anunțată cu mult timp înainte, de prorocii Vechiului Testament. Aceste profeții s-au adeverit la ,,plinirea vremii” (Galateni 4, 4). Profetul Ieremia a arătat că Fiul lui Dumnezeu urma să se nască din neamul lui David: Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă și va ajunge rege și va domni cu înțelepciune; va face judecată și dreptate pe pământ (Ieremia 23, 5). Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă de Dumnezeu pentru a-L naște pe Fiul Său: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei (…). Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” (Luca 1, 28; 35) Buna Vestire a avut loc în Nazaret, în casa bătrânului Iosif. Cea care L-a adus pe lume pe Mântuitorul a fost Fecioara Maria. Părinții ei, Ioachim și Ana, i-au oferit o educație aleasă și la vârsta de trei ani au dus-o la Templul din Ierusalim. Acolo a fost crescută de preotul Zaharia. De la vârsta de 15 ani s-a aflat sub protecția lui Iosif, tâmplarul din Nazaret. Într-o zi, pe când se ruga, Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. A primit cu bucurie și multă smerenie această veste. Fiul lui Dumnezeu devenea astfel Fiul Omului. Datorită acestei alegeri binecuvântate, Preasfânta Fecioară Maria este numită și Născătoare de Dumnezeu. În vremea când trebuia să Se nască Pruncul Sfânt, împăratul roman, Octavian Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), a poruncit să se facă un recensământ. În acest scop, Fecioara Maria și dreptul Iosif au fost nevoiți să meargă la Betleem.
Octavian Augustus Drumul spre Betleem
Momentul Nașterii a unit cerul cu pământul: peștera a devenit casă, animalele au oferit căldură, iar astrele au luminat în mod neobișnuit. Pruncul Iisus trăia în orașul Nazaret, alături de mama sa, și îl ajuta pe bătrânul Iosif la treburi. Pe măsură ce creștea, se întărea cu duhul și cu înțelepciunea, iar harul lui Dumnezeu era mereu asupra Lui. Într-o zi, pe când avea 12 ani, au mers împreună la Ierusalim pentru a sărbători Paștile evreiesc. Îi plăcea să stea alături de înțelepții Templului. Le punea întrebări și, la un moment dat, a tâlcuit la Templu din textele sfinte. Toți cei prezenți au fost foarte uimiți de priceperea și de răspunsurile Sale. Nașterea minunată a Domnului a confirmat toate prorocirile. Nașterea Domnului sau Crăciunul este sărbătoarea bucuriei ce a marcat profund istoria omenirii, fiind prăznuită de toți creștinii la 25 decembrie. Evenimentul minunat al Nașterii Domnului a împărțit istoria omenirii în două ere: înainte de Hristos (î. Hr.) și după Hristos (d. Hr.). Numele Iisus înseamnă Mântuitor, iar Hristos se traduce Cel Uns. O parte din darurile aduse Pruncului Iisus de către magi se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos. Cuvântul Betleem, care se traduce casa pâinii, este amintit în unele colinde cu derivate precum: Viflaim, Vifleem, Vitleem. Sfântul Iosif a fost ales de bătrânii de la Templu să aibă grijă de Fecioara Maria, a primit-o în casa lui din Nazaret pe Sfânta Fecioară, rămasă orfană, când aceasta a plecat de la Templul din Ierusalim. A fost de meserie tâmplar și s-a remarcat în comunitate prin bunătate și dreptate. El i-a ajutat și i-a protejat pe Fecioara Maria și pe Pruncul Sfânt de-a lungul timpului: în călătoria spre Betleem, la Nașterea Domnului, în perioada din Egipt și după întoarcerea în Nazaret. În iconografie, crinul înflorit pe care Sfântul Iosif îl ține în mână simbolizează cinstea, bunătatea și dreptatea Maica Domnului a primit de la Arhanghelul Gavriil vestea cea bună că Îl va naște pe Mântuitorul profețit de proroci. • Iisus Hristos S-a născut în Betleem și a copilărit în Nazaret. Prin Nașterea Mântuitorului, Fecioara Maria a devenit Născătoare de Dumnezeu.