PENINSULA IBERICA

SOARE GABRIEL
UNDE SE AFLA

• PENINSULA IBERICĂ N 1 ESTE SITUATĂ ÎN SUD-VESTUL EUROPEI ; ESTE INCONJURATA DE MAREA MEDITERANA SI 

OCEANUL ATLANTIC , UNINDU-SE CU RESTUL CONTINENTULUI DIN NORD-EST. ESTE UNA DINTRE CELE TREI
MARI PENINSULE SUDICE ALE EUROPEI, ÎMPREUNĂ CU PENINSULA ITALICĂ ȘI BALCANICĂ, ȘI MĂSOARĂ
APROXIMATIV 596.740 KM². ÎN MOD TRADIȚIONAL , GRANIȚA PENINSULEI A FOST STABILITĂ ÎN LANȚUL MUNTOS PIRINEI , DEȘI 
ISTMUL ESTE SITUAT ÎN LINIA DREAPTĂ CARE UNEȘTE PUNCTUL CENTRAL AL GOLFURILOR.DE VIZCAYA ȘI LEÓN
 —ÎNTRE COASTELE RESPECTIVE ALE ORAȘELOR BAYONNE ȘI NARBONNE— , INCLUZÂND ASTFEL O FÂȘIE DE
SUD A TERITORIULUI FRANCEZ LA SUD DE ISTM. 1
• APROAPE ÎNTREAGA ZONĂ PENINSULARĂ ESTE OCUPATĂ DE DOUĂ ȚĂRI, SPANIA ȘI PORTUGALIA , PE LÂNGĂ 
ANDORRA , TERITORIUL BRITANIC GIBRALTAR ȘI, PARȚIAL, DEPARTAMENTELE FRANCEZE ALE PIRINEILOR ( 
CERDANYA FRANCEZĂ ). DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC, TERITORIUL CONTINENTAL SITUAT „DINCOLO DE” 
PIRINEI A FOST NUMIT „PENINSULA IBERICĂ”, „IBERIA”, „PENINSULA HISPANĂ” N 2 SAU „PENINSULA HESPERIANĂ” 
N3
 . EXPRESIA «PENINSULA IBERICĂ» A FOST INVENTATĂ PENTRU PRIMA DATĂ DE GEOGRAFUL FRANCEZ JEAN-
BAPTISTE BORY DE SAINT-VINCENT ÎN LUCRAREA SA GUIDE DU VOYAGEUR EN ESPAGNEA ANULUI 1823. 3
FLORA PENINSULEI IBERICA

• IZOLAREA SA GEOGRAFICĂ A PERMIS DEZVOLTAREA UNEI FLORE ȘI FAUNE CARACTERISTICE CARE INCLUDE UN NUMĂR
SEMNIFICATIV DE TAXONI ENDEMICI . CA FAPT INTERESANT, TREBUIE REMARCAT FAPTUL CĂ ÎN SPANIA EXISTĂ 17.804
MILIOANE DE COPACI ȘI CĂ ÎN MEDIE CU 284 MILIOANE MAI CRESC ÎN FIECARE AN, CONFORM UNUI STUDIU REALIZAT DE  
SOCIETATEA SPANIOLĂ DE ȘTIINȚE PĂDURILOR ÎN SEPTEMBRIE 2009. 14
• SPANIA ESTE A DOUA ȚARĂ DIN UNIUNEA EUROPEANĂ CU CEA MAI MARE SUPRAFAȚĂ DE PĂDURE, ÎN TOTAL 26,27 MILIOANE
DE HECTARE SAU 57% DIN TERITORIUL SĂU, CU SUPRAFAȚA ÎMPĂDURITĂ, CONFORM CELUI DE-AL TREILEA INVENTAR
FORESTIER, DE 14,73 MILIOANE HA ȘI RESTUL DE TUFĂ MEDITERANEANĂ. . # 5
• FLORA PENINSULEI, DATORITA CONDITIILOR SALE BIOISTORICE, GEOGRAFICE, GEOLOGICE, OROGRAFICE ETC., ESTE UNA
DINTRE CELE MAI BOGATE SI VARIATE DIN TOATA EUROPA, COMPARABILA CU CEA A TARILOR MEDITERANEENE PRECUM  
GRECIA SI ITALIA SI CHIAR MAI DIVERSIFICATA; SE ESTIMEAZĂ CĂ INCLUDE PESTE 8.000 DE SPECII DE PLANTE, MULTE DINTRE
ELE ENDEMICE .
• ÎN TRECUT, MEDITERANA A FOST SUPUSĂ UNOR SCHIMBĂRI MAJORE DE CLIMĂ ȘI VEGETAȚIE, CUPLATE CU VARIAȚII, UNEORI
FOARTE MARI, ALE NIVELULUI MĂRII ȘI VARIAȚII ALE POZIȚIILOR RELATIVE ALE MASELOR CONTINENTALE (PLACILE
EUROPENE ȘI AFRICANE). ODATĂ CU INTRAREA PLANTELOR ȘI IZOLAREA, DIN CAUZA FLUCTUAȚIILOR MARINE SAU
GLACIAȚIILOR PERIODICE, SE POATE GĂSI O MARE VARIETATE DE SPECII DE PLANTE.
• PENINSULA IBERICĂ, SITUATĂ PE O CALE DE TRECERE IMPORTANTĂ ÎNTRE AFRICA ȘI EUROPA , S-A ÎMBOGĂȚIT
PRIN VENIREA, ODATĂ CU SCHIMBAREA CLIMEI, A PLANTELOR DE STEPĂ, TERMOFILE , XEROFITE , OROFITICE ȘI
BOREO-ALPINE, DINTRE CARE MULTE AU REUȘIT SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ MAI TÂRZIU, DATORITĂ DIVERSITATEA
MIJLOACELOR CARE EXISTĂ ÎN LANȚURILE MUNTOASE, CARE LE PERMIT SĂ SE RIDICE ÎN ALTITUDINE DACĂ
VREMEA DEVINE MAI CALDĂ, SAU SĂ COBOARE DACĂ DEVINE MAI RECE. COMPLEXITATEA GEOLOGICĂ A
MAJORITĂȚII MUNȚILOR IBERICI, ÎN SPECIAL A BETICII, A SISTEMULUI IBERIC ȘI A PIRINEILOR, A CRESCUT ȘI MAI
MULT NUMĂRUL DE NOI MEDII LA CARE SĂ SE ADAPTEZE ȘI A FĂCUT POSIBILĂ DIVERSITATEA ȘI BOGĂȚIA
FLOREI DE ASTĂZI.
• REGIUNEA EURO-SIBERIANĂ ESTE REPREZENTATĂ DE ZONA ATLANTICĂ, CARE SE ÎNTINDE DIN NORDUL 
PORTUGALIEI , CEA MAI MARE PARTE A GALIȚIEI , PRINCIPATUL ASTURIAS , CANTABRIA , ȚARA BASCILOR , NORD-
VESTUL NAVAREI ȘI PIRINEII DE VEST ȘI CENTRAL . CU TOATE ACESTEA, INFLUENȚA LOR SUB FORMĂ DE
COMUNITĂȚI SAU SPECII SPECIFICE SE EXTINDE ÎN MULTE LOCURI ÎN INTERIOR, ÎN SPECIAL ÎN JUMĂTATEA DE
NORD ȘI DE VEST. SE CARACTERIZEAZA PRINTR-UN CLIMAT UMED, ATENUAT DE INFLUENTA OCEANICA, CU IERNI
BLANDE-RECI SI UN ANOTIMP USCAT USOR ACCENTUAT.
• VEGETAȚIA ESTE REPREZENTATĂ DE PĂDURI DE FOIOASE DE STEJARI ( QUERCUS PETRAEA ) ȘI STEJARI ( 
QUERCUS ROBUR ), CU FRASINURI DE FRAXINUS EXCELSIOR ȘI PLANTAȚII DE ALUNI ÎN SOLURILE MAI RECI
ȘI MAI ADÂNCI ALE FUNDULUI VĂII. ZONA MONTANĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN PREZENȚA PĂDURILOR
DE FAG ȘI UNEORI, ÎN PIRINEI, A PĂDURILOR DE BRAD ABIES ALBA ; ACESTE PĂDURI DE FAG ȘI BRAD
OCUPĂ VERSANȚII RĂCOROȘI ȘI ADÂNC PĂMÂNTI AI MUNȚILOR DE JOS. INFLUENTA MEDITERANEANA SE
SIMTE IN PREZENTA STEJARILOR CU DAFIN, CARE SUNT SITUATE PE CRESTELE SI VERSANTII CELE MAI
CALDE, IN SPECIAL PE SOLURILE CALCAROASE , UNDE SE ACCENTUEAZA USCACIUNEA.
• FOLOSIREA DE CĂTRE OM DE-A LUNGUL ISTORIEI A TRANSFORMAT MULTE DINTRE ACESTE PĂDURI ÎN
PAJIȘTI, CARE PĂSTREAZĂ PE MARGINILE LOR RESTURI DE GARD VIU SAU SPECII ALE PĂDURII
PRIMITIVE. LIMITA NATURALĂ ESTE FORMATĂ DIN GARD VIU ȘI SPINI CARE SE INSTALEAZĂ ÎN POIENI ȘI
PORȚIUNI DEFRIȘATE; SUNT FORMAȚI DIN TRANDAFIRI SĂLBATICI, MĂRĂCINI , PORI NEGRE , PĂDUCELI ȘI
ALTE TUFE MAI MULT SAU MAI PUȚIN SPINOASE ; MĂTURII ŞI MĂTURILE POT JUCA ŞI ELE ACEST
ROL . URMĂTOARELE SUNT PRINCIPALELE PĂDURI DIN ACEASTĂ ZONĂ.
PADURIRE