Satelitul Titan

Proiect realizat de: Frent Adnana si Grosu Ana

 Descriere:
•• Titan
Titan (sau
(sau Saturn
Saturn VI)
VI) este
este cel
cel mai
mai mare
mare satelit
satelit al
al planetei
planetei Saturn
Saturn și
și
al șaselea
al șaselea satelit
satelit sferoidal
sferoidal al
al acesteia
acesteia ..
•• Este
Este al
al doilea
doilea satelit
satelit ca
ca mărime
mărime dindin Sistemul
Sistemul Solar,
Solar, după
după Ganymede,
Ganymede,
satelitul lui
satelitul lui Jupiter.
Jupiter.
•• Are
Are un
un diametru
diametru de de 5.152
5.152 km,
km, cu
cu aproximativ
aproximativ 50%50% mai
mai mare
mare decât
decât
al Lunii,
al Lunii, satelitul
satelitul Pământului.
Pământului.
Christiaan Huygens
•• A
A fost
fost descoperit
descoperit la la 25
25 martie
martie 1655
1655 dede către
către astronomul
astronomul olandez
olandez
Christiaan Huygens,
Christiaan Huygens, iariar numele
numele sausau „Titan”,
„Titan”, lala fel
fel ca
ca numele
numele aa toți
toți
cei șapte
cei șapte sateliți
sateliți cunoscuți
cunoscuți aiai lui
lui Saturn
Saturn în în acel
acel moment,
moment, aa fost
fost dat
dat
de către
de către John
John Herschel.
Herschel.
•• Suprafața
Suprafața Titanului
Titanului aa fost
fost descrisă
descrisă caca fiind
fiind „complexă,
„complexă, transformată
transformată
de fluide
de fluide și
și geologic
geologic tânără.”
tânără.” Aceasta
Aceasta este
este marcată
marcată de de largi
largi regiuni
regiuni
de teren
de teren luminoase
luminoase și și întunecate.
întunecate. Printre
Printre acestea
acestea se se numără
numără
Xanadu, oo uriașă
Xanadu, uriașă zonă
zonă ecuatorială
ecuatorială extrem
extrem de de reflectorizantă
reflectorizantă care
care
are oo suprafață
are suprafață aproximativ
aproximativ de de mărimea
mărimea Australiei.
Australiei.

John Herschel
• Nava spațială Cassini a folosit instrumente în infraroșu, radar de altimetrie și radar cu
deschidere sintetică pentru a realiza porțiuni din harta Titanului în timpul zborurilor sale pe
deasupra satelitului. Primele imagini au relevat o geologie diversă, cu zone atât dure cât și
netede.
• Există, de asemenea caracteristici vărgate, unele dintre ele având sute de kilometri ca
lungime, care par a fi cauzate de particule suflate de vânt.
• Examinarea a arătat, de asemenea, că suprafața este relativ netedă, cu puține obiecte care par
să fie cratere de impact care au fost umplute, probabil de ploi de hidrocarburi sau de către
vulcani.

Hartă a suprafeței lui Titan

 Alcătuire:
• Titan este alcătuit din mai multe straturi, cu un centru de rocă de 3.400 km, înconjurat de
mai multe învelișuri din diferite forme de cristalizare a gheții.
• Interiorul său poate fi încă fierbinte și posibil să se găsească acolo un strat de lichid, un fel de
„magmă” între crusta de gheață și straturile mai adânci de gheață.
- Titan este singurul satelit cunoscut care are mai mult
decât o urmă de atmosferă.

- Atmosfera are straturi opace care blochează

majoritatea luminii primite de la Soare și din alte
surse, ceea ce face ca detaliile suprafeței să nu fie
vizibile .Aceasta este de două ori mai groasă decât cea
a Pământului.
 Proprietăți fizico-chimice:
• Are o densitate de 1,88 g/cm3 și este mai mare ca volum (7,16×10^10 km3) față de cea mai mică
planetă din Sistemul Solar, Mercur.
• Temperatura la suprafață este de aproximativ 94 K (−179 °C). La această temperatură apa înghețată nu
se evaporă, astfel încât atmosfera este aproape lipsită de vapori de apă.
• Satelitul recepționează doar aproximativ 1% din cantitatea de lumină solară pe care o primește
Pământul.
• Atmosfera lui Titan este cea mai densă și cea mai bogată în azot din Sistemul Solar în afară de cea a
Pământului. Compoziția atmosferică în stratosferă este de 98,4% azot, restul de 1,6% fiind în mare parte
metan (1,4%) și hidrogen (0,1-0,2%).
• Există urme și ale altor hidrocarboni, cum ar fi urme de etan, diacetilenă, metilacetilenă, acetilenă și
propan, dar și alte gaze ca argonul, cianoacetilena, acidul cianhidric, dioxidul de carbon, cianogen și
heliu. Se crede că hidrocarbonii apar în atmosfera superioară ca urmare a reacțiilor rezultate din
disiparea metanului de către lumina ultravioletă a soarelui, producând o ceață groasă portocalie.
• Culoarea portocalie apare din spațiul cosmic, poate fi datorată unor alte complexe chimice în mici
cantități.
• Există de asemenea un model al circulației aerului, care a fost identificat ca urmând direcția
de rotație a lui Titan.
• Norii lui Titan, probabil compuși din metan, etan sau alte substanțe organice simple, sunt
împrăștiați și variabili, presărați prin ceața înconjurătoare. În timp ce acestia acoperă de
obicei doar 1% din discul Titanului, au fost observate izbucniri în care stratul de nori se
extinde rapid acoperind cca. 8% din discul Titanului
• Descoperirile sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice de metan lichid și alți
compuși organici care udă suprafața satelitului.
Orbita și rotația:
• Titan se rotește în jurul lui Saturn o dată la fiecare 15 zile și 22 ore terestre. Ca și Luna
Pământului și mulți alți sateliți ai giganților de gaz, perioada sa orbitală este identică cu
perioada de rotație; Titan fiind blocat mareic în rotație sincronă cu Saturn, și de aceea arată
mereu aceeași față spre planetă.
• Longitudinile pe Titan sunt măsurate la vest de meridianul care trece prin acest punct.
• Direcția de rotație a lui Titan este de la vest către est.
• Observațiile atmosferei, realizate în 2004 de Cassini, sugerează că Titan este și un „super-
rotitor”, asemănător plantei Venus, având o atmosferă care se rotește mult mai repede decât
suprafața sa.
Comparație de mărime: Titan, în infraroșu
(stânga jos), împreună cu Luna și Pământul Mozaic al satelitului Titan realizat în
(stânga sus și respectiv în dreapta) timpul zborului sondei Cassini
 Bibliografie, sitografie:
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Titan_(satelit)
• https://playtech.ro/2018/cassini-saturn-satelit-titan-pamant/
• https://facerealumii.ro/titan-saturn/
• Geografie fizică-Octavian Mândruț
• Geografie fizica generala-Mihai Ielenicz, Laura Comanescu
• Geografie fizica-Grigore Posea, Iuliana Armas