Bibiliografie

 
 
1. Carabulea, A., Carabogdan, I. Gh., Modele de bilanţuri energetice reale şi optime, Editura
Academiei, Bucureşti, 1982.
2. Carabogdan, I. Gh., şa., Bilanţuri energetice. Probleme şi aplicaţii. Editura Tehnică Bucureşti,
1986.
3. Carabogdan, I. Gh., Badea, A., Brătianu, C., Muşatescu, V., Metode de analiză a proceselor şi
sistemelor termoenergetice.
4. Eremia, M., Crişciu, H., Ungureanu, B., Bulac, C., Analiza asistată de calculator a regimurilor
sistemelor electroenergetice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
5. Potlog, D.M., Mihăileanu, C., Acţionări electrice industriale cu motoare asincrone, Editura
Tehnică, Bucureşti 1989.
6. Bălă, C., Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
7. Athanasovici, V., Utilizarea căldurii în industrie, vol. I, II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995,
1997.
8. Măcriş, A., Gheorghe, A., Cârlan, M., Optimizări în ingineria energetică. Culegere de probleme
pentru ingineri, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
9. Albert, H. Mihăilescu, A, Pierderi de putere şi energie în reţele electrice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997.
10. Ungureanu, C., Generatoare de abur pentru instalaţii energetice, clasice şi nucleare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
12. Balaurescu, D., Eremia, M., Imbunătăţirea factorului de putere, Editura Tehnică, Bucureşti,
1981.
13. Zărnescu, H., Utilizarea optimală a motorului sincron, Editura Tehnică, Bucureşti, 1984.
14. Bejan, A., Termodinamică tehnică avansată, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.
 15. *** PE 001/94 - Regulament de furnizare şi utilizare a energiei electrice
16. *** PE 002/94 - Regulament de furnizare şi utilizare a energiei termice
17. *** PE 012/92 – Regulament privind asigurarea funcţionării economice a centralelor
electrice
18. *** PE 111-11/94 – Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare.
Baterii de condensatoare şunt.
19. *** PE 111-12/94 – Idem. Bobine de reactanţă.
20. *** PE 117/92 – Regulament pentru conducerea prin dispecer în sistemul energetic
21. *** PE 120/94 – Instrucţiuni privind compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale
furnizorilor de energie şi la consumatorii industriali şi similari.
22. *** PE 135/1991 – Instrucţiuni privind determinarea secţiunii economice a conductoarelor în
instalaţiile de distribuţie de 1-110 KV.
23. *** PE 136/1988 – Normativ republican privind folosirea raţională a energiei electrice la
iluminatul artificial şi în utilizări casnice.
24. *** PE 154/1989 – Instrucţiuni metodologice privind analiza tehnico-economică necesară
fundamentării introducerii acţionării cu turaţie variabilă, prin convertizoare statice de frecvenţă, la pompe,
ventilatoare şi compresoare.
25. *** PE 902/1986 – Normativ privind întocmirea şi analiza bilanţurilor energetice.
  26. *** LEGE Nr. 199 din 13 noiembrie 2000 *** Privind utilizarea eficientă a energiei
 1. Definiţii şi clasificări
1.1. Definiţii
Bilanţ energetic - documentul tehnic de bază pentru comparaţia între suma cantităţilor de energie
care intră într-un contur dinainte stabilit şi suma cantităţilor de energie care ies din acelaşi contur, raportate la
o unitate de referinţă expresivă (timp, producţie, ciclu tehnologic).

Proces energotehnologic - orice proces tehnologic care se desfăşoară cu consum de energie

(căldură, energie electrică, energie mecanică).
Prescurtat proces tehnologic.

Proces cu consum final de energie - este procesul în care energia este folosită în scopul realizării
de produse neenergetice sau pentru prestări de servicii. După procesul final nu mai au loc transformări
energetice (de ex. încălzire, iluminat, transport de călători).

Echipament - agregatul în care se desfăşoară un proces tehnologic elementar (baia de zincare,

schimbătorul de căldură, cuptorul, etc.).

Instalaţie - obiectivul rezultat prin conectarea funcţională a mai multor echipamente, cu scopul de
a se crea condiţiile de desfăşurare a unui proces tehnologic complex, la sfârşitul căruia rezultă unul sau mai
multe produse, intermediare sau finale, transportabile către o altă instalaţie, cu alt profil de producţie (de ex.
cazan, turbină, generator, etc.).
Sinonim: linie tehnologică.
 Secţie - unitate administrativ-organizatorică din cadrul unităţilor economice, care reuneşte,
după complexitate, una sau mai multe linii tehnologice de acelaşi fel sau de feluri diferite.
Uzină este unitatea administrativ-organizatorică, care reuneşte, după complexitate, mai multe
secţii şi are ca obiect realizarea unor produse finite.
Agent economic este unitatea administrativ-organizatorică cu personalitate juridică, care
desfăşoară activitate lucrativă.
Sinonim: unitate economică, societate comerciala, regie autonoma, etc.
Contur de bilanţ - suprafaţa imaginară închisă în jurul unui echipament, instalaţie, secţie,
societate comercială, la care se raportează fluxurile de energie care intră într-un contur dinainte stabilit şi
suma cantităţilor de energie care ies din acelaşi contur, raportate la o unitate de referinţă expresivă
(unitate de timp, de producţie, ciclu tehnologic, etc.).
 
1.2. Clasificarea bilanţurilor energetice
Bilanţurile energetice se clasifică după următoarele criterii:
a) După conturul de cuprindere:
- pe echipament;
- pe instalaţie;
- pe secţie;
- pe uzină
- pe agent economic
 b) După felul de energie:
- bilanţ termoenergetic - care se referă la energia termică sub orice formă, inclusiv cea
cuprinsă în combustibil;
- bilanţ electroenergetic - care se referă la energia electrică.
c) După natura purtătorilor de energie:
- pe combustibil;
- pe abur;
- pe apa de răcire;
- pe agenţi frigorifici;
- pe aerul comprimat;
- pe azot;
- pe alte materiale cu rol de purtător de energie.
Bilanţurile de la liniuţele 27 se mai numesc şi bilanţuri pe utilităţi.
 d) După numărul formelor de energie:
- bilanţ simplu (termoenergetic sau electroenergetic);
- bilanţ total (care se referă la cele două bilanţuri utilizând o singură unitate de
măsură pentru toate formele de energie).
e) După conţinut şi etapă de elaborare:
- bilanţ de proiect;
- bilanţ de omologare;
- bilanţ de recepţie;
- bilanţ real;
- bilanţ optim.
f) După calitatea fluxurilor de energie considerate:
- energetic cantitativ;
- energetic calitativ sau bilanţ exergetic.
 1.3. Scopul întocmirii şi analizei bilanţurilor energetice
 
Scop:
- reducerea consumurilor de combustibil, energie termică şi energie electrică;
Modelul matematic
- are la bază principiul conservării energiei;
Faze de elaborare
A. Proiectare - se urmăreşte alegerea celor mai raţionali purtători de energie, stabilirea
schemelor optime de alimentare cu energie, determinarea necesarului de resurse energetice cu luarea în
considerare a folosirii cât mai eficiente a resurselor energetice secundare, predeterminarea
consumurilor specifice de energie ale fiecărui agregat şi pe unitatea de produs.
B. Omologare şi recepţie - se verifică că indicatorii tehnico-economici prevăzuţi în proiect
sunt respectate la punerea în funcţiune sau la omologarea produsului.
C. Exploatare - are rolul de a stabili consumul şi pierderile de energie precum şi a
măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea randamentelor şi a creşterii eficienţei proceselor consumatoare
de energie.
Fundamentarea consumului de energie în planurile anuale şi de perspectivă, ale oricărui
sistem energetic are la bază măsurătorile, concluziile şi calculele bilanţurilor energetice. Planurile
trebuie să ţină seama de toate îmbunătăţirile posibile care pot fi realizate.
 În concluzie:
Fundamentarea ştiinţifică a normelor energetice de consum.
Fundamentarea inventarului resurselor energetice refolosibile generate în conturul
obiectivului analizat.
Fundamentarea măsurilor de economisire a resurselor energetice, de modernizare a
instalaţiilor şi de creştere a randamentelor .
Stabilirea cantităţilor absolute şi specifice de energie consumate sau rezultate din
procesul tehnologic analizat.
Stabilirea cantităţilor de masă şi energie care părăsesc procesul la un nivel energetic
suficient pentru a fi reutilizate.
Stabilirea pierderilor care au loc în proces, ca loc şi ca valoare.
Estimarea nivelului tehnic şi energetic al procesului examinat.
 1.4. Obligaţiile consumatorilor

Consumatorii de energie, persoane juridice, sunt obligaţi:

a) să respecte reglementările tehnice în vigoare privind proiectarea, construirea, exploatarea,
întreţinerea, repararea instalaţiilor proprii şi a receptoarelor de energie, precum şi dotarea acestora cu
aparate de măsură şi control;
b) să dispună de un sistem propriu de evidenţă şi monitorizare a consumurilor energetice şi să pună
la dispoziţie instituţiilor abilitate informaţii privind consumurile energetice şi indicatorii de eficienţă
energetică.
Consumatorii de energie, persoane fizice, sunt obligaţi să ia măsuri pentru dotarea cu aparate de
măsură şi control individuale.
Consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi să
întocmească, la fiecare 2 ani, un bilanţ energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată (1
tep=1.43 tcc).
Consumatorii care folosesc mai mult de 1.000 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi:
a) să numească un responsabil pentru energie;
b) să efectueze anual un bilanţ energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată;
c) să elaboreze programe de măsuri pentru reducerea consumurilor energetice, potrivit precizărilor
de mai jos, incluzând investiţiile pentru care se întocmesc studii de fezabilitate.
Agenţii economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol,
precum şi autorităţile administraţiei publice locale din localităţile cu o populaţie mai mare de 20.000
de locuitori au obligaţia să întocmească programe proprii de eficienţă energetică, în care vor include:
a) măsuri pe termen scurt, de tipul fără cost sau cu cost minim, care nu implică investiţii majore;
b) măsuri pe termen lung, de 3 până la 6 ani, vizând un program de investiţii pentru care se vor
întocmi studiile de fezabilitate.
Agenţii economici cu activitate de producere, transport sau distribuţie a combustibililor şi energiei
sunt obligaţi să ia măsuri pentru:
a) reducerea consumului propriu de combustibili şi energie;
b) promovarea energiei solare, eoliene, geotermale, a biomasei, a biogazului şi a energiei produse
din deşeuri menajere;
c) în condiţiile convenite cu consumatorii, producătorii şi furnizorii de energie electrică şi termică
pot desfăşura activităţi de informare, consultanţă, finanţare, precum şi executări de lucrări în vederea
creşterii eficienţei utilizării combustibililor şi a energiei în instalaţiile ce le deţin.
Societăţile de transport, precum şi alte societăţi care deţin mai mult de 25 autovehicule au obligaţia
să dezvolte programe de monitorizare şi gestiune a consumului de energie pentru grupul de vehicule
deţinut.
 Administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) utilizarea eficientă a sistemului de încălzire şi climatizare;
b) utilizarea materialelor de construcţie eficiente energetic;
c) utilizarea raţională a iluminatului interior;
d) utilizarea aparatelor de măsură şi reglare a consumului de energie;
e) realizarea unui bilanţ energetic pentru clădirile cu suprafaţa desfăşurată mai mare de 1.000 mp, o
dată la 5 ani, bilanţ întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată în acest sens;
f) creşterea eficienţei energetice potrivit reglementărilor emise în baza prezentei legi.

Programele proprii de eficienţă energetică vor include acţiuni în următoarele direcţii principale:
a) realizarea scenariilor pe termen mediu şi lung privind cererea şi oferta de energie, care să ghideze
procesul decizional;
b) aplicarea reglementărilor tehnice şi a standardelor naţionale de eficienţă energetică, care au ca scop
creşterea eficienţei echipamentelor producătoare şi consumatoare de energie, inclusiv a celor din
domeniul construcţiilor şi al transportului;
c) promovarea utilizării celor mai eficiente tehnologii energetice care să fie viabile din punct de vedere
economic şi nepoluante;
d) încurajarea finanţării investiţiilor în domeniul eficienţei energetice, prin participarea statului sau a
sectorului privat;
e) elaborarea balanţelor energetice şi formarea unor baze de date energetice necesare pentru evaluarea
raportului cerere-ofertă în domeniul energiei, inclusiv pentru calculul indicatorilor de eficienţă
energetică;
.
 f) promovarea cogenerării de mică şi medie putere şi a măsurilor necesare pentru creşterea eficienţei
sistemelor de producere, transport şi de distribuţie a căldurii la consumatori;
g) înfiinţarea de compartimente specializate în domeniul eficienţei energetice la nivelurile
corespunzătoare, care să aibă personal capabil să elaboreze, să implementeze şi să monitorizeze
programe de eficienţă energetică;
h) evaluarea impactului negativ asupra mediului.
Producătorii şi importatorii de aparate, utilaje şi echipamente pentru care au fost elaborate
reglementări tehnice privind eficienţa energetică nu le pot introduce pe piaţă decât cu condiţia respectării
acestor reglementări tehnice.
Producătorii de aparate, utilaje şi echipamente pentru care au fost elaborate reglementări
tehnice privind eficienţa energetică au obligaţia să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor şi
măsurătorilor stabilite prin actele normative în vigoare pentru certificarea conformităţii, după caz.
Sunt supuse acestor proceduri atât echipamentele, respectiv instalaţiile existente, cât şi cele aflate în faza
de proiectare, de omologare sau de recepţie.
.
. Obligaţia de elaborare a bilanţurilor energetice o au următoarele unităţi:
a) pentru procesele tehnologice existente: unităţile economice beneficiare;
b) pentru procesele tehnologice în curs de proiectare: unităţile de proiectare; tot în sarcina
acestora cade şi prevederea în proiect a aparatelor de măsură necesare atât conducerii corecte a
procesului tehnologic, cât şi celor necesare efectuării de măsurători pentru elaborarea bilanţurilor
energetice.
c) pentru proiectarea de echipamente tehnologice: unităţile producătoare ale acestor
echipamente; acestea vor elabora bilanţul exergetic pentru fiecare variantă studiată şi un bilanţ energetic
pentru varianta care a fost propusă;
d) pentru omologarea de echipamente tehnologice: unităţile producătoare; se vor elabora:
bilanţul termoenergetic, bilanţul electroenergetic şi bilanţul total;
e) pentru recepţia echipamentelor şi instalaţiilor: unităţile beneficiare ale obiectivului de
investitie, împreună cu cele de proiectare şi de construcţii-montaj, care au colaborat la realizarea
obiectivului.
Tipurile de bilanţuri energetice care trebuie elaborate de către unităţile beneficiare ale
obiectivelor de investiţii cu caracter tehnologic sunt următoarele:
1. Bilanţuri energetice simple (termoenergetice şi electroenergetice), reale şi optimizate la
nivelul echipamentelor (instalaţiilor)
2. Bilanţuri energetice totale, reale şi optimizate la nivelul secţiei, uzinei, unităţii economice.
In cazul modernizărilor, prin grija unităţilor beneficiare, proiectantul va elabora şi bilanţul
exergetic.
 2. ELABORAREA BILANŢURILOR
ENERGETICE
2.1. Elaborarea bilanţurilor energetice pe faze
Bilanţul de proiect - foloseşte ca elemente de calcul valorile adoptate prin proiect. El este
documentul pe baza căruia se dă avizul energetic de introducere a echipamentului în lucrările de
investiţie. Valorile indicatorilor rămân ca referinţă pentru unităţile de construcţie şi montaj. Totodată, la
recepţie se verifică realizarea indicatorilor proiectaţi.
Bilanţul de proiect se elaborează pe baza calculelor analitice, a datelor furnizate de literatura
de specialitate, a situaţiilor analoge cunoscute, a experienţei în exploatarea unor echipamente similare,
analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor de ordin tehnologic şi energetic ale unor echipamente
cunoscute cu care se realizează acelaşi produs ca şi echipamentul sau instalaţia în curs de proiectare.
Bilanţul de proiect trebuie să reprezinte soluţia optimă corespunzătoare celor mai avantajoase
condiţii tehnico-economice realizabile în condiţiile valorificării celor mai recente cuceriri ale ştiinţei şi
tehnicii.
În cazul în care schema instalaţiei se poate realiza în diverse variante de echipare, care,
îndeplinind aceleaşi funcţiuni, realizează consumuri diferite, se va adopta configuraţia care asigură cel
mai mic consum de energie pe unitatea de produs.
 Bilanţul de omologare - are drept scop să confirme realizarea efectivă a parametrilor
tehnologici şi energetici prevăzuţi în proiect. În cazul în care la probele de omologare nu se realizeaz
valorile de proiect, abaterile revin spre rezolvare proiectantului, iar valorile parametrilor tehnologici şi
energetici realizate la omologare devin valori de referinţă pentru bilanţul de recepţie. Când se
omologhează instalaţii complexe, bilanţul se referă la ansamblul instalaţiei.
Bilanţul de omologare validează relaţiile de calcul folosite în proiect, atestă justeţea perceperii
fenomenelor tehnice care au loc în echipament (respectiv, în instalaţie) şi corectitudinea soluţionării lor,
precum şi aptitudinile echipamentului (respectiv, instalaţiei) la variaţiile de regim de exploatare. El
validează, de asemenea, parametrii nominali ai instalaţiei.
Bilanţul de recepţie - este bilanţul întocmit pe condiţiile reale de realizare a procesului
tehnologic, ale materiilor prime, combustibililor şi utilităţilor reale. Se elaborează la punerea în funcţiune
a unui echipament, instalaţie, în condiţiile concrete de exploatare. In acesată fază se stabilesc curbele de
corecţie pentru pentru abaterile de la valorile nominale. El devine un bilanţ de referinţă pentru bilanţurile
reale. Datele se înscriu în cartea tehnică a echipamentului (instalaţiei).
Folosind curbele de corecţie, beneficiarul poate vedea eficienţa instalaţiei la abaterile
parametrilor diferitelor mărimi care intervin în proces (reţetă produs, temperatură, putere calorifică
combustibil, presiune, frecvenţă, etc.).
Dacă mărimile de intrare sunt corecte, diferenţele până la valorile nominale ale parametrilor
evidenţiază fie erori de montaj, fie nealinierea perfectă a parametrilor indiviudali ai echipamentelor care
compun instalaţia.
Se vor efectua probe de funcţionare şi măsurători de bilanţ la mai multe trepte de sarcină a
echipamentului (instalaţiei), dar nu mai puţin de trei, dintre care una va fi cea nominală.
 Bilanţ real - are drept scop confirmarea menţinerii în timp a parametrilor tehnologici şi
energetici ai echipamentului (instalaţiei) la valorile de referinţă, evidenţierea cauzelor abaterilor, precum
şi stabilirea măsurilor care trebuie luate.
El se eleborează operând cu cantităţi de energie măsurate, completate cu valori calculate
analitic. Se recomandă ca în perioada probelor de bilanţ echipamentul (instalaţia) să fie încărcat în
sarcină nominală sau apropiată. După efectuarea corecţiilor pentru abaterea mărimilor de intrare, rămân
diferenţe la principalii indicatori care indică fie erori de întreţinere şi exploatare, fie uzură avansată. Din
analiza rezultatelor rezultă măsurile ce se impun. Bilanţul energetic real constituie baza pentru întocmirea
inventarului de resurse energetice refolosibile.
Bilanţul optimizat - se eleborează de fiecare dată când se eleborează şi bilanţul real. El ia în
considerare efectul măsurilor de creştere a eficienţei energetice a echipamentului (instalaţiei) identificate
la momentul respectiv prin analiza bilanţului real. El stă la baza pornirii unor acţiuni de cercetare, de
găsire a unor noi soluţii tehnice pentru completarea instalaţiilor existente sau pentru găsirea unui
utilizator pentru resursele existente. In cazul în care, prin aplicarea măsurilor preconizate, parametrii
energetici şi tehnologici ai echipamentului (instalaţiei) rezultă a fi mai buni decât valorile de referinţă,
ei devin noi valori de referinţă şi se fac modificările corespunzătoare în cartea tehnică a echipamentului.
 2.2. Elaborarea bilanţurilor după conturul de cuprindere

Bilanţul pe echipament - permite punerea în evidenţă a caracteristicilor tehnice şi energetice

ale acestuia. In cadrul acestui bilanţ se examinează individual intrările şi ieşirile de energie, inclusiv
pierderile (de energie şi masă), oferind posibilitatea unor comparaţii între fluxurile de energie. Se obţin
datele necesare determinării randamentului energetic al echipamentului, indicator care atestă nivelul
tehnic şi de exploatare, constituind, totodată, termenul de comparaţie cu performanţele altor
echipamente. El furnizează informaţiile necesare pentru luarea unor decizii cu privire la posibilităţile de
creştere a eficienţei echipamentului.
Bilanţul pe instalaţie - permite examinarea obiectivă a funcţionării lanţului de echipamente
conectate în fluxul tehnologic. Elaborarea bilanţului pe instalaţie presupune:
 Desenarea schemei bloc a instalaţiei, cu arătarea echipamentelor ce o compun.
 Elaborarea bilanţurilor energetice pe echipamente, în ordinea poziţiei lor în flux.
 Colectarea într-un tabel sinoptic a valorilor cantităţilor de energie intrate, respectiv ieşite,
din conturul instalaţiei.
Bilanţul pe instalaţie furnizează informaţii în legătură cu echipamentele care ştrangulează
fluxul tehnologic, ca şi cu eventuala organizare defectuoasă a acestuia. Din bilanţul pe instalaţie rezultă
parametrii resurselor energetice refolosibile şi/sau disponibile.
Bilanţul unei reţele de termoficare, care alimentează un consumator concentrat sau distribuit,
se asimilează cu un bilanţ pe instalaţie, elaborarea lui făcându-se potrivit prevederilor de mai sus.
 Bilanţul pe secţie - facilitează examinarea funcţionalităţii ansamblului instalaţiilor la nivelul
secţiei, scoţând în evidenţă posibilităţi de valorificare de resurse în cadrul acesteia, atrăgând resurse
libere din alte secţii. Rezultatele lui pun în evidenţă gradul de cooperare a instalaţiilor din cadrul secţiei.
Bilanţul pe uzină (unitate economică) - se obţine prin juxtapunerea bilanţurilor pe secţie,
permiţând scoaterea în relief a serviciilor comune ("utilităţilor"), a funcţionalităţii acestora, a măsurii în
care acestea contribuie la realizarea rolului lor la nivelul uzinei. Permite valorificarea unor resurse
energetice refolosibile care nu şi-au găsit valorificarea la nivelul secţiilor în care au fost generate.
Furnizează valori pe baza cărora se fundamentează contractarea resurselor energetice.
 2.3. Condiţii tehnice privind realizarea bilanţurilor energetice

Toate valorile măsurate şi calculate cu care operează bilanţul energetic se înscriu în fişe de
măsurători. Acestea trebuie să fie realizate sub forma dată în tabelele 2.1 2.4. Este recomandabil ca
mărimile măsurate să fie trecute în tabele separate de mărimile calculate.
In cazul utilizării unor proceduri speciale de măsură care trebuie să fie detaliate, în coloana 5
din tabelele 2.1 sau 2.2 se va face trimitere la paragraful sau documentaţia care face precizările necesare.
Tabelul 2.1
Mărimi de intrare măsurate

Nr. Denumirea mărimii Simbol UM Valoare Mod de măsurare

crt. măsurate

0 1 2 3 4 5

1. Temperatura apa intrare tapa °C 25.5 Termometru cu Hg

2. ....
 Tabelul 2.2
Mărimi de ieşire măsurate

Nr. Denumirea mărimii Simbol UM Valoare Mod de măsurare

crt. măsurate
0 1 2 3 4 5
1. Debit abur viu Dab t/h 310.11 Sistem numeric de
masura
2. ....

Tabelul 2.3
Mărimi de intrare calculate

Nr. Denumirea mărimii calculate Simbol UM Mod de Valoare

crt. calcul
0 1 2 3 4 5
1. Debitul de caldură intrat cu Q ab KW Dab  i ab / 3.6 1620.5
aburul
2. ....
 Tabelul 2.4
Mărimi de ieşire calculate

N r. D e n u m ir e a m ă r i m i i c a l c u la t e S im b o l UM M od de V a lo a r e
crt. c a lc u l
0 1 2 3 4 5
1. D e b it u l d e c a ld u r ă p ie r d u t p r i n Q pc KW  c  S c  (tc  tma ) 1 0 3 1 5 .4
c o n v e c t ie p e s u p r a f a ţ a c i lin d r ilo r
2. ....

Dacă o mărime din tabelul 2.3 sau 2.4 se determină din tabele sau curbe, în coloana 4 din tabelele
2.3, 2.4 se trece modul de determinare sub forma: "i ab=f(pab, tab), din tabele termodinamice". Dacă
relaţia de calcul nu poate fi scrisă în col. 4, aceasta se înlocuieţte cu o referinţă la o relaţie din text
sub forma: "relaţia (4.10)".
Dacă bilanţul se întocmeşte pentru mai multe regimuri de funcţionare, se vor întocmi tabele
pentru fiecare regim. Pentru a reduce numărul de tabele se pot completa tabelele cu coloane de
valori aferente fiecărui regim.
In final, pentru fiecare regim analizat se întocmesc tabele cu valorile energiilor intrate şi ieşite, de
forma 2.5.
Tabelul 2.5
Elemente recapitulative ale bilanţului

Energie intrata în contur Energie iesita din contur

Simbol [KW] [%] Simbol [KW] [%]
mărime mărime
Qab 1620.5 95.3 Qpc 15.4 2.1
......... ......
TOTAL: 100.0 Eroare bilanţ ....... .......
..............
TOTAL: .............. 100
 Unităţile de măsură pentru energiile măsurate/calculate se vor alege dupa cum urmează:
1. Se alege unitatea de masura pentru energii:
- Gcal sau GJ pentru bilanturi termoenergetice;
- KWh sau MWh pentru bilanturi electroenergetice;
- tcc pentru bilantul total.
2. Se alege unitatea de referinta, la care se raporteaza energia, asociata bilantului:
- unitate de timp (s, h), pentru procese stabile în timp (de ex. schimbatoare de caldura);
- ciclu sau sarja de fabricatie (de ex. instaltie de preparare a laptelui, cuptoare);
- tona de produs;
- an, pentru bilanţuri la nivelul unei sectii sau uzină cu procese diferite.
3. Se stabileşte unitatea de măsură pentru bilanţ: Gcal/h, KW, Gcal/ciclu, tcc/ciclu. etc.
Aparatele de masura utilizate pentru măsurători trebuie sa fie interiorul termenelor de
verificare metrologică, termene stabilite prin norme specifice. Clasa de precizie a aparatelor
utilizate pentru măsurători în cazul bilanţurilor de omologare sau de recepţie va fi mai mică sau
egala ca 0.5. Pentru aceste măsurători se va nota condiţiile de etalonare a aparatelor de măsurat
debite şi se vor face corecţiile necesare.
 Limita maximă de eroare (neînchidere a bilanţului), oricare ar fi faza de bilanţ, nu va
depăşi:
a) ± 2.5% - în cazul în care principalele marimi sunt determinate prin masuratori directe
(variantă recomandată);
b) ± 5% - în cazul în care unele mărimi nu pot fi determinate direct, dar pot fi deduse cu
suficienta precizie prin măsurarea altor mărimi (determinare indirecta).
La elaborarea bilanţurilor energetice este obligatorie utilizarea Sistemului Internaţional de
unităţi de măsură.
De regulă, bilanţul real se determină pentru următoarele mărimi ale sarcinii (încărcare):
o sarcină nominală;
o sarcină maximă curent realizată în perioada analizată;
o sarcină minimă curent realizată în perioada analizată;
o sarcină medie anuală din perioadele de funcţionare efectivă.
 În cazurile în care nu se pot crea condiţiile necesare executării bilanţului la sarcinile de
mai sus, se aleg cel puţin trei mărimi ale sarcinii, în limitele normale de variaţie ale acesteia,
pentru care se elaborează bilanţul. Pentru cazul sarcinii practic constante, bilanţul se execută
numai pentru această sarcină.
Daca echipamentul funcţionează în regimuri caracteristice diferite atunci se
recomanda câte un bilanţ pentru fiecare regim.
In funcţie de natura procesului tehnologic, bilanţul energetic poate fi întocmit orar, pe

ciclu, pe şarjă sau pe unitatea de produs realizat.

În scopul luării în consideraţie a cât mai multor factori care influenţează elementele unui
bilanţ (diversele componente ale energiei intrate în contur, ale energiei generate în contur
prin reacţii exoterme, ale energiei util folosite în contur, ale energiei livrate în afara
conturului pentru a fi folosită în alte contururi, ale pierderilor de energie), acesta se va
întocmi pentru o perioadă calendaristică mai mare, de regulă un an
.

Dacă materia prima utilizată variază în timp, în funcţie de cerere (de exemplu
productie de otel de diferite mărci, ţitei de diferite calităţi) se recomandă sa se elaboreze
câte un bilanţ pentru real pentru fiecare fel de materie prima utilizata si cel puţin unul
pentru cea mai frecvent utilizată.
Starea tehnică şi de curăţenie a echipamentului (instalatiei) va fi, dupa caz,
următoarea:
a) pentru bilanţul de recepţie si pentru cel de omologare, echipamentul (instalatia) se
va gasi în stare perfect curata;
b) pentru bilantul real, echipamentul (instalatia) se va afla în stare medie,
corespunzătoare jumătăţii intervalului dintre două reparatii capitale;
c) pentru stabilirea calităţii unei lucrări de reparatii, echipamentul (instalatia) se va
gasi în stare perfect curată.
 2 .4 . M o d e lu l m a te m a tic a l b ila n ţu r ilo r e n e r g e tic e

S e s ta b ile ş te p o rn in d d e la in te ra c ţiu n e a d in tre s is te m ş i m e d iu l a m b ia n t ş i

re s p e c tiv d e la a p lic a re a le g ii tra n s f o rm ă rii ş i c o n s e rv ă rii e n e rg ie i. În fo rm a c e a m a i
g e n e ra lă , a c e s t m o d e l e s te s u b fo rm a :
 W i   W e   W s ( 2 .1 )
u n d e :  W i - s u m a c a n tită ţilo r d e e n e r g ie in tr a te în c o n tu r d in m e d iu l în c o n ju r ă to r ;
 W e - s u m a c a n tită ţilo r d e e n e rg ie ie ş ite d in c o n tu r s p re m e d iu l în c o n ju ra to r ;
 W s - v a r ia ţia d e e n e r g ie a s is te m u lu i în tim p u l c o n s id e ra t.
O r e la ţie m a i p r a c tic ă , a p lic a b ilă în s is te m e le te h n ic e e s te d a ta d e r e la ţia ( 2 .2 ) :
 W i   W g   W u   W p   W r ( 2 .2 )

- e n e rg ia e f e c tiv in tr a tă d in e x te r io ru l c o n tu r u lu i d e b ila n ţ ( W i )
- e n e rg ia g e n e r a tă în in te r io ru l c o n tu ru lu i d e b ila n ţ ( W g ),
- e n e rg ia ie ş ită d in c o n tu r s -a îm p ă rţit în e n e rg ia fo lo s ită în m o d u til ( W u ),
e n e rg ia p ie rd u tă ( W p ) ş i e n e rg ia re c u p e ra b ilă ( W r ) (c e d a tă s u b fo rm a u n o r
re s u rs e s e c u n d a r e ) tra n s m is a în e x te r io ru l c o n tu r u lu i d e b ila n ţ.
 Relaţiile (2.1), (2.2) au la bază principiul I al termodinamicii care reflecta numai
aspectele cantitative al legii conservării energiei. De aceea, pentru studiul evoluţiei unui
sistem este necesara luarea în considerare a celui de-al doilea principiu al termodinamicii.
Prin aceasta diferitele forme de energie sunt diferenţiate în funcţie de capacitatea lor de a
se transforma în energii utile. Practic, acest lucru înseamnă elaborarea, alături de bilanţul
energetic a unui bilanţ exergetic. Asupra ecuaţiilor de bilanţ exergetic vom reveni în
paragraful următor.

2.5. Calitatea proceselor energetice

2.5.1. Consideraţii generale
Obţinerea unor informaţii corecte asupra performanţelor energetice reale ale
utilajelor, instalaţiilor, mai general, asupra unui sistem analizat, impune cunoaşterea
caracteristicilor calitative ale diferitelor forme de energie care participa în procesul
respectiv. Metodele uzuale de stabilire a eficacităţii proceselor termice si de întocmire a
bilanţurilor energetice nu tin întotdeauna seama de valoarea de utilizare, respectiv
economica, a diferitelor forme de energie, care poate fi în mod fundamental deosebita.
Acest aspect este carenţa majoră a procedeelor bazate exclusiv pe primul principiu al
termodinamicii.
 Tratarea nediferenţiată a diferitelor forme de energii prezinta importante
inconveniente, cum ar fi:
 randamente definite, respectiv calculate, în condiţii nereale;
 randamentele termice ale diferitelor agregate nu pot fi comparate;
 prezentarea drept pierderi a unor energii nevalorificabile şi mascarea totală sau
parţială a adevăratelor pierderi.
Prin urmare, analiza eficacităţii proceselor termice prin intermediul
randamentului energetic sau a bilanţului energetic, care se rezuma doar la
precizarea caracterului conservativ al energiei, nu permite evidenţierea unor
concluzii semnificative privind natura reala a pierderilor si, în consecinţă, nici
stabilirea de soluţii practice de ameliorare a proceselor respective.
Evitarea acestor inconveniente este posibila numai prin aplicarea simultana a celor
doua principii ale termodinamicii, fapt care presupune întocmirea simultana a
bilanţurilor energetice si exergetice, precum si determinarea gradelor de
ireversibilitate a proceselor analizate. Chiar definirea, general acceptata, a
conceptului de energie a unui sistem sub forma capacităţii acestuia de a efectua
lucru mecanic, nu explicitează particularităţile calitative ale diferitelor forme de
energie.
 Forme de energie în natură
Există diferite forme de energie: mecanică, electrică, magnetică, chimică, internă.
Unele dintre acestea se pot transforma integral dintr-o formă în alta, cum este cazul
energiei mecanic, electrice, etc., altele, ca de exemplu energia interna, nu se poate
transforma decât parţial în alte forme de energie. Această particularitate de ordin calitativ
grupează diferitele forme de energie în două mari categorii si anume: energii ordonate si
energii neordonate.
In cazul energiilor ordonate toate părţile componente ale sistemului se deplasează în
aceeaşi direcţie şi în acelasi sens cu sensul general de desfăsurare a transformării (energia
electrică, cinetică, potenţiala). În cazul energiilor neordonate, unele părţi componente ale
sistemului se deplasează pe direcţii si în sensuri diferite faţă de direcţia şi sensul de
desfăşurare a procesului (energia internă).
Căldura este o formă neordonată de transmitere a energiei datorit a prezenţei, ca si în cazul
energiei interne, a mişcării moleculare si, prin urmare, nu se poate transforma integral în
alte forme de energie, chiar în condiţii ideale de desfăşurare a procesului.
 2.5.2. Capacitatea de transformare a energiei

Aplicarea simultană a celor două principii ale termodinamicii a necesitat gruparea

diferitelor forme de energie în funcţie de capacitatea lor de transformare în lucru
mecanic. Diferitele forme de energii se clasifica, din acest punct de vedere, în trei
categorii:
 forme de energie integral transformabile sau cu capacitate nelimitata de
transformare (electrica, cinetica, potenţială);
 forme de energie parţial transformabile sau cu capacitate limitata de transformare
(energia interna);
 forme de energie netransformabile sau cu capacitate nulă de transformare (energia
mediului ambiant).
 Pentru cele trei categorii de energii au fost formulate legi referitoare la posibilităţile
lor de transformare prin aplicarea principiului II al termodinamicii:
 energiile cu capacitate nelimitata de transformare se pot transforma în alte forme de
energie cu capacitate nelimitata de transformare;
 energiile cu capacitate limitata de transformare nu se pot transforma în alte forme de
energie cu capacitate nelimitata de transformare, chiar în cazul proceselor
reversibile;
 capacitatea de transformare a energiei ramâne neschimabată în cadrul proceselor
reversibile;
 capacitatea de transformare a energiei se reduce în cadrul proceselor ireversibile;
În cadrul proceselor ireversibile, energiile cu capacitate nelimitata de transformare
se transforma în energii cu capacitate limitata de transformare, si, la limită, chiar în
energie cu capacitate nulă de transformare.
 P le c â n d d e la a c e a s tă c la s if ic a r e , Z . R a n t in tr o d u c e în 1 9 5 3 n o ţiu n e a d e e x e r g ie p e n tr u
o r ic e f o r m ă d e e n e r g ie c u c a p a c ita te n e lim ita tă d e tr a n s f o r m a r e , ia r în 1 9 6 3 , n o ţiu n e a d e
a n e r g ie p e n tru e n e r g ia c u c a p a c ita te n u la d e tra n s fo rm a re . E x e r g ia p o a te f i d e fin ită c a
e n e r g ia m a x im ă c a r e , p e n tr u o a n u m ită s ta r e a d a tă a m e d iu lu i a m b ia n t, în c o n d iţii d e
re v r e s ib ilita te to ta la a p r o c e s e lo r , s e p o a te tra n s fo r m a în o ric e a lta fo r m ă d e e n e r g ie . A n e r g ia
e s te e n e r g ia c a r e , c h ia r în c o n d iţii d e r e v r e s ib ilita te to ta lă a p r o c e s e lo r , n u s e p o a te
tr a n s f o r m a în e x e r g ie , n ic i m a c a r p a r ţia l.
P r in u r m a r e , o r ic e f o r m ă d e e n e r g ie p o a te f i c o n c e p u tă c a f iin d f o r m a tă d in d o u ă
c o m p o n e n te : e x e r g ia ş i a n e r g ia . P e n tru s is te m e le te r m o d in a m ic e , p r im u l p r in c ip iu al
te r m o d in a m ic ii c a p a tă f o r m a :

W  E  A  const . ( 2 .3 )
 Legile referitoare la capacitatea de transformare definite mai sus, pot fi reformulate, în acest
context astfel:
 este imposibila transformarea anergiei în exergie;
 în procesele reversibile, exergia ramâne constantă;
 în procesele ireversibile, exergia se transforma partial, iar la limita integral, în anergie.
Exergia, prin atributele ei, se recomandă a fi utilizată în analiza proceselor termoenergetice
deoarece ea evidentiaza corect gradul de perfecţiune a proceselor, natura pierderilor reale si
permite stabilirea celor mai indicate soluţii în vederea ameliorării proceselor respective.
 2 .5 .3 . C a lc u lu l e x e r g ie i ş i a n e r g ie i c ă ld u r ii

P a rte a d in c ă ld u ră p e se a m a c ă r e ia se p o a te o b ţin e , în c o n d iţii id e a le , lu c r u m e c a n ic

re p re z in tă e x e r g ia c ă ld u r ii re s p e c tiv e . C a n tita tiv , a c e a s ta e s te în fu n c ţie d e p o te n ţia lu l
te rm o d in a m ic a l c ă ld u r ii, d e g ra d u l d e p e r fe c ţiu n e a p ro c e s e lo r p rin c a re se re a liz e a z ă
tr a n s f o r m a r e a d e e n e r g ie ş i d e c o n d iţiile d e m e d iu .
D a c a s e d is p u n e d e d o u ă s u r s e d e e n e r g ie a f la te la te m p e r a tu r ile T s i r e s p e c tiv T 0, în tr e c a r e
a re lo c u n tra n s fe r d e c ă ld u r ă Q , e x e rg ia a c e s te i c ă ld u ri e s te d a ta d e ra n d a m e n tu l u n e i
tra n s fo rm ă ri id e a le , d e c i d e c e l a l c ic lu lu i C a rn o t:
T 0
E Q  (1  ) Q   c Q ( 2 .4 )
T
u n d e E Q re p re z in ta e x e r g ia c a n tită ţii d e c ă ld u ră Q , ia r  c ra n d a m e n tu l C a rn o t.
A n e r g ia c ă ld u r ii r e p r e z in ta a c e a p a r te d in c a n tita te a d e c ă ld u ră Q , s c h im b a tă în tr e c e le d o u ă
s u rs e , c a re n u s e p o a te tr a n s fo r m a în lu c ru m e c a n ic :
T
A Q  Q  E Q  0
 Q  (1   c ) Q ( 2 .5 )
T
 Randamentul Carnot, 1-T 0 /T, se mai numeste si factor exergetic de temperatură.
Determinarea exergiei agenţilor termici în procesul de curgere staţionară, caz de importanţă
practică, se face pornind de la definiţia exergiei, adică lucrul mecanic maxim ce poate fi obţinut printr-
un ciclu teoretic Carnot.
Transformarea teoretică, în coordonate T-s este prezentată în figura 2.1. Întrucât fluidul primeşte
căldura în transformarea 4-1, pentru a determina lucrul mecanic maxim care se poate obţine vom
considera ca fluidul se afla în starea 1. Din această stare urmează
destinderea adiabatica 1-2 si compresia izotermică 2-3.
Plecând de la expresia lucrului mecanic tehnic specific [J/Kg]:
dl t   v  dp (2.6)
prin aplicarea principiului I şi II al termodinamicii vom obtine succesiv:
dq  dl  du
dq  p  dv  du
i u  p  v (2.7) Figura 2.1
di du  p  dv v  dp dq  v  dp Explicativă pentru calculul
dl t  v  dp   di  dq exergiei
unde i reprezintă entalpia specifică, iar u energia internă specifică în
[J/Kg].
 dl t   di  T  ds ( 2 .8 )
E x e r g ia s p e c ific a a f lu id u lu i ( în [ J /K g ]) , v a fi e g a la c u lu c r u l m e c a n ic te h n ic te o r e tic :
3
e  l t   dl t  l t 1  2  l t 2  3 ( 2 .9 )
1

In tra n s fo r m a re a 1 -2 a v e m d s = 0 , s i în c o n s e c in ţă :
2
l t 1  2   (  di )   ( i 2  i 1 )  i 1  i 2  i  i 0 ( 2 .1 0 )
1

I n tr a n s f o r m a r e a 2 - 3 a v e m d T = 0 s i d u = c vd T = 0  u 2= u 3, p 2v 2= p 3v 3( iz o te r m a )

 i2= u 2+ p 2v 2= i3= u 3+ p 3v 3 , a d ic ă tra n s f o r m a re a 2 -3 e s te iz e n ta lp ic ă .
3
l t 2  3   T 0  ds  T 0  ( s 3  s 2 )   T 0  ( s  s 0 ) ( 2 .1 1 )
2

D in ( 2 .9 ) r e z u ltă în f in a l:
e  i  i0  T 0  ( s  s 0 ) i  T 0  s  [ i0  T 0  s 0 ] ( 2 .1 2 )
 D e o a r e c e t e r m e n u l c u p r in s în t r e p a r a n t e z e d r e p t e d e p in d e n u m a i d e c o n d iţ ii le d e m e d i u , ia r î n p r a c t ic a
n u in te r e s e a z ă d e c â t v a r ia ţ ii le d e e x e r g ie , c a lc u lu l e x e r g ie i s e f a c e d e o b ic e i c u r e la ţ ia s i m p l if i c a t ă :
ei  T0  s ( 2 .1 3 )
Î n t r u c â t e n e r g ia a g e n t u lu i d e f lu id î n p u n c t u l 1 e s te d a t a d e e n t a lp ia a c e s tu ia , r e z u lt ă a n e r g ia f lu id u l u i î n
c u r g e r e s t a ţ io n a r ă , î n [ J / K g ] :
a  i  e  i0  T 0  ( s  s 0 ) ( 2 .1 4 )
s a u r e la ţ ia s im p lif ic a t ă :
a T 0  s ( 2 .1 5 )
D in a n a li z a r e la ţ i ilo r d e m a i s u s s e p o a t e tr a g e c o n c l u z ia c ă e x e g ia s i a n e r g i a n u d e p in d n u m a i d e s ta r e a
a g e n tu lu i te r m ic , d a r ş i d e s ta r e a m e d iu lu i a m b ia n t , p r in te m p e r a t u r a T 0 .
 2.5.4. Variaţia exergiei în procesele continue

Considerăm un proces termic în care agentul intră cu parametrii i1, s1, schimba cu mediul cantitatea de
căldură q12, produce lucrul mecanic tehnic lt12 si iese cu parametrii i2, s2.
Schema fluxurilor de energie şi entropie este prezentată în figura 2.2. Ecuaţia
bilanţului de energie:
2 2
i1   dq  i2   dlt [ J / Kg ] (2.16)
1 1

Figura 2.2 Ecuaţia bilanţului de entropie:

2 dq
Schema unui proces s1    sir  s2 (2.17)
continuu 1 T

In scrierea ecuaţiei (2.17) s-a ţinut seama de principiul al II-lea al termodinamicii potrivit căruia în
procesele reale, caracterizate de ireversabilitate, are loc o creştere ("generare") a entropiei:
2 dq
 s2  s1 (2.18)
1 T

acest lucru fiind pus în evidenţă prin termenul sir.

 Daca înmulţim rel (2.17) cu -T0 si o adunăm cu rel. (2.16) obţinem:
2 T0 2
i1  T0  s1   (1  )  dq  T0  sir  i2  T0  s2   dlt (2.19)
1 T 1

adică:

2
T
e 2  e1   (1  0 )  dq  l t12  T0  sir [J/Kg] (2.20)
T
1

Din relaţia (2.20) rezultă că variaţia de exergie este determinată de:

 aportul de exegie al căldurii intrate în proces;
 producerea de lucru mecanic tehnic;
 transformarea în anergie prin fenomene ireversibile.
 2 .5 .5 . P ie r d e r i d e e x e r g ie în p r o c e s e le c o n t in u e

A s a c u m s -a a r a ta t, în p r o c e s e le r e a le , d a to r ita f e n o m e n e lo r ir e v e r s ib ile , e x e r g ia s e tr a n s f o rm a p a r tia l s a u to ta l

în a n e r g ie . A c e a s ta p a r te a e x e r g ie i tr a n s f o r m a ta în a n e r g ie s e m a i n u m e s te s i p ie r d e r e d e e x e r g ie . A c e a s ta m a r im e
c a r a c te r iz e a z a g r a d u l d e p e r f e c tiu n e a l p r o c e s e lo r e n e r g e tic e , v a lo a r e a e i f iin d d a t a d e g r a d u l d e ir e v e r s ib ilita te a l
a c e s to r a . P ie r d e r e a d e e x e r g ie , n o ta t a c u  1 2, e s te p u s a în e v id e n ta d e ja d e r e la tia ( 2 .2 0 ) :
 12  T 0   s ir [ J /K g ] ( 2 .2 1 )
f o r m a m a i d if ic il d e u tiliz a t în p r a c t ic a . D in r e la t ia ( 2 .1 7 ) , p r in în m u ltir e a c u T 0 , r e z u lta im e d ia t :

2 dq
 12  T 0  ( s 2  s1 )  T 0   ( 2 .2 2 )
1 T
s a u s u b f o r m a d if e re n tia la :
dq
d   T 0  ds  T 0  ( 2 .2 3 )
T
P r im u l te r m e n n e d a p ie r d e r e a to ta la d e e x e r g ie , d in c a r e s e s c a d e e x e r g ia in tr o d u s a d e c a ld u r a in tr a ta în
p r o c e s ( a l d o ile a te r m e n ) .
E la b o r a r e a b ila n ţu r ilo r e n e r g e tic e

2 .5 .6 . B ila n ţ u l e x e r g e t ic

D in r e la ţia ( 2 .2 0 ) s e p o a te s c r ie e c u a ţia b ila n ţu lu i d e e x e r g ie :

 E e   E i   E Q   L t    ( 2 .2 4 )
a d ic ă s u m a e x e r g iilo r ie ş ite d in p ro c e s e s te e g a lă c u s u m a e x e r g iilo r in tra te în p ro c e s la c a re s e a d a u g a e x e r g ia
in tr o d u s ă d e c ă ld u ra in tra tă în p ro c e s ş i d in c a re s e s c a d lu c ru l m e c a n ic te h n ic p ro d u s ş i p ie rd e r ile d e e x e r g ie .