Genele – cum functioneaza?

Cum le studiem?
 Gena
• Este unitatea de baza fizica si functionala a
ereditatii.
• Sunt constituite din ADN si contin
instructiunile pentru sinteza proteinelor.
• Variaza ca marime de la cateva sute de baze
de ADN pana la peste 2 milioane de baze.
• Cea mai mica gena – ARNt – 76 pb; cea mai
mica gena functionala – gena care codifica
histona – 500 pb.
• Cea mai mare gena – titina - 80,781 pb
 GENOMUL UMAN

GENOM – setul complet de ADN al unui organism

incluzand totalitatea genelor acestuia.
Genomul uman nuclear – peste 3 miliarde de nucleotide

29.06.20
 Gena
• Fiecare individ are 2 copii ale fiecarei gene,
una mostenita de la mama, cealalta mostenita
de la tata.
• Majoritatea genelor sunt identice la toti
indivizii, dar un mic numar de gene (< 1%)
sunt usor diferite intre indivizi.
 Genele
• Alelele sunt forme ale aceleiasi gene cu mici
diferente la nivelul secventei bazelor de ADN.
• Aceste mici diferente contribuie la aspectele
fizice unice fiecarei persoane.
 Organizarea celulara a materialului
genetic

• Genomul unei celule este alcatuit dintr-un anumit numar de

molecule ADN (la om 24 de molecule diferite)
• Moleculele ADN dintr-o celula sunt organizate /
impachetate (impreuna cu proteine) sub forma
cromozomilor.
 Organizarea celulara a materialului
genetic

29.06.20
www.boundless.com
• 1940 – Beadle si Tatum – fiecare gena codifica o
anumita enzima (ipoteza “o gena – o enzima”)
• Francis Crick – a definit functia esentiala a ADN-
ului - ADN codifica ARN, care codifica proteine.
• ADN - molecula ereditatii care se transmite de la
parinti la copii; ea contine “instructiunile” pentru
formarea ARN-ului si a proteinelor care intra in
structura organismului si sunt implicate in
majoritatea functiilor lui.
 ADN
• codifica informatia genetica in functie de
ordinea (sau secventa) nucleotidelor de-a
lungul fiecarei catene.
• Fiecare baza —A (adenina), C (citozina), T
(timina), G (guanina) — poate fi considerata
ca o litera dintr-un alfabet format din 4 litere
care descifreaza mesajele biologice din
structura chimica a ADN-ului.
 ADN
• contine instructiuni pentru sinteza tuturor
tipurilor de molecule de ARN, incluzand
ARNm, ARNt, ARNr.

Aceste molecule de ARN sunt sintetizate in

nucleu si transportate in citoplasma.
 ACIZII RIBONUCLEICI

• Sunt macromolecule prin intermediul carora

informatia genetica este exprimata si
vehiculata in organism
• Structura lor moleculara este f asemanatoare
cu a ADN-ului cu diferenta ca glucidul este
riboza, iar timina este inlocuita cu uracil
• Se gaseste sub forma monocatenara dar poate
forma dublu helix in anumite conditii
 ACIZII RIBONUCLEICI
• Din totalitatea moleculelor de ARN regasite
intr-o celula care este activa dpdv metabolic:
• ARN m 3-5%
• ARN r 90%
• ARN t 4%
 Principalele tipuri de ARN:

• 1). ARN mesager (ARNm)

• 2). ARN de transfer (ARNt)
• 3). ARN ribozomal (ARNr)
• 4). Alte tipuri de ARN
 ARN mesager
• Moleculele de ARNm sunt foarte lungi – de
ordinul miilor de perechi de baze, care se
pliaza in forme complexe.
• Dupa sintetizare, ARNm este procesat -
intronii sunt indepartati ( “splicing” sau
matisare).
 ARNm
• Fiecare molecula de ARNm contine
instructiuni pentru sinteza unei proteine.
• Grupe de 3 nucleotide ("codoni") codifica
pentru aminoacizi specifici .
 ARN transfer
• Transporta aminoacizii, care vor forma proteinele.
• Exista 20 aminoacizi diferiti; fiecare are molecula lui
specifica de ARNt "carrier".
• Proteine speciale numite aminoacyl-ARNt syntheses
au rol in potrivirea aminoacizilor cu moleculele de
ARNt si in legarea lor impreuna.
 ARN transfer

• ARNt are un "anti-codon" la capatul lui care

recunoaste un "codon" de 3-nucleotide pe
molecula de ARNm prin complementaritatea
perechilor de baze.
 ARNr
• Ribozomii contin proteine, care ajuta ARNr sa
se plieze in forme corespunzatoare.
• Pentru a sintetiza o proteina, ribozomul
citeste ARNm.
• ARNt transporta aminoacizii
in ribozomi.
• ARNr leaga aminoacizii
impreuna la un anumit moment.
 ALTE TIPURI DE ARN– cantitati f mici

• a). ARN mic nuclear (ARN sn)

• Reprezinta un grup heterogen de ARN care
are 60-360 nucleotide
• Intra in constitutia spliceozomului participand
la convertirea preARNm in ARNm prin
sectionarea si indepartarea intronilor
• Participa la procesarea altor clase de ARN
• Regleaza factorii de transcriptie
• b). ARN micnucleolar (ARN sno)
• Grup heterogen: 60-360 nucleotide
• Participa la biogeneza ARNr si ARNt
• Participa la reglarea matisarii
• c). Micro ARN (ARN mi)
• Molecula de ARN cu 21-22 nucleotide
• Blocheaza translatia sau produce degradarea
ARNm prin fenomenul de “interferenta ARN”
• d). ARN interferent mic (ARN si)
• 20-25 nucleotide
• Utilizat posttranscriptional
• e). ARN necodant lung
• Peste 200 nucleotide
• Implicat in reglarea expresiei genelor prin
modificarea cromatinei, biologia telomerelor,
amprentare, inactivarea cromozomului X
• 24.000 gene care codifică proteine
• Exceptie – revers transcriptaza face o copie
ADN a unei molecule ARN
 ADN
• Cele 2 catene ale ADN dublu catenar sunt anti-
paralele. Dacă o catenă are capătul 5’ sus, cealalta il
va avea jos.
 REPLICAREA ADN

• Este procesul prin care se sintetizeaza ADN-ul

• Descris de Watson si Crick: fiecare catena a
unei molecule de ADN se comporta ca o
matrita pentru sinteza unei noi molecule de
ADN; secventa de nucleotide din catena nou
formata este determinata de
complementaritatea bazelor
• Replicarea se produce in faza S a ciclului celular
• Pentru ca replicarea sa se desfasoare intr-o
perioada de timp rezonabila sunt necesare
mai multe puncte de start ale replicarii =
REPLICONI
• Schematic, dubla spirala a ADN-ului se separa
in cele 2 catene componente => o structura in
forma de Y = FURCA DE REPLICARE
 Etapele replicarii:

• 1). INITIEREA – implica recunoasterea regiunii

de pe o molecula de ADN unde va incepe
procesul de replicare
• 2). ELONGAREA – eveniment ce se desfasoara la
o bifurcatie de replicare unde catenele
parentale sunt copiate in catene fiice (noi)
• 3). TERMINAREA – incheierea procesului atunci
cand molecula parentala a fost complet
replicata
 Mecanismele replicarii

• Sub actiunea unor enzime=topoizomeraze,

ADN-ul este despiralizat
• Catenele sunt separate de enzime=helicoze, iar
proteinele SSB (stromal binding protein)
stabilizeaza catenele si impiedica respiralizarea
lor
• Desfacerea ADN-ului are loc simultan in mai
multe puncte=repliconi, iar la aceste nivele apar
furcile de replicare
• ADN-ul devine monocatenar, iar ambele
catene se replica simultan servind ca matrite
pentru catenele noi formate
• Pentru initierea replicarii este nevoie de
enzime ARN PRIMAZA care va aseza primul
nucleotid, iar apoi enzimele necesare
replicarii=ADN POLIMERAZA (Pol delta, Pol
alfa) vor elonga catenele
 ADN polimerazele au 2 caracteristici:

• 1). Toate sintetizeaza ADN doar in directia 5’-

3’
• 2). “Nu stiu” sa inceapa sinteza unei catene, ci
doar sa o alungeasca, adaugand un nucleotid
la extremitatea 3’ OH
• POLIMERIZAREA celor 2 catene care sunt
antiparalele se face diferit deoarece ADN
polimeraza se deplaseaza doar in directia 5’-3’
• 1). Pentru catena matrita 3’-5’ sinteza catenei
noi denumita leading strand=catena avansata,
se realizeaza continuu.
• ARN primaza este necesara doar la inceputul
replicarii, iar ADN polimeraza va adauga
nucleotid cu nucleotid la capatul 3’ OH
• 2). Pentru catena matrita 5’-3’ sinteza catenei
noi (langing strand=catena intarziata) se face
discontinuu cu ajutorul Pol delta incepand din
punctul cel mai indepartat al furcii de
replicare prin sinteza unor fragmente de 100-
1000 nucleotide numite FRAGMENTE
OKAZAKI, care apoi sunt legate cu ajutorul
ADN LIGAZEI
• Intr-o faza mai avansata a replicarii, primerii
sunt indepartati atat din structura catenei
avansate, cat si din cea intarziata, dupa care
golurile sunt umplute de ADN Pol alfa
• Replicarea este BIDIRECTIONALA, avand loc in
ambele sensuri, terminandu-se cand ADN
polimeraza ajunge la capatul repliconului
• Replicarea este SEMICONSERVATIVA:
moleculele de ADN fiice fiind formate dintr-o
catena veche si una noua
• Replicarea ADN – in directie 5’ – 3’ (ADN
polimerazele pot adauga nucleotide numai la capatul
3’ al unui polinucleotid)
• Doar o catena ADN a unei gene este transcrisa
(catena tipar)- ex.: secventa 5’-AGTTGCACG-3’ are ca
transcript ARN CGUGCAACU; se poate scrie ca si
catena “sens”
• Secventele 5’ = upstream, cele 3’ = downstream
 Structura acizilor nucleici
• Acizii nucleici (ADN si ARN) – formati din subunitati =
nucleotide, unite in lanturi lungi
• Fiecare nucleotida cuprinde 3 module: o baza, un zahar si un
fosfat.
• ADN – deoxiriboza, 4 baze grupate in 2 tipuri: purine (adenina
si guanina) si pirimidine (timina si citozina) – A – T, C – G =
perechi de baze (pb)
• Replicarea ADN = copierea moleculelor de ADN pe baza
complementaritatii celor 2 catene de ADN
• ARN – riboza, contine uracil (U) in loc de T, este monocatenar,
are rol in sinteza proteinelor
• Genomul uman cuprinde cca. 3 x109 pb ADN
• O celula diploida contine 2 copii ale genomului
• Cromozomul 1 = 245 Mb
• Cromozomul 21 = 47 Mb
• ADN mitocondrial – 16569 pb
 Structura genelor
• Segmente codificatoare = exoni
• Secvente non-codificatoare = introni
• Gena are structura discontinua.
• O gena umana medie are 9 exoni de cca. 145
pb fiecare si introni de cca. 3365 pb fiecare
 ANATOMIA UNEI GENE CARE CODIFICA O
PROTEINA
Startul Situsuri de Situsul de
transcriptiei decupare terminare

Promotor

Exon 1 Intron Exon 2 Intron Exon 3

5' TRANSCRIPTIE SI MATISARE

3'

Exon 1 Exon 2 Exon 3

ARN m
8
 Splicing-ul transcriptului primar
• Transcript primar = rezulta prin transcrierea
intregii secvente de exoni si introni
• Intronii sunt separati de exoni, care sunt apoi
matisati (splicing)
• Splicing-ul are loc in nucleu cu ajutorul unei
masini multimoleculare = spliceosom
(complex de proteine si molecule ARN mici)
Relatia dintre informatia genetica din
ADN si proteine
 Recunoasterea intronilor
• Intronii incep cu GU (donor splice site) si se
termina cu AG (acceptor splice site)
 Translatia si codul genetic
• ARNm matur – exportat in citoplasma
• AA sunt specificati de triplete succesive de
nucleotide (codoni) din ARNm
• Un ribozom se ataseaza la capatul 5’ al ARNm – se
deplaseaza pana intalneste codonul initiator (start)
AUG din secventa consens (secventa Kozak) si
capteaza primul AA
• ARN de transfer (ARNt) ataseaza AA la ribozomi
 Translatia si codul genetic
• Procesul continua (rezultand un lant
polipeptidic) pana intalneste un stop codon si
translatia mesajului este completa
• Exista 3 stopi codoni – UAG, UAA, UGA
• ribozomul se desprinde de ARNm si se
disociaza in cele 2 subunitati, iar polipeptidul
este eliberat
• Proteina matura, pliata si modificata chimic,
este transportata la locul intra- sau
extracelular corespunzator
 Transformarea polipeptidului intr-o
proteina functionala
• Plierea lantului polipeptidic intr-o structura
tridimensionala corecta – molecule “chaperone”
asista acest proces; proteinele pliate gresit sunt
detectate si degradate
• Modificari chimice: glicozilare, clivare, cross-linkare
(cisteina), hidroxilare (prolina)
Transformarea polipeptidului intr-
o proteina functionala
• Transportarea proteinei catre locul
corespunzator;
• destinatia – specificata de un peptid-semnal
N-terminal scurt, sau de o secventa de AA
localizata in interiorul lantului (ex., fibroza
chistica - una din genele CFTR poarta o
mutatie care nu permite proteinei sa fie
corect localizata in membrana celulara)
• Proteinele structurale pot fi modificate
si la nivelul localizarii lor finale
 Exemple boli
• Boala Huntington este cauzata de o modificare a
secventei codificatoare a unei gene pe cr. 4, pozitia 4p16.
Gena HD are 67 exoni, 169 kb, codifica o proteina cu
3141 AA (huntingtin). Exonul 1 codifica glutaminele din
proteina. Toti pacientii cu boala Huntington au o
expansiune a acestei secvente, astfel ca proteina va
contine mult mai multe glutamine. Testarea ADN trebuie
sa verifice marimea secventei codificatoare
• Fibroza chistica este cauzata de mutatii ale
genei CFTR pe cr. 7q31.3. Gena are 27 exoni,
peste 188 kb. Mutatiile pot fi oriunde in gena
(peste 1000). Pot implica o singura nucleotida
sau un nr. mic de nucleotide adiacente.
• Surditatea poate fi cauzata de mutatii ale
peste 50 gene diferite.
• Se verifica o anumita mutatie dintr-o anumita
gena care este mai frecvent implicata.
• Se pot folosi si analize de linkage.
• DMP Duchenne este o boala X-linkata, gena –
pe Xp21, codifica proteina distrofina. Gena
distrofinei (DMD) are 2 milioane pb – 99,3%
introni, 79 exoni.
• 2/3 cazuri – cauzate de deletii partiale ale
genei cu efect de indepartare a unuia sau mai
multor exoni contigui
• Se verifica initial exonii lipsa, in special cei mai
frecvent deletati
 ADN MITOCONDRIAL
• Mitocondriile sunt organite celulare a caror
functie este producerea de energie.
Majoritatea ADN-ului (98%) este in nucleu,
mitocondriile prezentand si ele ADN
propriu=ADN MITOCONDRIAL (ADN mt)
 ADN mitocondrial - Caracteristici:

• Circular, bicatenar, format

din 16.569 perechi de baza
• Are 2 catene:
• - catena H (grea)
• - catena L (usoara)
• Intr-o regiune mica=bucla D in care se afla
situsul de initiere al transcriptiei, ADN-ul are 3
catene: catena H, Catena L, Secventa ADN 7S
 ADN mitocondrial
• Genomul mitocondrial este compact si contine
37 de gene: 28 catena H + 9 pe catena L
• 13 gene modifica enzime implicate in
fosforilare oxidativa
• 22 gene codifica ARN t
• 2 gene codifica ARN r
• Genele nu contin introni (segmentul
noncodant)
• Nu este asociat cu proteine, nu contine ADN
repetitiv
• Numarul copilor de ADN variaza de la o
mitocondrie la alta, intre 2-20
• ADN mt se transmite exclusiv pe cale materna
• Rata mutatiilor este de 10-15 ori mai mare
decat in ADN nuclear si de obicei se produce
fenomenul de HETEROPLASMIE =>intr-o
mitocondrie exista ADN normal cat si cu
mutatie
• Mutatiile ADN mt – boli neurodegenerative
severe cu un debut tardiv si evolutie
progresiva, ex.: miopatie mitocondriala;
sindromul Kearns-Sayre; neuropatie optica
ereditara Leber
• Majoritatea functiilor mitocondriale depind de
proteine codificate de genele nucleare,
transportate in mitocondrie dupa ce au fost
sintetizate.
• ADN extras din sangele pacientului include
ADN mitocondrial si nuclear.
• Diagnosticul va fi confirmat daca se gasesc
mutatii ale ADN mitocondrial caracteristice.