartilor, a schitelor de cadastru, a proiectelor de arhitectura. Plotterele sunt realizate n doua versiuni constructive: fixe (cu cap de desenare) si mobile (electrostatice). Prima versiune este mai veche si reprezinta metoda clasica: vrful de desenare este deplasat pe suprafata hrtiei similar cu deplasarea creionului din mna operatorului uman. Miscarea sa pe axele x si y este asigurata de motoare pas cu pas. Masa de desen este orizontala, iar hrtia se fixeaza pe ea electrostatic. n timpul lucrului culoarea de realizare a desenului poate fi schimbata. Plotterele electrostatice sunt din ce n ce mai raspandite. Ele lucreaza cu tonner, n mod similar cu un copiator sau imprimanta laser. Calitatea tiparirii este foarte buna daca o apreciem din punct de vedere artistic, nsa precizia este mai scazuta dect la primul tip. Hrtia este derulata vertical pe un tambur, pe cnd capul de desen se deplaseaza orizontal. Exista si unele dispozitive de iesire mai putin cunoscute. Macar pentru un anumit exotism, sa amintim cteva. nregistratoarele pe microfilm, cunoscute si sub numele

de COM (Computer Output Microfilm), sunt utilizate pentru nregistrarea pe microfilm (sau pe cartele microfise) a datelor de iesire ale calculatorului. Rezultatul este o considerabila economie de hrtie si de spatiu pentru depozitare. Spre exemplu, ntr-o microfisa de 4 x 6 inch se poate stoca echivalentul a 270 de pagini tiparite. Dispozitivele COM sunt folosite atunci cnd este nevoie de arhivarea unor fisiere ample de date, rezultate din activitatea unor mari institutii (cum ar fi oficiile de statistica, agentiile de informatii, bibliotecile publice). nregistrarea pe microfilm se poate face on-line sau off-line. n ultimul caz, transferul se face de pe benzile magnetice pe care au fost stocate anterior informatiile. Datele microfilmate nu mai pot fi actulizate, nsa pot fi

consultate cu ajutorul unui dispozitv de citire - de fapt un minicalculator care "stie" sa localizeze cadrele solicitate si care le afiseaza pe un ecran. Echipamentele de iesire vocale (voice-output devices) ncearca sa realizeze un vis mai vechi al constructorilor de calculatoare: dialogul direct, n limbaj natural, cu acesta. Deci, ele convertesc semnalele interne binare n mesaje "vorbite". Acestea sunt construite cu ajutorul unui fisier de cuvinte prenregistrate si a unui sintetizator de voce. Astfel de dispozitive sunt utilizate pe marile aeroporturi, pentru anunturi, n supermagazine pentru a furniza informatiile depre un produs, n banci pentru a comunica soldurile unor conturi, n oficiile postale pe rol de carte de telefon. Ca si echipamentele de intrare prin voce, performantele acestor periferice sunt nca modeste, ele fiind mai degraba niste constructii avangardiste. nregistratorele pe film sunt videorecordere speciale, capabile sa preia direct pe pelicula imagini generate de calculator. Ele sunt utilizate n arta, domeniul medical sau activitati de proiectare asistata. n ultimul timp, aria de aplicabilitate s-a extins si n domeniul comercial sau al afacerilor, pentru realizarea perzentarilor publicitare, spre exemplu. Aceste echipamente revolutioneaza chiar cinematografia - spre exemplu, prin posibilitatea inserarii direct n filme a unor secvente "sintetice", produse pe calculator.