Hidrografia României

Potenţialul turistic al
hidrografiei
Elementele hidrografice cu
particularităţile lor creează obiective
turistice importante.
Dintre principalele forme de prezenţă a hidrografiei în turism,
un rol important îl au:
 reţelele hidrografice;
 Dunărea;
 lacurile;
 Marea Neagră;
 apele subterane;
 izvoarele;
 izbucurile;
 cascadele, în special în turismul de recreere şi de
agrement.
IZBUC = locul de iesire a apei unui pârâu sau râu subteran

ce curge pe un canal carstic.

 Izbucul Ponor =>

 Izbucul Galbenei
RÂURILE
 Râurile, indiferent de mărimea lor, sunt
resurse turistice importante prin
posibilităţile oferite agrementului prin:
 înot;
 pescuit;
 diversificarea valenţelor peisagistice.
RÂURILE
Au un potenţial turistic ridicat şi sunt căutate în special de
populaţia urbană pentru turismul de sfârşit de săptămână,
dar şi pentru pescuitul sportiv şi sporturi nautice.
Sporturile nautice se pot practica:
 pe cursurile inferioare ale râurilor din România;
 pe canalul Bega (fiind singurul râu interior canalizat şi
navigabil cu vase de tonaj mic, din România);
 pe canalul Dunăre – Marea Neagră;
 pe Dunăre.
RÂURILE
 Oferă o atractivitate peisagistică deosebită
(Someşul, Mureşul, Crişurile, Timişul, Cerna,
Oltul, Jiul, Argeşul, Siretul, Bistriţa, Prutul).
Configuraţia malurilor are un rol major în
desfăşurarea activităţilor turistice.
 Malurile joase sunt preferate de turiştii care
iubesc înotul, pescuitul, sporturile nautice,
plaja.
 Malurile înalte atrag turiştii care preferă
drumeţiile, alpinismul, sporturile nautice cu un
grad mare de risc.
DUNĂREA
 Un rol important în cadrul potenţialului
turistic al apelor curgătoare îl are
Dunărea, atât de la intrarea în ţară, de la
Baziaş până la Tulcea, cât mai ales în
sectorul deltei (prin prezenţa grindurilor,
a lacurilor, a canalelor, a braţelor, dar şi
a unei vegetaţii şi faune specifice,
prezenţa aşezărilor umane şi a unor
activităţi economice specifice).
DUNĂREA
 Unele elemente climatice (temperatura,
umiditatea) sunt influenţate de
proprietăţile fizice ale apei Dunării, de
relieful jos, de lunca Dunării. Astfel,
temperatura medie anuală este mai
ridicată decât în restul ţării, atingând
valori de peste 11º C, umiditatea aerului
este mai mare datorită proceselor
intense de evaporaţie
DUNĂREA
 Aceste procese generează inversiuni de temperatură,
determinând apariţia unor curenţi de aer descendenţi ce
duc la destrămarea norilor şi predominarea timpului
frumos.
 În sectorul deltei cantitatea medie anuală de precipitaţii
este foarte redusă (sub 400 mm/an), dar lipsa
precipitaţiilor este compensată de umiditatea ridicată,
datorită evaporaţiei de pe suprafeţele acvatice.
 Din acest motiv, verile în Delta Dunării sunt mai
răcoroase decât în restul ţării. Umiditatea din timpul verii,
din interiorul mlaştinilor este cu 20 % mai mare decât în
zona uscatului, datorită vegetaţiei abundente din aceste
zone.
LACURILE
Au şi ele un rol turistic important prin:
 agrement;
 sport (înot, pescuit, canotaj).
În ansamblu, apa generează diferite tipuri de
turism:
 turism balnear;
 turism de recreere;
 turism de sfârşit de săptămână;
 turism sportiv;
 turism profesional.
LACURILE
 Lacurile au o valoare turistică mai bine conturată decât
apele curgătoare, în sensul că varietatea peisagistică
este mai mare. Valoarea turistică este legată şi de
geneza lor.
 Lacurile glaciare şi lacurile vulcanice se impun prin
valenţele peisagistice limitrofe, lacurile carstice prin
alimentările hidrologice, lacurile din depozitele de sare
prin calităţile lor curative, limanurile fluviatile şi cele fluvio-
maritime şi lagunele maritime ca domenii pentru pescuit
şi sporturi nautice.
 Brizele de lac atenuează temperaturile extreme din
împrejurimi.
LACURILE
În România sunt peste 4000 de lacuri, care ocupă 1% din suprafaţa
ţării noastre.

Dintre acestea 57% sunt naturale şi 43% sunt antropice.

Lacurile naturale pot fi:  Cele antropice pot fi:

 glaciare;
 vulcanice;
 de acumulare (de baraj
 de baraj natural; artificial);
 în depozite de calcare;  iazuri şi heleştee.
 în depozite de sare;  Cele de acumulare sunt
 lacuri sărate de câmpie;
 în depozite loessoide;
situate mai ales în
 limanuri fluviatile;
regiunile montane şi
deluroase şi pe lânga
 limanuri fluvio-maritime;
 lagune maritime;
funcţia lor economică
 bălţi;
iniţială au şi valenţe
 lacurile din Delta Dunării. turistice.
 CONCLUZII
 În ansamblu, reţeaua hidrografică are un rol
important în stimularea şi dezvoltarea
activităţilor turistice, impunându-se prin toate
formele de stocare a apei (apele de suprafaţă
şi apele subterane).
 România are un potenţial balnear deosebit de
valoros, prin factorii naturali reprezentaţi de
apele minerale şi termale, nămolurile şi
mofetele (gazele terapeutice) şi lacurile
răspândite pe toată suprafaţa ţării.
 Elementele hidrografice se constituie şi
ele ca resurse naturale de importanţă
turistică ridicată, impunându-se prin
elementele estetice pe care le introduc în
peisaj, prin aspectele ştiinţifice complexe
ce le prezintă sau prin posibilităţile
oferite de practicarea de activităţi de
recreere şi de agrement nautic.
 O atracţie deosebită o constituie
numeroasele fenomene hidrologice din
zonele carstice. Dirijate în subteran prin
sorburi şi ponoare (frecvente în platourile
carstice Scărişoara, Gheţari şi Ocoliş),
apele străbat distanţe mari în teritoriul
calcarelor şi reapar la suprafaţă prin guri
de peşteră, izvoare carstice sau izbucuri.
 Ponor - loc de pierdere al unui curs de
apă prin crăpături impenetrabile pentru
om, situat, de obicei, la piciorul unui
perete de calcar; scurgerea apei nu se
face cu presiune.
 Sorb - loc de pierdere în pământ al unui
curs de apă situat sub oglinda apei;
scurgerea apei se face sub presiune.
Ponor
 Secetele îndelungate, îngheţurile târzii de primăvară,
îngheţurile timpurii de toamnă, gerurile puternice, ploile
torenţiale sunt fenomene nefavorabile, potenţial
dăunătoare activităţilor turistice, aceste fenomene
influenţând reţeaua hidrografică (regimul de scurgere în
primul rând).
 Condiţiile climatice, dar mai ales distribuirea neuniformă a
cantităţii de precipitaţii, în special în estul, sudul şi sud-
estul ţării determină debitul şi regimul de scurgere al
râurilor, având influenţe asupra potenţialului turistic
reprezentat de acestea.
Bazinul Dunării
Breg si Brigach la
Donaueschingen
Dunarea la Viena
Dunarea la Budapesta
Dunarea la Budapesta
Fluviul Dunărea
 Factorii care determină şi influenţează hidrografia
- clima (în special cantitatea de precipitaţii)
- relieful (dispunerea treptelor şi unităţilor de relief)
- alcătuirea substratului (rocile)
- circuitul apei în natură
 Date generale despre Dunăre
- lungimea fluviului este de 2860 km
- un segment de 1075 km (38%) este limitrof sau sau
traversează teritoriul ţării noastre
- este al doilea fluviu ca lungime şi debit din Europa
- străbate continentul de la vest (M-ţii Pădurea Neagră) la
est (M.Neagră), trecând prin 10 ţări (Germania,
Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia,
România, Bulgaria, Rep.Moldova, Ucraina) şi prin 4
capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad)
- adună aproape toată reţeaua hidrografică a ţării noastre
- are variaţii de nivel şi de debit, cele mai mari debite fiind
în luna mai, iar cele mai mici, toamna/iarna
- cantitatea medie anuală de aluviuni transportate este de
30 milioane tone
- potenţialul hidroenergetic al Dunării reprezintă ¼ din
totalul potenţialului hidroenergetic al ţării noastre
 Sectoarele Dunării:
 Sectorul Baziaş - Porţile de Fier
(Defileul Dunării). Zona îngustă din
dreptul Munţilor Almăjului poartă numele
de "Cazane". În urma construirii barajului
s-a format un lac întins, necesar
hidrocentralei "Porţile de Fier".
 Sectorul Porţile de Fier – Călăraşi este
situat în sudul C. Române. Lunca Dunării
are o lăţime de până la 20-25 km.
 Sectorul Călăraşi – Brăila ("bălţile"
Dunării) se caracterizează prin despărţirea
Dunării în două braţe care închid în interior
incinte (Insula Mare a Brăilei şi Balta
Ialomiţei) transformate în zone agricole.
 Sectorul Brăila – Marea Neagră
(Dunărea Maritimă), permite în aval de
Brăila, intrarea navelor maritime. În
apropiere de Tulcea, Dunărea se desparte
în trei braţe: Chilia, Sulina, Sf.Gheorghe.
MAREA NEAGRĂ
Varna
Burgas
Zonguldak
Zonguldak
Sinop
Samsun
Batumi
 SUHUMI
Suhumi
Tuapse
Soci
Novorossiysk
Kerci
Sevastopol
Odessa
Ialta
Broasca ţestoasă pieloasă