Perioada Triasica

Perioada Triasica
 Triasicul este o perioadă geologică care a durat aproximativ 50 de milioane de ani,
între acum 250 de milioane de ani și 200 de miloane de ani în urmă. Este prima
perioadă a Erei Mezozoice și se află între perioadele Permian și Jurasic. Atât începutul
cât și sfârșitul perioadei sunt marcate de evenimente majore de extincție în
masă. Triasicul a fost denumit în 1834 de geologul german Friedrich von Alberti, după
cele trei straturi distincte de roci care se găsesc în întreaga Germanie și nord-vestul
Europei — gresie roșie, calcar marin și marne.
 Triasicul a început cu revenirea în urma Extincției Permian-Triasic, cea mai mare
extincție din istoria Terrei, care a lăsat biosfera Pământului sărăcită; a fost nevoie până
la mijlocul perioadei ca viața să-și recupereze fosta diversitate.
 Geografia și clima

 Începe dezmembrarea supercontinentului Pangeea prin formarea unui prim rift în zona Mării

Caraibilor, marcând și începutul individualizării Atlanticului Central. Se formează bazinul
Tethysului occidental (Mesogea) care separă Gondwana de Laurasia. În Triasicul târziu
începe și deschiderea Oceanului Indian prin desprinderea blocului indiano-australo-antarctic
de supracontinentul Gondwana.
 Triasicul a fost una dintre cele mai calde faze ale istoriei Pământului. Clima a fost, în
general, caldă și uscată, astfel încât depozitele tipice sunt gresiile roșii și evaporitele. Nu
există dovezi de glaciațiuni; de fapt, regiunile polare erau umede și temperate, un climat
favorabil pentru păduri și vertebrate, inclusiv pentru reptile. Dimensiunea supercontinentului 
Pangeea a limitat efectul de moderare al oceanului global; clima continentală a avut un
puternic caracter sezonier, cu veri foarte calde și ierni reci. Puternicul contrast dintre
supercontinentul Pangeea și oceanul global a declanșat musoni ecuatoriali intenși.
 Viața

 Flora
 Plantele vasculare care au supraviețuit au inclus lycophytes, dominantele
cycadophytes, ginkgoales (reprezentată în timpurile moderne de Ginkgo biloba), ferigi,
tuiuri și glossopteride. Spermatofitele sau plantele cu semințe au ajuns să să domine
flora terestră: în emisfera nordică s-au dezvoltat coniferele, ferigile și bennettitalele.
Glossopteris (o ferigă cu semințe) a dominat emisfera sudică în timpul Triasicului
timpuriu.
 Din prima parte a Triasicului lipsesc zăcămintele de cărbune, ceea ce arată a durat
vreme îndelungată până ce plantele, în special copacii, au recucerit uscatul.
 Fauna terestră
 Primii dinozauri apar în Triasicul târziu, aproape concomitent cu primele mamifere, la acestea adăugându-se
și: reptile zburătoare (pterozaurii), crocodili, țestoase, broaște.
• Temnospondyli: unul dintre cele mai mari grupuri de amfibieni timpurii, temnospondyli au originea în timpul 
Carboniferului. După abundența atât în medii terestre cât și acvatice, speciile terestre au fost în mare parte
înlocuit de reptile. Supravietuitorii din Triasic au fost viețuitoarele acvatice sau semi-acvatice și au fost
reprezentate de Tupilakosaurus, Thabanchuia, Branchiosauridae și Micropholis; toate acestea au murit în
Triasicul timpuriu și de succes au fost stereospondyli. Cel mai mare dintre acestea, Mastodonsaurus, putea
atinge 4-8 metri lungime.
• Rhynchosauri, erbivore care au prosperat doar o perioadă scurtă de timp, dispărând acum aproximativ 220
milioane de ani. Ei au fost extrem de comuni în Triasic. Au tuns plantele cu ciocurile lor și mai multe rânduri de
dinți aflați pe cerul gurii.
• Phytosaur: archosauri care au prosperat în timpul Triasicului târziu. Acești prădători seamănă cu crocodilii și,
probabil, au avut un stil de viață asemănător, hrănindu-se cu pești și reptile mici din jurul apelor. Totuși,
această asemănare este doar superficială și este un prim caz de evoluție convergentă.
• Aetosaur: archosaur puternic blindat care era comun în ultimele 30 de milioane de ani ale Triasicul târziu, însă
a murit odată cu extincția Triasic-Jurasic.
Sfarsit! 