Clasa a II a pentru

compozite
 Leziuni carioase mici

• Prepararea şi restaurarea leziunii localizarea 2 dimensiunea 1 direct prin creasta de

smalţ

- preparare de cavitate modificată - restaurarea leziunilor mici

- desenul este mai mult rotund decât de casetă, cavitatea având un aspect scobit
- nu necesită retenţii secundare
- nu necesită neapărat un unghi de 90o la nivelul conturului marginal
- este mult mai conservativă în extensie şi este rugoasă.
• Obiective:
1) să îndepărteze caria, defectul sau materialul vechi;
2) să îndepărteze structurile dentare friabile
3) să realizeze, la nivelul conturului marginal un unghi de 90o sau mai mare.
Numai structurile dentare defecte şi carioase se includ în conturul marginal.
Pe faţa ocluzală nu se va face extensie decât în situaţia în care structurile dentare sunt
cariate, altfel se recomandă sigilarea sau alte preparări mult mai conservative.
Accesul
• O freză rotundă de dimensiuni reduse din carbid sau diamantată (de ex. freza nr. ¼) va pătrunde prin
creasta de smalţ => o suprafaţă de smalţ subţire intactă pentru protejarea dintelui vecin.
• Adâncimea peretelui pulpar și axial nu este uniformă și este dictată de de extinderea leziunii carioase.
• Obiectivele sunt îndepărtarea cariei cât mai conservativ și îndepărtarea structurilor dentare friabile
• Extensia V, Or și G a cavităţii - dictată numai de extinderea procesului carios şi se realizează cu freza nr.
329 (freză pară cu diametrul de 0,6mm), în această etapă fiind încă prezent smalțul proximal protector.
• După subțierea suficientă a smalțului protector, acesta se fracturează și se îndepărtează cu ajutorul unui
excavator.
Prelucrarea marginilor de smalţ vestibulare, orale și gingivale.
• încă prezent smalț fragil și subminat iar pentru îndepărtarea acestuia şi realizarea unghiului conturului
marginal de 90o sau mai mare - instrumente mici, în special cele de mână, și/sau o freză cilindrică de
dimensiuni reduse cu vârful plat.
• Dacă unghiul conturului marginal al cavității proximale este obtuz (> 90) nu este necesară bizotarea
conturului marginal la acest nivel.
- Dacă pe suprafaţa ocluzală fisurile sunt
necariate se sigilează.
- Dacă numai fisurile sunt cariate se va practica
fisurotomia.
- Pe suprafaţa ocluzală se vor prepara cavităţi
doar în ariile în care există leziuni carioase
• Realizarea bizoului la nivelul conturului marginal ocluzal nu este recomandată-
marginile cavităţii la acest nivel vor avea ca rezultat prisme cu capătul tăiat din
cauza orientării lor în cuspizii înclinaţi

Prismele de smalţ pe suprafaţa ocluzală sunt orientate în aşa manieră încât capătul lor
este expus fără bizotare
Evitarea bizoului pe suprafaţa ocluzală:

- previne îndepărtarea inutilă de ţesuturi dure dentare;

- reduce aria finală de extensie a restauraţiei;
- scade şansa contactelor ocluzale pe restauraţie;
- elimină aria subţire de compozit care este susceptibilă la fractură şi uzură;
- realizează o demarcaţie marginală a restauraţiei care poate fi modelată şi
finisată mult mai precis;
- prelungește longevitatea restauraţiei care este proporțională cu suprafaţa
ocluzală restaurată.
 • Prepararea şi restaurarea leziunii localizarea 2 dimensiunea 1 prin realizarea
unei singure casete proximale
•

- când leziunea carioasă nu a afectat și suprafața ocuzală.

- Caseta proximală se prepară cu ajutorul unei freze pară nr. 245 sau globulare ținută paralel cu axul lung al
dintelui.
- Freza se extinde prin creasta marginală în direcție gingivală.
- Adâncimea axială este dictată de extinderea leziunii.
- Forma de casetă depinde de instrumentul folosit.
- Extensia vestibulară, orală și gingivală este dictată de defect sau carie.
- Nu sunt necesare retenții suplimentare sau bizotarea conturului marginal.
 Leziuni carioase moderate si largi
• freza nr. 245, 330 sau o freză diamantată similară în foseta corespunzătoare suprafeţei proximale
cariate

• Adâncimea inițială a peretelui pulpar este de aproximativ 0,2 mm în dentină

• Peretele pulpar va avea o adâncime relativ uniformă în sens V-O însă în sens M-D va urca ușor
înspre crestele marginale, urmărind JSD.

• Extensia vestibulară și orală a cavității proximale - vizualizată în prealabil, cavitatea ocluzală se

extinde spre proximal și se lărgește în sens V-O cât mai conservativ posibil.

• În același timp cavitatea se extinde și înspre proximal până când creasta marginală are lățimea de 0,5
mm. Această extensie protejează JSD proximală și dintele vecin.
Secvența proximală
• diferență față de prepararea pentru amalgam în acestă etapă a preparării
cavității pentru compozite = adâncimea inițială a peretelui axial - limitată la
0,2 mm în dentină => o preparare mult mai conservativă, în acest caz nefiind
necesare șanțurile secundare de retenție.
• peretele axial va rezulta ușor convex în sens vestibulo-oral similar formei
feței proximale
• Marginile V și Or se extind atât cât este necesar pentru a rezulta un unghi al conturului marginal de
cel puțin 90o, fiind acceptat și un unghi obtuz.
• Pentru o preparare foarte conservativă a pereților vestibulari și orali se va folosi o freză de dimensiuni
mai mici pentru completarea preparării, evitând contactul cu dintele vecin.
• la acestă manoperă se poate folosi în siguranță și un instrument de mână ascuțit, cum ar fi o săpiță,
toporișcă sau un bizotator de prag gingival. În acest punct restul de smalț proximal menținut pentru
protejarea dintelui vecin a fost în totalitate îndepărtat.
• Pereții vestibulari și orali ai cavității ocluzale - convergenți datorită formei frezei iar pereții proximali
pot fi paraleli sau convergenți înspre ocluzal asigurând în același timp și o retenție suplimentară când
este necesar.
• Peretele gingival va rezulta aproape plat cu un unghi al conturului marginal de aproximativ 90o
(datorită formei frezei). Extensia gingivală trebuie sa fie minimă pentru a conserva smalțul în acea
zonă.
Bizotarea conturului marginal
• Nu este indicat să se bizoteze conturul marginal al cavității ocluzale
• bizotarea se practică rar și la nivelul cavității proximale din cauza dificultății de restaurare în această zonă în
special dacă se folosesc compozite condensabile.
• Bizoul nu este indicat nici la nivelul peretelui gingival însă este absolut necesară îndepărtarea smalțului
nesusținut de la acest nivel din cauza orientării prismelor de smalț înspre gingival.
• Pentru majoritatea cavităților de clasa a II-a largi și extinse pragul gingival se aproprie mult de JSC iar smalțul
fiind foarte subțire la acest nivel este nevoie de atenție deosebită pentru conservarea acestuia.
• compozitul este retenționat în cavitate micromecanic => nu este necesară prepararea formelor de retenție
secundare.
• Dacă prepararea se extinde pe suprafața radiculară atenția trebuie concentrată pe menținerea izolării în timpul
manoperelor de restaurare nefiind necesare modificări ale preparării la acest nivel (prepararea în sine fiind
convețională).