-IAR supă de legume!

se
plângea bătrânul lup. O, ce
bun ar fi acum un mieluț...
Aș putea face o tocăniță,
preferata mea!

-Cioc! Cioc! Pot să

intru?

-Desigur, dragule, intră!

Ai nimerit exact la ora
mesei! râse pe ascuns
bătrânul lup.
 BRRRR!
Micuțul
tremura
de frig!

-DOAMNE! Nu pot
mânca un miel congelat!
URĂSC mâncarea
congelată!
În timp ce-l așeză pe
miel lângă foc să-l
dezghețe, lupul se puse
pe căutat o rețetă de
tocăniță de miel.
-Mnnnn! Mi se face
foame numai gândindu-
mă la ea!
 Și mielului îi era foame.
Stomacul îi chiorăia.
GHIORȚ! GHIORȚ!
-DOAMNE! spuse lupul.
Nu pot mânca un miel căruia
îi chiorăie mațele.M-aș putea
alege cu o indigestie!
Așa că, îi
dădu mielului să mănânce
un
morcov.
 Mieluțul ronțăi atât de repede
morcovul, încât a început să sughită.
-DOAMNE! Nu pot mânca un miel
care sughite! M-ar putea apuca și pe mine!
Vai! Nu știu cum să opresc un sughiț!
L-a aruncat în aer, l-a ținut cu capul în
jos, l-a sucit, l-a învârtit și ... NIMIC nu a
funcționat.
 L-a pus pe miel pe umăr, l-a
bătut pe spate, iar mieluțul a
încetat să mai sughită , s-a
cuibărit sub bărbia lui lățoasă și
i-a adormit în brațe.
Sforăia ușurel la urechea
lupului. SFOR! SFOR!
-DOAMNE! Nu pot mânca
un miel care sforăie! Nici măcar
nu-mi mai este așa de foame!
 Lupul s-a așezat cu mielul lângă foc
și și-a dat seama că mititelul mirosea
ATÂT DE DELICIOS!
-O! gemu lupul. Dacă-l mănânc
repede, va fi în regulă.
Când să-l înșface...
... mielul se trezi și-l pupă pe
lup apăsat pe obraz.
-NUUU! NU-I CORECT!
Eu sunt lupul cel mare și rău,
iar tu ești o... TOCĂNIȚĂ!!!
-TOC-IȚĂ! spuse mieluțul
zâmbind. Arătă cu degetul
spre lup și zise: „IUP!”
 -DOAMNE, ține-mă!!! Va
trebui să pleci!
L-a îmbrăcat într-o haină
călduroasă și l-a scos afară din
casă.
-PLEACĂ! strigă el. Dacă
rămâi, te voi mânca și-o să-mi
pară rău!
 Afară era frig și
întuneric. Mieluțul bătu la
ușă.
-IUPULE! strigă el.
Iupule, îmi dai voie să
intru???
Lupul își băgă degetele
în urechi și cântă „LA! LA!
LA!” până când mielul nu
se mai auzi deloc.
 Imediat se gândi că
mieluțul e singur în
pădurea întunecată.

-O! NU! CE-AM FĂCUT?

Deschise ușa, dar mielul nu
mai era acolo.
 Alergă prin pădurea
întunecată țipând:
-Mieluțule! Mieluțule!
Vino înapoi! N-am să te
mănânc... Promit!!!
 După mult, mult timp, un
lup trist și ud leoarcă se
întorcea frânt de oboseală,
la casa lui.
 Împinse ușa și îl văzu pe mieluț stând
lângă foc!
-TE-AI ÎNTORS! spuse lupul zâmbind.
Nu ai unde altundeva să mergi?
Mieluțul dădu din cap.
-Ă...ă... Atunci, ți-ar plăcea să rămâi cu mine?
Mieluțul îl fixă cu privirea bine pe lup.
-Nu papi tu pe mine, da?
-DOAMNE! Nu pot mânca un miel care
are nevoie de mine! M-aș putea alege cu
arsuri la stomac!
 Mieluțul zâmbi și se
aruncă în brațele lupului.
-Ți-e foame,
TOCĂNIȚĂ? întrebă lupul.
 -Mi-ar plăcea
niște supă de
legume! E
preferata mea!

SFÂRȘIT!