Europa între 1815-1850

 Între 1815 și 1849 Europa se află între

absolutism și liberalism, perioadă în
care Europa trece prin anumite
schimbări, care duc la revoluția de la
1848-1849.
 Destrămarea Imperiului napoleonian a
pus problema reorganizării politico-
teritoriale a Europei.
 În acest scop, puterile învingătoare au
convocat Congresul internațional de la
Viena (septembrie 1814 - iunie 1815).
 Rezultatul negocierilor a fost așa numitul "Act final", adoptat la 9
iunie 1815 și semnat de reprezentanții Angliei, Rusiei, Prusiei, Austriei,
Franței, Suediei și Portugaliei.
 Prin prevederile politice și teritoriale ale „Actului final”, Congresul a
urmărit izolarea Franței și împiedicarea răspândirii ideilor Revoluției
franceze.
 În această direcție, documentul consacra principiul legitismului, prin
care oamenii de rând aveau mai puține drepturi și progrese economice
frânace.
 Restaurația formelor puterii anterioare revoluției franceze nu a dispersat
aspirațiile liberale ale popoarelor europene.
 La aceasta se adaugă fie transformările sociale legate de Revoluția
industrială, fie renașterea mișcărilor naționale.
 Consecință a acestui fapt, perioada dintre 1815 și 1871 a fost marcată de
o serie de acțiuni revoluționare și războaie de independență, care au dat
naștere unor state naționale, ca Italia și Germania, inclusiv România.
  La mijlocul secolului al XIX-lea, în Anglia la sfârșit prima Revoluție
industrială devine treptat ,,atelierul lumii’’, ,,regina mărilor’’, deține
pozițiile de monopol pe piață mondială și dispune de cel mai mare
imperiu colonial.
 După reforma din 1832, marea burghezie engleză împărțea puterea
politică cu aristocrația funciară.
 În țară cresc tensiunile sociale, care au dat naștere mișcării politice de
masă a muncitorilor, denumită mișcarea cartiștilor.

 După abdicarea lui Napoleon, în Franța a fost instaurat regimul Restaurației

Bourbonilor – un regim conservativ, care visa să restabilească vechiul sistem
absolutist.
 El a fost răsturnat de Revoluția din iulie 1830, care a transformat Franța într-o
monarhie burgheză. În timpul monarhiei din iulie se întețesc tensiunile sociale, care
au fost cauza revoluției de la 1848.