DIAGNOSTIC ORO-

DENTAR

Conf. Dr. Mihaela Monica SCUTARIU

Curs anul III
Facultatea de Medicină Dentară
CURS 5
SIMPTOME SUBIECTIVE
SIMPTOMELE SUBIECTIVE – stabilite în cadrul anamnezei, sunt reprezentate
de motivele principale care îl determină pe pacient să se prezinte la medic.
Principalele simptome subiective pe care le acuză bolnavul în cursul consultului
stomatologic sunt:
 tulburările de sensibilitate
 tulburările funcţionale
 masticatorii

 fizionomice

 fonetice

 de deglutiţie

 secretorii (salivare)

 gustative

 respiratorii
 olfactive.
TULBURĂRI DE SENSIBILITATE
Principalele tulburări de sensibilitate întâlnite în practica stomatologică sunt:
 durerea
 anestezia
 parestezia
 paralizia.

DUREREA – este cel mai frecvent simptom pentru care se prezintă un

bolnav la cabinet, determinată fiind cel mai adesea de afecţiunile pulpare
şi complicaţiile acestora. Perturbările emoţionale puternice ce o însoţesc,
pot produce aparent simptome de tipul durerii fizice. Durerea şi
anxietatea sunt aproape inseparabile în stomatologie. Durerea creează
anxietate, iar anxietatea la rândul ei creşte sensibilitatea, fiind capabilă
să producă ea singură durere.
TULBURĂRI DE SENSIBILITATE
Cefalalgiile pot fi:
1. Cefaleea clasică, caracterizată prin:
o dureri unilaterale în jurul ochilor, frunţii, gâtului, tâmplei, maxilarului
o durata de câteva ore, până la 1-2 zile
o frecvenţa mai mare la femei, influenţată de stress, ciclu, menopauză.
2. Cefaleea vasculară de tip migrenos, include:
o migrena obişnuită, cu dureri difuze de durată şi intensitate variabile,
frecvent unilaterală, însoţită de tulburări dispeptice (greţuri, vărsături),
tulburări senzoriale
o cefaleea histaminică Horton, durere cu caracter pulsatil, în salve, ce
cuprinde o hemifaţă, de la câteva minute la câteva ore; se repetă la câteva
ore şi durează astfel 2-10 săptămâni. Se însoţeşte de manifestări vegetative.
3. Durerea paroxistică nocturnă, este o cefalalgie orbitală, unilaterală, ce apare în
somn la 1-2 ore şi este însoţită de semne vegetative: lăcrimare, rinoree, edem
facial; poate dura 2-3 săptămâni, dispare ani de zile şi revine.
TULBURĂRI DE SENSIBILITATE
4. Durerea de cap tensionată, este determinată de stări emoţionale, stări
depresive sau munci stresante. Este totdeauna bilaterală, fiind însoţită de o
senzaţie tipică, pulsatilă, ce sugerează o componentă vasculară. Poate fi
constantă ziua şi noaptea şi poate dura săptămâni.

5. Cefalalgia cauzală, este determinată de cauze generale şi cauze locale.

Cauzele generale ce produc creşterea tensiunii intracraniene includ :
o hipertensiunea arterială
o tumori intracraniene
o leziuni traumatice
o boli sistemice
o intoxicaţii medicamentoase.

Medicul stomatolog nu tratează acest tip de durere, dar are obligaţia să o

diagnostice şi să dirijeze pacientul către specialişti.
Medicul are obligaţia de a trata algiile de cauză locală.
TULBURĂRI DE SENSIBILITATE
Deseori cefalalgia este un simptom asociat unei disfuncţii a articulaţiei
temporo-mandibulare (A.T.M.), asociindu-i-se simptomele a cel puţin trei
dintre disfuncţiile următoare :
o zgomote articulare
o limitarea mişcării mandibulei sau laterodeviaţie la deschidere
o blocaje de deschidere
o dureri articulare
o bruxism
o prezenţa dizarmoniilor ocluzale
o sensibilitatea la palparea muşchilor.

În caz de disfuncţie, cefaleea prezintă unele caracteristici:

o este adesea reflectată în regiunea temporală, frontală, occipitală
o este surdă sau de severitate medie
o durează 6-8 ore
o apare la trezire.
TULBURĂRI DE SENSIBILITATE
b. Algiile faciale simptomatice, au forme variate în funcţie de origine, fiind expresia
unor afecţiuni patologice la nivelul sistemului stomatognat. Cauzele locale care duc
la apariţia algiilor simptomatice cu substrat morfologic pot fi variate. Originea
acestora poate fi:
1. articulară
2. musculară
3. osoasă
4. alveolară
5. sinusală
6. odontalgiile
7. mucozală
8. provocată de afecţiuni ale glandelor salivare
9. nevralgiile

1. Durerea articulară (artralgia) – poate fi întâlnită în afecţiuni ce interesează

articulaţia temporo-mandibulară şi se prezintă sub mai multe forme: localizată,
referită sau psihogenă.