Ministerul Educației Culturii și Cercetării a Republicii Moldova

Instituția de învățămînt Colegiul Alexei Mateevici

COMUNICARE
Problemele Ecologice ale Satului Meu
Natal

Realizat: Marcu Veronica

Grupa 15 DUAL
2021
SATUL MEU DE BAȘTINĂ
 Sunt născută și crescută într-un sat din sudul țărișoarei
noastre, cu numele Abaclia, raionul Basarabeasca.
Localitate situată geografic în stepa Bugeacului, în
vecinătate cu frontiera Ucrainei. Este o localitate
pitorească, cu oameni frumoși la suflet și gospodari.

Satul are o suprafață de aproximativ 4,67 km patrați.

Conform recensemantului din 2004 populația localității
este de 5,519 locuitori. În prezent fiind mult mai puțină.
Fondată în a doua jumătate a sec.XVII-lea în valea rîului
Cogîlnic, așezarea Abaclia se regăsește în documentele
oficiale abia la 1817 cu denumirea Abaclîdjaba.
Denumirea actuală -Abaclia- satul o poartă din 1918.

Împrejurul satului sunt grădini cu pomi, grădini cu

zarzavaturi, vii, apoi se începe cîmpia. În perioada
sovetică în Abaclia a fost construită o fabrică de vinuri, un
combinat avicol, fermă, atelier de prestare servicii,
grădiniță, magazine.
În prezent localitatea noastră este conectată la apeduct, iar toate
gospodăriile beneficiază de apă potabilă. Cu ajutorul
administrației locale a fost inițiat un proiect referitor la
canalizare, dar din cauza finanțărilor întrerupte, inițiativa nu a
fost dusă până la capăt. O altă problemă, acutizată în ultimii ani
din cauza defrișărilor nelegitime, este desrișarea în masă.
Localitatea noastră duce lipsă de spații verzi, ceea ce devine tot
mai alarmant cu fiecare an de trece...
 Lipsa pădurilor e o problemă nu doar
pentru localitatea noastră, iar de această
problemă trebuie să ne ocupăm
neântârziat.
În satul meu Abaclia, din cauza lipsei
iazurilor, a devenit o problemă și irigarea
plantațiilor. În acest scop conducerea
locală încearcă caute soluții optime, dar
până când toate proiectele rămân doar pe
hârtie. Întrucât oamenii sunt axați doar pe
discutarea problemei, aplicarea eficientă a
soluțiilor întârzie să apară.
E păcat să vorbesc ore la rând despre cât de perfect organizat este satul meu la capitolul
salubrizare, dacă la 10-20 km de sat ”înflorește„ gunoiștea nesupravegheată. Din
păcate, vorbim despre oameni care își duc traiul într-un mediu rural, oarecum ocoliți de
cele mai actuale soluții în materie de salubrizare și anume: sortarea gunoiului pe
categoriile: hîrtie/plastic/sticlă/deșeuri biodegradabile.
 Concluzie
Mulți mi-ar reproșa acum că ideia sortării gunoiului a devenit cunoscută
cu ceva timp în urmă și că vorbesc despre lucruri demodate în timp, totuși
sunt absolut convinsă că într-o așezare rurală cu cca 5000 de locuitori, 100
dintre aceștia fac asta cu regularitate și bun-simț și nicidecum mai mulți!

Da, realitatea este pe cât de evidentă, pe atât de sumbră. Oamenii afirmă

că știu orice regulă, mai puțin când vine vorba de partea aplicabilă a
acestora, care este cea mai importantă de altfel.

În opinia mea problema salubrizării are două căi pentru o soluționare

eficientă și durabilă: conștientizarea masei umane și activitatea implicită a
autorităților ( începând cu treapta locală și finisând cu cea națională).
Dacă soluțiile au fost elaborate, populația adusă la cunoștință și
”autoritățile conectate„ , de ce planeta este tot mai afectată de gunoaie și
efectele poluării în masă?!
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!!