Evoluție și paleobiogeografie[modificare 

| modificare sursă]
Evoluția dinozaurilor după Triasic a fost influențată de schimbările de vegetație și de poziția
continentelor. În Triasicul Târziu și Jurasicul Timpuriu continentele erau conectate într-un singur
supercontinent numit Pangeea, și a existat o faună comună de dinozauri la nivel mondial compusă
mai ales din carnivore Coelophysoidea și erbivore timpurii Sauropodomorpha.
[36]
 Plantele gimnosperme (în special coniferele), s-au răspândit în timpul Triasicului Târziu ca
potențială sursă de hrană. Sauropodomorfele timpurii nu aveau mecanisme sofisticate de prelucrare
a alimentelor în gură și, prin urmare, trebuie să fi utilizat alte mijloace de a descompune alimentele
mai departe de-a lungul tractului digestiv.[37] Omogenitatea generală a faunei dinozauriene a
continuat în Jurasicul Mijlociu și Târziu. Printre carnivorii dominanți
erau ceratosauria, spinosauroidea și carnosauria, în timp ce printre erbivore, stegosauria și mari
sauropode. Dinozaurii din China prezintă unele diferențe, cu teropozi sinraptorid sinraptori
specializați și sauropozi neobișnuiți, cu gât lung, Mamenchisaurus.[36] Ankylosaurienii și ornitopozii s-
au răspândit tot mai mult, însă prosauropozii au dispărut. Coniferele și alte grupuri de plante, cum ar
fi ferigile și coada-calului erau platele dominante. Spre deosebire de prosauropozi timpurii și
sauropozi, ornithischienii au dezvoltat mecanisme care să permită procesarea alimentelor în gură,
incluzând organe asemăntoare obrajilor pentru a menține mâncarea în gură și mișcări ale fălcilor
pentru a mânca alimentele.[37] Un alt eveniment evolutiv notabil al Jurasicului a fost apariția
adevăratelor păsări, descendente din Coelurosauria.[38]

Schelet de Marasuchus lilloensis, un dinozaur ornithodiran

În timpul Cretacicului Timpuriu are loc despărțirea continuă a supercontinentului Pangeea, făcând ca
fauna dinozaurilor de pe diferite continente să fie tot mai diferențiată. Ankylosaurii, iguanodonții și
brachiosauridele s-au răspândit în întreaga Europă, America de Nord și Africa de Nord. Teropode
precum marile spinosauride și carcharodontosauride au apărut în Africa, iar în America de Sud au
câștigat importanță grupurile de sauropode, cum ar fi rebbachisauridae și titanosauria. În Asia,
coelurosaurienii maniraptoran, cum ar fi dromaeosauridele, troodontidele și oviraptorosauria, au
devenit teropozii obișnuiți, iar ankylosauridele și ceratopsiile timpurii, ca Psittacosaurus au devenit
erbivore importante. Între timp, Australia găzduia o faună a ankylozurieni, a hypsiloponților și a
iguanodonților.[36] Stegosaurienii par să fi dispărut la un moment dat la sfârșitul Cretacicul Timpuriu
sau la începutul Cretacicului Târziu. O schimbare majoră în Cretacicul Timpuriu, amplificată în
Cretacicul Târziu, a fost apariția plantelor cu flori. În același timp, mai multe grupuri de erbivore
dinozauri au dezvoltat metode mai sofisticate de a procesa pe cale orală alimentele.

Forme timpurii de Herrerasaurus (mare), Eoraptor (mic) și craniu

de Plateosaurus
În Cretacicul Târziu au existat trei faune de dinozauri. În America de Nord și nordul Asiei,
principalele teropode au fost tiranozauridele și diferitele tipuri de teropozi maniraptoran mai mici,
predominante fiind erbivorele hadrosauride, ceratopsieni, anchilozauri și pachycephalosauri. În
continentele sudice, care alcătuiseră supercontinentul Gondwana, acum despărțit, abelisauridae
erau teropozii cei mai răspândiți și titanosaurienii erau erbivorele dominante. În Europa predominau
dromaeosauride, rhabdodonți iguanodonți, anchilozauri, nodosauride și titanosaurienii.[36] Plantele cu
flori s-au răspândit foarte mult,[37] și primele ierburi au apărut până la sfârșitul Cretacicului. [39]
Extincția Cretacic-Paleogen, care a avut loc acum aproximativ 66 de milioane de ani, la sfârșitul
perioadei Cretacice, a dus la dispariția tuturor grupurilor de dinozauri, cu excepția
păsărilor neornithine. Au mai supraviețuit și alte grupuri diapsidice, cum ar fi crocodilienii,
sebecosuchia, țestoasele, șopârlele, șerpii, spenodonțienii și choristoderanii. [40]
Liniile supraviețuitoare ale păsărilor neornithine, inclusiv strămoșii ratitelor moderne, ale rațelor și
puiilor, și o varietate de păsări de apă, s-au diversificat rapid la începutul Paleogenului, acoperind
nișele ecologice lăsate goale de dispariția grupurilor de dinozauri. Se spune adesea că mamiferele
au concurat cu neornitinele pentru a domina cele mai multe nise terestre, dar multe dintre aceste
grupuri au coexistat cu faune bogate de mamifere pentru cea mai mare parte din Cenozoic.[41]