anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţional unitar. Ceea ce la 1600 (prin fapta lui Mihai Viteazul) fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor. Unirea tuturor românilor s-a înfăptuit sub sceptrul Regelui Ferdinand I. Ferdinand I (1865 – 1927 ) La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100 000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte Unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România. Rezoluţia Unirii a fost citită de Vasile Goldiş la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de18 noiembrie / 1 Decembrie 1918, decretează UNIREA acelor români şi a tuturor teritoriilor Vasile Goldiş(1862-1934) locuite de dânşii cu România.” “În această zi – scria Nicolae Iorga – a sosit un ceas pe care-l aşteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui, ca robi, rodul ostenelilor noastre”. “Pentru visul de veacuri al poporului român sosise clipa împlinirii: trupul ţării se întregea cu Transilvania. În dimineaţa aceea a zilei de 1 Decembrie 1918, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia, locul Adunării. Căruţele româneşti, buchete de chiote şi bucurie, curgeau prin făgaşul Cetatea Alba - Iulia La Alba-Iulia nu a fost chip să mai pătrundă cineva în sala Adunării. Poporul care venea din toate colţurile Transilvaniei să audă marea veste, se aduna pe câmpia întinsă din faţă. Era o roire de necrezut. Cum în vremea aceea nu erau microfoane, cei care vorbeau cu mulţimea se mutau de la o tribună la alta. Pe feţele tuturor se citea fericirea. Nu te mai săturai privind marea de capete ce sorbeau vorbele oratorilor. Seara, ne întorceam spre casă. Întunericul se aşternuse şi era linişte.deodată, Când, un copil care privea dintr-o curte la şirul de căruţe, pe neaşteptate strigă din toate Trăiască puterile : România dodoloaţă!” ( după Lucian Blaga) TRECEŢI, BATALIOANE ROMÂNE Treceţi, batalioane române, Carpaţii La arme cu frunze şi flori, V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii Cu inima la trecători.
Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă
Nădejdea e numai în noi. Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii Şi-apoi să mergem la război!
'Nainte, 'nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim. Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul, De-o fi se ne-ngropăm de vii!
Cu săbii făcurăm Unirea din inimi,
Spre Alba cu toţii mergeam, Toţi oamenii ţării semnau întregirea, Voinţa întregului neam.
Cu toţii eram regimente române:
Moldova, Muntenia, Ardeal. Fireasca Unire cu patria-mumă Ne-a fost cel mai drept ideal ! “1 Decembrie - zi sfântă - va rămâne peste veac în calendarul neamului amintind generaţiilor de mâine săvârşirea unirii tuturor românilor din toate ţinuturile Basarabiei, Bucovinei, Ardealului alături de mama lor, România, de care au fost despărţite pe urma vitregiei soartei ce s-a abatut asupra acestui neam de acelaşi sânge şi cu aceeaşi limbă.“ www.images.google.ro www.wikipedia