Reflexul

A realizat eleva clasei a VIII-a

Dubină Alexandrina
Profesor: Rusu Vladimir
Reflexul
. este reacția de răspuns a organismului
la acţiunea factorilor mediului intern (conţinutul
de O2 sau de CO2 din sânge etc.) şi extern
(temperatura, sunetele, presiunea etc.) cu
participarea sistemului nervos central. Oricare
reflex corespunde unei traiectorii numită arc
reflex formată din: receptor, neuron senzitiv,
sistemul nervos central, neuron motor şi organul
efector.
 Activitatea organismului uman are loc graţie existenţei
unei mari diversităţi de reflexe care au fost clasificate în:

 Reflexe necondiționate  Reflexe condiționate

Reflexele necondiționate există în momentul
naşterii şi reprezintă o moştenire de la strămoşi.
Ele sunt constante şi apar ca răspuns la
excitaţiile receptorilor. Indivizii unei specii
posedă aceleaşi reflexe necondiţionate, de aceea
ele se mai numesc reflexe de specie.
Ca exemplu de reflexe necondiţionate pot fi :
reflexul patelian şi achilian, secreţia salivară la
introducerea hranei în cavitatea bucală, clipitul,
suptul etc.
 Centrii nervoşi ai reflexelor
necondiţionate se află în
măduva spinării, creierul
posterior, creierul mediu şi
regiunea subcorticală.
Reflexele patelian şi achilian
se examinează cu ciocanul de
reflexe (ciocan medicinal).
Cercetarea lor este o parte
importantă a examenului
neurologic pentru a depista
schimbările patologice apărute
în sistemul nervos central sau
periferic, de asemenea se verifi
că integritatea tendonului, a
muşchiului, nervilor etc. În
cazuri patologice reflexele pot
fi exagerate, diminuate sau nu se
manifestă sub nicio formă.
Reflexele condiţionate se formează în anumite
condiţii cu participarea scoarţei cerebrale.
Aceste reflexe lipsesc în momentul naşterii, ele
au un caracter temporar şi sunt specifice pentru
fiecare individ în parte.

Formarea reflexelor condiţionate poate fi

urmărită la copii în procesul dezvoltării. În
momentul naşterii bebeluşul posedă doar
reflexe necondiţionate. Reflexele condiţionate
reprezintă rezultatul procesului de educaţie şi
instruire a omului.
Savantul rus I. P. Pavlov a studiat condiţiile în care se formează, se
păstrează şi se pierd reflexele condiţionate. La câinii experimentali saliva se
elimina atunci când hrana se afla în cavitatea bucală şi irită receptorii
gustativi. Savantul a numit hrana iritant necondiţionat. Pentru a elucida
toate condiţiile în care are loc secreţia salivei, Pavlov a modificat condiţiile
experimentului. Cu câtva timp înainte de a hrăni câinele, în faţa lui se
aprindea un bec electric. Animalul reacţiona la aprinderea bruscă a luminii
doar întorcând capul în direcţia respectivă. La această etapă a
experimentului lumina reprezenta un iritant indiferent pentru reflexul
salivaţiei.
Acest experiment a fost repetat de mai multe ori, I. P. Pavlov
asociind aprinderea luminii cu hrănirea animalului.
Lumina având rolul iritantului indiferent, în urma
asocierii cu iritantul necondiţionat, hrana devine iritant
condiţionat şi provoacă salivaţia. Apariţia reflexului
condiţionat la câinele experimental este rezultatul
formării conexiunilor temporare dintre zona corticală
vizuală, centrul salivaţiei din bulbul rahidian şi centrul
alimentar din scoarţa cerebrală.
Mulțumesc pentru atenț