Antibiotice folosite în terapia infecţiei

Antibiotice antibacteriene
Ia. Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului
 Antibiotice beta-lactamice
- structură chimică: conţin inelul beta-lactamic;
- mecanism de acţiune: se fixează pe enzime din membrana
citoplasmatică, proteine de legare a penicilinelor (PLP),
care inhibă sinteza peptidoglicanului în faza terminală;
- efect antibacterian: bactericide în perioada de multiplicare
exponenţială;
- mecanism de rezistenţă:
modificarea PLP prin mutaţie sau câştigarea de gene de
rezistenţă (ex la S.pneumoniae, respectiv S.aureus);
impermeabilitatea membranei externe sau eflux (ex la
P.aeruginosa);
sinteza de beta-lactamaze, cel mai frecvent întâlnită (atât
la bacterii gram-pozitive cât şi gram-negative, aerobe sau
anaerobe).
 Antibiotice beta-lactamice (continuare)
1. Peniciline
 Biosinteză (produse de Penicilium notatum, P chrysogenum)
- reprezentanţi: benzil-penicilina, fenoximetil-penicilina, procain-
penicilina, benzatin-penicilina;
- spectru antibacterian: coci şi bacili gram-pozitivi, coci gram-negativi,
spirochete, bacterii anaerobe cu excepţia Bacteroides fragilis.

 semisinteză
a. rezistente la penicilinaza stafilococică (grup M)
- reprezentanţi: meticilină, nafcilină, oxacilină, cloxacilină;
- spectru antibacterian: active în special pe stafilococi producători de
penicilinază.
b. aminopeniciline (grup A)
- reprezentanţi: ampicilină, amoxicilină, bacampicilină;
- spectru antibacterian: ~ cu peniciline de biosinteză, în plus active faţă de
unii bacili gram negativi (Haemophilus, Escherichia, Salmonella,
Shigella, Proteus mirabilis).
1. Peniciline (continuare)
semisinteză
c. peniciline cu spectru lărgit
- reprezentanţi:
• carboxipeniciline: carbenicilină, ticarcilină
• ureidopeniciline: azlocilină, mezlocilină, piperacilină
- spectru antibacterian: ~ cu aminopeniciline, în plus active faţă de Klebsiella,
Enterobacter, Serratia, Proteus indologeni, Pseudomonas.
d. peniciline asociate cu inhibitori de beta-lactamază
- reprezentanţi: ampicilină+sulbactam, amoxicilină+acid clavulanic,
ticarcilină+acid clavulanic, piperacilină+tazobactam
- spectru antibcterian: specii din genurile Staphylococcus, Neisseria,
Moraxella, Haemophilus, Escherichia, Salmonella, Shigella, Klebsiella.
 Antibiotice beta-lactamice (continuare)
2. Cefalosporine
generaţia 1
- reprezentanţi: cefalotină, cefapirină, cefazolină (parenterale)
cefalexină, cefradin, cefadroxil (orale)
- spectru antibacterian: ~ aminopenicilinelor, în plus active faţă de
tulpinile Staphylococcus producătoare de penicilinază, Klebsiella , dar
inactive pe Enterococcus, Haemophilus, anaerobi.
generţia 2
- reprezentanţi
• cefalosporine propriu-zise: cefuroximă, cefamandol, ceforanid,
cefunocid (parenterale); cefaclor, cefuroximă-axetil, cefprozil (orale);
• cefamicine: cefoxitină, cefotetan, cefmetazol (parenterale).
- Spectru antibacterian: ~ cu CG1, în plus active faţă de Haemophilus,
Enterobacter, Serratia, Proteus indologeni; cefamicinele sunt active
faţă de anaerobi şi sunt mai rezistente la beta-lactamaze.
2. Cefalosporine (continuare)
generaţia 3
- reprezentanţi: cefotaximă, ceftizoximă, ceftriaxonă, ceftazidimă,
cefoperazonă (parenterale); cefpodoximă-axetil, cefiximă,
ceftibutenă (orale);
- spectru antibacterian: ~ CG2, fiind mai active pe Enterobacteriaceae;
ceftazidima şi cefoperazona au activitate şi pe P.aeruginosa; lipsite de
activitate faţă de L.monocytogenes.
generaţia 4
- reprezentanţi: cefepimă, cefpiromă (parenteral)
- spectru antibacterian: ~ cu CG3, active în egală măsură faţă de bacterii
gram-pozitive şi gram-negative, inclusiv P.aeruginosa.

3. Monobactam
- reprezentant: aztreonam
- structură chimică: antibiotic monociclic;
- spectru antibacterian: activ numai faţă de Enterobacteriaceae şi
P.aeruginosa
 Antibiotice beta-lactamice (continuare)
4. Carbapeneme
- reprezentanţi: imipenem+cilastatin, meropenem, ertapenem;
- spectru antibacterian: deosebit de larg, faţă de bacterii gram-pozitive şi
gram-negative, aerobe şi anaerobe, fiind mai rezistente la acţiunea beta-
lactamazelor; ertapenem este lipsit de activitte faţă de P.aeruginosa.
 Glicopeptide
- reprezentanţi: vancomicină, teicoplanină
- structură chimică: complex solubil glicopeptidic cu gr.mol. mare;
- mecanism de acţiune: ataşare la porţiunea terminală a lanţului
pentapeptidic (D-ala – D-ala), blocând incorporarea de noi subunităţi în
macromolecula de peptidoglican, cu efect bactericid în faza
exponenţială de creştere;
- spectru de activitate: bacterii aerobe şi anaerobe gram-pozitive;
- D-ala – D-ala cu D-ala – D-lac cu afinitate scăzută pentru glicopeptide.
mecanism de rezistenţă: înlocuirea printr-o deviaţie metabolică a
Ib. Antibiotice care inhibă sinteza acizilor
micolici sau arabinogalactanului
Izoniazida
- structura chimică: hidrazida acidului izonicotinic;
- mecanism de acţiune: inhibă sinteza acizilor micolici, cu efect
bactericid faţă de bacili extra- şi intra-celulari
- spectru de actiune: complexul M.tuberculosis
- mecanism de rezistenţă: modificare prin mutaţie a enzimelor
implicate în sinteza acizilor micolici.
Pirazinamida
- structura chimică: analog structural al nicotinamidei;
- mecanism de acţiune: ~ izoniazidei, cu efect bactericid numai
intracelular, la pH acid; inactivă faţă de M.bovis;
- spectru de activitate şi mecanism de rezistenţă: ~ izoniazidei.
Ib. Antibiotice care inhibă sinteza acizilor micolici
sau arabinogalactanului (continuare)
Etambutol
- mecanism de acţiune: inhibă sinteza arabinogalactanului, cu efect
bacteriostatic numai faţă de micobacterii extracelulare;
- spectru de activitate: bacilii tuberculozei şi complexul M.avium-
intracellulare;
- mecanism de rezistenţă: modificarea prin mutaţie a enzimelor
implicate în sinteza arabinogalactanului.
II. Antibiotice care alterează funcţiile
membranei citoplasmatice
- reprezentanţi: polimixina B, polimixina E (colistin)
- structură chimică: polipeptide bazice cu greutate
moleculară mare;
- mecanism de acţiune: distorsionează structura
membranei citoplasmatice, cu perturbare funcţiilor
acesteia; efect bactericid în toate fazele de creştere;
- spectru antibacterian: bacili şi cocobacili gram-
negativi aerobi-facultativ anaerobi;
- dobândirea rezistenţei este rar întâlnită.
IIIa. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 30S ribozomală

 Aminoglicozide
-reprezentanţi: streptomicină, neomicină, kanamicină,
tobramicină, spectinomicină, gentamicină, sisomicină,
amikacină, netilmicină;
-structură chimică: două sau mai multe aminozaharuri legate
prin legături glicozidice de inelul aminociclitol;
-mecanism de acţiune: transport transmembranar dependent
de oxigen; fixarea ireversibilă pe subunitatea 30S determină
inhibarea sintezei proteice prin citirea greşită a codului
genetic, cu efect bactericid;
- spectru antibacterian: bacili gram-negativi facultativ
anaerobi şi specii Staphylococcus;
- gentamicina, tobramicina, amikacina şi netilmicina
sunt active faţă de P.aeruginosa; au efect sinergic cu
peniciline sau glicopeptide faţă de Enterococcus;
- streptomicina este activă faţă de Mycobacterium,
Y.pestis, F.tularensis;
- spectinomicina poate fi folosită în infecţii gonococice
cu tulpini penicilino-rezistente;
- mecanisme de rezistenţă: impermeabilittea structurilor
de înveliş (rezistenţă de nivel jos); modificarea
afinităţii ţintei ribozomle; inactivrea enzimatică
(acetil-transferaze, adenil-transferze sau fosforilaze)
este cel mai frecvent mecanism de rezistenţă.
IIIa. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 30S ribozomală (continuare)
 Tetracicline
- reprezentanţi: tetraciclină, oxitetraciclină, clortetraciclină,
rolitetraciclină, doxiciclină, minociclină;
- structură chimică: conţin în formulă 4 inele benzen;
- mecnism de acţiune: efect bacteriostatic prin blocarea legării
ARNt la complexul ARNm-ribozomi;
- spectru de activitate: antibiotice cu spectru larg, active pe bacterii
gram-pozitive şi gram-negative, aerobe (excepţie P.aeruginosa) şi
anaerobe, spirochete, micoplasme, chlamidii, rickettsii;
- mecanisme de rezistenţă:impermeabilitatea învelişurilor
bacteriene, eflux, modificarea ţintei ribozomale.
IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală
 Fenicoli
- reprezentanţi: clormfenicol, tiamfenicol;
- structura chimică: conţine în formulă inelul nitrobenzen;
- mecanism de acţiune: se fixează la subunitata 50S blocând ataşarea
unor noi amioacizi la ARNt, efectul find cel mai frecvent
bacteriostatic;
- spectru antibacterian: asemănător cu cel al tetraciclinelor, fiind
remarcată activitatea faţă de bacterii intracelulare şi anaerobi;
- mecanisme de rezistenţă: impermeabilitatea învelişurilor
bacteriene, inactivare enzimatică.
IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală (continuare)

 Macrolide
- reprezentanţi
• cu 14 atomi C: eritromicină, roxitromicină, claritromicină,
diritromicină;
• cu 15 atomi C: azitromicină;
• cu 16 atomi C: spiramicină, josamicină, rokitamicină;
- structură chimică: conţin inelul lactonic macrociclic cu 14, 15 sau 16
atomi C la care sunt ataşate zaharuri prin legături glicozidice;
- mecanism
fenicolii;
de acţiune: efect bacteriostatic prin mecanism ~ cu

-.
- spectru antibacterian: efect variabil faţă de coci şi
bacili gram-pozitivi aerobi şi anaerobi,
M.catarrhalis, B.pertussis, L.pneumophila,
H.influenzae, specii Campylobacter, Helicobacter,
micoplasme, chlamidii; claritromicina este activă în
plus faţă de complexul M.avium-intracellulare;
- mecanisme de rezistenţă: modificarea ţintei
ribozomle cu scăderea afinităţii pentru antibiotic;
eflux; mai rar prin inactivare enzimatică
IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală (continuare)

 Ketolide
- în prezent cu un singur reprezentant: telitromicina
- structura chimică: derivat de eritromicină;
- mecanism de acţiune: ~ cu eritromicina dar cu acces la noi situsuri
de fixare, efectul fiind bacteriostatic;
- spectru d activitate: asemănător cu al claritromicinei, dar mai
active pe bacterii gram-pozitive;
- mecanism
ribozomale.
de rezistenţă: prin modificarea afinităţii ţintei
 IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală (continuare)

 Lincosamide
- reprezentanţi: lincomicina, clindamicina;
- mecanism de acţiune, efect antibacterian, mecanisme
de rezistenţă: asemanatoare cu macrolide;
- spectru antibacterian: în special active pe bacterii
gram-pozitive, în special faţă de Staphylococcus şi
pe anaerobi.
IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală (continuare)
 Sinergistine (streptogramine)
- reprezentnţi: pristinamicină, virginamicină,
quinupristină/dalfopristină;
- structură chimică: doi constituienţi, un polipeptid şi o
lactonă macrociclică;
- mecanism de acţiune şi spectru antibacterian: ~ cu
macrolidele; fiecare din cei doi compuşi au acţiune
bacteriostatică dar asociaţia este bactericidă; includ în
spectru şi tulpini multirezistente de S. pneumoniae,
E.faecium sau S.aureus.
IIIb. Antibiotice care interacţionează cu
subunitatea 50S ribozomală
(continuare)

 Oxazolidinone
- clasă nouă în dezvoltare, în prezent cu un singur reprezentant :
linezolid;
- mecanism de acţiune: inhibă sinteza proteică prin legare la
subunitatea 50S; efect bacteriostatic;
- spectru de activitate: bacterii gram-pozitive aerobe şi anaerobe,
inclusiv tulpini multirezistente la alte antibiotice;
- mecanism de rezistenţă: nu se cunoaşte.
IV.Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
 Quinolone
- structură chimică: au în formulă inelul chinolon;
fluorochinolonele sunt derivaţi care conţin unul sau mai
mulţi atomi de fluor;
- mecanism de acţiune: interacţionează cu două enzime care
intervin în replicarea ADN: topoizomeraza II (ADN-giraza)
şi topoizomeraza IV;
- mecanisme de rezistenţă: diminuarea concentraţiei
intracitoplasmatice prin impermeabilitate sau eflux -
rezistenţă de nivel scăzut; modificarea afinităţii celor două
enzime cu rezistenţă de nivel variabil;
 IV. Inhibitori ai sintezei acizilor
nucleici
Quinolone

generaţia 1
- reprezentanţi:
cinoxacina;
acid nalidixic, acid pipemidic, acid oxolinic,

- spectru de activitate: bacili gram-negativi din familia

Enterobacteriaceae.
generaţia 2
- reprezentanţi:
pefloxacina;
norfloxacina, ciprofloxacina, ofloxacina,

- spectru antibacterian: bacili gram-negativi, inclusiv

P.aeruginosa, coci şi cocobacili gram-negativi, unele bacterii
gram-pozitive (stafilococi şi streptococi beta-hemolitici),
specii Mycoplasma şi Chlamydia.
IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
 Quinolone
generaţia 3
- reprezentanţi: levofloxacina, gatifloxacina, moxifloxacina;
-maispectru de activitate: ~ cu generaţia 2, în plus active faţă de S.pneumoniae şi
active faţă de Mycoplasma şi Chlamydia.
generaţia 4
- reprezentanţi: trovafloxacina;
-anaerobe.
spectru antibacterian: identic cu generaţia 3, în plus activă pe bacterii

 Rifampicina
-ADN-dependentă;
mecanism de acţiune: inhibă sinteza ARN prin legare la ARN-polimeraza
efect bactericid prin blocarea transcrierii mesajului genetic;
-cocobacili
spectru antibacterian: specii Mycobacterium, coci gram-pozitivi, coci şi
gram-negativi, Chlamydia;
- mecanism de rezistenţă: modificarea afinităţii ARN-polimerazei.
IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
Sulfamide
- reprezentanţi: numeroşi compuşi, dintre cei mai
cunoscuţi sulfadiazina, sulfizoxazol,
sulfametoxazol, ftalil-sulfatiazol, sulfone;
- structură chimică: derivaţi de sulfanilamidă, omolog
structural al acidului p-aminobenzoic;
- mecanism de acţiune: efect bacteriostatic prin
inhibarea acidului folic, interacţionând cu
dihidropteruat-sintetaza;
- spectru antibacterian: coci şi bacili gram-pozitivi,
coci şi bacili grm-negativi cu excepţia Pseudo-
monas aeruginosa, Actinomyces israelii, dar nu faţă
de alte bacterii anaerobe, Chlamydia; dapsona (o
sulfonă) este activă faţă de Mycobacterium leprae;
 - mecanisme de rezistenţă: modificări de per-
meabilitate, modificarea afinităţii enzimei pentru
antibiotic, hiperproducţie de enzimă.
 Cotrimoxazol
-asociaţie sinergică între sulfametoxazol şi
trimetroprim, compus care blochează aceeaşi cale
metabolică dar într-un stadiu mai tardiv decât
sulfamidele, interacţionând cu dihidro-folat-
reductaza; efectul asociaţiei este sinergic, bactericid.
IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
Metronidazol
- structură chimică: derivat de nitroimidazol;
- mecanism de acţiune: produşii intermediari rezultaţi din acţiunea
nitrat-reductazei bacteriene , activaţi în condiţii anaerobe,
interacţionează cu ADN; efect bactericid;
- spectru antibacterian: activ faţă de bacterii anaerobe şi microae-
rofile.
 Nitrofurani
- reprezentanţi: nitrofurantoin, furazolidon;
- structură chimică: derivaţi de furani;
- mecanism de acţiune: complex, perturbă sinteza acizilor nucleici şi
a proteinelor;
- spectru de activitate: bacili gram-negativi din familia
Enterobacteriaceae, coci gram-pozitivi din genurile
Staphylococcus, Enterococcus.
Criterii în iniţierea şi conducerea antibioterapiei

1. Oportunitatea tratamentului antibacterian

 criterii clinice : pneumonii lobare, infecţii genito-urinare,
meningite purulente, endocardite acute sau subacute, celulite
necrozante, febră prelungită la cei cu valvuloptii cardiace,
stări febrile la neutropenici, cu proteze cardiace, articulare,
şunturi, catetere venoase;
 criterii de laborator:
- leucocitoză cu polinucleoză, valori crescute ale
procalcitoninei, CRP, fibrinogen, V.S.H.
- izolarea şi identificrea agentului etiologic.
Criterii în iniţierea şi conducerea antibioterapiei
2. Criterii în alegerea antibioticului adecvat
 sensibilitatea la antibiotice a agentului etiologic;
 sediul infecţiei;
 particularităţi individuale: vârstă, stări fiziologice, tare
organice, stări alergice, stări de imunodepresie;
 criterii ecologice;
 criteriu economic.
3. Aprecierea eficienţei terapiei cu antibiotice
 criterii clinice: scăderea febrei, ameliorarea stării generale;
 criterii de laborator:
- nespecifice: scăderea CRP, procalcitonină, fibrinogen;
- specifice : negativarea examenelor bacteriologice.
Explicaţii posibile ale eşecului tratamentului
cu antibiotice
testarea sensibilităţi faţă de o bacterie fără semnificaţie
clinică;
lipsa realizării în focarul de infecţie a unor concentraţii
active;
selectarea unor mutanţi rezistenţi;
pacient imunodepresat;
metoda de testare nu furnizează informaţii reale
- condiţiile de testare in vitro nu se suprapun cu
cele in vivo;
- fenotipuri de rezistenţă nedepistate prin metode
uzuale.
Agenţi terapeutici antivirali (sem II)

 număr mai redus de compuşi cu toxicitate selectivă;

 în unele infecţii virale manifestarea clinică apare
după o incubaţie lungă;
 în infecţii latente, agenţii antivirali sunt activi numai
în cursul reactivării infecţiei;
 în cursul tratamentului antiviral, virusurile pot
dezvolta rezistenţă secundară.
Chimioterapice antivirale în utilizare
I. Blocarea decapsidării
- reprezentanţi: amantadina, rimantadina;
- structură chimică: amine sintetice;
- mecanism de acţiune: impiedică decapsidarea şi afectează etapa finală
de asamblare a virionului;
- spectru de activitate: virusul gripal A.

II. Inhibitori ai sintezei acidului nucleic viral

(a). Inhibitori ai ADN-polimerazei
- reprezentanţi: aciclovir, famciclovir, ganciclovir
- structura chimică: analogi nucleozidici;
- mecansm de acţiune: inhibă ADN-polimeraza virală după activare
prin fosforilare de către enzime virale sau celulare;
- spectru de activitate: virusuri herpetice.
II. Inhibitori ai sintezei acidului nucleic viral
(b) Inhibitori ai reverstranscriptazei
- reprezentanţi:
lamivudina;
zidovudina, didanozina, zalcitabina, stavudina,

- structura chimică: analogi nucleozidici;

- mecanism de acţiune: blochează sinteza ADN proviral al HIV după
activare prin fosforilare de către kinaze celulare;
- spectru de activitate: în tratamentul infecţiei HIV în asociere cu alţi
compuşi pentru prevenirea rezistenţei secundare.
III. Inhibitori ai proteazelor virale
- reprezentanţi:indinavir, saquinavir, ritonavir;
- structură chimică: peptide sintetice;
- mecanism de acţiune: reproduc situsul de clivare a proteazei virale;
- spectru de acţiune: realizează asociaţii sinergice cu inhibitori ai
reverstransctriptazei în tratamentul infecţiei HIV.
IV. Alţi agenţi antivirali
- foscarnet
sau ADN).
(virusuri herpetice, HIV); ribavirin (unele virusuri ARN