«O Călătorie Spre Centrul

Pământului»

de Jules Verne
 Jules Verne

Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne; n. 8

februarie 1828 Nantes, Franța – d. 24 martie 1905,
Amiens, Franța a fost un scriitor francez și un
precursor al literaturii științifico-fantastice.
 «O călătorie spre centrul Pământului» (în franceză Voyage au
centre de la Terre) este un roman scris de Jules Verne din seria
Călătorii extraordinare și publicat în 1864. Apărut inițial în
format in-18 pe 25 noiembrie 1864, a fost reeditat în format in
octavo pe 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864,
având două capitole suplimentare
Teme abordate în roman

Studiul criptologiei (descifrarea runelor pentru a putea călători spre centrul Pământului)
Speologia (prin descoperirea interiorului Pământului)
Paleontologia (descoperirea animalelor preistorice despre care se credea că au dispărut, precum și a cadavrului
unui om din Cuaternar)
Mineralogia (știință reprezentată de profesorul Lidenbrock), prezentă și în Copiii căpitanului Grant
Nebunia (episodul în care Axel rămâne singur)
Fantasticul (episodul visului lui Axel)
Aventura
Dragostea (Axel este îndrăgostit de Graüben)
 Călătoria (Axel, Otto și Hans călătoresc spre centrul Pământului)
Inspirație

Autorul s-a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell Geological Evidences of the Antiquity of Man, apărută în 1863
(și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, „Principles Of Geology”, publicată între
1830–33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literală a Bibliei legat de formarea Pământului și
era general acceptată ideea că sfârșitul ultimei glaciațiuni a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi
dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a
lucrării lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de
animale și mânuind topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția apărută în 1863.
 Lista personajelor

Profesorul Otto Lidenbrock – personaj principal, participant la

călătorie
Doctorul Hyaltalin
Marthe
Axel – narator, personaj principal, participant la călătorie M. Pictursson
Arne Saknussemm
Hans Bjelke – personaj principal, participant la călătorie
Profesorul Thomson
Christiensen Contele Trampe
Vincent
M. Finsen Hamid
Profesorul Fridriksson. Mamsouakch

Graüben
 Hevelius
Rezumatul

Axel, un tânăr de 19 ani, trăiește la Hamburg, în casa unchiului său, profesorul Otto
Lidenbrock, alături de fina acestuia, virlandeza Graüben, în vârstă de 17 ani, și de menajera
Martha.
Într-o duminică a lunii mai din anul 1863, profesorul, ce deținea catedra de mineralogie la
Universitatea Johannaeum, este așteptat la masa de prânz. Când sosește, însă, trece iute prin
sufragerie și se repede în birou. De acolo, îl cheamă nerăbdător pe Axel.
 În biroul profesorului era o bogată colecție de minerale, șterse mereu de praf de nepotul Axel,
care avea solide cunoștințe de geologie.
Unchiul îi arată o carte pe care abia o cumpărase, o carte veche și rară, un manuscris cu litere
runice, cronica principilor norvegieni care au domnit în Islanda. Tot răsfoind manuscrisul,
cade din el un document scris pe pergament, tot cu litere runice. Profesorul cunoștea acest
alfabet și cunoștea și limba islandeză veche, dar nu reușește să înțeleagă nimic. De mânie,
renunță să mănânce, dar Axel se duce și se ospătează bine.
 Profesorul descoperă numele autorului documentului, scris pe coperta interioară a cărții. Era Arne
Saknussemm, un alchimist din secolul al XVI-lea, ce fusese unul dintre proprietarii cărții de-a lungul
timpului. Îl pune pe Axel să transcrie textul cu litere runice, în litere latine, pe o foaie de hârtie. Îi cere
apoi să scrie un text cu cuvintele pe verticală apoi să le treacă pe orizontală, ca să îl cripteze după cum
credea el că e criptat documentul.
Axel scrie o propoziție în care arată că o iubește pe Graüben, dar unchiul său, când descifrează, nu dă
mare atenție acestui lucru. Totuși, încercând să descifreze în mod asemănător documentul, nu
reușește.Unchiul pleacă fără să spună unde, iar Axel rămâne în birou. Se ocupă de clasarea unor geode,
apoi le așează într-o vitrină. Se așează apoi într-un fotoliu și ia documentul în mână. Îl tot sucește și îl
învârtește până când, obosit, se oprește și începe să-și facă vânt cu el. În acel moment izbutește să
descifreze criptograma. Într-adevăr, era scris în latinește, dar ceea ce află îl înspăimântă atât de tare încât
se hotărăște să arunce în foc și foaia pe care scrisese el și pergamentul. În acea clipă apare unchiul său.