Lecția 2

Regnul Protistele (Protista)

Regnul Protista întrunește organisme unicelulare, coloniale
și pluricelulare, al căror corp nu este diferențiat în țesuturi
și organe.

Printre protiste se disting forme cu predominarea caracterelor

• de plante (algele),
• de animale (protozoarele)
• de ciuperci (oomicetele)
A. Algele – protiste înrudite cu plantele

• Structura corpului algelor

Celula algelor este protejată de un perete din celuloză şi pectină. În
citoplasmă se află unul sau câteva nuclee, mitocondrii, reticul
endoplasmatic, vacuole, aparatul Golgi, cloroplaste (cromatofori).
Corpul algelor (talul) poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Corpul
algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe, iar în funcție
de dispoziția celulelor poate fi lamelar sau filamentos. Fixarea de substrat a
talului speciilor imobile se face cu
ajutorul rizoizilor.
Nutriţia. Algele sunt organisme fototrofe. Se întâlnesc și specii
mixotrofe.
Înmulţirea. Algele se înmulțesc asexuat și sexuat.
Înmulţirea asexuată la formele unicelulare se realizează prin
dividerea mitotică binară a corpului-celulă, la cele coloniale –
prin desfacerea coloniilor, iar la cele pluricelulare –
prin fragmentarea talului. Algele se înmulțesc și cu ajutorul
sporilor.
Înmulţirea sexuată presupune formarea gameţilor. La toate
algele, cu excepția celor roșii, gameții masculini sunt mobili.
Diversitatea algelor
Cele mai bogate în specii sunt filumurile: algele-verzi, algele-roşii
şi algele-brune.

• Filumul Algele-verzi (Chlorophyta)

Algele verzi sunt răspândite mai ales în apele dulci, în mări și, mai rar, pe
solurile umede. Substanța de rezervă a acestor alge este amidonul.
Clamidomonada - o algă unicelulară întâlnită în apele dulci, în bălți și în
șanțuri;
Volvoxul - o algă colonială de apă dulce sub formă de sferă gelatinoasă;
Ulva sau salata-de-mare – algă pluricelulară are un tal lamelar cu o lungime
de 30-150 cm, format din două straturi de celule strâns lipite.
Filumul Algele-roşii (Rhodophyta). Reprezentanţi: palmaria, polisifonia
și filofora.
Cromatoforii în formă de disc conțin mai multe tipuri de pigmenți, dar
predomină cel roșu – ficoeritrina. Produsul de sinteză este amidonul de
floridee, specific doar algelor-roșii, cu o structură asemănătoare
glicogenului animalelor.

• Filumul Algele-brune (Phaeophyta). Reprezentanţi. Laminaria.

Fucusul. Ptilota
Culoarea talului variază de la măsliniu-gălbui până la brun-întunecat,
fiind determinată de prezența mai multor tipuri de pigmenți,
predominând fucoxantina (pigment brun). La unele specii, talul
atinge o lungime de 30-50 m și poate fi filamentos, lamelar sau
ramificat. Se întâlnesc la adâncimi de 40-100 m, mai rar la 200 m.
Substanțele de rezervă sunt laminarina, manitolul, mai rar uleiurile.
B.Protozoarele – protiste înrudite cu animalele

• Structura corpului. Corpul-celulă al protozoarelor este delimitat de o

membrană lipoproteică. Citoplasma adăpostește organitele celulare
tipice: mitocondrii, reticul endoplasmatic, ribozomi, aparatul Golgi,
fibrile contractile, vacuole pulsatile şi digestive, unul sau mai multe
nuclee. Majoritatea protozoarelor sunt forme mobile, deplasându-se cu
ajutorul pseudopodelor, flagelilor sau al cililor.
• Nutriţia. Sunt organisme heterotrofe, hrănindu-se cu alge unicelulare,
bacterii, resturi vegetale și animale ș.a. Hrana pătrunde în corp prin
orificiul bucal – un orificiu mic în membrană,
care continuă cu faringe, la baza căruia se formează vacuola digestivă
Respiraţia se produce prin toată suprafața corpului, folosind oxigenul
din apă.
Excreţia. Produsele de excreție lichide, rezultate din activitatea vitală a
organismului, sunt eliminate prin membrană. Indirect, la eliminarea
deșeurilor metabolice participă și vacuola pulsatilă. Funcția principală
a acesteia constă însă în eliminarea surplusului de apă din organism în
vederea menținerii constanței
mediului intern.
Excitabilitatea. Corpul-celulă al protozoarelor exercită funcțiile de
receptor al excitațiilor și, respectiv, de efector. Reacțiile la excitanți se
reduc la cele motorii – deplasarea spre excitant sau în direcție opusă.
Înmulţirea este asexuată, prin diviziunea mitotică binară. În condiții
nefavorabile se închistează. La unele specii se întâlnește conjugarea
Diversitatea protozoarelor
Cele mai reprezintative încrengături de protozoare sunt:
Rizopodele, Flagelatele și Ciliatele
• Încrengătura Rizopodele (Rizopoda)
Majoritatea rizopodelor sunt organisme microscopice. Se deplasează pe fundul
bazinelor de apă cu ajutorul pseudopodelor – piciorușe false –, formate în urma
expansiunii citoplasmei.
Reprezentanţi. Ordinul Amibele. Corpul amibelor prezintă un ghem gelatinos
acoperit de o membrană subțire, formată în urma îndesării stratului
de citoplasmă de la suprafață. În condiții nefavorabile se închistează. Unele specii
parazitează în corpul animalelor și al omului. De exemplu, amiba-dizenterică se
hrănește cu eritrocite și, înmulțindu-se intens, lezează mucoasa intestinului gros,
provocând boala numită amibiază, însoțită de diaree rebelă și hemoragii.
Încrengătura Flagelatele (Zoomastigina)
Corpul acestor protozoare poate fi oval, cilindric sau sferic. Se hrănesc
heterotrof. Multe specii parazitează în corpul animalelor și al omului.
Reprezentanţi. Tripanosomele parazitează în sângele vertebratelor,
provocând boli grave. Tripanosoma rhodesiense provoacă boala
somnului la om, care evoluează treptat, ducând la istovirea profundă a
organismului
• Încrengătura Ciliatele (Ciliophora)
Trăsătura distinctivă este prezența cililor și a două nuclee: mare vegetativ (macronucleu) și
mic generativ (micronucleu). Macronucleul reglează procesele metabolice, iar micronucleul
participă la reproducere. Majoritatea ciliatelor au o formă ovală a corpului, cu dimensiunile
oscilând între 10 µm și 3 mm. Multe ciliate dispun de organe de apărare – trihociste.
Acestea reprezintă cilindri situați perpendicular pe suprafața corpului, care adăpostesc câte
un fir lung și elastic. Atacând prada, ciliatele înfig firul în corpul acesteia, eliberând în el
substanțe toxice.
Reprezentanţi. Reprezentantul tipic al ciliatelor este parameciul. Fiind un mare consumator
de bacterii, parameciul contribuie la menținerea condițiilor favorabile de viață pentru
organismele conlocuitoare.