Matematica în

Operele lui M. Eminescu

Proiect prezentat de Abdel Ibrahim

al I.P.L.T. “Principesa Natalia Dadiani”
Oblețova Galina
“Egalitatea nu există decât în
matematică.”

— Mihai Eminescu
Obiectivele prezentarii:

(
2
1 Vom acumula cunoștințe noi
Vom înțelege rolul scriitorului
in domeniul Matematicii

3
Vom identifica
elementele matematice
în operele sale
 Cuprins
Cea ce vei găsi în această prezentare:
1. Obiective
2. Introducere
3. (1) Exemple
4. (2) Exemple
5. (3) Exemple
6. (4) Exemple
7. (5) Exemple
8. Concluzie
9. Bibliografie
1 Introducere
Scurtă introducere
Scurta introducere

Marele poet al culturii noastre a fost puternic atras

de cunoştinţele ştiinţifice ale timpului său, acestea
devenind uneori chiar izvor al propriei creaţii.
Manuscrisele eminesciene impresionează prin
varietatea domeniilor abordate, dar şi prin gradul de
elaborare a informaţiilor ştiinţifice, cuprinzând
însemnări referitoare la matematică, fizică,
astronomie sau ştiinţe naturale. S-au găsit scrieri
care ilustrează preocupările lui pentru studiul,
înţelegerea şi interpretarea unor concepte
importante ale matematicii.
2 Exemple
Exemple concrete argumentative
 (1) Exemple:
Deşi la prima vedere pare că cele două (poezia şi matematica) nu
au nimic în comun, Eminescu a dovedit că există o legătură (chiar şi
subtilă) între ele. În versurile sale găsim ascunse de multe ori cuvinte
sau expresii care fac trimitere la matematică (adunare, fracţii, mulţimi
sau figuri geometrice).
În poeziile sale se regăsesc de numeroase ori cuvinte care duc cu
gândul la matematică:
“Iar colo batrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un
calcul fără capăt tot socoate şi socoate” ”Şi din roiuri luminoase
izvorând din infinit, Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit”
 (2) Exemple:
Însă opera care face referire cel mai mult la simbolurile matematicii este
“Sărmanul Dionis”, unde se regăsesc figuri geometrice şi simboluri
matematice:
• Cercul ("Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atât de multe
încât părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu sânge.”)
• Ovalul (“Văzu un băiat cu faţa ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur
acoperit de o pălărie de catifea neagră cu margini largi...”)
• Triunghiul (“Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra
ei, în triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului un proverb cu literele
strâmbe ale întunecatei Arabii.”)
• Infinit (Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de
ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop
de rouă.)
(3) Exemple:
În capitolul „Educaţie şi învăţământ” sunt însemnări despre „Operaţii
aritmetice”,efectuând aceste operaţii după modelul timpului. La paginile 177 şi
178
găsim operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.
De exemplu:
 (4) Exemple:
În „Teoria ecuaţiunii” interpretează fenomenele umane prin ecuaţii
matematice astfel:
• „Orice moment din viaţa universului e ecuaţiunea momentului
următor”.
• „Orice moment din prezent e ecuaţiunea momentului trecut”.
• „Nu cunoaştem decât raporturi dintre finit şi finit-ecuaţiunea”.
• „ecuaţiunea fizică: frumuseţea”
• „ecuaţiunea socială: echitatea”
• „ecuaţiunea psihologică: lupta şi economia”
• „ecuaţiunea intelectuală: omnilateralitatea, cultura ”
• „ecuaţiunea comercială: preţul fix”
• „ecuaţiunea comercială: dobânda legală”
 (4) Exemple:
Există în arta poetică mici poeme de formă fixă:
sonetul, rondelul şi trioletul în care matematica
joacă un rol fix. Eminescu s-a înscris şi în rândul „Viitorul şi trecutul
celor mai mari sonetişti, cu arhicunoscutul sonet Sunt a filei două feţe
Vede-n capăt începutul
„S-a stins viaţa...” (Sonetul este un mic poem de 14 Cine ştie să le-nveţe;
versuri de aceeaşi măsură, cu versuri de 11 silabe, Tot ce-a fost ori o să fie
cele 14 versuri alcătuiesc 4 strofe, primele două În prezent le-avem pe
toate,
fiind catrene şi ultimele terţine. Catrenele au Dar de-a lor zădărnicie
numai două rime, aceleaşi în ambele strofe, Te întreabă şi socoate.”
terţinele au în total trei rime).
Eminescu a reunit poezia cu ştiinţele naturii şi
istoria şi de aceea poeziile lui ne oferă un orizont
mult mai vast pe care sufletul omenesc îl cuprinde
şi-l apropie.
3 Concluzie
Cocluzie în baza prezentării
 Concluzie:
Pe lângă referirile (întâmplătoare sau nu) din
poeziile sale, Eminescu a tras şi concluzii pur
matematice, care arată nivelul profund la care era
capabil să gândească, deşi domeniul nu era cel în
care era expert. Putem spune astfel că Eminescu
îmbina perfect matematica şi literatura şi că în
opera sa cuvintele se împletesc cu părţi din
celelalte domenii de care poetul era interesat,
rezultând sensuri noi în versuri noi, pe care fiecare
le poate descifra în propriul fel.
3 Bibliografie
Sursele utilizate
 Bibliografie
● http://www.anulmatematicii.ro/articol/emi
nescu-si-matematica-in-metafora
● https://www.viitoriolimpici.ro/matematica-
altfel?id=120
● https://luceafarul.net/preocuparile-matem
atice-ale-lui-eminescu