Amazoanele

.
Amazoanele erau un trib de femei războinice aflat în nordul Mării Negre , menționate prima dată
în mitologia greaca Cercetări recente tind să confirme existența unui sâmbure de adevăr în ceea ce
privește legenda amazoanelor. Se spune că acestea ar fi fost fiicele zeului Ares, zeul războiului. Heracle, la
porunca regelui Euristeu, a fost trimis să aducă cingătoarea fermecată a reginei Hippolyta (regina
amazoanelor). Viteaza Hippolyta și mândra Antiope domneau peste amazoane, care sălășluiau la Pontul
Euxin. Doar o dată pe an se întâlneau cu bărbați. În cazul în care noul-născut era fată, ea rămânea împreună
cu mama în tribul de amazoane; dacă se năștea băiat, în cel mai bun caz era trimis să locuiască împreună cu
tatăl său, iar în cel mai rău caz era omorât. Fetele erau aspru pregătite să devină amazoane extirpându-li-se
sânul drept, care le incomoda în luptă. Relatări despre femeile luptătoare există și în China, Africa de Nord și
Vest, însă nicăieri ca la greci. Se pare că amazoanele au amenințat de cinci ori Atena. O victorie asupra
amazoanelor ajunsese să fie mai sărbătorită decât o victorie asupra persilor. În mod cert, existența
amazoanelor este învăluită în taină. Herodot și Strabon i-au așezat pe malurile Termodonului și al lui Themiscyra,
precum și la vărsarea Istrului. Herodot, de asemenea, menționează că unele amazoane trăiau la Sciția, deoarece după ce
grecii au învins amazoanele în luptă, au navigat departe, transportând în trei nave atât de multe amazoane cât au reușit
să le ia în viață, dar pe mare, amazoanele au atacat echipajele și i-au ucis, apoi aceste amazoane au ajunst în ținuturile
sciților dar și al geților de la vărsarea Istrului , amazoanele vestitei regine Talestri. Strabon scrie că casa inițială a
Amazonilor era în Themiscyra și câmpiile despre Thermodon și munții care se aflau deasupra lor, dar mai târziu au fost
alungați din aceste locuri și li s-a spus să trăiască în munții deasupra Albaniei Caucaziene (a nu se confunda
cu Albania modernă), însă el afirmă, de asemenea, că alții, printre care Metrodorus de Scepsis și Hypsicrates, spun că
după Themiscyra, amazoanele au călătorit și au trăit la granițele gargarienilor, la poalele nordice ale acelor părți din
Munții Caucaz numiți Ceraunian. Diodorus, care a relatat despre Dionisie de Mitylene, care, din partea lui, a atras asupra
lui Thymoetas, afirmă că înaintea Amazoanelor din Termodon au existat mult mai devreme Amazoanele din Libia. Aceste
amazoane au pornit din Libia trecând prin Egipt și Siria și s-au oprit la Caicul din Aeolis, lângă care au fondat mai multe
orașe. Mai târziu, spune el, au înființat Mytilene puțin mai departe de Caicus. Aeschylus, în Prometheus Bound, plasează
casa originară a amazoanelor din țară lângă Lacul Maeotis și mai târziu s-a mutat la Themiscyra pe Thermodon.
Amazoanele ar fi trebuit să întemeieze multe orașe, printre care Smirna, Efes, Cyme, Myrina, Sinope, Paphos,
Mitylene. La Patmos a existat un loc numit Amazonium. De asemenea, pe insula Lemnos, a existat altul Myrina.

Maniera în care sunt prezentate în Iliada este reprezentativã pentru panelenismul cultural ce caracterizeazã
Grecia arhaica. Acestea se luptã cot la cot cu eroii şi se încadreazã perfect în lumea lor, împãrtãşindu-le
valoarea (andreia) şi prestigiul. Fiind femei, posedã o anumitã distinctivitate, dar aceasta le aporpie de zeiţe, la
care se face referire tot cu un substantiv masculin:theos. Diferenţa sexualã pare în lumea eroicã puţin
importantã, la fel ca şi în lumea zeilor unde o gãsim de pildã pe Athena. Dar pentru grecii din epoca clasicã
protagoniştii homerici întruchipeazã un timp şi spaţiu revolute. Anumite elemente istorice ar fi putut însã
inspira poveştile. De exemplu, un mic vas de la finele secolului al VII-lea a.hr. de origine corinthicã şi descoperit
pe insula Samothrace, prezinta douã grupuri cîn conflict. Înteresant este ca amazoanele sunt individualizate
prin nume:Areximacha, Alkinoa, Andromeda, care îi înfrunta pe Heracle, Iolaus şi Metoitas. Poartã coif, arc,
scut şi veşminte lungi (peplos)legate cu o centurã. Însuşirile apar şi pe un numãr de scuturi depuse ca ofrande
în sanctuarul lui Zeus din Olympia.
Pe unul dintre acestea este înscrisã prescurtarea Pen., probabil cu referire la Penthesileea, faimoasa
inamicã a lui Ahile dintr-o epopee pierdutã, Etiopida. Relatarile locale menţioneazã acţiunile curajoase
ale unor femei care au luat calea armelor când cetatea o cerea:Telesilla din Argos sau Merpessa din
Tegeea. Un monument enigmatic descoperit la finele secolului al III-lea a.Hr. în Messena are gravate în
acelaşi mod numele a 6 bãrbaţi şi 4 femei, interpretat ca dovada existenţei unei rezistente feminine în
momentul în care oraşul se afla la anaghie, prin 214 sau 201 a.Hr. când cetatea era ameninţatã,
participarea femeilor la rãzboi se considera un lucru normal.