AMELIORAREA ECOSISTEMELOR ANTROPICE

URBANE
IM III
2020/2021
Importanţa spaţiilor verzi în evoluţia ecosistemelor
urbane
Mediul natural în care omul îsi desfasoara activitatea este
format din mai multe sisteme ecologice.
Un ecosistem, în general reprezinta relatia dintre lumea
organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum se mai
spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o
padure, etc. formeaza în parte un ecosistem ).
Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul
ambiant respectiv alcatuiesc împreuna un ecosistem
urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, între care exista
relatii complexe de interconditionare,constituie ecosfera.
Întrucât omul este singura fiinta vie care poate depune o
activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal
în cadrul ecosferei.
Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare
a omului asupra mediului “fizic”, actiune desfasurata într-
un lung proces istoric, spre folosul sau.
Ca si în cazul ecosistemelor naturale, si în acest caz se
poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar în
elementele de biotop urban se pot include factorii indusi
de catre societatea umana (factori ce se exprima prin
elemente antropogenice ).

Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si

pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care
determina evolutia unei asezari umane. Într-o anumită
masură, acesti factori (în special cei pedologici) sunt
supusi actiunii antropice si modificati.
Conceptul de arie urbana ca ecosistem este nou si
controversat.

Nu exista nici o definiție clară a termenului de ecosistem

urban, si cea mai simpla si folositoare este ”o comunitate
bilogica unde oamenii reprezintă specia dominanta sau
cheia de baza iar mediul construit este elementul
dominant, controland structura fizica a ecosistemului”.

Spatiul fizic al ecosistemelor urbane este determinat

atat de densitatea populatiei cat si a infrastructurii.
Granitele administrative ale orasului,in general, nu sunt
indicatori de incredere ai granitelor ecosistemelor urbane
pentru un mai multe motive.
Ariile urbane sunt unele dintre cele mai reprezentative
sectoare de pe planetă, in termeni de bunastare umana,
productivitate si impact ecologic.
Orașele sunt centre de comert , zone industriale,
educaționale, culturale si inovații tehnologice.
Orașele sunt de asemenea centre de resurse naturale
consumate si generatoare de deseuri, cu ramificatii in
mediul atat local cat si cel din ecosisteme departate.

Influenta imensa a urbanizării asupra oamenilor si a

mediului creste. S-a aproximat ca populatia globului se va
dubla in jurul anului 2030 la 5,1 miliarde(UN Divizia
Populatiei 1966).
Spaţiile verzi oferă un cadru ambiant propice odihnei,
recreării şi ocrotirii sănătăţii generaţiilor de azi şi de
mâine.
Interferenţa activităţilor umane cu mediul natural de-a
lungul câtorva milioane de ani a avut drept rezultat
antropizarea mediului natural.

Acţionând asupra mediului, adaptându-l treptat la

nevoile sale, desfăşurând un amplu proces de
transformare, omul şi-a creat un mediu artificial, compus
din toate produsele creaţiei proprii: hrană preparată,
locuinţe, drumuri, mijloace de transport, utilaje şi
instalaţii industriale şi agricole ş.a., dar şi reziduuri,
deşeuri etc. rezultate din producţie şi consum.
Spaţiile verzi sunt construite pentru a satisface multiple
necesităţi.
Ele se construiesc pe lângă fabrici, uzine, ca mijloc de
luptă împotriva poluării aerului, pe lângă sanatorii şi
instituţii curative, pe lângă centrele de învăţământ,
grădiniţe de copii, în cartierele de locuinţe, în cadrul acţiunii
de sistematizare a satelor, pe langă terenuri sportive, ca
centre verzi în jurul oraşelor.
Noţiunea de „centură verde” încearcă să acopere practici
ecologice diferite, pentru a da substanţă funcţiei ecologice
a oraşului.

Sunt avute în vedere formaţiuni ca: pădurea periurbană,

zonele de agricultură, parcuri, spaţii verzi, arbori în diverse
forme de organizare, ecosisteme naturale protejate, sere,
pepiniere, zone umede naturale etc.
Vegetaţia, element fundamental al mediului natural, constituie
componenta principală a spaţiilor verzi.
Prin intermediul spaţiilor verzi se realizează obiectivul de
ameliorare a mediului înconjurător şi de armonizare a peisajelor
modificate sau amenajate cu cele naturale, astfel încât să se
creeze condiţii ambientale propice desfăşurării activităţilor
sociale.
Spațiile verzi reprezintă o categorie funcţională în cadrul
localităţilor sau aferentă acestora, în zona înconjurătoare,
al cărei specific este determinat în primul rând de vegetaţie
şi în al doilea rând de cadrul construit, cuprinzând dotări şi
echipări destinate activităţii cultural-educative, sportive sau
recreative a populaţiei, deci pentru odihnă, recreaţie şi
agrement în aer liber pentru weekend.
Caracterizându-se prin suprafeţe, amplasări, amenajări şi
folosinţe diferite, spaţiile verzi se grupează în două
categorii distincte:

spaţii verzi de folosinţă generală sau publice, care cuprind:

parcurile, grădinile, scuarurile etc., accesibile fără condiţii
întregii populaţii şi

spaţiile verzi de folosinţă limitată, aferente locuinţelor,

dotărilor socio-culturale, industriilor, căilor de comunicaţie,
zonelor de protecţie sanitară, grădinilor botanice şi
zoologice, etc.
Importanţa spaţiilor verzi în ansamblul localităţilor este
determinată şi de ponderea mare a acestora în totalul
suprafeţei cuprinse în perimetrele construibile.

Aceste suprafeţe sunt determinate folosind indicii de

suprafaţă de spaţii verzi pe locuitor, care variază între :

-9-13 m2 pentru oraşele mici (până la 20 mii locuitori),

-12-20 m2 pentru oraşele mijlocii (între 20-100 mii locuitori)
şi
-17-26 m2 pentru oraşele mari (peste 100 mii locuitori).

Aceşti indici cuprind atât suprafeţele normabile (parcuri şi

grădini orăşeneşti, grădini de cartier, grădini în complexe de
locuit), cât şi suprafeţele nenormabile (spaţii plantate
aferente do­tărilor, fâşii plantate, etc).
Pentru crearea spaţiilor verzi aferente instituţiilor sanitare
şi curative, de învăţământ şi de cercetare, întreprinderilor
industriale, locuinţelor etc., este necesar să se
urmărească obţinerea de efecte psihice pozitive,
semnificative asupra organismului uman, alături de cele
estetice.